381 matches
-
o delegație oficială prin 1946, împreună cu Parhon și ceilalți, să aibă o întrevedere cu Stalin. împrejurare, în care Eftimiu, văzând că tiranul, tot mâzgălea ceva, pe când îi asculta răbdător pe români, îi ceruse la urmă cu fermecătoarea lui impertinență, hârtia înnegrită. Iar Stalin, surprins, i-o dăduse. Și pe ea erau numai lupi, capete de lupi. Istorica hârtie se află azi undeva în România; poate la Academie?... Dar întrevederea aceasta era mereu amânată. Trece o săptămână, trec două.... Stalin nu-i
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
ușurință, vrăjitoarele rele nu te vor mai putea localiza cu mirosul lor fin, nu vor simți decât miros de nuci și de vulpi. atenția ta trebuie îndreptată către vrăjitoarea fuamnach, singura care nu este oarbă, și poate zări pătuțul tău înnegrit alunecând tandru pe zăpada cea albă, de când a părăsit-o cavalerul midir este foarte geloasă, va fi geloasă și pe prințesa ta strălucitoare, știind că tu te îndrepți către ea cu o dragoste schimbată, purificată, va vrea să o transforme
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
săniuță și vei da drumul vulpilor-zburătoare-cu-cap-cenușiu, să se poată întoarce în cuibul lor din pădurea de păpădii, să se poată întoarce să hrănească puiuții din cuibul lor. nouă deasupra: trebuie să mai scoți, din când în când, capul de sub pătuțul înnegrit, uns cu ulei de nuci, și să privești drumul, altfel riști să îți pierzi axa sacră, e dificil, există un mic risc să fii detectat de vrăji toarea fuamnach, asta e, trebuie să ți-l asumi, scoate din când în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Piciorul drept i se Înnegrise până spre genunchi, iar degetul mare al fratelui său geamăn era mânjit de aceeași funingine blestemată. Înțelese atunci că ciudata lui boală era Într-o fază de-a dreptul galopantă, că Îl năruia definitiv. Mâna Înnegrită Îi devenise foarte ușoară, În timp ce el, cu sforțări caraghioase, Încerca să Îndepărteze praful acela cenușiu, care acum forma o crustă, un fel de coajă ce se usca repede și crăpa, pulverizânduse În tăcerea camerei. Se uită spre fereastră și văzu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trecuse nici o lună de când Ina primise o misivă de la Olga, în care fiecare rostire era o amărăciune, că poșta îi aduse o alta, și mai amară. De rândul acesta, disperarea părea a fi și mai pronunțată, fiind înscrisă cu litere înnegrite, înspăimântate: Dragă Ina, Această scrisoare pe care ți-o trimit acum este de fapt o continuare la prima, de aceea s-ar putea să te surprindă. Am vrut să reconfirm ceea ce tu știi bine, că adevărul stă deasupra noastră, a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
curată, să șterg atent pereții și fundul bazinului. În acea zi, destul de friguroasă, cu toate că era încă februarie și nu prea cald, urma să-mi petrec ceasuri întregi fie scoțând apa urât mirositoare și amestecată cu resturi de frunze și pețioluri înnegrite, fie coborând sau revenind din bazin. Cu toată corvoada de atunci, aș zice acuma că merită să zăbovesc asupra acestui subiect. În acea curte, oricât de singur credeai că ești, trebuia din start, să te aștepți ca portița să se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
contururile binefăcătoare ale mouseului, PlayStation-ului, XBox sau Wii-ului, mâinile lor Începeau să se chircească, asemenea unor gheare. Spatele, odinioară cocârjat, Își pierdea eleganta curbură a ghebului, Începând să se Îndrepte, ceea ce-i pricinuia dureri atroce posesorului. Ochii cu pleoapele Înnegrite și cu pungi cu textura gușii de curcan se transformau În răni dureroase când veneau În contact cu lumina zilei. Puteai vedea acolo un general incapabil să-și mai conducă oștile, pentru că stătea lipit de joculețul său, și nu Call
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de baie pe sobă. Ghemuit În cada de zinc, mi-am cercetat corpul, vânătaie după vânătaie. Nici un os rupt; coatele și genunchii, juliți. O gâlmă măricică de sânge coagulat pe ceafă; una mai mică pe coapsa stângă. Buze umflate. Ochi Înnegriți. După ce m-am șters, am dat peste o sticlă de șliboviță și o cutie de tinichea cu plasturi uzați. Plasturii mi i-am lipit pe corp, acolo unde am considerat necesar, iar sticla am pus-o pe masă. Din șifonierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
roșii care e pusă la încălzit pe aragaz? Ce poate fi mai grozav decât o pijama proaspăt spălată și călcată în orice anotimp și un dormitor mirosind a mobilă lăcuită? Cum mi-ar plăcea să-mi țin în sertar chiloții înnegriți de jeg și aruncați claie peste grămadă, ca ai lui Smolka? Ei bine, nu mi-ar plăcea. Cum mi-ar plăcea să umblu cu ciorapii găuriți și să n-am pe nimeni care să-mi aducă o limonadă fierbinte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fluierând și huiduind. Myatt se uită la ceas. Dormise mai mult de două ore și, probabil pentru că-și aminti vocea din vis, se simți neliniștit din cauza absenței lui Coral. De la locomotivă venea fum și un om În salopetă, cu fața Înnegrită, se dădu la o parte de lângă ea, cu o privire neajutorată. Câțiva oameni Îi strigară ceva de la clasa a treia, dar el se Întoarse, clătină din cap și ridică din umeri Într-un fel indecis și expresiv. Șeful de tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe nimeni care să joace cribbage și să se implice în chestii imorale. Așa trecuse weekendul acela lung. Ziua, Bull juca rugby. Noaptea făcea dragoste cu Alan. Iar la orele mici ale dimineții, acesta își conducea mașina neagră peste câmpurile înnegrite ale Angliei sudice înapoi spre Wincanton. Fața întunecată și frumoasă a lui Alan se întunecase și mai mult. Umbre violet îi apăruseră sub ochii frumoși. Tensiunea își spunea cuvântul, dar nu se putea opri. Sâmbătă seara se întâlniseră în barul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
află pe o uliță din orașul vechi, pavată cu plăci de piatră și care seamănă foarte mult cu așa-numitele curți pătrate cu patru rânduri de case (Siheyuan) din Beijing. Este construită din lemn și cărămizi, cu acoperiș din țiglă înnegrită, ziduri vopsite în alb și ferestre cu rame din lemn. În Fenghuang există opt obiective turistice importante, dintre care trebuie menționate: Colina Dongling, Muntele Nanhua, Templul Montan și lacul Longtan. În caz că vreți să vizitați această localitate, puteți lua avionul până la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lor ce aruncau umbre uriașe pe pereți, deși mama nici măcar nu ridica privirea, exemplu pe care i l-a urmat la scurt timp și Luweena. Și apoi am pornit din nou pe stradă. Am trecut prin fața clădirii mătăhăloase, cu ferestre Înnegrite stil gotic, a fostului teatru Old Howard, odinioară faimos, Însă acum Închis de ani de zile. Aici locuiau o sumedenie de șobolani de cea mai joasă speță. Era, zicea mama, un loc numai bun să-ți găsești sfîrșitul. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Cea mai în vârstă o studie pe vizitatoare, ridicând mâna să-și ferească ochii de lumina necruțătoare a începutului de după-amiază. — Bună ziua, Mma! S-a-ntâmplat ceva? Schimbară saluturile formale, apoi se așternu tăcerea. Tânăra bătu în ceainicul lor mic, înnegrit, cu un băț. Vreau să stăm de vorbă, surorile mele, începu Mma Makutsi. Vreau să aflu câte ceva despre femeia care a venit în vizită, cea care conduce Mercedes-ul ăla. O cunoașteți? Tânăra scăpă bățul. Menajera mai în vârstă dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și să-ți pulseze venele-n tâmple? Pe insul ăsta îl visai cu ochii deschiși, imaginându-ți nerușinat că l-ai dezbrăca de haine? Pentru ființa asta ștearsă băteai străzile de nebună, doar-doar l-ai putea întâlni? - Povestea cu ramura înnegrită... - Da... te uiți acum la individul vulgar, îngrozitor de banal, cu ceva burtă, îmbrăcat și-aiurea... Iubirea vieții mele? Sortitul? Hotărât lucru, printre femeile proaste, da’ proaste rău, aș fi în frunte... Mă mângâia, ciupindu-mi în glumă sfârcurile și lobul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu a fost decît un avertisment... Valea! Cu capetele plecate, tăcuți, rumegîndu-și teama, durerea și mînia, cei patru bărbați se Îndepărtară În direcții opuse. Iguana Oberlus Îi privi cu atenție În timp ce se pierdeau printre arbuști, scoase o pipă veche și Înnegrită, probabil cadoul unei neveste către unul dintre membrii echipajului de pe Madeleine, acum răposat, și o aprinse foarte Încet, expirînd, satisfăcut, un nor gros de fum. Era stăpînul. Era stăpînul absolut și știa asta. - Ce faci? Se trezise cu el alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca și cum ar fi fost Încredințată că absurdul coșmar urma să se destrame și avea să se trezească din nou așezată În patul ei de pe vas sau În casa din Quito. Dar nu s-a Întîmplat așa. Insistent, tavanul aspru și Înnegrit al peșterii se Încăpățîna să rămînă deasupra capului ei, În fața ochilor ei, iar obiectele i se Înfățișau tot mai clar, Într-o lumină suavă care pătrundea prin mici fisuri din pereți, În timp ce strigătul ascuțit al pescărușilor și fregatelor ajungea limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la fugă. Niña Carmen nu făcu nici un comentariu, mărginindu-se să se ridice În capul oaselor, pînă cînd reuși să se așeze În șezut, În timp ce el se cuibărea În fotoliul mare unde citea de obicei și unde Își aprindea pipa Înnegrită. O privi pieziș: - Nu Îndrăznești să Întrebi ce simte cineva care se naște astfel, nu-i așa? adăugă el imediat. Ți-e teamă că m-ai jigni și m-aș Înfuria... Nu, tăgădui el. SÎnt mulți ani de cînd duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
praf ars al fiecărei piersici „coapte”, încă strălucind alb incandescent. Prea fierbinți ca să le atingi cu mâna goală, fără o bucată de stofă, un petic de catifea din vreo fustă sau din vreo jiletcă de brocart. Celelate piersici, cele „putrede”, înnegrite și reci, smălțuite cu praf și domnișoarapate în firele albe ale pânzelor de păianjen. Frunzele de sticlă și cristal sunt albe și argintii și cenușii în același timp. În timp ce se rotesc, marginile lor mai scânteiază pentru câte-o clipă, împrăștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sau artificială), fie este reflectată de către subiectul fotografiat. În urma procesului chimic de developare, imaginea latentă, invizibilă cu ochiul liber, se amplifică până la nivelul percepției noastre vizuale și se transformă în imaginea negativă, zonelor luminoase ale subiectului fotografiat corespunzându-le zone înnegrite pe peliculă. Imaginea negativă este stabilă la acțiunea luminii. Pentru a fi expusă corect la lumină, o peliculă foto are nevoie de o anumită cantitate de lumină, fapt controlat în aparatul de fotografiat prin modificarea diafragmei (un dispozitiv ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
pe unde treceau i-au amintit de mormanele de frunze uscate care n așteaptă decât un chibrit ori un chiștoc nestins. În perioada de secetă erau Întotdeauna incendii În mahalale și În fiecare săptămână din ultimele trei luni văzuse rămășițele Înnegrite ale unor case, lemn ars și tablă ondulată care rămâneau să zacă acolo și deveneau o parte a peisajului citadin. Iar În câteva săptămâni aveau să fie ude și noroioase din cauza canalizării Înfundate și a băltoacelor de apă care se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sub tălpi. Trebuie să apară meșterul, spuse Nina. Lucrurile sunt toate strânse, ce mai, astăzi dă gata sufrageria. Dacă o să vină meșterul, glăsui Alexe și se întoarse brusc pe călcâie, refăcând traiectoria invers, pășind acum către fereastra goală, cumplit de înnegrită, deprimantă. Se opri în dreptul geamului, privi câteva clipe sau poate nici nu privi, se gândea la cine știe ce și nici nu-și vedea decât interioarele minții. O să vină, o să vezi, îl asigură Nina alintându-se, nu se poate să nu vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cît și lucrarea, i-au plăcut peste poate. "Să-l însoțească durerea tot restul vieții pe cel care vandalizează această sfîntă lucrare." Poate blestemul, poate întîmplarea, nu se știe, au păstrat fîntîna intactă timp de un an. Roata era puțin înnegrită, butucul puțin pătat de un pic de rugină de pe lanț, găleata era curată și înnegrită de la umezeală. Timpul conferea puțină noblețe lucrării și chiar mergea vestea că apa aceea de sub dealul pădurii avea proprietăți curative pentru bărbații care, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și mai cu seamă altora. Fiindcă iată, În timp ce scriu, ordinatorul mi se adresează și mă confirmă printr-o voce sintetică, iar cu omul obișnuit, văzător, comunică prin tușul virtual al ecranului. Aceluiași cititor Îi transmite el mesajul odată cu fila ițindu-se Înnegrită din imprimantă, pe mine lăsîndu-mă undeva În urmă, În locul mește șugarului de care marfa, odată croită, se Îndepărtează - spre nostalgia lui și spre confortul altora. Nu e mai puțin ade vărat că, dintr-o altă imprimantă, pe o hîrtie mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
juca: "voi sunteți prea mari pentru asta", ne spunea râzând (dar noi știam la ce se gândea) și, iată, venise pe neașteptate Ziua. N-a zăbovit mult. Când a ieșit, purta la gât crucea bunicului. O cruce simplă, de lemn, înnegrită și ca vai de lume de veche ce era... Crucea era transmisă odată cu secretul, doar șnurul se schimba de fiecare dată, după voia stăpânului. Stăpânul secretului asta era acum fratele meu. Și cum mă uitam, așa, la crucea bunicului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]