419 matches
-
urcă și vizitatori care, asudați și gâfâind, se prăbușesc pe-o piatră și-l văd întins cu ochii la cer și respirând adânc. Dar un lucru tot a făcut: și-a lăsat barba să i se-ndesească pe chipu-i înnegrit, câteva fire roșcate. Iar scârna și-o depune într-un luminiș la vedere, să se usuce la soare. Verzi și adânci sunt costișele și văile acestei coline. Potecile dintre vii conduc la pâlcuri năstrușnice de fete, îmbrăcate în culori țipătoare
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 by http://revistaderecenzii.ro/meseria-de-a-trai-jurnal-1935-1950/ [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
cântec, dincolo de vis nu este niciun vis, dincolo de spațiu nu este niciun spațiu, spațiul, chiar dacă de necucerit, uneori e vântul, uneori e cântecul, uneori e visul în care pășim nedumeriți. Simți cum punctele îngreunează spațiile dintre noi? Cândva, un punct înnegrit te-ndurera atât de mult. Mărește la infinit punctul acela și vei vedea ce înseamnă - un punct abisal -, un punct legat de un altul, construit în spirala când ascendentă, când descendentă. Nu cred în punctul tău implantat la hotarul tăcerii
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1464271697.html [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
de flori parfumate și de pomișori colorați în care cântau sute de păsărele. Cel mai bătrân dintre grădinari o conduse pe Cora sub fereastra reginei, pentru a-i arăta ceea ce devenise Mărul de Aur, apoi o lăsă singură cu tulpina înnegrită care părea fără viață. Pe la ferestrele palatului se adunaseră câțiva curioși, printre care și regina, Prințesa Violeta și Prințul Codrin. Era destul de neplăcut să fie supravegheată, dar Mărul de Aur era prea departe de ferestrele sălii de bal ca să se
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1486117673.html [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Ne-ntoarcem fiii ei, pierduti prin ere, Ca florile și fluturii sprințari. Și-n țărmuri arcuite de dogoare, Prin dune aurite și pustii, În locul unde pasul e lentoare Și niciodată n-ai dori să fii Stă mândră în splendoarea-i înnegrită, Altar de prosternare și mister, O piatră din tărie prăvălită, Ce leagă pe vecii pământ și cer. Și poate că-n eternă nemișcare Magnetul care-l poartă va chema Un alt asteroid pierdut în zare, Iar floarea ca o sferă
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1413099376.html [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
în: Ediția nr. 1642 din 30 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Pe sub sprâncenele stufoase crescute ca niște streșini deasupra ochilor, Bunu privește livada umbroasă. Căldura copleșitoare nu l-a alungat încă de pe băncuța lui îngustă, sprijinită de gardul din lemn înnegrit. Vara sângerase din greu prin cireșul înalt. Trecuseră peste nouăzeci de asemenea veri peste Bunu, dar parcă niciuna nu fusese atât de caldă și de încărcată. Cu ajutorul lui Dumnezeu bunul și drăguțul, mai putea apuca vreo două, trei. Razele soarelui
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435632735.html [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
o brezoaie pusă să sperie ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile din apropiere. Capul lui Praporică stătea ca un trofeu al ignoranței și-al absurdului înfipt în grilajul gardului cu ochii spânzurați pe cerul cenușiu. Se
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 by http://confluente.ro/Valiza_cu_bani_ion_ionescu_bucovu_1340947956.html [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
din perioada respectivă, arătând cum activitatea desfășurată de ele în timpul Primului Război Mondial a determinat modificarea statutului lor în societatea epocii. În lung alai, femei și copii ne cară sus proiectile și focoase lucitoare, întorcându-se la vale cu tuburile trase și înnegrite . Nici nu-și dau seama că îndeplinesc vreun lucru deosebit, vreo faptă vitejească. Cum se duceau seara la fântână, cu donițele pe umeri, tot astfel ne aduc și acum hrana gurilor flămânde de oțel. Ca o nouă friză a Panateneelor
Universul feminin între fragilitate și forță, între iubire și durere, între realitate și vis by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105733_a_107025]
-
din perioada respectivă, arătând cum activitatea desfășurată de ele în timpul Primului Război Mondial a determinat modificarea statutului lor în societatea epocii. „În lung alai, femei și copii ne cară sus proiectile și focoase lucitoare, întorcându-se la vale cu tuburile trase și înnegrite [...]. Nici nu-și dau seama că îndeplinesc vreun lucru deosebit, vreo faptă vitejească. Cum se duceau seara la fântână, cu donițele pe umeri, tot astfel ne aduc și acum hrana gurilor flămînde de oțel [...]. Ca o nouă friză a Panateneelor
Lansare la București: „Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105717_a_107009]
-
amânare, Ceata de îngeri cerul a-nflorit. În pâcla fumegândă, viața n-are Atâta loc de moarte adumbrit... Că a-nghețat lumina-n lumânare, Iar în clepsidră timpul s-a oprit. Se-adună suflete la închinare In cer și pe pământul înnegrit, Se roagă chiar și toamna-n calendare, Indură-Te, azi, Doamne - răstignit, Dezgheață-ne lumina-n lumânare! Dragi prieteni, am postat acest poem în semn de omagiu celor plecați și solidaritate cu cei rămași în suferință pentru care mă rog
ÎNDURĂ-TE, DOAMNE! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1446387078.html [Corola-blog/BlogPost/353292_a_354621]
-
pună în stup borcane cu sirop de zahăr, să-și completeze albinele rezervele. Când recolta de miere era bună, tata începea negoțul cu borcanele cu miere. Mai câștiga un ban pentru casă. În fiecare an topea ramele cu ceara învechită, înnegrită. După topire ceara devenea galbenă ca aurul. Apoi se ducea la un om care avea o presă, cu care făcea faguri noi de ceară, cu celulele doar vag inițiate, restul completau albinele ca să devină faguri noi. Odată plecă tata în
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1398147754.html [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
ei suflet. O Marie Magdalenă modernă a secolului XX - desprinsă parcă de undeva, din inovatoarea pictură manieristă a misteriosului maestru spaniol de sorginte elenă denumit El Greco -, privind hamletian la vasta deșertăciune a lumii cuprinsă pe de-a-ntregul ei în țeasta înnegritului de putreziciune craniu omenesc, dar aplecându-se despletită și cu umilenie, totdeodată, în fața Cristosului străpuns la mâini și picioare de cuiele reci ale eternului păcat ancestral al umanității... Într-o lume care își adoră idolii și își răstignește la fiecare
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_dalida_for_magdalena_albu_1364526769.html [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
ferestrele compartimentului începuse să se zărească în depărtare orașul și mulți călători începuseră să se pregătească strângând bagajele. Răspunsurile la apelurile telefonice deveniseră lapidare, pe culoar începuse să se formeze inevitabila coadă. Prin ferestrele vagonului se profilau pe fugă zidurile înnegrite și coșcovite ale unei foste fabrici. Privirile oamenilor lunecau peste ele la fel ca peste piciorul cerșetorului. “Oare câte, din tot ce a fost, mai funcționează?” - se surprinse Irina întrebându-se. Dar șuieratul locomotivei, care vestea apropierea de stație, îi
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Flash_tania_nicolescu_1390809351.html [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
cravasați puternic de politruci și mitralierele lor.Tancuri ! Sute de tancuri care au apărut de nicăieri călcând totul în picioare.Moartea tanchistului e oribilă !.Cei ce nu reușesc să iasă la timp, urlă, ard ca niște lumânări și chipul lor înnegrit nu se poate uita nici cum.. Moarte ! Moarte ! Uraaa Stalinaa ! Ura Stalinaaa ! Noi, bărbații ,suntem niște copii mari.Păstrăm în interiorul nostru copilăria, luptăm pentru un ideal.Uneori acest ideal ne duce cu totul într-o lume barbară din care nu
FLORIN CIPRIAN ISPAS by http://confluente.ro/articole/florin_ciprian_ispas/canal [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
cravasați puternic de politruci și mitralierele lor.Tancuri ! Sute de tancuri care au apărut de nicăieri călcând totul în picioare.Moartea tanchistului e oribilă !.Cei ce nu reușesc să iasă la timp, urlă, ard ca niște lumânări și chipul lor înnegrit nu se poate uita nici cum.. Moarte ! Moarte ! Uraaa Stalinaa ! Ura Stalinaaa ! Noi, bărbații ,suntem niște copii mari.Păstrăm în interiorul nostru copilăria, luptăm pentru un ideal.Uneori acest ideal ne duce cu totul într-o lume barbară din care nu
FLORIN CIPRIAN ISPAS by http://confluente.ro/articole/florin_ciprian_ispas/canal [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
din magie Cuvântul neplătit donator de iluzii prin singurătățile trupului îl simt cum adie ca o mare ușoară împresurată de maluri unde cu greu va ajunge osteneala încetinind ritualul său orb deprinderea de a tăcea când sufletul urlă până ce stele înnegrite se aleg Doi Abea perceptibile mișcări ale sufletului precum un vis conturat sparte cuvinte la limita graiului comunicăm doar prin gesturi aceleași răbdătoare absențe ne bântuie Fragment Vâslești dintr-un capăt al Zilei la altul numai în ordinea schimbată a
POEZIE by Mariana Filimon [Corola-website/Imaginative/13953_a_15278]
-
fermentație, mici focuri mov căzute în iarbă ici-colo, brândușe proaspete, un incendiu viu, vegetal, de nepotolit în dimineața aceasta rece de toamnă, pe marginea aleii tot mai înguste ce coboară spre ochiul de apă în mijloc cu foișorul de lemn înnegrit, scăldat de umbrele verzi în ude tremurânde, în ele crește tot mai înalt un alt munte dedesubt sub un alt cer mai adânc, sub arcade imense de lemn viu, de stejari noduroși, centenari pe care încă sar iuți, amețitor acele
Poezii by Vasile Dan [Corola-website/Imaginative/4854_a_6179]
-
rătăcit buimacă Fără vreun rost sau țel! Grădina e pustie! Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva, Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi, Iar ciutura e ruptă! Gem rozele uscate De toamnă și de ger. Pe banca înnegrită, Sub teiul încă verde, Cad stropi de ploaie tristă,... Durere și infern. Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă? Undea-ai pierit, cărare Spre zori de primăveri? Voi rătăci de-acuma Pe drumuri pustiite; Prin nopți de neodihnă
MĂ-NTREB de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/florina_emilia_pincotan_1488733743.html [Corola-blog/BlogPost/384864_a_386193]
-
Elbei. Ajunsesem, ca de obicei, înaintea prietenei mele la locul de întâlnire. De aici se deschide o largă priveliște asupra fluviului. La poalele terasei se află debarcaderul Flotei albe, al navelor fluviale, cu alte cuvinte. În stânga, se ridică sinistre ruinele înnegrite ale bisericii Frauenkirche, amintind de bombardamentul din februarie ’45, iar în depărtare se înalță clădirea gărzii vechii Dresde, cu frontonul central în forma unui templu ionian, monumentul preferat al Olimpiei. Vântul din ziua precedentă adusese cu sine ploaie, așa că n-
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1486656017.html [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
o brezoaie pusă să sperie ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile din apropiere. Capul lui Praporică stătea ca un trofeu al ignoranței și-al absurdului înfipt în grilajul gardului cu ochii spânzurați pe cerul cenușiu. Se
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 by http://confluente.ro/Valiza_cu_bani_ion_ionescu_bucovu_1392273899.html [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
07 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Nici vântul nu mai bate nici râul nu suspină nici focul nu mai arde iar lacrima divină n-o mai găsesc nici pe morminte iar, tu, te rog, să iei aminte că dincolo de punctul înnegrit nu e sfârșit ci o lumină lină plină boboc de floare-n amiaza mare parfum de rozalie ce îmi așterne visul și mă-mbie să urc la fel spre cer... acum, zâmbesc și pier. Referință Bibliografică: Zâmbesc și pier / Elena
ZÂMBESC ȘI PIER de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/elena_spiridon_1420589136.html [Corola-blog/BlogPost/376657_a_377986]
-
deasă lăsată peste rasa devenită surie de lucrătura ploilor, a soarelui și de atâta purtat! Prin ferezitele încălțări din sfoară, simțea în tălpile bătătorite friptoarea tinei, dinspre care tocmai se ridicase ducând către gură un smoc de ierburi cu degetele înnegrite, crăpate. În mirarea clipei, se văzu la hotar de lumi: cea din care poposise și cea prăfoasă de-acum, strigat Nicodim de-o gloată furioasă, urmăritoare... - El e! se sumeți un glas spart de vădană. El a furat găinile! - Să
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1405444346.html [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
întreg segmentul de timp pe care evoluăm între naștere și moarte, îndeplinindu-mi o datorie de conștiință: adică am alergat la cimitir, la mormântul părinților mei. Un strat de frunze veștede învelea movila de pământ la capătul căruia veghează crucea înnegrită și mâncată de vreme, încadrată între doi castani. Am tresărit surprins, la gândul că am mai trecut pe acolo, exact cu un an în urmă. „Mea culpa”...privesc inscripția de pe cruce - ultimă amintire a celor care au fost - și promit
LUMINAŢIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1436890085.html [Corola-blog/BlogPost/365898_a_367227]
-
nebun? Că vorba are alt accent, cuvântul este desuet, că lumea o trăiesc prin pori, că zilele îmi sunt ninsori, dar fac din ele calde flori? Că mă fac luntre la nevoi, când valurile vin șuvoi, că văd în punctul înnegrit raze de soare-n răsărit și verdele mult înverzit? Da, vinovată de aș fi, e dreptul meu de a trăi, nu cum e unul, sau e altul, ci cum mi-e sufletul și capul, și nu mă fac frate cu
SUNT OARE VINOVATĂ... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 by http://confluente.ro/Sunt_oare_vinovata_elena_spiridon_1339660541.html [Corola-blog/BlogPost/357564_a_358893]
-
o brezoaie pusă să sperie ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile din apropiere. Capul lui Praporică stătea ca un trofeu al ignoranței și-al absurdului înfipt în grilajul gardului cu ochii spânzurați pe cerul cenușiu. Se
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Valiza_cu_bani_ion_ionescu_bucovu_1354640989.html [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
îngerii, alintându-i cu raze călduțe. Și el, ca și ei, așa cum se întâmplă primăvara, păreau, ca toți și toate, foarte tineri. Până și părul sălbatic, cu coaja îngroșată de vreme și scorbura ca o rană veșnic nevindecată, cu crengile înnegrite și strâmbe, înclinat ca un cioban ce se sprijină în bâtă, așa cum era, încărcat cu flori, părea mai degrabă un flăcăuaș decât un bătrânel. Și, de sub petalele florilor sale, evlavioasele omizi coborâră ochii. Cu toatele rămaseră nemișcate, privind doar cu coada
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416824618.html [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]