122 matches
-
i se analiza conținutul de către organele În drept”. A refuzat să-l predea, de altfel acesta nu a fost găsit pentru că Îl purta mereu asupra sa...Vădit tulburat Căpitanul a plecat spre faleză... Era o dimineață de februarie, cerul era Înnourat, vântul bătea tare dinspre est și marea era foarte agitată. Colegii l-au văzut cum Își pune Jurnalul sub manta, Își Îndeasă șapca pe cap și intră În marea dezlănțuită, tot mai departe, tot mai adânc, neclintit printre valurile Înspumate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
gândul și visul mă poartă pe ale lor aripi nevăzute spre tine... și când buzele noastre se ating ușor iar în priviri, lacrimile se topesc de la căldura inimii. Plouă și e urât afară, poate mai târziu, cine știe, de după cerul înnourat se va ivi și prima rază de soare ca să nu mai simt atât de puternic răceala ce demult s-a instalat în sufletul meu. Deschid fereastra larg, dau perdeaua la o parte și privesc cerul cenușiu, dar care parcă nu
VISUL UNEI NOPŢI ... TÂRZII! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349197_a_350526]
-
Spre a intra cei rămași Și cei mai bogați Se ascunde vremea în anotimpuri Și nu mai știm ce timpuri ne așteaptă Dacă ne mai așteaptă vreo așteptare Că nici catastrofa azi nu mai doare Seninul a devenit prea senin Înnouratul ucide belșugul Și aduce puhoiul plin Cu tot gunoiul ce precede omul Călduri încinse în somn Prevestesc apocaliptice semne Ce oare omul poate să îndemne Craca universală a și- o distruge Stau și privesc cum zarea se întinde Alungind depărtarea
ARDE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383586_a_384915]
-
lui Andrei, ar fi vrut, să se cuibărească la pieptul lui, să-i simtă inima cum bate. A închis ochii pentru o clipă, simțea mâna bărbatului, cum o mângâie pe față, pe gât, cum îi sărută ochii plânși și fruntea înnourată. A deschis ochii, simțea că nu mai are putere, ar fi vrut ca în acea clipă să fie sărutată, se simțea vulnerabilă. Camelia continua, să-l privească în ochii lui căprui cu nuanțe verzi și să-i mângâie mâna, simțea
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
Într o zi liniștită de duminică , cu cer înnourat , o vreme răcoroasă dar tocmai bună pentru mișcare în aer liber , pe 8 Ianuarie 2017 , în orașul Matsudo care aparține regiunii Kantō, Prefectura Chiba și districtul Matsudo a avut loc o competiție de mare amploare , cea de-a 62 a
Români la un Maraton în Japonia Corespondenţă din Tokio [Corola-blog/BlogPost/92347_a_93639]
-
Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Se zbate-n fiecare sunet o aripă învinsă Se zbate-n fiecare sunet o aripă învinsă Descifrând la orizont umbre neconturate , Privirea adunata-n gând e prinsă De-aceleasi amintiri înnourate . Răsună tăcerile cu suntele pe care Aș vrea mereu să le ascult , Să le păstrez ,să nu le pierd în zare , Rătăcind cu aripi învinse prea mult. Șoaptele luneca pe pleoapele tale , Iar sunetele rasuna-n același ecou, Numai rătăcim
SE ZBATE-N FIECARE SUNET O ARIPA INVINSA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362534_a_363863]
-
shopping, așa că sâmbătă dimineața am servit micul dejun, ne-am băut cafeaua și am pornit la drum. Nu era una dintre cele mai frumoase dimineți, însă era una obișnuită pentru clima Norvegiei. Plouase mărunt noaptea, șoseaua era umedă și cerul înnourat. Revedeam din nou traseul pe care l-am făcut la sosirea în nord. La ieșirea din Lodingen, pe partea dreaptă la câțiva kilometri am văzut primii reni în original. Pășteau la marginea unui pâlc de arbuști crescuți între șosea și
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
acoperite cu gheață și-am întrupat cuvântul ca să înțelegeți tot ce vă spun și, mai ales, ce nu vă spun !... OARE CINE SUNT? Sunt, oare, pana de pasăre rătăcită-n agonia zborului? sau izvorul secat din lacrima toamnei? Sunt amurgul înnourat de-acele ploi îndelungate? sau doar o ancoră legată de cer și aruncată-n oceane?! Dar și mai mult de-atât aș vrea să știu ce ferecă porțile dinspre Tine? ÎMI VEI SPUNE VREODATĂ? Spune-mi de unde încep și de unde
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
dreptate o califică unanim pe Mariana Gurza ca fiind o poetă creștină. Este corect acest lucru, concretizat prin dorința sa neclintită de apropiere de cele sfinte, îmbrăcând cu sfială haina unor reale valori creștine: umilința, iubirea, dăruirea... „Sunt o frunză înnourată / Căzută la picioarele tale Iisuse, / Doar rugăciunile îmi dau putere / După atâta zbucium și durere. (Smerenie) Conștientă de tarele lumii în care trăim, poeta își păstrează speranța că iubirea este cea care ne va salva de la pieire: „Spre infinit m-
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
vivace, expresiv, versurile aprinse de metaforă își pun sigur și durabil amprenta în mintea și sufletul cititorului. Sub zodia modestiei și a bunului simț, în tăcere și liniște interioară sau zbuciumată, în ușoară melancolie ori extaz, uneori cu seninătate, alteori înnourată, în laboratorul intim al creației poetei, plămada fecundă dă viziune și prospețime lirismului său. Poemele sunt izvor de frumusețe, de căldură, rămânând inalterabile în timp. Semnul vigorii poetei Mariana Gurza este faptul că scrie poezie în vers alb: „Semn că
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
sacadat... Și sunt multe... Dar cine-o mai aude?! Îmi îngădui și eu o pauză... Mă las furată de amintiri... de expertiza mea în ceea ce o privește... A doua zi, o culeg dupa o așteptare depășind sfertul academic. E ușor înnourată și recunoaște. Nu-i priește sub nici o forma sculatul devreme, accentuează. Spre bucuria mea, parcurgem drumul spre biserică într-o binecuvântată muțenie. Dar n-o ține mult, căci, odată intrată în sfântul lăcaș, energia stopată iese brusc la iveală. Un
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
soarelui ne descrețesc puțin frunțile și ne încântă prin faptul că atâtea spații verzi pline de flori specifice primăverii capătă nuanțe mai vii în lumina soarelui, iar veverițele se zbenguiesc mai vioi pe crengile copacilor. De obicei vremea aici este înnourată și ploioasă, de aceea o zi însorită produce întotdeauna destindere și bucurie. Stând în acea stație atenția ne-a fost atrasă de un tânăr ce cred că avea în jur de nouăsprezece ani, era după fizionomia lui țigan român. Am
PORTRETUL UNUI CERȘETOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364768_a_366097]
-
acoperite cu gheață și-am întrupat cuvântul ca să înțelegeți tot ce vă spun și, mai ales... ce nu vă spun !... OARE CINE SUNT? Sunt, oare, pana de pasăre rătăcită-n agonia zborului? sau izvorul secat din lacrima toamnei? Sunt amurgul înnourat de-acele ploi îndelungate? sau doar o ancoră legată de cer și aruncată-n oceane?! Dar și mai mult de-atât aș vrea să știu ce ferecă porțile dinspre Tine? CLIPA Se-așterne ceasul înserării, iar rememorarea pătrunde tiptil în
DIN VOLUMUL 101 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344503_a_345832]
-
țipătul sirenelor. Durerea era piatra de temelie a zbuciumului său. Totul îi juca în fața ochilor. Părea o nebuloasă ce se lăsa cu greu înfrântă. Întrebări avare, grăbite în valsul răspunsurilor neștiute decât în parte, frământau lumea gândirii sale. Sub fruntea înnourată, un mâine suspendat de colțul lunii, învârtea o lume de idei ce se zbătea mereu într-o altă lumină. Voia să doarmă. Să nu audă vaiete...să nu simtă durere. Să nu știe de nimic.,, Se vor termina toate? Ce
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
amintirea doinită-n versul său, Luceafăru-i scânteie somnul, plutind cu-al său ecou, Și Sufletul visează veșnic prin ochii săi cuminți, Cărări și taine ce-a iubit cu stelele-n dorinți. Pe tâmple-n vrajă-i curge cerul, prin stânci înnourate, Izvoarele îi cântă-n murmur, în susur lin de ape, Prin munți cutreiera la stâne, ciobanii-i cântă dorul, Din piepturi îi răsună Doina ce-a dezmierdat poporul. Pe câmpuri lin vuiește vântul și buciumul răsună, Sunând în taină-a
LUI EMINESCU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366564_a_367893]
-
Măicuță scumpă, te-am simțit cum la mine ai intrat: Prin perdeaua de lumină ai pătruns ușor, ca o zeiță, Și de masa mea de lucru, unde eu făceam o schiță, Te-ai apropiat suavă, iar fruntea ta-mi era înnourată De suferința acelei boli păgâne, și-atât de blestemată! Care te-a-ndepărtat de casa ta, ah! și singur m-ai lăsat; În lumea celor drepți, eu știu că Domnul loc ți-a dat. Cum te priveam, de-odată, în
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346579_a_347908]
-
Măicuță scumpă, te-am simțit cum la mine ai intrat: Prin perdeaua de lumină ai pătruns ușor, ca o zeiță, Și de masa mea de lucru, unde eu făceam o schiță, Te-ai apropiat suavă, iar fruntea ta-mi era înnourată De suferința acelei boli păgâne, și-atât de blestemată! Care te-a-ndepărtat de casa ta, ah! și singur m-ai lăsat; În lumea celor drepți, eu știu că Domnul loc ți-a dat. Cum te priveam, de-odată, în
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346580_a_347909]
-
Măicuță scumpă, te-am simțit cum la mine ai intrat: Prin perdeaua de lumină ai pătruns ușor, ca o zeiță, Și de masa mea de lucru, unde eu făceam o schiță, Te-ai apropiat suavă, iar fruntea ta-mi era înnourată De suferința acelei boli păgâne, și-atât de blestemată! Care te-a-ndepărtat de casa ta, ah! și singur m-ai lăsat; În lumea celor drepți, eu știu că Domnul loc ți-a dat. Cum te priveam, de-odată, în
MAMEI, CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346581_a_347910]
-
fărâmă de speranță! Cine știe, poate... Lângă Poștă - „Librăria noastră”. Înăuntru - cald, plăcut. Rechizite școlare și de birou. Cărți. Pagini. Litere. Domnul Bacovia zâmbește trist și resemnat din ninsoarea timpului, de-afară. E doar un „rătăcit” pe-aici. Cerul e înnourat. E-o „vreme de beție”... Domnul Bacovia trece prin dreptul Librăriei. Nu vrea să intre. Îl zăresc prin ușa cu geam aburit, poate pentru prima dată. Nebărbierit. Adus de spate. Intr-un palton cam lung, de culoare închisă. „Și toamna
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
să stea de vorbă cu el despre cărți, pentru că el nu avea timp de citit, da', dacă începuse să le iubească Afrodita, pentru el căpătau însemnătate, asta era! Treceau zilele una după alta, oamenii se luau cu treburile, priveau cerul înnourat, era frig, bătea vîntul în rafale răutăcioase, dar nu ploua, era tot secetă și secau fîntînile, Licurișca și Thomas veneau și plecau, apăreau așa, din senin, stăteam de vorbă, voiau să le povestesc ce mai era prin văgăună, mă întrebau
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
asistentele se mișcau vioaie pe lîngă el, uneori Adelina îl vizita pentru că pur și simplu i se făcea dor de el, avea puterea s-o consoleze, să-i redea încrederea în ea însăși dar, din păcate, cînd avea ea sufletul înnourat, la ușa lui era o coadă de cîte două-trei ore, numai prin programare putea să răzbească la el, așa că pe Afrodita o programase și plătise deja consultația, doctorul a rugat-o să se dezbrace, ca să-i scaneze burtica cu aparatul
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356745_a_358074]
-
vine, vine precum fulgerul clipa -, clipa când trebuie să dau socoteală: când, fără remușcare, memoria îmi propune, acum: „Jocul chibzuinței!“ OARE CINE SUNT? Sunt, oare, pana de pasăre rătăcită-n agonia zborului? sau izvorul secat din lacrima toamnei? Sunt amurgul înnourat de-acele ploi îndelungate? sau doar o ancoră legată de cer și aruncată-n oceane?! Dar și mai mult de-atât aș vrea să știu ce ferecă porțile dinspre Tine? Referință Bibliografică: CLIPA / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CLIPA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370292_a_371621]
-
tristă pentru că el se purtase rău cu mulți, și nu exista un sentiment de regret din partea celor mai mulți. De asemenea, rudele sale începură să se certe între ele pentru moștenire. După ce îl îngropară fără preot, într-o zi de noiembrie rece, înnourată, cu puțină ploaie ce definea destul de bine cum fusese culoarea vieții lui Virgil. Ajunși la casa lui Virgil izbucniră în ceartă. Fiecare voia o parte la casă, de asemenea și ceilalți copii cu mamele lor din căsătoriile lui anterioare reclamau
POVESTEA UNUI ÎNVINS (8) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352696_a_354025]
-
cu grădinile suflate în argint strălucitor. Copii, voi credeți că era argint de-adevăratelea? Ei, nu, era bruma care se topea imediat ce căldura soarelui devenea mai puternică. Odată cu bruma sosea și cel ce se numea „Brumar” sau „Noiembrie”. În zilele înnourate, vântul aducea ploaia cu picuri mari și reci. Iar atunci când se întâmpla ca picăturile de ploaie să se transforme în fulgi de nea, era semnul venirii Iernii. Iarna aducea frigul, despuia pădurile, dar sculpta flori de gheață pe geamuri, și
TIMPUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359417_a_360746]
-
mai mare, singura, unica, veșnica mea Dragoste-Tu! Acum, cu genunchii scrijelați de amintirea aripilor crescute din sărutările Tale, cu brațele goale - ca niște ramuri de copac desfrunzit de speranțe și de viață, cu buzele amorțite în implorare, cu ochii înnourați de ploaia de lacrimi, cu sufletul prins în furtuna de vise, epuizat de așteptare, fără speranțe, fără senin, fără încredere... Acum sunt doar dor. Și rugă. Și tăcere... Referință Bibliografică: ACUM... / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1733
ACUM... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343927_a_345256]