30 matches
-
văzută de plastician sau de operatorul de imagine. În teatru, „oglinda scenei“, adică deschiderea ei spre spectator, obligă la numeroase compoziții cu personajele. Decorul trebuie folosit cu inteligență pentru a pune în valoare personajele, forme active, dinamice în spectacol. 6. Înrămarea Ultima etapă înseamnă pregătirea lucrării pentru ieșirea în lume. Înrămată, pusă în valoare de un paspartu, o preramă neutră care constituie o pauză necesară, până la ramă, ea este gata de expus. Lucrările de pictură și grafică se prezintă fie neînrămate
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
pictorului să mânuiască dinamica spațiului pictural după plac. El poate să distribuie greutatea astfel încât să reprezinte o realitate vizuală analogă atracției gravitaționale sau poate să o distribuie astfel încât compoziția să arate imaterial suspendată. În al doilea rând, separarea obținută prin înrămare este sporită atunci când o pictură este fixată la o distanță oarecare de podea și este în mod corespunzător mai puțin afectată de atracția podelei. În mod cert, atunci când pânza se află în contact direct cu peretele, acesta acționează la rândul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în jurul punctului central. Aplicat picturii, acest model sugerează o puternică dinamică verticală. Compozițional, aici avem de-a face cu rame în care vectorul excentric al gravitației domină cu forță cen tricitatea obiectului pictural însuși. Există un al doilea motiv pentru înrămarea tablourilor: o ramă separă o imagine de ceea ce se află în jur pentru a indica faptul că există o lume în sine. Într-adevăr, pictura este destinată adesea spre a fi o reprezentare detașată a lumii, și nu o parte
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de început, care anunță o poetică postromantică minoră, la Poezii (1945-1986) (1988), lirica e dominată la S. de tema timpului, de sentimentul perisabilității ființei, contrabalansat de nevoia de a privi materia aflată în această trecere-pierdere. Poemele sunt descrieri, mici scene, înrămări ale unor fragmente de realitate în mișcare. Ochiul avid surprinde forme, culori, lumini și umbre. Versul prinde ori evocă o imagine, o emoție trecătoare, într-o plasă la fel de evanescentă precum realul însuși. Nimic stabil, cert, doar privirea care îmbrățișează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
păcate, proza e minată nu o dată de stilul diluat, de lipsa de inventivitate narativă, de utilizarea unui limbaj căutat arhaic, neaoș, în maniera lui Ion Creangă, ca și de folosirea unor tehnici ale romanului foileton și a procedeelor romanțioase de înrămare a narațiunii. Un loc cu totul aparte în scrisul lui M. îl ocupă două biografii așa-zis romanțate, Scânteietoarea viață a Iuliei Hasdeu (1939) și Tragedia lui Petru Cercel (1941), scrise cu nerv și fantezie interpretativă pe baza unui material
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]