492 matches
-
șargul nu e niciodată gata la vreme, nu e niciodată destul de curat, grajdul miroase prea tare a pișat, cine m-o fi pricopsit cu un asemenea grăjdar? Grégoire nu se plânge, n-are nici zece ani, se alege cu urechile înroșite, pesemne că așa trebuie să fie. E foarte devreme, într-o dimineață. Pe alee se aude o cabrioletă, ies cu toții pe la ferestre, n-au mai văzut-o, e splendidă, ies în curte, așteaptă. Vântul aduce mirosul dulceag al unei țigări
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
lumina care intră pe fereastră era atât de slabă încât ținea lampă aprinsă și în miezul zilei, un singur bec de 40 w. care nu făcea decât să altereze culorile tablourilor, să deruteze ochiul. La lumină asta pictă. Cu ochii înroșiți, căci nu purta ochelari. Pe cuvertura patului, aruncate una peste alta, vechi caiete cu desene, albume cu fotografii (de la ultima expoziție deschisă la București în urmă cu câțiva ani), cutii cu tuburi de vopsea. Rezemate de un perete, pânzele la
Magdalena by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/8388_a_9713]
-
acestei agonii care domină viața ia uneori forma fulgurantă a unor viziuni ce mărturisesc o aceeași senzație de copleșire existențială, o "libertate" angoasantă, echivalată cel mai adesea cu singurătatea feroce: "E greu aici, sub cerul liber / - trăiesc în mijlocul unui patinoar înroșit / noaptea ascult căderea oaselor moi... // (e greu aici sub cerul liber)" (Trăiesc) Simpla existență nu înseamnă altceva decît o mutilare continuă - " Vei vedea și tu într-o zi / cum viața și moartea / din tine se-nfruptă.", (Elegie) - din care nu
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
rău-rău de tot, pricepi? Dacă nu vii cu mine la un "pepsi", îmi scot certificat medical și ai fește-lit-o, fin-că am sânge în cap - înțelegi, măicuță? Uite... Și Văslicuț își trecu mâna prin păr, pe după ureche, arătându-i apoi degetele înroșite. - Vezi? Ce zici? Eu am glumit, iar dumeatale vrei să mă omori? Ai auzit de Gherla? Da' de Poarta Al-bă? Eu o să scap cu viață șiiii..., da', ca să-ți demonstrez că sunt un domn intelectual, ți-oi da mere cu
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
pacea și armonia nopții, convinsă că-n ea se petrecuse ceva fundamental și simțurile ca și mintea ei luaseră alt curs. Îi era numai teamă de ce avea și de ce putea pierde. Fața îi era arsă mistuită, fruntea rece și ochii înroșiți încercând să ascundă în adâncul lor adevărul acelei nopți și neputând, convinsă că procedase cum trebuie și poate înfrunta liniștită, chiar c-un fel de demnitate, indignarea, furia și oprobriul bătrânei cu care nu mai avea nimic, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ca un pipirig, cu ochii sloi și oasele prelinse, mă prefăceam într-o boare de frig. plouă peste zăpada din noi plouă peste zăpada din noi, plouă cu sânge de rândunică, între dinții încleștați se încearcă să crească iarba. noroiul înroșit se substituie limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă, lumina picură în stropi de rășină brună și băltește. întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
oamenilor dacă voiau să facă ceva mai productiv decât simplul efort de a se lăsa pradă vieții. M-am gândit că poate marea înfuriată din după-amiaza asta va isprăvi odată cu țânțarii. Deja mă deprinsesem să trăiesc cu ei. Trupul meu înroșit de înțepăturile lor nu mai avea amintiri. Dar apa prelinsă din jgheab făcea să reînvie durerea rănilor. Era depotrivă boală și leac. Aici li se spune picioroange. Năluci milimetrice. Nu se văd. Nimeni nu le poate vedea. Femeia a pomenit
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
atunci bucurie pe oamenii din cine știe câte sate! Toți veneau la el să le facă, să le dreagă cine știe ce. Si el le făcea. Avea mâini de aur! De multe ori, seara, mă opream în pragul covăliei și priveam cum mânuia fierul înroșit și cum bătea cu ciocanul...Doamne! Părea un adevărat voinic din poveste. Ii drept că, între timp, nenea Jănel s-o mai înzdrăvenit. Era o frumusețe de bărbat! Toate muierile care treceau pe drumul din fața covăliei încetineau pasul și îl
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe sân și-i zise: aici! Apoi continuă să-i conducă mâna peste ambii sâni, purtând-o din ce în mai jos pe corpul ei înfierbântat de dorințe. Simțea cum urcă din tălpi spre creștet un fior asemenea unui fir înroșit, care-i străbătu întregul trup, ca un șoc electric.Tresări. Doctorul și-a retras mâna ușor și a replicat: Domnișoară, veți găsi cu siguranță singură medicamentul cel mai eficace. L-am și găsit, doctore! Vreau să mă ajuți să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
spun deseară! Știi, mămico, ne-a învățat și câteva litere... Nu mai spune!? Toți copiii știu să scrie cuvintele mamă și... tată! Copilul făcu o pauză între pronunțarea celor două cuvinte și Simona simți din nou același și același cui înroșit, care i se răsucise de atâtea ori în inima ei greu încercată, dar transferă cu abilitate discuția pe alte planuri: Foarte frumos, înseamnă că în curând vei citi multe cărți, vei ajunge un învățat!... Era fericită și în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în el emoția. - Ah, mamă, ăsta-i un miracol, cred c-am fost martorul unui miracol, un adevărat miracol venit de Sus!, și rostind acestea, izbucni direct în lacrimi, lacrimi ce, de altfel, demult îi clocoteau lui sub pleoapele-i înroșite; plângea din inimă, cu tot sufletul, așa cum n-o mai făcuse niciodată în viața lui; până și el își dădea seama de lucrul acesta important. Solemn, îți fac promisiunea, continuă dânsul, că am să mă îndrept în întregime, că am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
copci, semn că erau mereu în căutarea unor petice cu iarbă mai grasă. Mâhnirea înfiptă în sufletul lui de oamenii legii, că un copil din șatra sa ar aparține unei familii de români, revenea la suprafață cu incandescența unui fier înroșit aflat pe ilău. * La acest ceas târziu de noapte bulibașa Iorgu Stănescu își amintea cu obidă că alergase cu ai săi, săptămâni și zile multe la număr, fiindcă fusese și el învălmășit de zvonul că oamenii legii umblă din șatră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
simplul motiv că se afla atât de aproape de Grădină. Țopăia ca un măscărici, sărind de pe un picior pe altul, cu brațele agitate pe lângă corp. Se trezi apucat de după cap. Un râu fierbinte Îi Încolăci gâtul cu repeziciune. Mai văzu luna Înroșită, rostogolindu-se aiurea dintre crengile copacului. După aceea, totul se sparse În el și căzu În negrul desăvârșit al propriei ființe. Fu devorat cu sălbăticie. Se spune doar că, atunci când Îi crăpă inima Între dinți, Câinele Negru se simți izbit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mi-ar fi Înregistrat vocea. Sau poate era ocupat să stocheze noul vizitator În memorie? Dacă era așa, nu cred că era foarte dificil: păr roșcat și ochi verzi, cei din urmă lucind sticlos, o pereche de urechi cu lobii Înroșiți și pistrui maro pe nas și bărbie. Ca să preiau inițiativa, m-am Întrebat cu o gură largă, elastică Dacă Nu Cumva Suferea De Deficiențe de Auz? Nu, n-avea nici o problemă cu auzul, mi-a răspuns portarul Într-o germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ați vrea voi!“, Încercând să capteze privirea domnilor trecători. Otto și Else Oloaga se Încadrează bine În acest cartier. Locuiesc pe o stradă laterală, la câteva stații de gară, dar, din când În când, aici Întâlnești și bărbați cu fețe Înroșite și gâturi julite de guler. Pășesc Întotdeauna cu viață, nu se uită niciodată Într-o parte, ca și când ar purta ochelari de cal. Oare cred că ceea ce nu văd, nu-i va vedea nici pe ei? Sunt sigur că, dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
umărul lui Bursuc își tot răsucește capul în stânga și-n dreapta și-și smulge penele. După care pasărea își dă capul pe spate și înghite fiecare pană cu mișcări bruște, spasmodice. În locurile de unde penele au fost jumulite pielea e înroșită și buboasă. Omul, Bursuc, are pe umăr un prosop împăturit de care să se agațe papagalul, și prosopul e pătat la spate cu găinaț galben. Pasărea smulge o altă pană și o mănâncă. Vrabie îi dă o piatră lui Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice, ce culoare are ciuperca pe care ați contractat-o? Bursuc iese din baie, aplecându-se ca să încapă cu papagal cu tot pe sub pragul de sus; în crăpătura fundului i-a rămas un petic de hârtie. Are pielea buboasă și înroșită. Jumulită. Nici nu vreau să mă gândesc că stă pe veceu cu pasărea pe umăr. Și în capătul celălalt al camerei este Mona. Coacăză. Râde cu Caprifoi. Și-a prins codițele roșii și negre într-un coc de sub care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aceasta îmi pipăi fața și bărbia, căutându-mi parcă propriile armături inexistente de crom clipitor. Își ridică piciorul stâng așa încât să i se sprijine proteza de genunchiul meu. Pe suprafața interioară a coapsei, chingile formau adâncituri pronunțate, albii de piele înroșită săpate sub formă de catarame și cârlige. Când i-am desfăcut proteza de la piciorul stâng și mi-am plimbat degetele de-a lungul scobiturii adânci lăsate de cataramă, am simțit căldura și catifelarea pielii încrețite, mai excitantă ca membrana unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Pentru mine, în schimb, finalul contează - spune un al șaptelea -, dar finalul adevărat, ultim, ascuns în întuneric, punctul de sosire unde vrea să ne ducă romanul. Și eu, citind, caut niște deschideri - spune el, făcând aluzie la bărbatul cu ochii înroșiți -, dar privirea mea caută printre cuvinte, pentru a încerca să vadă ce se profilează în depărtare, în spațiile ce se întind dincolo de cuvântul „sfârșit“. A venit momentul să spui și tu ceva. — Domnilor, trebuie să spun de la început că mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care nimerește drept la țintă, bietul animal făcu un salt În aer și se prăbuși pe stîncă fără un geamăt măcar, lovind de două ori cu coada o băltoacă din apropiere, din care a ridicat În aer perdele de apă Înroșită. Pentru femele și pui, născuți pe acea insulă generație după generație, după ce poate cu mii de ani În urmă curentul rece și puternic dinspre Polul Sud Îi azvîrlise pe coastele arhipelagului pe cei mai Îndepărtați strămoși ai lor, viața nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întregii coloane vertebrale, mistuindu-i rinichii, explodînd pentru o vreme necrezut de lungă În vagin și ieșind apoi prin penisul imens care o pătrundea de mii de ori, neobosit, un penis care i se părea mai degrabă un mare fier Înroșit decît un mădular viu al unei ființe omenești. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, socoti că venise momentul să se miște. Aparent fără nici un motiv, din ziua În care se trezise legat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
față-n față, și i-a atîrnat de bord, cu picioarele În apă, pînă i-au mîncat rechinii. Doamne, cum mai urlau! exclamă el. Unul a murit chiar În noaptea aceea, iar celuilalt i-au cauterizat cioturile cu un fier Înroșit, debarcîndu-l În Jamaica - plescăi din limbă. Căpitanul ne-a asigurat că un efeminat provoacă mai multe pagube Într-un echipaj decît scorbutul, pentru că pe o balenieră, după șase luni de mers pe mare, pînă și cel mai puternic bărbat poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pâlpâirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr‑o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său câte o icoană pe care scânteiau aurul și argintul și pietrele prețioase. 7. Apoi, din mulțime, se vor desprinde câțiva tineri vânjoși, care se vor Înclina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu fața spre ocean, și-și petrecea orele acolo, la umbră unui palmier, privind orizontul, ca și cum ar fi așteptat, în orice clipă, să vadă apărând navă salvatoare a adoratului ei Octar. Părea cu zece ani mai bătrână, cu ochii umflați, înroșiți și injectați de sânge, iar pântecele ei părea că a început să crească dintr-odată. Abia dacă mai schimba câte-o vorba cu Vahíne Tiaré, când îi aducea mâncarea, însă își petrecea orele vorbind cu copilul ei nenăscut, căruia probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rândul să intre în baie, se înveli în cearșaful alb și trecu iute pe lângă el, ferindu-și privirea. La scurt timp, începu să strige speriată. El intră peste ea, îngrijorat. Ce s-a întâmplat? Luana îi arătă firișoarele de apă înroșite. Ernest zâmbi. Stai liniștită. Așa trebuie să fie... Întreaga noapte, în timp ce el dormea liniștit, fata îi privi chipul drag și trupul tânăr. Dimineață el o găsi sprijinită în cot, cu ochii ațintiți asupra lui. Ce faci? Aștept să învie minunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]