217 matches
-
fără conzistență și totuși prezentă în fiecare ungher al ființei tale acum mai palide." Emacierea de spiță rară: "acei care neagă existența minunilor să nu se apropie de aceste poeme. Vor suferi decepția convingerii sfărîmate. Pentrucă minuni sînt acele bijuterii însăilate pe slove de cari nu trebuie să apropii - ca și de încarnările spiritiste - chibritul rațiunii sau alte unelte omenești: Dispar precum oglinda iazului pentru orbitele seci ale orbului." În lumea plină de orbi sobri și ocupați, există văzători în singur
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
culturii fiecărui spectator a actului ritual de creație. în acesta se include, fără doar și poate, emoțiile dinaintea intrării în sală, când cu puțin timp ca reprezentația să înceapă apar în balconul de la exteriorul teatrului șase trompetiști din orchestră care însăilează un motiv din actul respectiv. Acest ritual aproape magic se repetă de trei ori la un scurt interval, ultima dată invitând pe spectatori să intre în sală. Am urmărit acest moment cu ochii în lacrimi, plin de emoție la gândul
Festivalul Bayreuth 2009 (I) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6913_a_8238]
-
Simona Vasilache Oameni angajați, și serioși, criticii pot fi fermecători cînd iau o pauză. Cînd își permit, plecînd de la te miri ce, de la lucruri mărunte care strigă după condei și hîrtie, să însăileze tablete. O gazetărie beletristică, făcută din elitre colorate, ca flecuștețele atît de semnificative din lada cine știe cărui colecționar de suveniruri, printre contur, dînd drept de viață, în regnul atît de sobru al criticii, speciei pe care, în poezie, Arghezi o botezase
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
s-a putut întîmpla cu nici o sută de ani în urmă, și Odobescu are grijă să o spună. Ca-ntr-o poveste, unde ascultătorii trebuie strămutați cu toții. Intrarea o face prea cunoscuta bucată a lui Bălcescu, pe care Odobescu își însăilează, la rîndu-i, o istorie, întreruptă de extinse citate. Asezonate cu regulile de bună purtare de la curtea Mariei Theresa (exersate pe unguri și, aici, ironia lui Odobescu funcționează din plin), înșiruirile de date trebuie că le-au părut agreabile celor ghemuiți
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
castani/ Când clasa mea primea cravata roșie festiv/ Și sufeream respinsă grav de colectiv/ Că nu-mplinisem încă nouă ani", ca și întâmplarea pe care cu tristă ironie o narează, au rămas pentru mine simbolul manipulărilor repetate din care se însăilează destinul. În acest caz, cel puțin trei: cea din copilărie, cea de la debut și cea a lecturilor acuzatoare de azi. În ceea ce privește cuvântul rus, cred că l-am auzit prima oară în fraza pe care ne-o striga mama când ne
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
canal... al... al... al... Toamnă târzie... În fruntea formației sale de lucru, Costăchel își târa cu greu picioarele umflate. Apa rece pătrunsă în încălțările rupte o simțea până în suflet. Ploua de o săptămână. Din când în când, câte un fulg însăila pânza ploii. Gardienii îi mânau ca pe vite. Unii dintre deținuți alunecau și cădeau în mocirla drumului. Ceilalți îi săreau în ajutor cu ultimele lor puteri. Vântul sufla fără opreliște. Stuful crescut prin smârcurile din jur se zbuciuma sub rafalele
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în casa ei, insistând asupra unor noțiuni de limbă pe care Beatrice și le însușise deja. Uneori aceste prelungiri frizau indecența. Doina își aștepta soțul la masă și dorea să-și rezerve câteva ore de intimitate în căminul conjugal. Simona însăila pe o pânză imaginară o sumedenie de gânduri, care se adunau asemenea unor nori tulburi pe un cer de vară. Când se afla în casa doctorului și acesta nu era acasă, prelungea înadins meditația, cu intenția de a-l întâlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
meu scump? Acum e ora cinci, ar trebui să vină acasă, dar el mai întârzie cu copiii, probabil mai joacă fotbal. Îi place nespus acest joc, dar în nici un caz nu vreau să ajungă fotbalist." Și așa își trecea ziua, însăilând imagini demult trecute în negura timpului. Seara Simona era scoasă în parcul spitalului la o plimbare. Într-una din zile, plimbându-se singură pe aleile din preajma zonei destinate spațiului administrativ, unde erau amplasate clădirile anexe: spălătoria, atelierele de întreținere care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
legume proaspete din grădina ei. Uneori le aducea și câte o oală cu lapte proaspăt muls de la cele două capre. Venea cu gândul bun de a le mai îndulci viața celor două singuratice. În scurtul timp cât zăbovea cu ele, însăila discuții despre preocupărilre ei sau îi povestea bătrânei evenimente întâmplate în sat, cu fete și feciori, cu babe sau moșnegi care erau gata să dea ortul popii, învrâstându-le cu întâmplări mai vesele despre vreo vădană care ținea lampa aprinsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mâine să ne ocupăm de casa asta despre care tu spui că ne ar aduce atâtea probleme. S-ar putea chiar să nu să se realizeze planul nostru, deocamdată e un vis. Merită atâta zbucium pentru ceva care abia se însăilează!? S-ajungem noi acolo, mamă! Oarecum liniștită de vorbele Inei, mama ei găsi cuvinte consolatoare la adresa ginerelui, pe care cu câteva clipe în urmă îl dusese la marginea inimii ei. - Băiatul ăsta n-a mâncat nimic astăzi, știi? - Mi-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nerăbdătoare, fără șir și fără logică. Scrise mai multe propoziții apoi, găsind că acestea nu pot estompa în nici un fel faptele, se opri. Decât aș fi scris în acest jurnal poate ar fi fost mai înțelept dacă mi-aș fi însăilat gândurile pe iarba din fața casei pe care calcă Alex în fiecare dimineață, pe corolele florilor din grădină care îi sunt atât de dragi, pe frunzele pomilor din livadă care ar glăsui în graiul lor ceea ce eu nu-i pot spune
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să-mi umplu viața cu amintiri dragi, de neuitat. Eu îl iubesc și-l voi iubi toată viața, orice s-ar întâmpla. Și repetă o propoziție înscrisă în aceeași pagină, care i se păru o chintesență purtătoare a tot ce însăilase mintea ei febrilă în goana condeiului: Pentru mine dragostea poartă un singur nume, Alex! Deși în însăilările gândurilor sale Ina afirma că nu vrea să plângă, Alex era convins că Ina plânsese și înainte și după ce își însăilase durerea în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tot ce însăilase mintea ei febrilă în goana condeiului: Pentru mine dragostea poartă un singur nume, Alex! Deși în însăilările gândurilor sale Ina afirma că nu vrea să plângă, Alex era convins că Ina plânsese și înainte și după ce își însăilase durerea în jurnal. Îi sfâșiau sufletul aceste însemnări, devenite acum, pentru el o piatră fierbinte așezată direct pe inimă, acestea spunând mai mult decât toate cuvintele la un loc. Mai erau câteva însemnări voalate, dar era limpede; Ina aflase de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
EȘTI?". I-am pus repede alături o mină de grafit. A luat-o între lăbuțe și atunci am fost sigur că e el. A tremurat din antene către mine, numai că eu nu-l mai înțelegeam. Atunci a început să însăileze cu stângăcie niște litere: "ȘEFU, TU ESTI?" "EU SUNT, DORINELE!" "TE-AI FĂCUT OM?" "AM REDEVENIT OM." A stat un timp în cumpănă, fluturând aprig din antene și agitându-și frenetic mandibulele, dar văzând că toate acestea n-au niciun
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bruiază porcii și escrocii! De multe ori când prindeau postul și-l mențineau așa câteva minute, vedeai pe fețele lor o lumină de satisfacție rar întâlnită. Atunci le chemau repede și pe femei care, la rândul lor, în cealaltă cameră, însăilaseră demult poveștile lor. Se auzea o dată: Frați români! limpede și poate că prea tare, după care nu mai înțelegeai nimica din ceea ce se chinuia șpicherița cu vocea tremurată sau parcă cu flegme în gât să spună. Pentru mine era o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Întîmplări adevărate. Acolo era vorba despre altceva. Nici În Povestea mea nu găsise vreun exemplu care să se asemene cu al ei. În cele din urmă Își dădu seama că tot ce scria În revistele acelea erau niște fantezii juvenile Însăilate de redactorii lor, foarte asemănătoare Între ele și făcute anume ca să-i păcălească pe naivi. Întîmplări care, de obicei, Începeau și se terminau cu o partidă de sex. Se mai schimbau, ici și colo, cadrul, profesia sau vîrsta personajelor, așa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-i Învățase toate denumirile Înscrise pe ele. Prima pereche de pantaloni lungi i-a fost cumpărată din atelierul de croitorie al domnului Stavarache, un bătrânel surd, dar vioi care ținea În permanență Între dinți, un fir de ață albă pentru Însăilat. S-a privit atunci În oglinda afumată și pătată de vechime și s-a văzut dintr-odată un om important, un mic dictator care poate manevra după ambițiile lui , supușii. A fost primul semn al Încrederii depline În propriile capacități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de ciclism Mercx, își dădea seama că aceasta era doar varianta contemporană a iei și a poncho-ului. Când se dezbrăca, pe pielea ei mată se vedeau urmele atâtor abuzuri din trecut, încât aveai impresia că trupul ei a fost însăilat în grabă. Iar părul, pe care-l coafa acum în stil prerafaelit, fusese atât de des decolorat, vopsit și filat în decursul anilor că avea, la atingere, consistența vatei de zahăr amestecate cu pilitură de fier. Bull se abținuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Își lăsau catârii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vâlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (când propovăduitorii aduceau cu o adunătură de comedianți) ori năvăleau oblu pe catâri, când, fără a mai descăleca, Însăilau niscaiva solomonii. Căci, În ultimii cincisprezece ani de la moartea acelui Nazarinean, Începuseră să‑și facă apariția tot soiul de bărbați tineri și zdraveni, cu bărbi respectabile sau Încă imberbi, În mantii albe și cu toiege În mână, zicându‑și apostoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deșartă. De aceea stăteau să‑l asculte. Nădăjduind că până la urmă avea să‑și adeverească temeinicia vorbelor printr‑o solomonie, o minune, acolo. „Împărăția cerului Își are temelia pe minciună“, stăruia Simon privind la soarele necruțător. „Și scrierile lor sunt Însăilate cu minciuni, cu precepte mincinoase, un precept e o minciună, zece precepte, zece minciuni... Nu le e de‑ajuns că Elohim ăsta al lor e un tâlhar răzbunător și răutăcios, ca orice bătrân, mai trebuie să‑l și divinizați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
transmit doar știrile nefaste și febra spaniolă. Această carte va ajunge de pe continentul european În Peninsula Britanică, de acolo În America, apoi, luând calea inversă, chiar până la Împărăția Soarelui Răsare. Datorită originii sale misterioase și a nevoii oamenilor de a Însăila, cu nemiluita, povești Într‑o lume fără Dumnezeu, Conspirația va deveni un breviar care te Învață că, În spatele tuturor Înfrângerilor istoriei, se află o „misterioasă“, o sumbră și periculoasă forță, ce ține În mâinile sale soarta lumii, ce dispune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca ele. Într-o seară la masă, tatăl rostește spășit: N-ai învățat să-ți cultivi răbdarea. Carmina tresare, îl privește, se simte distanțată, deja i-a scăpat printre degete, nu-i mai poate anticipa reacțiile, a obosit să mai însăileze jocul. Tatăl a adus din oraș prăjituri cu frișcă, un eveniment ce se petrecea extrem de rar la ei. Carmina își înfigea lingurița în cremă. Nici nu se mai obosea să-i înțeleagă gestul. Oare voia să obțină un devotament neclintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și să discuți cu un coniac Milcov la cot (amar-fiere!) "realizările" pământești? Și cum făceai? Scriai recenzia pentru volumul omagial (băgat pe gît de Leandru) și acasă, pentru jurnal, descriai tabloul sumbru al cozilor? Ciracii prilejuali§§§§§§§§ ai lui Leandru Diță-Lerești însăilau ca la un semn foiletoanele și articolele de fond. Numai proletculții mai dezbăteau așa tema și subiectul: despre contribuția (benevolă) la "estetica stradală", despre venituri ilicite și pedepsiri exemplare, despre "grațiații" întorși din pușcării la locul de muncă. Barbu Rădoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din critica de întîmpinare, nu mi-a ieșit chiar un roman, ci un eseu deghizat în roman. "Năzuroaso, se aude vocea de-a doua, gîndește pozitiv. Nu te-ai închis într-o profesiune care s-a tot degradat, n-ai însăilat editoriale pe șabloane ideologice, nu ți s-au băgat de gît instructaje, n-ai făcut concesii, lăudînd nu'ș ce scriitor din "activul de bază". Ai fost scutită de articole despre caracterul profund democratic al deciziilor de partid ori despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mereu mai multe, veșnic cu ceva de umplut. Doamne cât Ești de ocupat și pustiit de Tine Însuți! Dar plin de Tine o, m-ai scris cu literă mare! -, de Viața Ta. Doamne, îmi vine să fug, iar m-ai însăilat măreț, pe aceste pagini pe care mă scurg, așa cum încearcă Mama, dragul meu Iubit (vezi, am învățat să dau importanță a ceea ce incumbă cuvântul), să se scurgă spre mine ca o otravă dulce, dovedindu-mi prin existența ei inutilitatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]