90 matches
-
pe-o făptură magică, În ochii tăi, râd merii în floare, Trupul tău însetat Mă cheamă să-l răcoresc Cu roua primăvăratic-a iubirii Și a izvorului meu nesecat. Mă simt ca la-nceputul Lumii, Tăcut mi-e sufletul și înseninat, Iar inima mi-i fără de păcat, Respir, precum respiră livezile Un Cer cu proaspete miresme încărcat. (FLOAREA CĂRBUNE) Referință Bibliografică: PROASPETE MIRESME / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1371, Anul IV, 02 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
PROASPETE MIRESME de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369472_a_370801]
-
un fulg legănat de adierea vântului...Nu-mi propun în acest fel să fiu specială sau nemaipomenită, sper să nu fiu ieșită din comun, dar aș vrea să fiu eu însămi, mai proaspătă decât ieri, mai veselă decât alaltăieri, mai înseninată...vreau să mă reînnoiesc, așa cum primăvara reînnoiește natura, înveșmântând-o în puritate și frumusețe ireală. Așadar, fiecare zi să fie lumina unui zâmbet : de bucurie, de compasiune, de înțelegere, de implicare, în esență , de mulțumire pentru ceea ce suntem și pentru
UN ZÂMBET PENTRU FIECARE de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370697_a_372026]
-
de oameni, și de soartă. El e acum, bietul, ca un copil bătut, un copil bun, blând, înzestrat cu cele mai alese însușiri - comori ascunse dorm în sufletul lui, ca și în pământul în care trăiește - și în ziua când, înseninat și trezit la adevărata viață, va fi chemat să și le arate, nu va fi popor pe lume mai cuminte, mai generos și mai de ispravă, ca poporul românesc”. Cât adevăr scoate la iveală această scriere a cărturarului patriot! Să
A FI PATRIOT... de ION C. HIRU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357903_a_359232]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > SOARE REAL Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 461 din 05 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului SOARE REAL Nu vreau un Soare desenat, Sunt sigur, nu mă va încălzi, Îmi doresc un cer înseninat, La Soare ca să pot privi. Caut cărări ce trec prin iarbă, Pe care să merg iarăși desculț, Din stânjenei îmi vreau o salbă, Să-ți povestesc, tu să asculți. Să adun din toate florile parfum, Combinat cu cântece de ciocârlii
SOARE REAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359126_a_360455]
-
după ce coborârăm amândoi din căruță și după ce omul își legă calul de un gard punându-i la gât o desagă cu fân, i-am întins mâna urându-i la despărțire tot ce-și dorește și pe deasupra un car de sănătate. Înseninat de-o asemenea caldă urare nea Macovei se înveseli și-mi răspunse din toată inima: - Mergi sănătos, Mariane! Și să fii fericit! Dar uite, așa, v’odată, când mai ai timp, dacă te plictisești de gălăgia de la oraș și dacă
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
voi... Clipele de bucurie, când îmi fac veșmânt din ploaie Și pășesc desculta-n iarbă peste-al apelor șuvoi, Unduindu-ma cu vântul care trup de floare-ndoaie. Nu am multe-n lumea asta, dar ce am, vă dăruiesc... Zâmbete înseninate, cănd pe-un val brodat al mării Plutesc cu priviri flamande, răsăritul să-l privesc Ca apoi s-alint apusul, savurând clipa-nserarii. Nu am multe-n lumea asta, dar ce am, vă dau cu drag... Versul înșirat cu grijă
NU AM MULTE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373449_a_374778]
-
Petcu , publicat în Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016. Vocație de înger I-au despletit, din ceruri, Făpura înaripată, Pe lespezi mari și socluri, Înalt săpate în piatră. A lumii priveghere i-au dat Pe brațe sfinte, Sub fruntea înseninată De rosturi și cuvinte. Șuvoiul lung de timpuri, Cereasca-i nemișcare, I-au dăltuit-o în file De vers și neuitare. Când ruga-i nevăzută I-au înălțat-o-n soare, Boltit-au curcubee Din lacrimi de-ntristare. Din seminții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
și-mi susurai un cântec de leagăn, când eu nu mai conteneam să-ți cer să-mi citești povești. Cântecul tău reușea mereu că prin miracol să mă adoarmă și nu reușeam deloc să-mi amintesc finalul. Zice ea surâzând înseninata. Între timp se liniștise și își recăpătase autocontrolul. Un pic rușinata îi dădu un sărut mătușii sale ți-i zice pe un ton glumeț: -E tare plăcut să am o mătușa care să mă alinte, în ciuda faptului că am crescut
PETRECERE NEFASTĂ (11) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344789_a_346118]
-
prietent.” Dacă refuză să vină la mine?“. Până la urmă el îndrăzni să rupă tăcerea. -Ce faci spre seară Maria? -Nimic deosebit! -Atunci să facem amândoi ceva ... deosebit! Te invit pe la mine, la un ceai.Ce zici? -Cu mare plăcere. Sorin, înseninat, îi privi pulpele frumos rotunjite și sâni ca două piersici coapte.” Arată bine. Ca Femeia la 40 de ani, a lui Balzac“. La rândul ei, Maria îl privea pe sub sprincene.” Nu arată a fi așa de bătrân. Cred că mai
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
dau: -Bine-ai făcut! Și-ți place cum stai?! îl chestionez, sesizând o umbră pe chip și o-ncruntare ușoară a sprâncenelor. Ceva, ceva e putred în... Danemarca, îmi zic în minte, citându-l pe Shakespeare. -Comme ci comme ça! replică defel înseninat. Locuința întrece orice așteptări! Are 50 m.p. și open space pentru dependințe. Dormitorul e spațios, iar fereastra dă în balconul orientat înspre răsărit, chiar deasupra parcului. Clădirea este înconjurată de copaci pereni, verdele fiind prezent ca permanent paleativ pentru îmbătrânire
INOVATIV IN EXTREMIS de ANGELA DINA în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376782_a_378111]
-
lumei înger senin de pază, Încununat de stele, înveșmîntat de rază. Al valurilor astru, al mărei sunt amor, A stelelor regină, a nopții meteor, A Miezenopții fiică, a Nordului bătrân Copilă răsfățată. Pe-a polului senin Frunte eternă - de-aur înseninată stemă, Un înger-rege palid cu fruntea-n diademă. Unde se duse steaua, unde fugi cel înger {EminescuOpVIII 290} Marea n-o știe spune în tristele ei plângeri, Nordul n-o știe spune în gemătul lui lung, Neci noaptea în visarea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cerut o forță expediționară care să pună ordine în Câmpie. ― Știi bine că Vechea Terra este sub administrația Centauri! Și mai știi că, la câți bani are Abația, o armată de mercenari i-ar stârpi pe feciorii ăștia de lele. Înseninat, Abatele reveni brusc la un ton ceva mai conciliant. ― Ți-am promis, spionule, un tratament corect. Ceea ce ai făcut astăzi e un act de mare curaj și de atașament față de Abație. De aceea nu îți voi nega un drept care ți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
loveau de această barieră de călători ce atingea peretele de sticlă al aerogării. Argumentul său este convingător și toată coada se mută rapid, ca un șarpe articulat Într-o mișcare suplă, fără vacarm și fără Încercări de trișare, În timp ce vameșii Înseninați și surâzători vibrează de o reală senzație de plăcere. Acel ainu Însărcinat cu un rol local specializat a restabilit armonia și fluiditatea globală În holul aerogării, pentru ca toți să circule și să se simtă bine acolo, iar toată lumea Îi este
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
dând două sau trei «petreceri» - pe care nu le putuserăm avea în toată tinerețea noastră frustrată -, să ascultăm muzică «în hol» și să nu ne trezim la 5 dimineața în urletele radioului «colocatarilor», dar, mai ales, eram răsplătiți de zâmbetul înseninat al mamei când mergea spre bucătăria unde era acum singură ori când revenea de acolo. A murit însă după doi ani. Rămași prea singuri în apartamentul cu chirie crescută și greu de întreținut, ne-am mutat. Începuseră iarăși anii „grei
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
comunicate pe trama unor regrete, reverii și autoscrutări lucide. Înstrăinarea de sine, mirajul nostalgic al iubirii pierdute sunt contrabalansate de dârzenia autocontemplării pătrunzătoare și de adeziunea la imperativele etice. Atitudinea eului liric față cu vulnerările existențiale este una de „resemnare înseninată” (Liviu Grăsoiu): „Ce-ai făcut, suflete, cu-acest interval dintre mine și mine ? / E-o depărtare, o despărțire de sine ?/ Și cine să îmi spună unde să întârzii / În această cămașă fără cusătură ? / Și unde, flacără limpede să ard ?// Suflete
VOICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290624_a_291953]
-
bianco vestita era titlul dat de P. versurilor în „România jună”). Dar imaginea fecioarei se încarcă de semnificații mai adânci, purtând nostalgia unei purități inaccesibile și aproape inumane: frumosul absolut („Pe când deasupra aplecată, / În semn de veșnică iertare, / Va coborî înseninată / Privirea albelor fecioare”). Domină, fascinant, albul lilial (și fantomatic), gestul hieratizat al rugii, într-o idealizare ce nu e străină de influențe prerafaelite și de surse mistice. Refrenele ritmează plângerea țintei aflate prea sus, prea departe și omeneasca zbatere între
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
conversația perihoretică a Tatălui cu Fiul, ai cărei martori suntem, în Duhul. Pe lângă gramatica liturgică a lecturii, descoperim aici sintaxa trinitară a comprehensiunii Scripturii. Tâlcuitorul inspirat este, literalmente, un ins grațiat și condus dinspre tărâmul umbros al literei către sfera înseninată a recunoașterilor ultime. În acest sens, exegetul rămas ucenic al Cuvântului nu are complexul modern al originalității. Angoasa în fața inautenticității nu-l amenință decât pe cel care crede că temporalitatea degradează ontologic valoarea Scripturii. Nu este însă cazul Părinților Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în Portretul din Fayum, carte a disperării reținute în fața morții, a bilanțului amar, a răscumpărării prin suferință. Această tonalitate va rezona în anii următori în mai toate versurile poetei, trecând în 1989, odată cu volumul Carusel, printr-o acalmie ceva mai înseninată, mai împăcată cu lipsa de șanse a luptei cu timpul. O ciudată voluptate a înfrângerii neagă înfrângerea însăși (Artă, Placa, Am întors capul, Am refuzat sărăcia), aducând poezia la tensiunea unei surde lupte de gherilă: „În intimitatea odăii, cu televizor
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
ani. B. a debutat cu versuri în 1932, la revista „Orientări” (Moinești), continuând să colaboreze la „Viața Basarabiei”, „Lumea”, „Bugeacul”, „Însemnări” ș.a. În 1940, și-a adunat poeziile în volumul Invitație la melancolie. Un lirism individualist animă strofele lui B., înseninate numai de amintirea locurilor copilăriei, de „nălucirile visării”, melancolia sa fiind ușor intelectualizată, provocată și întreținută de aluzii și iluzii livrești. „Întoarcerea în amintire” este unicul mijloc rodnic de spiritualizare a unei poezii care nu a ajuns să se lămurească
BAIDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285546_a_286875]
-
care-mi amăgesc trăirile pierdute. Am pus îngerii să-mi sărute trupul-pământ ca să-i dezgheț încheieturile pentru zborul spre alte lumi. Reptila din mine s-a dezmorțit. Sărbători Și sărbătorile vin și vântul vâjâie prin ființa-mi pierdută printre gândurile înseninate ale străzilor dintre două lumi. Lupt să răzgândesc trupul pentru a-și găsi traiectoria dar el imi aruncă lacrimile norului în ochii triști de beția poveștilor dintre vieți. Și merg rătăcind cărări și uit să-mi mișc picioarele, iar gâtu-mi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
obrazul lui Culi. Omul a zâmbit. Nana Floarea a ridicat din preajma lui măsuța cu mâncare; pe urmă s-a așezat lângă vatră, cu brațele subpuse, cum făcea de obicei. — Acuma poate va să-ți vie somnul, Culi. Te văd mai înseninat. —Ba, mamă, am când să tot dorm. Nu știu ce va fi făcut Onu până acuma cu teascurile. De-acu înainte are să-i fie mai greu, că pe unele le va fi dărâmat furtuna. — Nu te gândi, Culi, la asta; va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întrerupse. Întunericul îmi ascundea chipul lui; l-am auzit însă gâfâind, oftând, apoi șoptind câteva formule de rugăciuni pe care le-am repetat după el. Schelălăielile șacalilor păreau mai aproape. — Atitudinea lui Boabdil nu mă surprindea, reluă Khâli cu voce înseninată. Nu ignoram nici ușurătatea stăpânului Alhambrei, nici slăbiciunea lui de caracter, nici măcar ambiguitatea relațiilor lui cu castilienii. Știam că principii noștri erau corupți, că nici n-aveau de gând să apere regatul și că plecarea în surghiun avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al casei bunicilor, dar tare aș fi vrut să colind măcar o dată podul casei ei, unde credeam că o să descopă o lume ascunsă, cu multe secrete și lucruri deosebite. Băteam la ușa singurei camere și oarba ne deschidea cu fața înseninată. Camera era foarte îngrijită și mirosea a busuioc. Pe jos erau țoale din cordele viu colorate, pe pereți domnea o întreagă lume pierdută în fotografii îngălbenite de timp. Mai erau două paturi cu tăblii înalte, așezate în paralel, iar la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
chestia asta, a adăugat cu un rictus. Pentru autenticitate. Așa, a spus ea rapid. Ce vreți? Meniul era compus din obișnuitele produse Tex-Mex. Peste tot dădeai de fasole prăjită de mai multe ori. — Ce ne recomanzi? a întrebat-o Chris înseninat. —Sincer, vă recomand să vă duceți în altă parte. Nouă ni se dă și de mâncare și vă jur c-ar trebui să vă plătească ei pe voi ca să mâncați ceva. Dar, dacă ești o persoană căreia îi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a oprit în dreptul meu, umflându-și umerii ca să ia toată lumina: Nu vrei să te-nsori, bă? a rostit ca un ventriloc. Ți-o dau eu pe împărăteasa Ecaterina. Știți că toarnă la copii și după ce-a murit? Râzând înseninat, a ieșit în stradă, s-a întors în mai puțin de un minut, s-a îndreptat, ca omul normal care știe exact ce are de făcut, spre locul lui, și-a ridicat frumos scaunul și, șezând, a început să sufle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]