91 matches
-
și dedat autoscopiei, demonstrând că "Eu, adică El" (cum se numește un micropoem), sunt expresii ale dualismului carne-spirit, ireconciliabil. Se verifică aici opinia lui Proust (Contre Sainte-Beuve): agentul creator e altcineva decât omul biologic! Putem vorbi deci de un Nichita înseninat, epurat de anxietăți, dedramatizat, analog Eminescului din Odă (în metru antic); neașteptat, el e în ton cu Marele romantic, cel sistematizat într-o "nepăsare tristă": "Ca să pot muri liniștit, pe mine / Mie redă-mă!..." Flancat de personaje răsunătoare în lumini
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ei esențiale. Se va dovedi în scurt timp (și semne deja se arată) că nici o capodoperă artistică universală, de nicăieri și de niciunde, nu pune în ecuație problematica morții cu aceeași ardoare, cutremurare și interes pentru a reține în imagine înseninată, prea adesea tulburată, chipul omului ajuns la mare cumpănă. Fapt demn de reținut și semnificativ, totodată, este că cercetarea mioritică mai nouă se bucură de sprijinul specialiștilor de primă competență, aceiași care au observat fenomenele la fața locului și au
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
loveau de această barieră de călători ce atingea peretele de sticlă al aerogării. Argumentul său este convingător și toată coada se mută rapid, ca un șarpe articulat Într-o mișcare suplă, fără vacarm și fără Încercări de trișare, În timp ce vameșii Înseninați și surâzători vibrează de o reală senzație de plăcere. Acel ainu Însărcinat cu un rol local specializat a restabilit armonia și fluiditatea globală În holul aerogării, pentru ca toți să circule și să se simtă bine acolo, iar toată lumea Îi este
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
pauză pentru a vedea figura dezamagită a reprezentantului, pentru a-l privi cum își aranjează materialele „cu inima grea”, după cum spunea Lyndon Johnson. Apoi, în ultimul moment, înainte să iasă pe ușă, m-aș îndrepta spre el cu o expresie înseninată, „magică”. În negociere există așa-zisele „expresii magice”, care, daca le folosești la momentul oportun, fac ca previzibilitatea răspunsului celeilalte persoane să fie uimitoare. I-aș spune „Chiar apreciez timpul pe care mi l-ați acordat. Și ca sa fiu corect
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
2002, pag. 150, 151, 221. „Pentru Simionescu natura înseamnă de fapt colțul însorit descoperit de îndată ce părăsește orașul în orele libere și duminicile, pentru a realiza o artă a confesiunii în fața motivului descris in toate amănuntele. Reîntâlnirea cu livezile și câmpul înseninat de bucuria revederii este leit-motivul creației sale.”(Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 62) Simuț Gheorghe Pictor Localitatea: Borod, județul Bihor Studii: Pădurar Bibliografie și reprezentare grafică: Arta plastică de amatori și arta populară, Ed.
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
după evaluări atente, după descifrări laborioase ale universului poetic arghezian - excurs temerar, nu lipsit de grele obstacole și de aproximații și judecăți sceptic-relativiste, după acumulări exegetice lente, născute din confruntarea cu un uriaș al literaturii, Vladimir Streinu a putut scrie înseninat și satisfăcut: „Mare între cei mari, Tudor Arghezi n-a fost niciodată o măgură de Bărăgan. El s-a ridicat încă de copil de lângă Eminescu și Macedonski dintre poeții români, iar dintre cei străini de lângă Baudelaire și Hugo, pentru ca la
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
genialității de care suferă "naționalistul" convins că aceasta e "soarta geniilor", aceea de a nu a fi apreciați de contemporani: Într-un avânt de înțelepciune optimistă îi vine să recite cu convingere pentru "gloata gregară": Trăind în cercul vostru strâmt... Înseninat, zâmbește interior unui gând spiritual: știe d-sa a cui va fi Împărăția Cerurilor!..."147. Superlativele au tocmai rolul de a submina textul. Replica dată este construită făcându-se apel la armele adversarului: supralicitarea lui Eminescu în postură de poet
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vegetației în România. "Le știi sau nu le știi? ... ca să nu pierdem timpul". "Le știu, domnule profesor". În timp ce se uita la mine neîncrezător ... eu am și început. Pe măsură ce vorbeam cu detalii, cu exemple, el devenea tot mai atent și mai înseninat ... până când ... "ia stai" ... și îmi pune întrebări după întrebări din toată materia ... după care se ridică satisfăcut și îmi spune cam așa " Domnule (?!) Barbu, îți mulțumesc ... ai de la mine 10 cu felicitări ... m-ai salvat ... am crezut că nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
în Portretul din Fayum, carte a disperării reținute în fața morții, a bilanțului amar, a răscumpărării prin suferință. Această tonalitate va rezona în anii următori în mai toate versurile poetei, trecând în 1989, odată cu volumul Carusel, printr-o acalmie ceva mai înseninată, mai împăcată cu lipsa de șanse a luptei cu timpul. O ciudată voluptate a înfrângerii neagă înfrângerea însăși (Artă, Placa, Am întors capul, Am refuzat sărăcia), aducând poezia la tensiunea unei surde lupte de gherilă: „În intimitatea odăii, cu televizor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
conversația perihoretică a Tatălui cu Fiul, ai cărei martori suntem, în Duhul. Pe lângă gramatica liturgică a lecturii, descoperim aici sintaxa trinitară a comprehensiunii Scripturii. Tâlcuitorul inspirat este, literalmente, un ins grațiat și condus dinspre tărâmul umbros al literei către sfera înseninată a recunoașterilor ultime. În acest sens, exegetul rămas ucenic al Cuvântului nu are complexul modern al originalității. Angoasa în fața inautenticității nu-l amenință decât pe cel care crede că temporalitatea degradează ontologic valoarea Scripturii. Nu este însă cazul Părinților Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să fim marele voievod al Transilvaniei, Iancu Corvin de Hunedoara... Cronicarii mărturisesc că în vechime chiar am fost "o singură țară". Voichițo, te-ai lămurit? Să mă privești ca pe un frate și nu ca pe un căpcăun fioros... Voichița, înseninată, își șterge obrajii cu palmele: Mă... Măria ta... n-am știut aiasta... "Aiasta"! Ați auzit "moldovanca" din ea? Iaca, v-ați aflat și rubedenii, spune Maria nu fără ironie. A șaptea spiță de la roată. După Adam și Eva, Mușatinii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nespus de grăbit. Tocmai cerea acestea, când la poartă opri vizitiul lui, Georg, cu trăsurica cea ușoară, pe care o folosise mereu În ultimii ani pentru călătorii mai lungi. — O, Solomon ești cu adevărat un om Înțelept, Își spuse bancherul Înseninat și se hotărî pe dată să guste ceva din minunile care se lăfăiau pe masă, spre deplina mulțumire a hangiului. Așa se face că a doua zi, Încă Înainte de prânz, consi lierul negustorilor din Zürich sosi la mânăstire odihnit, sănă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu este permis unui șef de guvern al unei națiuni prietene și aliate să vină, în calitate de oaspete al guvernului francez, să conspire pe pămîntul Franței spre a încerca să doboare acest guvern al cărui șef sînt..."148. Apoi, cu figură înseninată: "Cu dumneavoastră, domnilor, voi lucra cu încredere și vă asigur că, de acum înainte, România poate conta pe sprijinul și pe eforturile mele pentru a obține cîștig de cauză, chiar peste ceea ce i se cuvine de drept". Iar Tigrul își
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mă repun în starea sufletească din acele timpuri; resimt încă o dată emoțiunile, durerile, bucuriile ce au zguduit atunci ființa mea, și aceasta întoarcere retrospectivă este pentru mine cu atât mai fermecătoare, cu cât; toate le revăd acum prin oglinda închipuirei înseninate, dezbrăcate de caracterul acut al patimilor momentului, sub un colorit dulce pe care îl dă perspectiva depărtărei! Așadar, să mi se ierte dacă voi începe istorisirea vieței mele chiar de la leagăn. Nu știu dacă fac operă utilă descriind o existență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Eu nu râd de nimeni! Dimpotrivă, mi se pare că alții râd de mine. Cum aș putea să râd de el? De-abia aștept să-l cunosc! Mă studiază grav și apoi îmi răspunde cu chipul destins și cu privirea înseninată: — O să-ți placă de el, ai să vezi! Nu știu de ce, dar sunt sigur că și lui o să-i placă de tine. îți dau voie să-l incluzi în roman, dacă acțiunea o va cere. N-ai să regreți! Simt
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spate un pachet desfăcut de biscuiți. Bobo se uită de jur împrejur și, nevăzând pe nimeni, întinse mâna spre pachet și înșfăcă mai mulți biscuiți din el, cât să-i încapă în palmă. Apoi închise portiera cu grijă și plecă înseninat, ronțăind satisfăcut un biscuit, cu toate că nu-i era foame. Pe ceilalți îi fărâmiță când se așeză pe banca lui din parc, aruncându-i la porumbeii în căutare de cină pe alei. Se simțea mult mai bine. Tensiunea excitantă a infracțiunii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și crudelități, dar în a căror coprins, pe alte locuri și pe alte țărmuri, amanții rătăcesc de-a lungul lor în umbra și verdele dumbrăvilor, cu fețele argintite de lumina unei palide {EminescuOpVII 210} lune ce zâmbește pin nori și înseninate trist de plăcutele visării ale amorului. Era noaptea aceea un roman cavaleresc fără înțeles, din evul mediu, dar în care nu mai eram în stare de-a transpune tablourile colorate cu sânge, cu foc și cu negrul vânăt roșu al
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ai văzut? O fa, femeie, cred, E Aida? îi arăt la întâmplare caietul deschis, dar el, O, Doamne! iar am uitat că, Dacă are părul lung, învolburat, Eu, roșind încă o dată uitându-mă, Are! Îmi ieșea întotdeauna greu portretul ei, înseninat acum, ca soarele revenit brusc după un nor greu de ploaie, Și eu nu-mi pot dezlipi ochii de la, Mai mult din imaginație o desenam, ochii mei erau atunci orbi la detalii, o vedeam întreagă, vedeam ideea mea de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ani. B. a debutat cu versuri în 1932, la revista „Orientări” (Moinești), continuând să colaboreze la „Viața Basarabiei”, „Lumea”, „Bugeacul”, „Însemnări” ș.a. În 1940, și-a adunat poeziile în volumul Invitație la melancolie. Un lirism individualist animă strofele lui B., înseninate numai de amintirea locurilor copilăriei, de „nălucirile visării”, melancolia sa fiind ușor intelectualizată, provocată și întreținută de aluzii și iluzii livrești. „Întoarcerea în amintire” este unicul mijloc rodnic de spiritualizare a unei poezii care nu a ajuns să se lămurească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285546_a_286875]
-
după evaluări atente, după descifrări laborioase ale universului poetic arghezian - excurs temerar, nu lipsit de grele obstacole și de aproximații și judecăți sceptic-relativiste, după acumulări exegetice lente, născute din confruntarea cu un uriaș al literaturii, Vladimir Streinu a putut scrie înseninat și satisfăcut: "Mare între cei mari, Tudor Arghezi n-a fost niciodată o măgură de Bărăgan. El s-a ridicat încă de copil de lângă Eminescu și Macedonski dintre poeții români, iar dintre cei străini de lângă Baudelaire și Hugo, pentru ca la
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în realitate! - Dimpotrivă, eu aștept o femeie care este foarte reală! - E o amintire adevărată! - O femeie adevărată! Tot atât de reală ca și dumneavoastră și colegii dumneavoastră. Spînul făcu o pauză, probabil ca să-și pună gândurile în ordine. - Știu, reluă el, înseninat, intima dumneavoastră, Ama, colegii mei și cu mine, suntem foarte reali, pe când dumneavoastră nu sunteți. - Cam așa ceva, a răspuns domnul Carol. Adăugă după o mică pauză: Vedeți, domnule locotenent, fiindcă nu există realitate absolută, fiecare are dreptul să-și imagineze
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
Om cu observație și pătrunzătoare și fină, Cosașu știa și știe ca puțini că anul nu se începe oricum. Oricît ai fi de paraponisit, se cuvine să pornești la drum dacă nu cu zîmbetul pe buze, cel puțin cu fața înseninată. Chiar dacă nu cred că ne așteaptă un an grozav, sper că vom găsi energie să ne întreținem speranțele și motive să ne inventăm altele noi. Poate că în acest an ne vom ocupa mai puțin de false teme importante și
Concertul pocnitorilor de Anul Nou by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15635_a_16960]
-
ochii spre el. La început, nu l-am recunoscut. îl văzusem doar de vreo două ori la M. R. (Mihai Rădulescu). Era slab pe atunci, avea fața chinuită. Acum se mai îngrășase puțin, pe față avea o lumină de om înseninat, care și-a găsit liniștea... Ne-am plimbat câtva timp - eu bucuros, întimidat de știința lui, dar brusc senin și eu, ca și când în jurul lui ar fi existat nu știu ce... un cerc magic, de energie ascunsă. Intrasem în atmosfera studioasă a facultății
4 ianuarie 1957 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8381_a_9706]
-
unui automobil Thunderbird. își strecoară prin parbrizul lateral pumnul cu bancnotele mototolite și primește în schimb câteva pliculețe cu praf alb din partea valetului togolez care, cu numai câteva luni în urmă, îi deschidea obedient și ironic portiera. Cu sufletul brusc înseninat, admiră câteva stofe indiene în vitrina de la Indira. Dar banii nu-i mai ajung pentru a-și cumpăra o rochie de la un magazin atât de scump... Coboară, la rândul ei, spre Notre-Dame-de-Lorette și dispare în gura de metrou. Așteaptă pe
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
lutheranismului. La fel ca și tumultul rebarbativ, acuzator, al maselor, portretizat în numerele corale ample. Tulburarea sufletească, chinurile crucificării, disperarea, susținute de evoluțiile armonice cromatice, prevestesc drumurile ulterioare ale expresionismului german de început de secol XX. Punerea în mormânt, resemnarea înseninată, momentul "Mein Jesu, gute Nacht!" /Isus al meu, noapte bună!/, apoi corul final "îngenunchem Doamne (...) și ne rugăm pentru odihna ta", aduc linștea și împăcarea, aduc echilibrul ce depășea estetica romantică a mijlocului de secol XIX. Cele două oratorii religioase
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]