1,882 matches
-
viziunile se desfășoară pe spații mari tot mai limpede și în fond mai vizionar structurate. Pînă aici, scriitura lui Marian Drăghici nu depășea uneori modernismul la modă în epocă (sîntem încă în anii �80 cînd poetul scrie rimbaldianul vers "aerul înserării beat de idealitate"). Lunetistul și Caracal Sighișoara mea reprezintă așa zicînd amiaza poeziei lui Marian Drăghici. Poetul nu-și pierde nicidecum gustul pentru vizionar și chemarea mistică - memorabilul distih "De cînd lumea se știe inspirația este un șoricel alb / cu
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
soldați și ofițerii lor în mare ținută. Obicei pierdut și acesta. Și totul nu dura mai mult de un ceas. După care toată omenirea aceea radioasă flana pe Corso și umplea terasele, cafenelele, cofetăriile, parcurile, Pădurea Verde, stadioanele. Pentru ca, după înserare, să se adune iar "în centru" spre a se entuziasma de trecerea acelorași regimente, de data asta în "retragerea cu torțe". Ei, și apoi artificiile! Nu erau ele ca ale francezului, dar orșicâtuși, mă-nțelegi, încununau o Sărbătoare care fusese
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
meditez Developez gânduri dimineața pe hârtie Întâmpin idealul, îl amestec Îl ating precum o ființă vie, developându-l Vremea se înșiră pe ață, leagă zgomote Pribegesc în mijlocul zilei, mă aplec și salut Cu o încordare a minții Mă apropii de înserare. Astup Mușchiul viitorului în ornamentul de pe cârja În care șchipătez peste pod Iubire feliată Femeia stând în semiîntuneric Pâlpâind ca o umbră, schimbă Priviri zgomotoase, genunchii în barbă Oglinzile ceții de altădată se întorc În prezent, într-o cabană. Mă
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
Mai avem a face în acest prim capitol cu notificări febrile ale nopții și solitudinii, precum un presentiment al nopții istorice și al izolării forțate de care va avea parte în curînd întreaga literatură, întreaga obște românească: “Mîinile difuze ale înserării/ au început să coboare pe acoperișuri,/ au început să mîngîie/ cu degetele lor calme/ frunțile din țiglă/ ale cartierului,/ în curînd ceața va invada străzile/ ca un gaz fumigen,/ ca un baraj, ca o graniță,/ izolîndu-mă și mai mult/ de
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
de cenușă un arbore de zgură pe depărtarea focurilor de odinioară desfrunzește farmecele lumii nici o apă nu mai oglindește flăcări nestinse și căderi în timpul subjugat uitării floare de cenușă e arsura ce-mi rănește palma dreaptă Greier rănit prin frunzarul înserărilor târzii se-aud foindu-și îndelung însingurarea fiecărei nopți poartă stigmatul unui greiere rănit Ochiul uitării prin volbura nopții pe înclinarea frunzei pe foșnirea pierdută păsări letargice coboară orbește în arborele tăinuitor fiecare pasăre pe frunza sa se duce oul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
din care o contempli și marea îți modifică visările. în peisajul nud al apei, ea lasă să înainteze îndepărtatul capăt de arc al golfului, pierzându-l în irizări, în stropii microscopici ai valului, în fâșiile de văzduh ale nămiezii sau înserării. De câte ori n-am privit, rătăcind pe râpele înverzite a ceea ce a fost odinioară Trei papuci și Tataia - râpe conturate de galbenul rapiței și de ruginile argilei - de câte ori n-am privit Capul Midia? Linia îngustă de țărm care se avântă în
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
-l pe Caron, vâslașul tăcerii, să plângă de mine, de tine-n surpare! Nu Îmi e teamă de Cerber, lătravoi mai tare! Infernu-i departe, păcatul aproape! Și-n visul tău, definitiv, voi adăsta! Se scoală În picioare zeii sorții, În Înserare mama-i dusă, se scoală dentristare sfinții veșteji, ah, gura mea picioarele-i sărută! Vom crește Împreună doar agate, În ametist vom răsădi curajul, coralul roșu ne va feri de toate, de soartă rea, furtună și otravă. Pe diamant voi
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
semințe la un loc cu ispite sfâșieri și răsfățuri întinse pe lujere palide pe cojile aruncate sunt chipuri se aud și rostiri dincolo de ecoul palmelor văd oamenii tot mai mici câte un greier ca o pradă aduce liniște cât o înserare vieții sociale vârfurile acelor ce au ieșit prin vocabular ca dintr-o pernă zburătoare au dat în floare la umbra lor nici vorbă de polenizare moartea întotdeauna e flămândă poemele lungi au ajuns ca niște lăstari pe care gospodinele nu
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
își bifau sufletele cu îmbârligate steluțe de amor și sfială își spuneau că ar putea fi frați și surori de cruce c-un semafor șamanic între ei o gleznă uriașă ca o brichetă mereu pregătită să aprindă o țigară cobora înserarea și puțină singurătate volatilă pe cerul antifilosofic al gurii cum ar fi că stăpâna apelor și pescarul plutind peste lumea ei nu vor să-și dăinuie comoara emoțiilor de iasomie și chihlimbar pauzelor dintre metamorfoze unde cască o gură plină
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
rînduri de haine puse pe spinarea asinei îți aminteau de ucenicii tăi, de paza cuvintelor și a gîndului Tău în inimile lor. De frageda iarbă de sub tălpile lui Ioan la Iordan. De foișorul ce unea cerul cu pămîntul în acea înserare a Cinei cele de taină. Cînd tot Erai taina. Cînd cerul și pămîntul grăiau în tăcerea Ta ca o livadă în floare, în cuvintele Tale din sînge și din carne. Cînd aerul ce-l respirai cuprindea plinătatea iubirii lor pentru
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
copii. / Orizontul și-a făcut bagajele / Cerul s-a răstignit pe pămînt. / Singurătatea a dovedit / să culeagă stelele" (Lumină insuportabilă). Iscoditoare mereu și pradă îndoielilor fără încetare, ea meditează, realist, în vechi catrene, asupra propriului său destin: "Gînduri sfîșiind curate-nserări. / În noapte dorul de mine mă-ngheață. / Demoni șireți mă visează frumos. / Viziunile lor îmi curg iarăși pe față". Textul este dens, are o tensiune înaltă, fiecare vers este alcătuit dintr-o expresie sugestivă prin sine însăși, care se pretează
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
glasul Încet, fără să tușească apoi a scos un Țipăt ciudat, pe mai multe tonuri, lung și scurt În egală măsură, puternic, cu jale, dar și Încântare, un Țipăt care m-a amuțit cu de-a dreptul. (...) Curând, din umbrele Înserării a apărut o pasăre leneșă, cu aripile larg deschise”. Emil pare a fi spiritul inițiator În acest ritual de chemare a bufnițelor, În timp ce Luci percepe uimit și fascinat taina comunicării cu o lume necunoscută. Bufnițelor le sunt atribuite diferite valențe
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
trecut în acea zi și pe la Universitatea Cernăuțeană (...) Aici, oaspeții s-au manifestat mai mult ca personalități politice - și-au arătat interesul pentru colaborare, menționând că au venit <să construim împreună, dar nu să dărâmăm>. Grăbiți să treacă frontiera înaintea înserării, oaspeții s-au retras, lăsându-ne la , cu inimile deschise pentru o nouă primire a lui Eminescu în casa din care el n-a plecat niciodată”. Titlul unui dens material: Rouă tămăduitoare peste seceta din sufletele noastre, este urmat de
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
scurși din țîța clepsidrei, de aceea nu am dreptul să uit nici o profeție rostită de gura ta zdrențuită: ești oracolul prin care zeii cei înțelepți îmi transmit ultimele mesaje înainte de a-și înghiți cucuta. Psalmul 1001 Vinovat sînt, Doamne, de-nserarea asta care îmi sfîșie vintrele și coasta, care nu-mi dă pace să închid pleoapa și în piept îmi sapă, feciorelnic, groapa. Vinovat sînt, Doamne, de lumina zgurii care taie-n carne buzele pădurii nelăsînd să crească decît scaiul peste
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
sufletul nu știe încotro s-o ia printre atâtea ziduri și mi-e amar amar CA S| UIT ecou de romanță la tobă și cinele i-ai pus să cânte ecou de romanță la tobă și cinele pentru începutul de înserare din viața ta pentru că ți-i amar și nu mai știi încotro să o iei dar ei erau striviți de amintiri și nu puteau trăi în prezent și viitor nu aveau și cântecul îngrozitor de trist mirosind a nenorocire se prelingea
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
din sine mîna întinsă a unui prunc e sacru și mult mai scurtă azi, copilăria Să fie astfel încît o rugă să nu găsească înduplecare, ci doar să schimbe pe cel ce imploră? cînd în foșnetul de pe acum cernit al înserării mai bate dinspre nord o rază - și-o zărește numai aproapele printre ramuri interogîndu-și îndelung inima, clipă preschimbată într-un sclipăt, sosind dintr-o depărtare nouă necunoscută - ostenită frunză, astfel să fie? - să fie astfel, încît deodată să se lase
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
de șapte ani. * ca și cum s-ar fi terminat povestea - chiar dacă până atunci mai sunt file multe de citit ("peruzat" cum îți plăcea să spui), decât că, firește, n-ai să le parcurgi niciodată - e ca și cum a rămas lumina acelei amiezi, înserări, nopți (când ei se duceau la "emigrantul", adăpostul, azilul de noapte, unde se strâng în jurul mesei de lemn, și beau vodcă - și denisa a spus într-una din nopțile acelea că ea ar vrea să mai meargă înainte, până la bufetul
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
în față, pe masă), dimineți chiar, a rămas lumina - și umbrele de atunci - și acum îți tot spui că ți le aduci aminte - și minți. de fapt, ai uitat - silvia e doar o alunecare de aurării roșiatice, și apoi o înserare, întunecimea noptatecă (și dacă te joci răsturnând clepsidra asta - pe care chiar uiți uneori s-o mai privești, și atunci timpul nici nu mai este adevărat - de parcă ar fi vreodată real) și, ca oricând, te joci astfel cu foșnetele vorbelor
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
un roman gros, (și n-ai ajuns nici măcar la jumătate) și flăcări mici, străvezii să-i joace în ochi. - am să-i uit fața, își spunea, cu ochii încă închiși, și, de fapt, acum înțelege, când căldura înșelătoare a acelei înserări timpurii este tot o amintire, a și uitat-o. celălalt, cel înalt și mereu cu surâs cinic pe față, îi privea. dar nu așa se fac amintirile, sigur că ea surâdea, însă mai degrabă gândului ei, nu spre ei, cei
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
a simțurilor, "cântecele naive" își joacă efectele lirice între candoarea sentimentului și frenezia senzuală. O poezie a roadelor, a obiectelor și licorilor domestice se conjugă cu o lirică a erosului rafinat și delicat în același timp ("Când o să vin prin înserarea clară/ Voi flutura în vânt ștergarul pur/ Cu patru crini purtați de o fecioară/ în mână peste-o pajiște de-azur.// Scoate-mi atunci, iubito, din cămară/ Vechi vișinate, brave saramure/ Ce cerul gurii dulce-mi alintară/ Departe de cetățile
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
cînd nimic nu e întîmplător, deopotrivă ce se știe că însăși suma zarurilor înscrie într-un tîrziu o curbă deplină? să fie acel privilegiu al deschiderii divine din noi netezindu-ne întîmpinarea, ori poate răsplata unei delumiri egale îngemănîndu-ne timpurile?» - înserarea înstăpîni o ploaie atît de lină încît doar privind rîul o puteai bănui - «^vrei adevărul, ori mîna ce alină^... - m-a întrebat odată o femeie răscoaptă - ^adevărul, ce alină o mînă^, i-am răspuns toropit de somn... și poate dacă
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
un șarpe de catifea, a uitare... Poem de dragoste Spre ora zece, o siluetă albă se apropié de fereastră. O priveam înfigându-se în perdele, molie bezmetică, tânjind să fie străpunsă cât mai curând de lumina-nvechită și pală a înserării. După o clipă, un mort a urcat în patul meu. S-a întins, cu un oftat prelung, apucând paharul de lângă pat ca să bea. Cu miere de tei umpluse paharul acela iubita mea, înainte să plece. Eu singur tăgăduiam. Mierea îi
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
de samovarul credincios al familiei, lăudîndu-ne cu cîinii noștri de vînătoare, mai dînd cîte-o pălmuță peste fesele flaușate ale vreunei Marfuște ce ne-ar așeza ceșcuțele pe masă, vicleană, discutînd aprins literatură, economie politică, după masa s-ar topi în înserare și ziua, la urmă, ar avea gene lungi și nostalgice de amintire-nchisă-n somn. * Stau cu creionul ascuțit în mînă și nu mai știu cum să continui. Prea am luat-o pe coarda reveriei! Realitatea e că din dintele
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
Dan-Bogdan Hanu Înserare cu lup uitarea sau aducerea aminte sînt ca o teacă cu timpul acolo poveștile se tocesc încet dinspre deznodămînt spre început se scurtează și parcă devin mai strîmte se adaptează și ele vremurilor silite să expire mai repede (pentru a
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
a dreptul nefiresc re(de)venise lupul cu fața sa onctuoasă și balele atîrnau lungindu-i și mai mult trăsăturile ajunsese să aibă o față aproape gotică la un moment dat n-o mai puteam urmări se pierdea în ceață înserarea luase pe nesimțite chipul lupului mi-am spus atunci iată la față veche obiceiuri noi și aproape instantaneu m-am gîndit că nu poate exista un al treilea îmi aminteam perfect eu trebuie să fi fost Scufița Roșie și totul
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]