270 matches
-
o ramură groasă, o curățară de frunze și, legându-și victima de mâini și de picioare că pe un porc sălbatic, porniră spre sat purtându-și povară pe umeri, asudând și înjurând. Era un efort deosebit, insă merită, căci pe înserate își făcură intrarea triumfala în Marae, unde erau strânși adulții, si depuseră la picioarele lor corpul bestiei și armă lui ceaneobișnuită, acoperită cu desene. Majoritatea celor de față nu-și puteau crede ochilor, iar chipul lui Roonuí-Roonuí se umbri, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
e nevoie să mă-nțelegi. Cel mai probabil, totul e în imaginația mea, iar acel taifun nici n-o să se formeze. Și când vom ști sigur? —Mâine... răspunse Miti Matái, zâmbind. Dacă de dimineață nu se va porni briză, pe înserate o să se deschidă Cutia Vanturilor. În noaptea aceea, sub o căldură atât de zăpușitoare încât aproape că-i împiedica și să vâslească, se apropiară din nou de coastele insulei, de unde-i luară pe Roonuí-Roonuí și pe iscoadele lui, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să fie la fel sau mai sufocanta decât cea anterioară. Cand văzu că marea se încălzește iarăși, încât până și fidelii Mahi-Mahi dispăreau în adâncuri și nici un singur pescăruș nu părăsea insula, Navigatorul-Căpitan se convinse și mai mult ca pe înserate Cutia Vanturilor se va deschide larg. Bărbații și femeile de pe Peștele Zburător își petrecură restul zilei la umbră pânzelor, care fuseseră așezate sub formă de cort, repetându-și, punct cu punct, strategia și determinând cu mare precizie ce avea fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
extraordinare cu privire la mare, pentru a ajunge la concluzia că locul cel mai sigur în care se putea afla o ambarcațiune în timpul unui taifun era tocmai pe fundul acestei mari, cu singura condiție să fie vorba de o laguna adăpostita. Pe înserate, Marara se apropie de Marae, inca plin de prizonieri, iar aceștia nu-și putură crede ochilor când descoperiră un semeț catamaran care parcă picase din cer, fără să bănuiască măcar că, de fapt, acesta se ridicase de pe fundul oceanului. Acum înțelegeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cerul ce își închidea ca după o cortină lumina binefăcătoare a zilei. Tot acum își făcuseră simțită prezența și nedoriții țânțari însetați de sânge. Înaintam printre cărările de papură, care deveniseră din ce în ce mai alese. Misterioasa baltă își dezvăluia abia acum, pe înserate, tainele sale, sălbatica sa frumusețe. Nimeni nu a descoperit și nici va descoperi vreodată tainele naturii. Tot ce poate face omul este să păstreze echilibrul dintre el și natură. Se întunecase de-a binelea. O ploaie necontenită de stele ne
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Biscuit care mă inspecta cu dezgust. -Hrănesc pisica și-ți pregătesc cina. Cum te simți, Olaf? -Mai bine ca niciodată. Mă ridicai în picioare fără prea multe probleme și mă dusei să mă uit pe fereastră. Sfârșit de iulie, pe înserate, se vedea la fel de clar ca în plină zi. Era caniculă, oamenii trudiseră și asudaseră, în vreme ce eu stătusem la răcoare în vilă, bând șampanie frapată. Nu am suferit de căldură nici măcar o secundă. Tipul acela care se holba la mine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
prețioasele și micuțele flori. Floricelele cu petale din sânge făcute sunt însângerate și micile flori cu petale. Bătute flori de liliac, plăpânde, firave lăcrămioare, lascive orhidee joacă hora oglindindu-se pe luciul cerului, reflectându-se în stele. Cuvinte șoptite pe înserat sunt o mostră din viile și scumpele lacrimi ce din ochi ne cad. Suntem împreună. Împreună suntem când înfrigurând vânt neînduplecat se abate pe la ale noastre case, transpirând și ducându-ne cuvintele în alte părți. Altele sunt vorbele ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
am coborât din tren. Și mai cred că ne îndreptăm spre munți. Îmi adun picioarele la piept îmbrățișându-mă cu drag. Cu rapiditate îl lovesc cu tocurile, scot mașina din viteza și fug cât mă țin picioarele în câmp, pe înserate și cu vizibilitatea redusă deci, plus existența unor copaci. Cam zece minute până când mă simt prinsă și trântită pe pământ. Cu mâinile prinse deasupra capului, îl văd, foarte furios, desfăcându-mi hainele cu o viteza uimitoare. Vrei pericol? Ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
asta cred că noi le venim de hac, zise Amar, parcă trezit dintr-o visare, după ce l-a ascultat cu luare aminte pe Uran. -Nu văd care-i rădăcina cuvintelor tale, viteazule Amar. -Mărite șef, după ce terminați cu rugăciunea, pe înserat doresc să vă împărtășesc o vorbă, propuse Amar. -Desigur, viteazule Amar, dar până atunci avem știri de la Cristeni? -Avem, Mărite șef, numai că impun condiții și doresc să judecați. -Nu mai judec nimic, nu ne mai târguim, le dăm orice
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu figuranți trimiși la bătălie, calcuri pe foiță subțire, cu ezitări anxioase, după tablourile romantice. Chemarea muzei, care nu poate fi decît Clio, e un memento în amurg. În adîncimile de culoare incertă ale cerului părăsit de soare, în gîndurile înserate, în care mustesc melancolii, e recitirea pe care Mateiu Caragiale i-o face istoriei. De fapt, zațului rămas în urma ei, în care se dezleagă foste destine. Oameni promiși măreției, față cu neputința ce li s-a dat. Se vede că
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
Cu un asemenea combatant n-ar mai fi fost nevoit să recurgă la terorism. Metoda sa rămâne, desigur, atacul prin surprindere și celelalte mijloace necavalerești ale lumii a treia, eternă, orice s-ar zice... Când copacul umbre lungi aruncă, pe înserat, el își strânge oastea, o așează pe trei coloane. Erudițianul pretinde că nu citise nicăieri să fi fost trei... În rest, admite că e o istorie adevărată. Muntenii înaintează astfel pe furiș, împresurând poziția turcească, păcălind străjile... Intră cu năvală
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
Rebreanu. "Acasă s-a culcat imediat. A băut numai puțin lapte făgăduind că mâine va mânca mai mult. Dar mâine a fost și mai fără poftă, încă mai obosit". A doua zi a rămas mai departe în pat. "Totuși pe înserate s-a instalat în terasă, să-și încânte auzul de glasul privighetorilor" (deși s-a deplasat fără ajutorul "asistentelor" - n.n.). S-a ridicat singur pentru a se duce în pat, dar s-a împiedicat de covor și a căzut 16
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]
-
open a business in Transdniestr,”1 ne-a atras atenția. Tot ea ne va ajuta să trecem granița ilegal. Așa îmi închipuisem că vor decurge lucrurile. Diferiți jurnaliști și turiști relatează în reportajele lor despre corupția de la graniță, dar pe înserate, când ajungem noi la granița cu Transnistria, nu e nici urmă de această tradiție. În fața noastră e o camionetă care așteaptă să treacă granița. În rest nu e trafic mai deloc. Alexi spune: „Pașapoartele”. Completează un formular, ni-l dă
Arnon Grunberg - Transnistria () [Corola-journal/Journalistic/5323_a_6648]
-
de dragoste atât de frumoasă, cum nu mai citisem alta în limba poeziilor noastre: „Pășunea mea tu să fii/ Cu păpădii./ Eu să fiu boul tău alb și nevinovat/ Care te-aș fi păscut și te-aș fi rumegat,/ Pe înserate,/ Pe copitele îngenunchiate./ În jugul brațelor tale/ Aș urca greul cerurilor goale/ Și munții lunii până-n pisc./ Am rămâne în lună, pe disc,/ Să arăm văile de tibișir,/ Să semănăm lămâiță și calomfir./ Culcă- mi-te trândăvă pe coarne,/ Fă
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
din 1863 de la Varșovia. Din lipsă de spațiu asupra altor aspecte relevante, în rândurile de față mă voi opri numai asupra reacției lui Iorga față de Polonia la izbucnirea celui de al doilea război mondial. Până în prezent reacțiile sale le găsim înserate mai ales în publicațiile pe care istoricul le patrona: Neamul Românesc și Cuget clar (noul "Semănător") și au o notă aparte față de evocările făcute în publicistica internațională. Sunt în felul lor unice. Datorită, în primul rând, sincerității și cordialității lor
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
sunt pe lume Dureri mult mai clintite decât iubirea, dar gleznele mele, în larma bătăliei, au bănuit tăișul spadei de argint. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit. Aș fi vrut să-ți spun că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pe creste! Nu-ncerc să urc spre cer, n-am carapace, Pun lacrima din ochi să te dezbrace Cât sunt vultan iubirilor agreste. Mă vrei urcior de dor? Atunci ia seama: Strecoară-mi-te-n sânge! Uită vama La care ai venit pe înserate... Aproape-mi ești! Mă doare depărtarea Cum din fereastra zilei numai marea Ne va chema cu valurile-i toate... SONETUL XXI De-o viață te pândesc în somn, femeie, Cu milă te feresc de gura lumii, Alunecând pe rouă, lasă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
traversări iarna e aproape stinsă în oboseala fisurînd dezghețul, sunt ceea ce se întîmplă, soarele înserat și rece-n bălți, înscrie timpuri mîntuite între înfiripări, firav pasul în clipă umbletul mă respiră, pas cu pas în golul ivind petale albe primele, între frunzele căzute, doar mers îmi mai sunt acum să fi fost totul în van
Andrei Zanca by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/10488_a_11813]
-
mai puțin ca mâine ”, dar trăia cu teama continuă că „mâine” ,n-o să mai existe. Dragoste și suferință în același timp,un film, „cu mare căutare la suflete sensibile ”. Însă,nu numai... Filmau peste tot,în hotel, la malul mării înserate și totul le ieșea perfect. Fiindcă iubirea lor era perfectă. Rămâneau înlănțuiți minute bune după „Stop ” ,erau departe de tot ce se-ntâmpla acolo,în platou, erau un singur suflet în două corpuri contopite. Și se mutau apoi în camera
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
domnul Dan Lupescu, la un an de la lansare, a reprezentant pentru noi o confirmare a faptului că, deși nu am încărcat încă decât o mică parte din materialul documentar uriaș rezultat în urmă deplasărilor noastre în Răsăritul românesc, valoarea documentelor înserate, a fotografiilor și imaginilor video este recunoscută pe merit în corpul profesioniștilor mass-media. Am fost și suntem fericiți pentru această confirmare care ne dovedește necesitatea existenței unor proiecte educative despre spațiul istoric și cultural românesc în zona multimedia online, de unde
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92468_a_93760]
-
Hardenberg, cu o nouă alianță. Sunt zece ani de atunci. Muzicile acestor nunți thuringiene le-am auzit, curgând misterios, în marele Arbor al Aurului, în derivațiile regnului celui mai obscur. Vă aduceți aminte cum toți am tremurat, cum în apele înseratelor armonii ce se vestiră, dizolvarăm ceara și spălarăm ultragiul a 20 de ani de aspre chiote semănătorești. Fii ai unor părinți eminescieni, făgăduiți dulcelui vis germanic, prin taina ierbii de omăt și a florii albastre, călcarăm cu hotărâre și lepădarăm
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mamă Cu ghiocei, mușcate și miros de pelin, Dojeana-ți blândă aș lua-o acum în seamă Și m-ași întoarce acasă pe urme de senin. Un dor îmi coboară în inimă de casă De truda tatei, a ta și de înserate mângâieri, Însă urma voastră de aer rămasă Când o ating se preface-n ieri În fiecare zi îți aprind din inimă lumina, Lumânare, mamă, pentru sufletu-ți umil, De am greșit,îmi port și-acuma vina Furnicilor strivite sub călcâiul
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
Lascăr Catargiu , Titu Maiorescu, M. Kogălniceanu, Th. Rosetti, Aug. Laurian, se porni spre Cimitirul Bellu. Pe o ploaie mărunțită pe tot parcursul drumului, în special în dreptul Universității, apoi la mormânt, s-au ținut cuvântări îndurerate și banale, după care pe înserat, coșciugul fu coborât în groapă între un tei și un brad. Astfel s-a stins al optulea lustru de viață cel mai mare poet român, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată pământul românesc. Pe data de
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
să Nu-i strivească sărutul “(cf. Poem - SOrd, I, 130), romanticul „clar de lună “este „convertit “într-un veritabil „clar de inimă “: «Orele plutesc pe lângă umărul tău, /sfere-albastre, și-ntre ele e Saturn. Și cum se duc, se micșorează/mai înserat și mai nocturn. // [...] // Și uit de ele, uiți și tu de ele, /și-n întunericul odăii se aprind, / se sting, se-aprind, se sting/ochii prelungi ai tăi, murind, /reînviind.» («Clar de inimă» - Ibid.). Secundele din șoimul purtat pe umeri
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
Așteptând poetul Poetul nu mai vine singur, mă tem, Înlocuitorul lui trece luceafăr pe cer. Conform destinului mă prefac în poem, Așteptându-l gândului mă cer Și fără să mă doară trec și mă petrec... Îmi dă un semn pe înserat A răsărit luceafărul, pot să plec În alt univers mai curat. Castelul ce nu încape în istorie Castelul nu mă mai înspăimântă Chiar dacă dispare în ceață, Doar ecoul din saloane mai cuvântă, Cred venind din altă viață. S-a așezat
ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361099_a_362428]