1,055 matches
-
Dumnezeu îngăduie să fim ispitiți, ca să nu mai greșim, să nu ne înălțăm cu gândul, ci să ne cunoaștem neputința<footnote Ibidem, p. 174. footnote>. Referindu-se la ofensiva dracilor împotriva nevoitorilor, același autor duhovnicesc, iubitor de frumusețe netrecătoare și însetat de viața veșnică și de dobândirea ei, menționează că „dracii sunt ca vânătorii, aleargă acolo unde văd că este vânat. Se reped unde văd partea slabă a sufletului și nu se depărtează, nici nu fug până nu ne aruncă în
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
poartă numele general de ἀγάπη, dar, așa cum am precizat Și mai sus, în formele sale cele mai arzătoare se numește ἔρως. Este un fel intensificat de dragoste aprinsă de către dorința interioară de a-L vedea pe Dumnezeu, mereu nesatisfăcută, mereu însetată, mereu implorând pe Dumnezeu să-i fie dăruit mai mult. Dar această dragoste desăvârșită corespunde unei stări de connaturalitate, fără de care nu poate exista: căci această dragoste nu se poate realiza decât între subiecți egali, ceea ce presupune ca sufletul să
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
le Înalță, le hrănește mistic, primind sămânța nestricăciunii Și a Învierii. Hristos Se face tuturor toate: „Căci pentru cei slabi Și moi El devine pâine, care Întărește inima omului, iar pentru cei obosiți de grijile acestei vieți, Și pentru aceasta Însetați, El devine vin, care Înveselește inima omului”<footnote Ibidem, p. 465. footnote>. Într un cuvânt, natura noastră umană este Împletită cu Hristos, primind darurile Lui, atât de necesare Îndumnezeirii. Taină a comuniunii, Sfânta Euharistie e aceea care constituie Biserica ca
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
niciodată ajunge. Marele General, om de știință, scriitor, pictor Vasile Parizescu i-a conturat cu mult sârg și căldura sufletească portretul-icoană: „A strâns bucurie cu bucurie, fericire cu fericire, lacrima cu lacrima și le-a prins în sufletul său dogoritor, însetat și luminat că izvoarele unui fluviu și că strălucirea unui răsărit, într-un ocean de ceruri, într-un imposibil finit al infinitului și, toate, nu mărgăritare, nu diamante, nu stele, ci pământești împliniri, de la începuturi și până departe, încoace, spre
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
ne-ar da cu tifla. Cînd Vestul ne cere politică, literatura tînără a Estului este într-o proporție foarte mare apolitică. S-au ars demult acele etape cînd poetul voia să rupă voalul realității, cînd Marius Robescu vorbea despre spiritul însetat de real și Richard Wagner adresa răspicat întrebarea "Ce e realitatea?" (Was ist Wirklichkeit?). în acele vremuri realitatea era o mumie ascunsă într-o cutie fardată. Se știe că accesul interzis ne ațîță să spargem ușile. După 1989 credeam că
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
pe stradă. * Am citit puțin din cartea despre Labiș, abia 55 de pagini, pe apucate, dimineața, înainte de-a porni în circutiul zilnic de vizite necesare, dar ineficace, Tamarei Nikolaevna. Dar cu cîtă patimă am absorbit literele, cuvintele, frazele ce însetat! Și-mi vine mereu să țip: da, așa e, așa e! Este uimitoare această cunoaștere pe dinăuntru a unor procese de creație, de maximă, de abisală intimitate. Și cît bun simț! Cîte ecouri trezite, ca-ntr-un clopot în pagină
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
ceva deja de demult știut apoi devine din ce în ce mai neobișnuit de te scoate pe neobservate din apele tale și prins în mrejele ei uiți de unde ai pornit laptele fuge pe plită țigarea te arde la degete aura agoniza ca un copil însetat o ușă plângea fără milă se derula filmul vieților noastre nimic nu mai prindea patină totul era nou din ce în ce mai nou o ușă plângea o ușă mare amarnic plângea se închidea și se deschidea sala sufocant de plină nu-mi găseam
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
trup înclinat trup înclinat spre soare- apune spânzură alb în copac: e ora când se nasc lebedele melcul așteaptă melcul așteaptă pasărea țipă mâna întoarce ceasul întoarce clipa tigrul visează - pe ecranele lumii ne prăbușim în sânge între fălcile-i însetate
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, si nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temnița, si nu M-ați cercetat.” Iar când îl vor întreba „Doamne, cănd Te-am văzut flamand, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau in temnița și nu Ți-am slujit?”, El le va răspunde: „Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea neînsemnați frați ai Mei, nici Mie nu Mi-ați făcut.” :: The
Sunt oameni și aici by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82349_a_83674]
-
mele. Nu mă mai atinge lumescul. Cerul răsturnat și îndurerat de prea multe păcate. Cu un deget iau stropul de mir De pe fruntea ta Și-l sorb ca pe-o mare Ce-mi alină setea. Peștele din Sud Iată Peștele însetat la nesfârșit Cu botul căscat veșnic primind șuvoiul ce curge Din vasul de pe umărul Omului apelor Așa cum noi nu încetăm să fim însetați De puterea Duhului Sfânt al Domnului Iisus Și să pășim întru slava Lui: "Cela ce crede în
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
urmat. Pe drumul încercărilor sufletești sunt presărate semne, pentru aflarea unui sens, pentru găsirea ,,liniei inimii”. Baki Ymeri ne provoacă la un slalom printre primejdiile sufletului îndrăgostit. Sentimentele au fluiditate, în tradiția mersului implacabil al celor pământești: ,,Străzile/ Își deschid însetatele guri/ Pentru a înghiți/ Viețile noastre/ În vreme ce agrafa părului tău/ Rămâne ca decorație uitată/ Pe pernă.” (Agrafa). Estetica pasiunii își arată, uneori, latura obscură: ,,Cum să nu-mi placă mirosul amar/ Al acestui amoral trandafir?!” (Alergând după frumusețe). Și totuși
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
când; ploile luminii îmi fântâneau în ochi, noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe, risipei date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous”, ... Citește mai mult A fost o vreme când;purtam doar orizonturiprin ramurile verzi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
când ploile luminii îmi fântâneau în ochi noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe risipei date azi sub ochiul timpului clipind spre iarnă dor amurgurile de prea plin aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii azi să rămân în ramul toamnei aș vrea lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous” ... Citește mai mult A fost o vreme cândPurtam doar orizonturiPrin ramurile verziîn trupul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
pe un macrameu scrobit ori, mă pun jos, pe pământ, lângă un mormânt iubit. Tot Olarul, măiestrit, mă rotește, mă frământa până când burtos cumplit mă trântește pe jos franța și-apoi, gura după gură, vin flăcăi să bea o dușca, însetați sau ponosiți, refuzați de-o muierușca. Sau decad dintr-o ulcica și mă fac strachina goală să mă vândă toți olarii lângă-o pâine rotocoala, să mă umple gospodina cu sarmale lenevoase, fierte-ncet, cu-arome multe, măi uscate, măi
DINCOLO DE CUCUTENI de DORA PASCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380824_a_382153]
-
la ediția următoare dependente cronice de acest tratament. 2) Un salon vehement și versatil, dar în nici un caz areopag al cațelor ori un loc unde se spun destule răutăți despre muzicieni, ci o oglindă în care asistența descoperă chipul viu, însetat, hămesit, chiar dacă fardat, ușor retușat, al artei sunetelor. 3) Și, totodată, un bazar al produselor muzicale, unde totul se vinde și se cumpără, se publicitează și se promovează cu bani deloc puțini, sub tutela aproape delirantă a unui imposibil control
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
Domnul se identifică oarecum cu omul, copil sau adult, ne este descoperit de Mântuitorul Însuși în pilda Judecății viitoare. Într-adevăr, știm că El le va spune celor de-a stânga că flămând a fost și nu L-au hrănit, însetat și străin și nu L-au primit, gol și nu L-au îmbrăcat. Deci pentru că nu i-au ajutat pe cei mici ai Lui, pe El nu L-au ajutat. Aceștia mici ai Lui sunt copiii avortați care nu au
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
îngrozitoarea hărmălaie. Bărbații din Shirmal se revărsară afară din moschee cu ochii aprinși de fanatism, iar în spatele lor venea un Mulana Bulbul Fakh deosebit de iritat. - Uitați-vă la mine, urlă waza Bombur Yambarzal. Acest imbecil bătut în cap, caraghios și însetat de sînge este exact ceea ce v-ați hotărît cu toții să deveniți. Bărbații din Shirmal au povestit ani de zile după aceea despre isprava măreață și neobișnuit de altruistă a lui Bombur Yambarzal. Prin faptul că le transformase lumea de tigăi
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
perioada de început a grupului). Întrucât creația acelor ani rezulta din atenta cercetare matematică, fundament al formelor vizuale, nu e de mirare că grupul a reușit să atragă atenția și simpatia ministrului învățământului de atunci, Mircea Malița, el însuși matematician însetat de a lega știința de societate. Așa că Sigma a primit „binecuvântarea“ de a restructura programa școlară a Liceului de Arte Plastice din Timișoara (unde era director Constantin Flondor) și chiar a putut trece în societate cu realizări de tipul decorării
Agenda2004-37-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282858_a_284187]
-
te găsesc de-al lor/ pietrele de rîu față ouă porumbe/ șarpele uscat pritocit între două fălii de lut/ iese copt din noi/ către o dublă realitate,/ mișuna căldură în pămînt ceresc/ focul spulberă cetina tînără/ într-un balet cocostîrc însetat,/ straiele verii se despoaie de-odată/ se anina de soare preacurătindu-se nouă/ mormăie în cazane/ licoarea îmbătata umezește cocleala/ sîngele torențial intru fierbere/ explodînd" (Unu). Remarcabilă producție biruitor-văratică, torida și nesătula de imanenta, a Adrianei Barna ne convinge cum pînă
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
de 16 (șaisprezece) ani, n-am mai avut dreptul să lucrez în vreo redacție, nici dreptul de a-mi părăsi domiciliul tîrgujian. Apollo îmi făcea un semn încurajator, în cîmpul semiotic mai larg al uriașelor schimbări îmbucurătoare ce se vesteau. Însetatului i se întindea un ulcior cu apă, flămîndului i se dăruia un codru de pîine. M-am apucat îndată de treabă și - martoră stă colecția hebdomadarului - am izbutit, preț de cîțiva ani, să-i asigur ample comentarii, de regulă, cu
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
dau îndeobște bătăliile electorale - există o impresionantă cantitate de burguri, de târguri măricele de care nu-i pasă nimănui. Aduse la viață, dacă nu chiar create, în vremea comunismului, aceste aglomerări rur-urbane sunt, în ele însele, radiografia unei tragedii naționale. însetat de succesul ieftin, Păunescu a sesizat că în astfel de localități de care politicienii își păzesc tălpile pantofilor de lux există un potențial demn de exploatat. Nu țin minte ca prin Salonta, Buzău, Vaslui, Turda, Babadag, Ineu, Reghin sau Urziceni
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
mișcare îi producea dureri infinite. Încetă să se se cățărase în culmea bolții cerești, se auziră pași. mai zbată, așteptându-și în nemișcare sfârșitul. Pepita Zgomotul lor buretos, înfundat, trezea spaime încetă și ea să mai latre. neînțelese în trupul însetat de zborul întoarcerii. Se apropie de porumbel. Albeața penajului îl făcu să Pașii se opriră. Aparțineau unui bărbat tânăr, în blugi. și amintească de albeața femeii zărite-n grădină. Privi porumbelul câteva clipe, săltă acoperișul Fusese oare „cucoana”? capcanei, introduse
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
de opinie, emanciparea nu se transformă în ceea ce s-ar putea numi o mișcare, în ceva care ar putea să scoată lucrurile din matca lor, ci ea cunoaște mai degrabă un "efect de băltire", de staționare fluidă pe un sol însetat și fără capacitate de absorbție. Mai mult, conservă în substanța ei destul de mult din gândirea veche comunistă. Emanciparea, așa cum obscur e ea înțeleasă în aceste zile, mai poate fi asemuită și cu o haină luată de la second hand, peticită cu
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
în pietoni. sîntem/ douăzeci și trei de milioane de patroni/ ai aceleiași morți indecente, ai aceleiași/ vieți indecente. hei, vatman, du-ne spre/ alte continente, spre alte climate ale spaimei/ și bucuriei de moarte!// dimineața: ca un cuțit vesel și însetat" (conserve cu carne de tun șimnul de stat, în varianta paul viniciusț). E oarecum firesc ca o asemenea dezinvoltură să ducă la plinătatea conștiinței de sine, la o anume infatuare. Iat-o în expresia unui autocomentariu grandilocvent: "Ești vie, pentru că
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
fiind prosperă. Erau simple exerciții încercând să alunge monotonia existenței apăsătoare ce se lăsase în toată țara. În secret, cultivam poezia parnasienilor, ca și a lui Paul Valéry, din care știam pe dinafară strofe întregi. În ciuda vremurilor, viața mea ordonată, însetată mai curând de adevăruri logice, general admise, pătrunsă de un bun-simț înnăscut, mă împiedica să alunec pe panta satanică, spectaculoasă, a poeziei. Mult mai târziu, pe la începutul anilor șaizeci, în plină degringoladă, aveam să mă conving că în literatură, totuși
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]