234 matches
-
se întemeiază pe bucurie, dar și pe durere; se consolidează pentru timp îndelungat ori se destramă repede din tot felul de cauze. Dar fiecare cuplu își „consumă” experiența ca și cum ar fi singurul cuplu din lume. Bucuria, ca și durerea, îl însingurează pe insul uman, îl întoarce în el însuși. Oare din cauza impresiei de moment, că bucuria aceea și durerea aceea îi aparțin lui și numai lui? S-ar putea ca această limitare să explice atât măreția, cât și mizeria ființei umane
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cenușiu, cald. Pentru prima dată, de mulți ani încoace, am simțit-o redevenind mama mea. Silueta fragilă pe care mă puteam sprijini fără probleme. Omul mare. Adultul. În mod ciudat, n-a fost recon fortant. M-am trezit teribil de însingurat, în statutul meu de părinte de abia trecut de adolescență, care nu mai avea de cine să aibă grijă. Ea îmi intuia dezamăgirea cu fiecare nouă reancorare într-un timp propriu ei, cu fiecare strat de autoritate aproape magică în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-se mai mult decât îi ține plapuma. Nu te-ai îngrijit toamna de cămară, n-ai ce căuta în ea și rabdă până la primăvară. Cucul își caină singurătatea că așa-i felul lui de a fi; omul cată să se însingureze de lume atunci când și-a bătut joc de minunățiile cu care a fost dăruit pământul de la natură... Din prietenia țăranului cu pământul pe care-l iubește, se hrănesc roadele toamnei pentru anii care vin. Doctorul tratează, vindecă, tămăduiește, ca să aibă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
acest Carara? Nu mai era sigur de nimeni. Vasile, tristețea, tăcerea Îndurerată, suntem cu toții obligați să le cunoaștem În viața asta, dar Însingurarea ucide, mai ales la tinerețe, când nu avem trecut, ca să avem de ce și de cine să ne Însingurăm. Nimic nu Începe cu Însingurarea, Însingurarea este nefericita Încoronare din amurg, Vasile, când ești rege peste greșelile propriei tale biografii. În urmă rămân oamenii pe care i-ai făcut să sufere sau rămâne un simplu trecut fără oameni... Așa e
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Societatea consumă și se consumă. Bulimia s-a instalat în creier. Nu mai e loc pentru meditație, filosofie, metafizică. Este vremea cool a pragmaticului palpabil, a acumulărilor fizice în absența unei axiologii, a unei relații cu esențialul umanității. Rătăcim, ne însingurăm, ne îndepărtăm unii de ceilalți, de noi înșine. Nu știu de ce, dar îmi este greu să scriu despre Iosif Sava. Face parte profund din ființa mea. Din ce am rostit sau din regretul celor nerostite. Din drumul pe care merg
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
moral-existențiale ale eului luat sub observație. O caracteristică a literaturii lui Octavian Paler îmi pare tocmai asumarea, pe cont propriu, a unor probleme care îi angajează pe mulți: în cercuri concentrice, intelectualitatea, comunitatea, naționalitatea, umanitatea largă. De multe ori singur, însingurat printr-o funciară retractilitate, scriitorul nu este niciodată izolat. Abordând teme esențiale, atât în interiorul unui context socio-istoric opresiv, cât și în afara lui, analizându-le cu o gravitate specifică, el devine, nolens-volens, parte integrantă a discuției și reflecției publice. Nici în
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
omleta și televizoru'", am înțeles, iarăși, că nu prea mai spunem povești. Că, nespunîndu-le, am pierdut din voluptățile statului împreună, al strînsului laolaltă. Că, în consecință, ne risipim, ne îndepărtăm unii de ceilalți, noi de noi înșine, ne diluăm, ne însingurăm. Trist și iremediabil. Din centru, povestitorul se deplasează spre margini. Se cocoață, sau nu, undeva și începe să analizeze, să interpreteze ce vede. Să clevetească. Asta e cu totul și cu totul altceva. Vorba lui Dabija: "Drept e că nu
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
care nu asigură decât o anumită empatie jurnalistică. Oprindu-ne la acest nivel al sociologismului vulgar și al anchetei fonetice la fel de vulgare, cartea ar putea fi sancționată cu destulă asprime. Numai că, atrag atenția, dincolo de dizabilitățile care-i singularizează - și însingurează - pe acești copii numiți când Ana, când Ciocârlan, când Religioasa, când Gâjâita, există o deprindere - specială - pe care, la fiecare deschidere a volumului, ei o împart cu câte cineva. Câte dintre personajele Vivianei Mușa scriu? Câte citesc? Și cât de
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
o forță excepțională, capabil de performanțe inaccesibile altora. și totuși, conștient de propria-i forță, își dă dovada limitelor personale. Rămâne un căpitan de vas care nu acceptă ca cineva să-i fie împotrivă (că așa-i legea pe vas), însingurat până la durere, nu are nevoie de nimeni în jur, pentru că-i mai bun ca toți ceilalți. Este un cavaler galant, care nu a rămas dator niciodată față de niciuna din „colaboratoarele sale“. Ca orice matelot „get beget“, are grijă de familie
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
la puzderia de oameni, îi vine să-și dea drumul de aici. Viața este un mare rahat... Și totuși dragostea înseamnă apropierea treptată de celălalt, cu grija de a nu stârni frica ce ne obligă să punem masca, să ne însingurăm în propriul nostru trup, căutarea firelor care leagă cele două ființe-trupuri în una singură, atingerea fiecărui milimetru de piele, descoperirea senzațiilor cu uluire și bucurie, înaintarea treptată spre voia și așteptarea celuilalt, până când cele două trupuri se contopesc unul în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
munți se-ntind De sus, piscuri sub ceruri se-arată semețind. Departe-i aproape. Înaltul pare scund E fiecare altul și totuși își răspund. Nu știi de-i chiar Lushan-ul acela ce-l privești Cel care stă pe culmea-i, însingurat tu ești. Muntele Lushan se mai numește și "Kuanglu" sau "Kuangshan". Potrivit legendei, în timpul dinastiei Zhou, aici a studiat tehnicile de a deveni zeu un om pe nume Kuangsu. Auzind acest lucru, împăratul a trimis de mai multe ori demnitari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de trist, cu Milt Jackson la vibrafon. CÎnd auzeam vibrafonul, Îmi Închipuiam un șobolan singuratic rătăcind pe o stradă pustie a unui oraș din sticlă, cu lăbuțele lui atingînd ritmic caldarîmul, un sunet limpede, acut și cît se poate de Însingurat, ce ricoșa În zidurile clădirilor. Uneori, tîrziu În noapte, Întins În cutia mea În Întuneric, pe prosopul de la hotelul Roosevelt (acum dispărut sub stratul de vatelină pe care l-am smuls din Stanley), Încă mai auzeam În minte muzica. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un timp paralel cu el. Nu putem comunica cu el, după cum nici el nu mai poate comunica, la rându-i, cu cei aidoma lui. Pentru că "Lonely George" poate a suferit cândva, prin nesăbuința oamenilor, o traumă îngrozitoare, ce l-a însingurat complet de restul lumii, pe el și specia lui deopotrivă. Zadarnice eforturile aceluiași om de-a perpetua specia sortită dispariției. Odată însingurat în timpul său, el nu va lăsa în urmă decât o carapace uriașă, în formă de șa (galapagos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aidoma lui. Pentru că "Lonely George" poate a suferit cândva, prin nesăbuința oamenilor, o traumă îngrozitoare, ce l-a însingurat complet de restul lumii, pe el și specia lui deopotrivă. Zadarnice eforturile aceluiași om de-a perpetua specia sortită dispariției. Odată însingurat în timpul său, el nu va lăsa în urmă decât o carapace uriașă, în formă de șa (galapagos în spaniolă), de sub care cândva ieșea un gât neobișnuit de lung. La capătul lui cea mai tristă și mai țestoasă dintre priviri. Plajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Eu îmi măsor succesul în bani. Dacă aș avea mulți bani, nu m-aș mai putea bucura de micile lucruri. Banii îi fac pe oameni mai leneși. Banii sînt frumoși și buni. Banii sînt energie în stare pură. Bogăția te însingurează. Iubesc banii. Dacă ești bogat, nu ai prieteni sinceri. Bogăția atrage invidia. Cei bogați nu dorm bine noaptea. Nu poți duce banii cu tine în mormînt. Dacă ai mulți bani, ai și multe griji și probleme. Cînd ești bogat, ai
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
animal superb cu sentimente. În dreapta, după primii pași de la intrarea în capelă, pe lespedea distinctă din pardoseală te izbea un A, un singur A, izvodit din înflorituri măiestre. Acolo era Andra, ființa aceea a zborurilor romantice. După ultimul zbor, se însingurase de tot; sub o lespede. Chiar și de El-Zorab se îndepărtase. Era acolo, sub lespede, o istorie a Strigătului unei lumi care nu-și găsește apropieri în lume, istoria unei povești de dragoste care s-a prăbușit din înălțimi căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
purificării" (poem al lui Asagao către Genji) sau "Din piscul tău înnourat, privește în jos, către mine, Către toamna muribundă care este lumea mea" (poem al lui Genji către Akikonomu), sau "Doamna de lângă pod își poate afunda mânecile În lacrimi însingurate de noapte dar nu pentru mult timp" (poem al lui Niou către iubita sa, Nakanokimi). Suferă acestea comparație cu abisalele versuri citate de Filimon? Lăutarii lui strigă așa: Cine la amor nu crede N-ar mai călca iarbă verde" și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
puțin zece poeme de excepție// să fii aici ca și cînd te-ai afla pretutindeni / încît oriunde-ai fi căutat / să fii imposibil de găsit // noua carte a tînărului poet / nu marchează o cotitură / dar probează virtuți remarcabile // să te însingurezi - din renunțare în renunțare / să atingi prundul nimicului/ în care-și înfige rădăcinile copacul sterp al Marginii// ajuns la al treilea volum poetul / întrutotul maturizat/ este un nume în corul celor patruzeci de glasuri // să fii scobitura din piatra / unde
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
poemele de-aici încheindu-se cu o provocare amicală: mury, ferește-te!. Între timp, versul acesta a fost abandonat. Nu-i greu de presupus de ce. Pentru Ioan Es. Pop, alcoolul are un regim ignobil. Are valențe negative. Nu solidarizează, ci însingurează. E o unealtă de adormit remușcările: „o, da, anul omului tocmai se-nnoiește./ numai că va fi mai lung ca alți ani,/ deci de aceiași bani voi bea mai puțin ca anul trecut/ și cu doza înjumătățită cum să te
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
din Maderas născută, așa cum depune mărturie Rushdie, la șaisprezece secunde după miezul nopții. Privesc de acolo, de sus, și tristețea mea plutește împreună cu mine. Mi se pare că toți cei care l-am iubit sîntem astăzi tot mai singuri. Ne însingurăm mai mult, și mai mult, mai închidem o fereastră, zăvorîm o ușă, tăiem încă un fir către ceilalți. O dată fiindcă Vlad Mugur sau Vladone sau Vlad sau Meșterul, artistul desăvîrșit, clovnul clovnilor, prietenul nostru nu mai este, aici, cu noi
Vlad Mugur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5369_a_6694]
-
dacă perspectiva jocului ar fi dispărut? Și iată că astăzi calculatorul a reușit să facă imposibilul, înăbușindu-le copiilor înclinația ludică. „Copiii dependenți de calculator nu se mai joacă la fel ca pînă acum, nu mai comunică între ei, se însingurează, se alienează. Ajunși aici, aflăm că pentru o treime din adolescenții județului Buzău calculatorul a devenit, realmente, un drog. Cu amenințarea tuturor consecințelor posibile. Întrebați de reporteri, adolescenții înșiși vin cu o explicație plauzibilă: nu există terenuri de sport și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6507_a_7832]
-
redau Întregul, ne rămîne experiența alterității, provizorie, amară, pe care o putem situa sub semnul redempțiunii. Emblematica solitudine a poetului nu e decît un hibrid al ființei. O dizarmonie prin care totuși transpare uneori idealitatea funciară: „eu unul, m-am însingurat. // nefiind în stare, pe potriva / multora, a mă dărui / pe cioburi. // contemplu această înșiruire egală / cum altădată pe pragul casei // firele de aur ale unei ploi de vară. // și sunt același. / și-un altul, / sub însoriri" (și-ți mai aduci tu
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
doi refac ritualul vechi și nou al iubirii dintre un bărbat și o femeie. Se descoperă unul pe altul, încep să se adulmece, se oferă unul altuia, încep să facă lucruri împreună și să schimbe experiențe, apoi se ceartă, se însingurează și devin mai atenți la ceilalți decât la ei înșiși... Joi, 1 august, orele 19.00 Căldură? MARE? după schițe de I.L. Caragiale cu: Daniel Hara, Andrei Seusan, Eduard Cîrlan Într-o lume abulică și dezordonată în care sistemul de
Teatrul Unteatru NU are vacanță by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63760_a_65085]
-
profesor, anticar); fără viață personală, el este un dezrădăcinat ce-și reneagă apartenența rurală, fiind înghițit de platitudinea înșelătoare a orașului. O scurtă convorbire telefonică cu tatăl său din final subliniază precis condiția refuzată. În rest, asistăm la povestea unui însingurat din stirpea gogoliană, transpus, nu o dată, într-un Aleoșa ce iubește necondiționat ciudații și nebunii Orașului. Florin Lăzărescu înlocuiește imaginarul camerei de filmat ce dublează textul cu obiectivul aparatului de fotografiat. Problema memoriei, cu oglinzi în boală și estetică deopotrivă
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
deriva modelelor. Dar și că scriitorul are nevoie de politică pentru a deveni cetățean. Ciudată amnistie! Va trăi „raportul cu puterea ca instanță a răului”, chiar dacă de pe poziții post-totalitare. Trece probele obligatorii ale calomnierii și ostracizării publice, pierde prieteni, se însingurează. Remarcabilă e așezarea lămurită, neezitantă, în evenimente. Dincolo de echilibrul în preconizarea viitorului. Sunt foarte actuale răspunsurile lui Andrei Pleșu în toate momentele politice cheie, ca și cum ar spune, stați liniștiți, este evident că... Doar că nimeni nu-l ascultă. Exasperat, el
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]