958 matches
-
cu temei, ca „primează (Încă) legendă omului”. Incomodul poet, ins orgolios și, inevitabil, polemic, risipind - În apariții zgomotoase, vădind o „iritație perpetua” - cuvinte grele, atacuri și laude, trăia Intru poezie, Împărțindu-se Între reprize de teatralitate, cu public și lungi Însingurări, scriind, cu o furie rară, pentru a-și „mântui” existența. Și aducând În peisajul liricii noastre un sunet nou, sfidând constrângerile socio-istorice și rezistând prin poezie. Insurgentul Cezar Ivănescu, urmaș de drept al lui Labiș (cum se considera) apărea, reamintim
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
firesc și simplu, asumarea personală a doliului. În strai cernit, cititorul jelește moartea Înainte de vreme a Dorinei, a surorii de dincolo, și se alătură, prin poezie, durerii surorii de aici. Volumul Ilenei Mălăncioiu este deopotrivă Împărtășire a suferinței aproapelui și Însingurare pentru trăirea propriei suferințe venite din conștiința sfârșitului.
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
o ,,insomnie perfectă’’, peste care tăcerile se aștern ca niște umbre, ,,ca niște elemente necunoscute’’ (Zile neașteptate). Aproape liniște este o carte despre viață, scrisă pe albul zăpezii, un volum de autodefinire, explicativ, gândit într-o cheie de mister, de însingurare și de început nesfârșit de lume ,,Și poate sunt/ cel mai tăcut dintre ei/ cel mai însingurat/ în lupta cu propria-mi umbră’’ (Cel mai tăcut). Muguraș Maria PETRESCU, Michigan, 11 iunie 2012
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
și tratat ulterior pe Lucian Blaga, preocupări culturale, o experiență de viață asupa căreia comunismul și securitatea și-au pus pecetea, nedreptatea care i s-a făcut lui Blaga de a nu fi susținut la primirea premiului Nobel pentru literatură, însingurarea și amenințările la care a fost supus, teama că își putea pierde libertatea etc. Închei prin a afirma că Elena Daniello a fost o adevărată arhivă, nu numai prin toate documentele și manuscrisele pe care i le-a prezentat și
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
umbrei”, în acest inefabil ademenitor, Nicolae Sârbu vrea să încerce să așeze poezia. A făcut multe exerciții poetice, deloc neglijabile, până să ajungă la această îndrăzneală, prin multe poeme din câteva volume publicate anterior, dar mai ales poeme din „Frigul însingurării” și „Abur de vis”, cu care se desprinde de plutonul veleitarilor și devine un autentic poet. Prezentul volum certifică această autenticitate și evidențiază virtuțile poetice ale unui autor tot mai cunoscut.” Un număr de 64 de poeme ne propune Vali
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93980_a_95272]
-
mai urcînd o treaptă căutătorul căutînd fiind unul și același mersul pe luncă, egal mersul pe apă. doar în dăruire se limpezește tandrețea. spadă sub lună ce sinteză, doamne, ce sinteză gura de prunc într-o răsuflare de muribund Ce însingurare înscrie foșnetul pasului printre frunze, lumea mînuitoare, beteagă de nerăgaz și cîinii se gudură, iar
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
hand. Îmi pare rău să scriu lucrurile astea, melancolia diaristului poate fi reală, tristețile veridice, dar forma literară le compromite. În plus, fragmentele, efulgurațiile, n-au titanismul disperării originalului. Sunt subțirele, tânguioase, aproape ridicule: "Singur, singur, singur! Un dumnezeu al însingurării s-a închis în mine cu lacăte grele. Cine să-l mai scoată de acolo?! Sau "Tristețea e singura realitate pe care sufletul meu o trăiește plenitudinar." Sau "Ori de câte ori îmi lipsești te caut ca pe cealaltă jumătate a mea pentru
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
rostogolită-n umbre, crengile aproape se rup în vînt, arbori se-nclină, un lințoliu flutură peste oraș, însă în fața unui talger cu portocale întunericul e gîrbov, neauzit expiră femeile iarna în somn fecund - ce dăruire mai deplină, o portocală. o însingurare dincolo de păcat și inocență, doar aburită de amintirea arborelui, însă aerul s-a prăbușit în gri în fața catedralei, cîntul închis în martie, muguri se revarsă în degete domnule Bach, chipul tău tăcut și albit de vreme senin plutește estimp peste
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
România liberă" și ,Contemporanul". în curând nu vor mai apărea ,Timpul", ,Națiunea", ,Revista Fundațiilor Regale", la care a fost fervent colaborator. El, care, avea, ca primă și ultimă vocație, scrisul, scrisul liber, este împresurat tot mai apăsător de disperare, îngrijorare, însingurare, îi dispare acea joie de vivre, înlocuită fiind de presiunea, atroce, a noii ideologii, comuniste. Constată îndată, iarăși și iarăși, că nu mai poate să fie reprezentat prin scris, că este silit să scrie pe teme comandate, pe teme la
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
anume sens, "invizibilă", stări depresive și un tot mai accentuat sentiment al ratării. Cu atât mai greu de suportat, cu cât structura temperamentală și psihologică a lui Ion D. Sîrbu era a unui ins robust și vital, fără timidități și însingurări, căutând întâlnirea, schimbul de impresii și de opinii cu semenii. O mare dorință și o nevoie intensă de comunicare se observă imediat în paginile Jurnalului unui jurnalist fără jurnal, scris pe durata unor simbolice ierni, între 1983 și 1989, ultimii
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
singurătatea pe calea meditației. I se pare că trăiește pe un ring de box și: „că sunt mereu la podea/ numărat/ dar cum să renunț/ mă amestec în ciorba acestui timp/ de obicei preîncălzită”. (Ring). Trecerea timpului peovoacă nostalgie și însingurare: „înlăuntrul timpului cad frunze/ în moarte clinică/ pe fâșia dintre noapte și zi/ vântul interpretează partitura/ rece la o tastatură/ dezacordată”. (Toamnă) Ploaia reconfortează sufletul poetului în rezonanță cu dragostea. Poezia lui Ion Scorobete, din volumul Exerciții de singurătate și
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
evidență este ființa în sine, lăuntrică, acel ego care are un auto-dramatism poate predefinit/sortit, dar din care nu este nicidecum exclusă pluralitatea în favoarea mai greu de înțeles aceea a singularității care fin sau mai greu poate da drept în însingurare... Căutarea realului se face dintr-o nevoie de identificare prin raportare efectivă, precum într-un sistem de lentile, fie acestea pentru reflexie sau refracție. Trecând la o altă secvență, este de notat cum străfulgerarea se bifurcă, ajunge dintr-un generos
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
fără tăgadă le-am promis,/ A fi fiind un început de vis, ca o fărâmă/ Din ceea ce tu însuți uneori mi-ai zis/ Că e definitiv și-ar trebui să ne rămână// Definitiv, ca timpul, ca moartea sau uitarea,/ Privesc însingurarea și drept nevinovat mă mir,/ Cât de-adânc definitivă devine disperarea/ Definitivei guri de aer, când nu te mai respir.” ( Definitiv). Este deopotrivă poezie nativă, intuitivă, explicativă, declarativă, decorativă, inițiativă, complementară existenței. Sunt acele ingrediente care adăugate viețuirii, fac mai
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
neșanselor deznădejduitoare, sub presiunea unor întâmplări, situații, hotărâri care vor shimba profund direcția lor de viață. Ambele personaje își caută refugiul în fața alienării sociale în viața de familie, dar rămân cu inima zdrobită scurgându-li-se zilele într-o înfrigurată însingurare sufletească. Deși soarta le-a fost potrivnică, ambele personaje rămân neclintite în aspirația împlinirii vieții lor numai în familie, considerată coordonata fundamentală a vieții, chiar dacă fiecare se conduce după reguli proprii de comportament. Iubirea, subiectul cel mai îndrăgit de cititori
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
sat mai mare. Toate scrierile mele, inclusiv acest volum, sunt mărturii ale luptei pe care am dus-o pentru biruința binelui, frumosului și omenescului din noi prea adesea căzut în umilință, suferind înfrângeri, dureri, răni și prea adesea cuprins de însingurare și tristețe. Pentru mine scrisul devine un altar pe care sufletul meu se reconstruiește din țăndările unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. În același timp, scrisul este și o înălțare spre zările pure ale respirației fiintei
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
în mod inexorabil, pe masura ce își perpetua autocrația [...] În plus, din cauza că încerca necontenit să-și exorcizeze frică izolându-se, îl apasă tot mai mult sentimentul singurătății" (pp. 97-98). Altfel spus, puterea poate orice mai puțin să înlăture frică și, implicit, însingurarea celui care o deține. Pentru Stalin, ar fi corect de spus, frica drept consecință a tiraniei s-a manifestat abia târziu prin însingurare. Prima concretizare a fricii s-a făcut prin dispunerea discreționara asupra vieții altora, așa cum au fost epurările
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
mult sentimentul singurătății" (pp. 97-98). Altfel spus, puterea poate orice mai puțin să înlăture frică și, implicit, însingurarea celui care o deține. Pentru Stalin, ar fi corect de spus, frica drept consecință a tiraniei s-a manifestat abia târziu prin însingurare. Prima concretizare a fricii s-a făcut prin dispunerea discreționara asupra vieții altora, așa cum au fost epurările din anii 1934-1938 care au vizat membrii de partid. O altă concretizare a fricii a fost atenția tot mai mare pentru aparatul propriu
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
țărmul lutului tău, cu fiori de sirene și dezmăț de îmbrățișări. De din tine mi s-au clădit zilele, ca o clipă ce n-are chip, peste care Dumnezeu și-a așezat oasele, nemurind-o. IARNĂ Albise carnea copacilor. Prin însingurarea mea trece iarnă, plimbându-și gleznele, scârțâind a îngheț. Din volumul de versuri „ÎN VESTIARUL INIMII” (Editură Tiparg, 2011) Stelele, crăpate pe buzele cerului înzăpezit de dimineți neîncepute, îmi aruncă-n vertebre guturaiuri, de parcă zilele mele s-ar soarbe în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
țărmul lutului tău, cu fiori de sirene și dezmăț de îmbrățișări. De din tine mi s-au clădit zilele, ca o clipă ce n-are chip, peste care Dumnezeu și-a așezat oasele, nemurind-o. IARNĂ Albise carnea copacilor. Prin însingurarea mea trece iarnă, plimbându-și gleznele, scârțâind a îngheț. Din volumul de versuri „ÎN VESTIARUL INIMII” (Editură Tiparg, 2011) Stelele, crăpate pe buzele cerului înzăpezit de dimineți neîncepute, îmi aruncă-n vertebre guturaiuri, de parcă zilele mele s-ar soarbe în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
privirile celor ce nu mai sunt. Veți simți o singurătate copleșitoare, durere și jale, când veți vedea o mamă cu copilul ei. Voi veți suporta consecințele unei asemenea intervenții, nu prietenul vostru. El nu vă poate lua teama, regretul sau însingurarea. Chiar dacă va fi aproape, nu vă va putea ajuta. De aceea gândiți-vă bine înainte ca să alegeți avortul și nu permiteți nimănui să vă constrângă, pentru că viața voastră va fi distrusă. Există numeroase organizații de consiliere care vă pot ajuta
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
fond, în absența libertății, a luminii, a căldurii. Mă mint mereu cînd îmi spun că nu-mi mai pasă de atîta troglodeală, de atîta minciună, indolență, superficialitate, suficiență. Mă doare. Iar minciuna mea mă ajută, uneori, prea puțin. Ca și însingurarea. Igienică, de altfel. În 1990, țara mea se înclina și-mi părea că răul o ia la vale. Cine avea timp atunci să observe că, de pildă, romanul lui Platonov, ,Cevengur", apărea pe piață, aici? Că era tradus superb, că
Apostolii comunismului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10050_a_11375]
-
arăta - nu cumva să se închege - printr-o nedorită kabalăși să-nceapă-a se păstra ...așa că - decât să pierdem timpul care deja s-a spânzurat de brazi - mai bine să ne vedem - orbi pe altădată - care e numele oricărui azi îNSINGURARE prin bogătași și târfe ai pus accente-n lume nici moartea nu-ți dezice penibila scandare: pute-a cadavrustrașnicpână și-n seri de glume înmormântarea însăși devine depravare noblețea neființei e decretată nulă iar templul e o piață de vânzolire
Variante ale poetului. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/97_a_201]
-
tot timpul anului. În mod surprinzător, sfârșitul lui decembrie este perioada din an în care se înregistrează cele mai multe sinucideri. Explicația este oferită probabil de depresia în care intră persoanele singure, fără familie, fără prieteni, care simt cu atât mai mult însingurarea lor de Crăciun, când gândul că toți ceilalți se bucură de căldura familiei devine extrem de apăsător. Țineți cont de acest lucru. Poate aveți un vecin bătrân și bolnav care nu mai are pe nimeni - sau poate are o familie care
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
exercite libertatea altfel. După această bornă, reală dar și literară, romancierul desfășoară scene de viață palpitantă, mai mult întunecată, tristă, în care tragedia rămânea placa turnantă a ceea ce încă se mai numea viață. Ultima bornă, intitulată Repetiție după Iov, descrie însingurarea care-l strivește pe elevul Petia. Descumpănit, la răscruce de drumuri, se reazemă pe... poezie! Citim: „simțindu-mă cu totul părăsit, puneam tot sufletul în încercările mele poetice. Grație acestui lucru, existența mea părea să se justifice cumva [...] doar poezia
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
scrisului meu/ e înghițit/ de nefiinat pergamentului ei -/ mai repede decît privirea,/ mai repede decît respirația,/ mai repede decît bătăile inimii...// Gîndul e obscur/ aprinde un felinar/ la lumină căruia neputința/ își ascute fierăstrăul" (Ars poetica). Cu simțurile exacerbate de însingurare, Olimpiu Nusfelean aude nu doar sunetele reale, ci și inaudibilul, se retrage în misterele celor ce n-au fost să fie: "Făclia arde năruindu-si ceară./ Noaptea se-ntoarce singură-n copaci./ Pereții se retrag din nou în ziduri./ Prin
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]