2,199 matches
-
Amestec de resemnare, comoditate și lașitate, plecarea lor a lăsat liber unei haite bine organizate, cu un miros al banilor dezvoltat de îndeungi exerciții de prăduire și cu o lipsă de rușine ce-i coboară în tagma animalică. Dacă mă înspăimântă ceva în România acestui moment nu e nici sărăcia, nici prăbușirea economiei, nici criza demografică. Toate aceste se pot rezolva mult mai simplu decât ne imaginăm. Mă înspăimântă, în schimb, lipsa de demnitate a tot mai mulți dintre concetățenii mei
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
o lipsă de rușine ce-i coboară în tagma animalică. Dacă mă înspăimântă ceva în România acestui moment nu e nici sărăcia, nici prăbușirea economiei, nici criza demografică. Toate aceste se pot rezolva mult mai simplu decât ne imaginăm. Mă înspăimântă, în schimb, lipsa de demnitate a tot mai mulți dintre concetățenii mei. Oameni pentru care, în urmă cu câțiva ani, aș fi jurat, se pun la dispoziția celor ce fac un enorm rău țării (nici nu contează dacă-l fac
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
așezat într-un fotoliu de piele ca și acela, temut, al unchiului meu dentist. Dar nici scaunul acesta de tortură, cu manetele sale metalice, nici siringa ori celelalte instrumente pe care medicul le avea pregătite pe o tăviță nu mă înspăimântau cât vorbele sale. Cu câteva clipe în urmă anunțase: "Acum îți întorc pleoapa pe dos, dar n-ai să simți nimic". Într-adevăr, n-am simțit decât strânsoarea spaimei iscată tocmai de anunțul operației. "Acum îți tai puțin pleoapa ca să
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
de portrete derulate într-o rapidă succesiune. Nu-i scapă prozatorului suferințele, mizeria, moravurile, amprenta deprimantă a rusificării. La Chișinău, în 1905, "totul e ca la Petersburg și Moscova"(p. 126). Tribunalul, palatul guvernului, școlile sunt "clădiri publice mărețe", care înspăimântă în loc să încânte (p. 124). E uimitor cum s-a putut instaura și perpetua o mentalitate anti-românească, profund dezamăgitoare pentru Iorga, găsită la boierimea, intelectualii și negustorii rusificați (numai țăranii au păstrat filiația românească): "Aici să te ferești de a cerceta
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
cotele ce trebuiau date la stat de apele pârâului piuind peste pietre ca puișorii de cloșcă de ciorovăiala sălciilor în furtună de nopțile când oasele morților scoteau flăcări verzui în cimitire după o zi sumbră ca o sperietoare de păsări înspăimântat de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste cu Tito banditul ce agita un topor plin de sânge prin întunericul de miere neagră stelele ude luminau singurătatea de oglindă nesfârșită a câmpului ars de secetă pe care nu se
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
Gândul că fuseseră descoperiți umbri pentru o clipă întâmplarea cu adevărat uluitoare care era dispariția Moașei. Câteva zile nu făcură altceva decât să urmărească ușa meglenitului. Clienții începuseră să se înmulțească și odată cu aceasta și disparițiile. Nane și Rață priviră înspăimântați din podul ospătăriei, apoi pe fereastra camerei lui Nane și chiar pe geamul vitrinei, cum oameni cunoscuți sau necunoscuți intrau la peruchier cu fețe lor adevărate și ieșeau de-acolo alții, ca și cum ar fi trecut prin mâinile unui modelator nevăzut
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
sau un zumzet de-albină sau un strop de ploaie lovind fereastra dragostea mea e mare mare de tot ca o catedrală ori o piață publică ori un tunet puternic dat de-a dura pe cer dragostea mea mare mă înspăimîntă dragostea mea mică-mi alină spaima. Maleficiu Un vultur cade mort cînd zborul lui a fost copiat în textul tău. Răspuns și întrebare Ce te faci cu răspunsul acesta inextricabil ostenit de-a bîjbîi mereu după sine de-a-și absorbi
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
povestea unei vînători princiare care culminează memorabil și elocvent: Tînăra domniță a încălecat; Pentru prima oară merge la vînat, Cu-al ei mire june, tocmai sus în munte, Să vîneze ciute, cerbi cu coarne-n frunte. în timpul vînătorii, domnița e înspăimîntată de mulțimea jertfelor și tremură de mila lor: Pe cînd lăcrimează, iată că, deodată, Din desiș, în față-i, un cerb se arată. ș...ț Vine și-ngenunche l-ale ei picioare, Grație imploră, ca să nu-l omoare. Dar și
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
În istoria noastră recentă, Monica Lovinescu și-a legat numele de al postului de radio „Europa liberă”. Acolo au ascutat-o două generații, săptămînă de săptămînă, la Actualitatea românească și la Teze și antiteze la Paris. Nici o personalitate literară n-a înspăimîntat mai tare regimul comunist de la București decît Monica Lovinescu. Nici cînd era criticată în New York Times, Le Monde sau Times, oficialitatea ceaușistă nu reacționa mai violent. Și, iată, aniversînd-o pe Monica Lovinescu și lansîndu-i o nouă carte (aceea care înregistrează
„Europa liberă“ nu mai este by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13308_a_14633]
-
să mai existe vreun orășel care să nu aibă școală de teatru. Actoria, îndeosebi, a ajuns o profesiune supralicitată, din multe puncte de vedere, demitizată, s-a diluat consistența studiului, a pătruns un soi de frivolitate agresivă, de vulgaritate care înspăimîntă. E suficient să mergi o vreme sistematic la teatru, în București și în provincie, e suficient să-i privești mai de aproape pe mulți dintre tinerii actori... Și dintre profesorii lor... Cum vorbesc, ce vorbesc, cît de deviată de la normă
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
e o boală îngrozitoare, tinerii chiar trebuie să aibă grijă, să se protejeze. Cu restul nu sînt de acord. Sexul a devenit pentru tineri un lucru foarte important de care începe să li se facă frică. Nu trebuie să fiți înspăimîntați, doar isteți! - Cît de important e simțul umorului? - N-aș fi supraviețuit dacă nu m-aș fi detașat cumva de societate, de realitate. Voi cîți ani aveți? 24? Cînd eram de vîrsta voastră m-aș fi sinucis în fiecare zi
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
În asemenea condiții, scrisul, ficțiunea, cărțile sunt în stare să aducă, după părerea romancierului, un fel de compensație simbolică: În felul acesta, cărțile pot deveni consolarea celui neconsolat, a omului pierdut. Cafeneau în care intri atunci când toate celelalte cafenele te înspăimântă. Ceea ce poate fi gândit într-o manieră diferită, în vremuri lipsite de promisiune și de prestanță". Or, Omul pierdut este tocmai replica la un asemenea univers golit de sens, în care viața cu stereotipiile ei, îngrădită de o logică ce
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
umor exasperat și adesea negru, îndrăgostitul de literatură, film și muzică dansează pe muchia tragicului, ținîndu-și echilibrul cu un maldăr de citate. întrebat dacă nu-l sperie faptul de a nu fi avut eșecuri literare, sarcasticul vulnerabil zice că îl înspăimîntă ratarea, nicidecum succesul. Eșecul nu-ți folosește niciunde, cu toate că se mai afirmă în chip senin contrariul, de pildă Ortega y Gasset scrie pe undeva că Ťa fi om cu adevărat înseamnă a eșuať". Ei bine, dacă într-adevăr nu am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
jurnaliștii au făcut, de altfel, trimiteri la "arta montajului" a lui Eisenstein din peliculele puse în slujba lui Stalin, după cum ovațiile de la Cannes au fost descrise ca având aceeași sorginte - "Ca pe vremea Tătucului, cei prezenți continuau să aplaude, fiecare, înspăimântat de moarte să nu fie el primul care încetează"), documentarul insistă pe tragedia victimelor: copii în zdrențe plângând pe cadavrele părinților, femei despletite alergând fără țintă, bărbați mutilați, ș.a.m.d., într- un ciné-verité al groazei. Toate acestea erau, din
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
care vorbeam nu va mai exista, ci atunci când m-ar putea copleși, cu adevărat, inefabilul gândului dispariției mele și al absenței, în general. Abia moartea dă sens tuturor lucrurilor. Dar, în același timp, fiindcă ești viu și gândești, te cam înspăimântă posibilitatea neviului și a tăcerii totale. "Scrisul s-a întors, oarecum, împotriva mea" - Absențele sunt, pentru dumneavoastră, o prezență continuă. - Absența este spațiul care îți aparține cel mai tare. Așa cum îți aparține umbra, cât timp trăiești, îți aparține și absența
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
La un moment dat, Golaud, fratele mai mare, spune despre amanți: "Sunt copii, se joacă ca niște copii, vorbesc ca niște copii". Punerea în scenă realizează într-adevăr această sugestie: numai un copil poate crede în miracolul florilor artificiale, este înspăimîntat de prezența unor oi de lemn și nu se simte privit de nimeni.
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
despre viața pe care au dus-o. Ochii pot fi vii sau morți. Și gura îmi spune multe. Forța momentului, a clipei este extrem de importantă, dar există și o forță a privirii - cu care poți fermeca pe cineva, îl poți înspăimînta, îi poți insufla încredere...
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
mort la douăzeci și cinci de ani și un altul scris de unchiul meu mort la douăzeci și unu de ani. Regăsesc în revista Musa Bohemia acel poem scris de unchiul meu, Carlos Fuentes, în 1914: Mi-e teamă de odihnă, detest răgazul... Mă înspăimîntă noaptea. Căci atunci viața-mi devine un reproș, mă privește grav și îmi arată apoi îngrozitorul spectru, temuta bătrînețe. Nici unul dintre cei doi Carlos nu a ajuns la “groaznica bătrînețe”, însă teama de ceea ce nu poate fi prezis ne apropie
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
cutreieram...”) și cele din poeziile lui Eminescu. Noroc că tot în acea perioadă am citit povestea lui don Quijote, personaj pe care Cervantes îl ridiculizează, nu îl idealizează, cum au făcut comentatorii de mai târziu, și m-am trezit brusc, înspăimântat la gândul că aș putea deveni și eu un caraghios. Teama de ridicol - ca tratament psihiatric! Cam zece ani din cei cincizeci am citit în acest mod naiv. Am trecut apoi la alt tip de lectură - constând în examinarea mecanismului
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
recent un prim volum de foarte utilă sinteză (Introducere în istoria limbii române, vol. 1, București, 2002), profesorul reușește de mulți ani să-și atragă studenții și să facă interesantă, amuzantă, chiar pasionantă o materie care poate la fel de bine să înspăimânte prin dificultate, prin mulțimea cunoștințelor necesare (de istoria limbii țin și contribuția sa la stabilirea etimologiilor pentru Dicționarul academic sau - în notă publicistică - explicațiile din Istoria cuvintelor, Coresi, 1991). Fundamentale rămîn și cercetările și sintezele sale gramaticale, în special de
Cu bucurie, la aniversare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13042_a_14367]
-
meu, bandajându-l, apoi clătindu-i cămășuța albă. Și o aud: "Puteai să-l omori! Îți dai seama? Puteai să-l omori! Cum ai mai fi trăit cu o crimă pe suflet?" Nu atunci, ci mult mai târziu m-a înspăimântat gândul. Ce-aș fi ajuns, ce s-ar fi ales de mine dacă aș fi trăit cu această insuportabilă povară? Chiar și azi întrebarea mă înfioară. Apoi, însă... La fel de inconștient am provocat, poate, alte răni. Răni pe care nu le-
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
nu venise, așa că Își luă lanterna, uitând că de multă vreme nu mai avea baterii. O aruncă furios. Zgomotul izbiturii se răspândise Într-o stranie Împletire cu spațiul prin tot blocul, de parcă ar fi tras un foc de pistol. Se Înspăimântă. Spaima Îi retrase elanul inițial, iar dorința de a afla ce se Întâmpla la parter Îi dispăru aproape În Întregime. "Ce-mi trebuie mie? Fiecare cu ale sale" Își zise el așezându-se pe un fotoliu. Acesta scârți prelung, Înfiorându
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
Astfel, într-un pasaj din Homiliae in Numeros, XXVII<footnote Griechischen Christlichen Schriftsteller, Leipzig: J. C. Hinrichs, 1921, VII.275.17. footnote>, citim: „Pentru că nu putem exprima în latină termenul ἔκστασις într-un singur cuvânt, el se referă la mintea înspăimântată în admirația față de un lucru de preț. Deci, asta se înțelege prin «contemplatio stuporis», când mintea este înspăimântată și uluită de recunoașterea lucrurilor mărețe și minunate”. Ultima propoziție îi aparține fără echivoc lui Origen, nu traducătorului său, Rufinus; de asemenea
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
VII.275.17. footnote>, citim: „Pentru că nu putem exprima în latină termenul ἔκστασις într-un singur cuvânt, el se referă la mintea înspăimântată în admirația față de un lucru de preț. Deci, asta se înțelege prin «contemplatio stuporis», când mintea este înspăimântată și uluită de recunoașterea lucrurilor mărețe și minunate”. Ultima propoziție îi aparține fără echivoc lui Origen, nu traducătorului său, Rufinus; de asemenea, din examinarea întregii predici reiese clar că nu se referă strict la o viziune mistică, ci la o
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
mă lase În pace. Iar pe meșterul Cronos l-aș aresta și nu l-aș mai lăsa să tic... ticăie, să nu-mi mai roada timpul, fuiorul anilor, precum viermele lui Dante. Fiindcă, vedeți dumneavoastră, boieri mari : nu moartea mă Înspăimânta ci veșnicia ei... George Filip din Pontul Euxin. Volumul de versuri pe care Poetul l-a promis pentru a șaptezecea să aniversare este În mâna mea. Abia am terminat de citit ultimul vers. Miroase Încă a tus proaspăt. Mă gândeam
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]