1,110 matches
-
asasinatele de la Jilava: Legionari care lucrau la dezgroparea "sfintelor oseminte ale Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor au pătruns în închisoare și au ucis 72 de persoane, foști miniștri și demnitari din trecut." Vestea a produs consternare în tot orașul. Oamenii "par înspăimântați și buimăciți, ca și cum o mare primejdie i-ar amenința". P. M., el însuși înmărmurit, ajunge la concluzia că "Familia Codreanu a fost o familie sinistră pentru neamul românesc". "Deveniți notorii prin crimele lor, sunt slăviți ca niște eroi". Ei omoară în
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
Johnny Depp, Mickey Rourke, Enrique Iglesias. Povestea eroului cu chitara, El Mariachi, continuă cu o nouă aventură în pelicula „A fost odată în Mexic“. O aventură pe fundalul unei revoluții, în vremuri de răzbunare și lăcomie atroce. Rănit, hăituit și înspăimântat de o tragedie, El Mariachi s-a retras în liniște, departe de lume. E forțat să iasă din ascunzătoare atunci când Sands (Johnny Depp), un agent CIA corupt, îl recrutează pentru a dejuca un complot ce vizează președintele Mexicului. De aceasta
Agenda2004-4-04-timp () [Corola-journal/Journalistic/281994_a_283323]
-
aspecte. Pe Todorov îl nemulțumește utilizarea unui termen că "memorie" în domeniul tehnologic, pentru că un computer nu înregistrează selectiv, ci integral, dar mă tem că se pripește aici, ignorînd, ca mai toți cei care tind să acorde o importanță vag înspăimîntata tehnicii, faptul ca îndărătul unei mașini se află totuși discernămîntul unui operator uman. Ceea ce ne revoltă la regimurile totalitare nu este atît interdicția pe care o pun pe trecut, în măsura în care acesta nu le satisface pretențiile ideologice, ci voința lor de
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
plînge). Viziunea trece nemijlocit în coșmar, sub imboldul aceleiași dorințe irepresibile de-a percepe stagnarea vieții, fixitatea mortuară: "Aplecați asupra mea stau ochii tăi/ Ca desprinși din fruntea visătoare,/ Într-un dulce haos se-nvîrtesc tăcuți/ Cu priviri apăsătoare.// Mă trezesc înspăimîntată, nu știu/ dincotro se vor aprinde iar,/ Doar o clipă se fixează-n gol/ Ca-ntr-un cap înfipt în păr" (Rugă). Dorința se află la un pas de necrofilie: Și-atuncea cînd chipul meu trece în apă/ Și fața
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
la față: "Dar pe când călătorea el și se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată./ Și, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești?(...)/ Și el, tremurând înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voiești să fac?(...)/ Și s-a ridicat Saul de la pământ, dar, deși avea ochii deschiși, nu vedea nimic. Și luându-l de mână, l-au dus în Damasc./ Și trei zile a fost fără vedere
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
gonind împotrivă-ne/(că două trenuri, în unul e un chip ce se pierde)/ uimiți că nu ne mai înăl;tam că înainte în cer după voie.// Arbori, cîini și căprioare, cum vezi din geamul deschis/ se îndepărtau de noi, înspăimîntate: ceață din pădurile/ umede ale Bucovinei își strîngea supărată vălătucii:/ iubita mea fără corp era numai aripi: eu, fără aripi, fără corp" (Iubita fără corp). Pasul poetului e potrivit hexametrilor, ghidul sau turistic e un înger: După ce-a măsurat
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
cel mai temut al junglei - nu cunoaște junglă la început de monsoon. bestiile acestea blînde te ucid o dată. Dar lipitorile? Se apropie - și nu poți fugi. Le vezi - și nu le poți lovi. Dacă ești înspăimîntat - ești pierdut. Pentru că omul înspăimîntat fuge în vale, si in vale e agonia lungă, cu sfîrșit fără sînge... Urcuș pe coasta mărăcinoasa, sub ploaie, cu lipitori pe mîini, pe trup, pe față. Întîi mi-am sfîșiat cămașă, ca să strivesc limba de piele neagră ce-mi
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
Mircea Mihăieș Alertat, speriat, înspăimântat (în această ordine, pe masura ce-l parcurgeam) de rezultatul recentelui sondaj CURS, dar îngrozit de-a binelea de realitatea în care trăim, m-am întrebat ce-ar trebui să facă, în această clipă, intelighenția românească. Privită retrospectiv, activitatea "intelectualilor publici" poate
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
pe frunte, Și-a smuls pistolul de la brâu ; Trosni nagaica, si, spre ceață, Se năpusti că o săgeată... Rasbubui un pocnet nou, Și-un strigat sparse depărtarea, Stingându-se-n treptat ecou... Curând sfârși încăierarea : Izbitiți de-al luptei vicleșug, Înspăimântați , gruzinii fug ! XII E pace iar. Înghesuite, Cămilele privesc cu teamă Spre leșurile risipite, Și pacea nopții o destrăma Cu clopoțeii lor de-aramă. Întreg convoiul e prădat ; În jurul morților, sub stele, Flamanzii corbi s-au adunat! Cei morți n-afla-vor
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
larg în noaptea caldă de vară, și să se gonească gardienii cât mai în fundul parcului: nu trebuiau să existe martori." Foarte interesantă e și dezvăluirea că, în ceasul al 12-lea, la întîlnirea din 4 decembrie 1989 de la Moscova, Ceaușescu, înspăimîntat, renunță la izolaționismul naționalist și apelează la solidaritatea de sistem pentru a-și asigura continuitatea regimului: Imediat după încheierea convorbirilor am stat de vorbă cu Ceaușescu. Mi-a făcut o impresie ciudată: strălucire în ochi, o oarecare furie și totodată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
trăda o bizară schismă interioară. Teama de moarte l-a forțat pe om, în istoria sa, să-și fabrice iluzii ale unei posibile continuări după, ale unei regăsiri a sinelui în absența învelișului său trupesc. Dar se întreba oare muribundul înspăimîntat dacă supraviețuirea, sau învierea sa pe lumea cealaltă (sau oricum am vrea să amendăm teologic ideea) nu presupune o asemenea modificare de identitate încît cel care supraviețuiește e de fapt altul? Pînă la urmă, la asemenea întrebări cartea lui Martin
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
la cherem pe acest amator dispus să creadă orbește în basmele cu spioni, dușmani, atentatori și alte aiureli asortate? Luat la prelucrare, din candidatul bățos, cu aere de Cuza scos de la naftalină, a rămas doar un sac de oase zornăitoare, înspăimântat că la primul gest decisiv va fi ciuruit de gloanțele reacțiunii care-l pândea prin ungherele întunecoase ale palatului. Fericit să-i aibă alături pe Zoe și pe Dorinel, a uitat și de țară, și de guvern și de cei
La adio (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16888_a_18213]
-
formală a maleficului regim: " Propune ca după răsturnarea tiraniei să se creeze "o nouă disciplină juridică: victimologia. Opusă criminologiei". Ironistul sceptic și vizionar intră în rol atunci cînd definește funcția noii discipline, aceea de a "depista și pedepsi victimele", care, înspăimîntate, "refuză să se autodemaște". E nevoie să citim și să recitim o considerație ce pare scrisă după '89, noua dată de hotar istoric la care ne raportăm acum, transformînd-o în clișeu ca și pe cea la care tocmai am renunțat
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
o "teamă" de troglodiți? De ce să nu socotim - ceea ce ni se pare logic - că fiecare din localitățile țării ar fi putut livra o cotă de aderenți ai Pieței? "Apocalipsa" ne temem că nu e decît o emanație a libertinilor politici, înspăimîntați, ei, că nu vor mai putea pescui în apa tulbure a insatisfacției generalizate, a frustrării obștești. "Popularizarea, mai pretinde dl. Theodorescu, a ucis acele candori, acele utopii sau acele comedii care se spuneau și se proclamau în Piață. Dacă votul
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
patronate de sferele politice. O Românie lașă, îngrozită de principiul concurenței și al competenței. Din nefericire, prea mulți dascăli - te pomenești că unii chiar i-au scris ministresei! - sunt complicii acestui fel de țară de care ar trebui să fugim înspăimântați!
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
pregătite să ofere orice vers drept început, densele lui poeme sînt visuri epopeice, mărturii ale fragilității, semne ale unei mari timidități care-și amînă mereu lovitura decisivă și care întîrzie voluptuos momentul retragerii, dar și argument al unei copleșitoare generozități. înspăimîntat de singurătate și avînd un adevărat cult al prieteniei, Ștefan Drăghici își absoarbe cititorul cu un ingenuu instinct al posesiunii și oferă exact atîta poezie cîtă poate duce fiecare: de la imaginea instant și pînă la marile estuare ale unor fluvii
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
suprafața și configurația pînzei rămîn singurele elemente purtătoare de informație și de sens. Corneliu Vasilescu se autoplasează într-un univers nestructurat, într-o lume ingenuă care nu a găsit încă utilități clare pentru un stoc imens de materii prime și, înspăimîntat parcă atît de prelungirea vidului, cît și de alunecarea în retorica măruntă și precară, încearcă, printr-o gesticulație eroică și tandră, să înzestreze materia însăși cu virtuți expresive și capacități informale. Elementele constitutive ale lumii, abia separate în cosmogoniile de
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
după reguli proprii - care nu mai exista în nicio altă școală din lume, generat de ceea ce înțelesese ea. Dar dacă ocupa funcția de manager, nu mai interesa pe nimeni acest aspect. -Ați văzut? Ce părere aveți de cele întâmplate? întrebă înspăimântată Sonia. În orice loc cu oameni, s-ar fi reacționat. “Oare aici, ce se întâmplă?” gândi ea. -Nu știu, nu știu răspunse o femeie tânără, palidă, cu ochelari și păr rar, strâns într-o coadă de cal, cu capul în
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
hohotul Marianei. - Ce facem acum?, întreabă primarul cu un nod vizibil de groază în gât. - Nu avem ce să facem. Ne rugăm la Dumnezeu și așteptăm să treacă, i se răspunde. - Avem... utilaje... utilaje de deszăpezire avem?, întreabă primarul, din ce în ce mai înspăimântat. - Avem ceva, adică cred că avem, dar nici nu știm unde sunt, nici nu știm câte sunt, nici nu știu dacă avem combustibil, nu știu cine știe să le conducă... Ne-a luat pe nepregătite. Până scoatem utilajele, nenorocirea va fi deja
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
la normal, dacă a mai putut ceva să se numească normal. Vântul și-a reluat suflarea, lumina a revenit ca înainte de Mesaj, păsările și-au reluat zborul. Oamenii, după înmărmurirea din timpul Mesajului, cât și din timpul cutremurului de după Mesaj, înspăimântați, au căzut la pământ, rugându-se fiecare în religia sa și în limba sa maternă. Unii plângeau, alții își țineau mâinile la ochi, neputându-și reveni. Timpul părea tumefiat! Trecuse mai mult de o oră până când posturile de radio și
Mesajul care a schimbat omenirea. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_366]
-
1630. Patima este sensul vieții. 1631. Patima este răscolirea de sine a trecutului care se așterne deseori peste viitor învelindu-l cu nostalgie și puritate. 1632. Patima este râul învolburat al visului acestei lumi ce cade în cascada vieții strigând înspăimântat nemurirea odată ajuns în fața morții. 1633. Patima este țărmul Cuvântului pe care am naufragiat iubind. 1634. Patima este amintirea de a fi noi înșine. 1635. Câte patimi nu și-au pierdut iubirile pe strada întunecată a pașilor nimănui ce trec
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
nu crezi ? - Spune-mi te rog, dacă tot te-ai hotărât să-mi vorbești, de ce niciodată până acum, nu m-a trezit tic-tacul tău? - Fiindcă am bătut întotdeauna fără oprire... - Și acum? - Acum am sunat.... Ai înțeles? - Nu! Am strigat înspăimântată, fără să știu de ce. Vreau să-mi explici Pendula își estompă din ce în ce conturul în întunericul din jur, iar minutarele au înțepenit. Poate numai în virtutea inerției limba ei s-a mai legănat o clipă. .... A sunat ceasul, mi
ŞIRAGUL RUPT de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381604_a_382933]
-
diapazonul într-o mână și cu „mămi-ca” în cealaltă. Ne-a pus pe fiecare în parte să ă-ă-im. Vă închipuiți ce-a ieșit. Îl /o pocnea pe mârlan / mârlancă în neștire. Pe cap, peste gură, pe spinare, unde apuca, deși înspăimântatul cântăreț guița ca porcul cu cuțitul în gât. Monitorii erau onorați de „mămica” la palmă. - Ia cântă, monitor ! ă-ă-ăă! Cânta monitorul ca puiul căruia îi sucești gâtul și domnul Fusulan țipa: - Întinde palma! După ce-l plesnea, iar îi spunea: „repetă
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
hohotul Marianei. - Ce facem acum?, întreabă primarul cu un nod vizibil de groază în gât. - Nu avem ce să facem. Ne rugăm la Dumnezeu și așteptăm să treacă, i se răspunde. - Avem... utilaje... utilaje de deszăpezire avem?, întreabă primarul, din ce în ce mai înspăimântat. - Avem ceva, adică cred că avem, dar nici nu știm unde sunt, nici nu știm câte sunt, nici nu știu dacă avem combustibil, nu știu cine știe să le conducă... Ne-a luat pe nepregătite. Până scoatem utilajele, nenorocirea va fi deja
Apocalipsa fulgului de nea se întoarce II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21005_a_22330]
-
se întâmplă lucruri grave în societate, nu își luase niște măsuri de securitate. Emilia urcă scările spre dormitorul unde știa că doarme Delia. Ajunse sus, deschise cu băgare de seamă ușa, se apropie de pat, dar culmea patul era gol. Înspăimântată, Emilia încerca să parcurgă cu mintea ei bolnavă, camerele, întrebându-se unde ar putea fi. În celălalt dormitor, își spuse. Cu pași de felină se grăbi să ajungă în cealaltă cameră. Stupoare, nici aici nu era. Delia intrase în camera
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII SFÂRȘIT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384234_a_385563]