60 matches
-
Negrici). Descrierea rece, oficială, mai putin folosită în literatura și netransformata încă într-o convenție literară, are mai mare putere evocatoare și este chiar mai emoționantă, decât un text literar propriu-zis: "Cadavrul este îmbrăcat cu pijama, păpuci și un pardesiu înspicat negru cu alb." "Pe mucoasa buzei superioare, lângă comisura stânga prezintă o mică zona echimotica cu o contuzie superficială în centrul ei, corespunzând caninului superior stâng." "În dreptul corpului decedatului, pe covor, se observă o pereche de ochelari cu brațele deschise
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
Marin Preda (...) Din gură și din nas se scurge o mucozitate (...) cu miros puternic de alcool (...) Pe regiunea abdominală (...) încă se percepe căldura corporală. Moartea poate data de circa 8 ore (...) Cadavrul este îmbrăcat cu pijamale, papuci și un pardesiu înspicat negru cu alb. Pe cearșaf, în dreptul patului și pe jos, în apropierea patului, se găsesc urme de vomă". Marin Preda avea dosar de urmărire, iar arhivele dezvăluie că securiștii intrau noaptea în biroul său de la editură, știau că se ceartă
Marin Preda - 34 de ani de la moartea suspectă a scriitorului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30662_a_31987]
-
lucitori scânteiau în întuneric, iar deseori căcărezele lor urât mirositoare în formă de biluțe îmi cădeau în cap. Într-un sfârșit, am ieșit din tunel, iar după aceea ne-am suit pe o terasă înaltă. O bunicuță cu părul tot înspicat a întins o mână grăsuță, albicioasă și foarte fină, deloc pe potrivă cu vârsta ei, și, cu un linguroi negru ca pana corbului, a scos dintr-o oală murdară de fier un lichid negru cu miros stricat, pe care l-
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
e nici o farsă, o caricatură a luptei așa cum se întîmplă în Scrinul negru, ci o ciocnire care de multe ori are efecte comice, o ciocnire între doi actori întîmplători care compun cu un gag reușit. Femeia cu blană de vulpe înspicată, cu numele voievodal și anacronic Maria de Mangop și "tovarășul de la ghișeu" sînt un fel de Stan și Bran ai unei epoci ciudate, brutale și poetice în același timp. Pasajul e semnificativ pentru letopisețul scriitorului Radu Cosașu: " Am renunțat la
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
daca nu de la începuturile lor, măcar pentru ultimele șase luni. Căutarea nu e ușoară deloc: specia donatorilor este timidă și posedă ascunzișuri labirintice. Plini de bune intenții, donatorii aceștia lipsesc deocamdată. Căpitanul vasului, drept, zvelt, înzestrat cu un admirabil barbișon înspicat și cumsecade familist la sol, este cu cordialitate primit de mai marii marilor, prin fața ochilor i se trece fantasma unui plan de stabilitate. Căci toată problema este că vasul să rămână acolo unde se află. Pentru că va mai fi nevoie
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
o mimică ceva mai senină. Tenta pămîntie a feței e dată de cearcănele vinete, de proeminența sprîncenelor negre, ce par cu atît mai negre cu cît deasupra lor se cască dîmbul palid al unei calviții largi. În plus, conturul bărbii înspicate mută centrul de lumină al chipului dinspre ochi spre obraji. Privitorul simte zîmbetul moale ale unei ființe împăcate cu sine. În fine, a treia poză, tot din 1975, anul morții, are avantajul de a ni-l pune pe Pillat în
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
poartă al bucătăriei... Îl vedea pe Hliboceanu cu înfățișarea lui de haiduc: înalt, bine legat, cu chip negricios, ochii tăciunii înfipți sub fruntea înaltă și străjuiți de sprâncene stufoase, ușor încruntate... Părul - cât se vedea de sub borurile întinse ale pălăriei - înspicat, la fel ca și mustața frumos croită deasupra buzelor pline... Sub cămașa albă de in i se ghicea fiecare mușchi, iar chimirul lat, ghintuit cu ținte lucitoare, îi încingea mijlocul zvelt... Ca un făcut însă, Hliboceanu nu a aruncat măcar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
VÂNĂTOARE Nimeni nu știe cât de tânăr sau cât de bătrân este: viețuitor singuratic, adăpostindu-se prin râpi și hâgiuri, grohotișuri împestrițate de mărăcini, ori strecurându-se neauzit și nevăzut prin desișul de cătină și păducel din crucea dealului. Peri înspicați, argintați de roua strălucitoare a nopții, apar dimineața ca niște semne ale neliniștii, în jurul găurilor, portițelor pe care și le-a deschis singur, mereu adulmecând după pradă, măturând cu coada stufoasă propriile urme, poate spre a le șterge sau pentru
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
câmp crește recolta viitoare. Iar ploaia, pe care Sorina era atât de supărată, ajută să crească și să rodească și merele ori perele, și roșiile ori castraveții, și grâul ori porumbul. Vara e vremea pârgului: atunci, grâul cel mustăcios și înspicat așteaptă să fie scos din lan, dus mai întâi, la moară, apoi la brutărie, deci la fabrica de pâine. Atunci se coc roșiile și castraveții, perele și merele și tot ce are mai bun acest pământ al nostru. Și, cine
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mademoiselle Lisette. Soyez attentive... Cauciucurile roților de la trăsură alunecă mai departe de poarta casei. Aceeași, lumea - Muti în chioșcul acoperit de iederă amestecată cu caprifoi, o floare cu degete albe, cuminți, lipite rușinos unul de altul și cu o limbă înspicată, pufoasă de polen : — Cum o cheamă pe floarea asta ? întreabă ea. — Chèvrefeuille, răspunde neatentă Muti, strângându-și liseuza pe umeri. — ...La Govora, în vilegiatură, a început flirtul, continuă Muti și se uită împrejur, ușor neliniștită : privirea unei mame care se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu alta ! — Bine, haide... E strâmtă curtea, dar uite, Vica a găsit loc unde să pună flori ! Printre cărămizile strâmbe, cu colțurile tocite, ale curții, ies tulpinile, ca niște vrejuri alburii, ale florilor de piatră. Flori mov roz, galbene - frunze înspicate. Florile colorate se întind ca o ciudată iederă pe treptele plesnite de la ușa Vicăi. Ce mândră e Vica de ele și de zmeura pe care a pus-o lângă gardul unsuros și maro ! Și de copacul din fundul curții - un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aminte, face precipitat. Își întoarce gâtul în toate părțile, răcnind cât îl țin bojocii: — Libitinarii! Bă, voi ăia care târâți cadavrele, ia făceți-vă încoace! Trec câteva minute și doi gladiatori, unul abia trecut de vârsta copilăriei, altul cu păr înspicat, se apropie în fugă. Rufus îi inspectează cu un ochi critic. — Unde vă sunt măștile? Cel bătrân arată spre chipul lui Mercur prins de cingătoare. — L-am scos, că e întuneric pe aici și mă-mpiedic la tot pasul, murmură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doar citește destul de mult, ori de câte ori are puțin timp liber, dar e vinovată, draga de ea că reține numai amănuntele neesențiale? Cu o seară înainte, după ce citise o revista literară i-a spus: Știi că Rebreanu avea încă de tânăr părul înspicat? De parcă nu mai fusese altceva bun de reținut din tot textul lecturat. Marcu este calm și binevoitor și cei doi soți se înțeleg excelent. Bărbatul are chef de dragoste în mod reflex de fiecare dată când mănâncă chiftele, folosește ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
14 martie, amirosiseră vreme bună și nu mai aveau gust de somn. Va veni vremea pentru domni - scria Culi - să puște pe baciul lor, care are o blană de cinci pași în lung și de trei în lat, o blană înspicată negru; și carele urs e cel mai viclean și s-a deprins a fura șunci de cal aninate la hochstand. Îți va veni și vreme ta, viclene! îl amenință Culi pe acel urs; neștiind însă bine dacă și-a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Mă deranjează că mă iubești pentru mine însumi". Așa că am renunțat să mă mai frământ. După-amiază, când ne-am întîlnit, ne-am dus dincolo de terenul pârjolit de incendiu. Înaintam, ferindu-ne de mărăcini. În jurul nostru, ierburile înalte, în parte verzi, înspicate, în parte uscate de căldură, foșneau tainic și îmbietor. Am găsit o adâncitură și acolo Laura și-a dezbrăcat halatul. Apoi, tăvăliți între mirosurile grele, de bălării cu sucuri amare și iuți, am uitat de toate în beția plăcerii. Mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pămîntesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vînos, cu-n păr Învîlvoiat negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învîlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decît celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stîngă atîrna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu-și coada. Încins cu o chingă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
oamenii au nevoie de credință. Așa că mulți tineri și-au pus În grabă crepidele și-au pornit-o pe urmele lor. Unii se mai Întorceau În cătunul lor după un an-doi, alții după zece, vlăguiți de-atîta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținînd mîinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar cînd sorbeau vinul, ridicau potirul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
presupun că da. — Mă critici. Nu, Îl laud pe tatăl tău. Ochii Angelei erau dilatați, strălucitori, tulburi, furioși. Fără certuri, pentru numele lui Dumnezeu, cu o femeie disperată. Și totuși țintea către ceva. Își ținea Încordat trupul slab; sprâncenele roșcate, Înspicate atârnau peste lucirea mată a ochelarilor de soare. — Nu-mi place părerea pe care cred că o ai despre mine, spuse ea. — De ce ar conta asta Într-o asemenea zi? Pe de altă parte, poate chiar cred că azi ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dacă e posbil să folosească femeia-ușă pentru a trece din regnul vegetal În cel bântuit de ființe bipede și profesorul răspunse afirmativ. Oliver stătea liniștit la locul său, ținându-și cele două ramuri pe genunchi cu ochii ațintiți spre bărbuța Înspicată a Înaltei somități, căreia toată asistență i se adresa cu „excelență” și chiar cu „maestre”. „Prin urmare”, Își spuse Oliver, „vreți să mă duceți din nou cu zăhărelul...” „Unde s-a mai văzut”, spuse Înalta somitate, tot apropiindu-și și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pământesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vânos, cu‑n păr Învâlvoiat negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învâlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decât celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stângă atârna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu‑și coada. Încins cu o chingă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nevoie de credință. Așa că mulți tineri și‑au pus În grabă crepidele și‑au pornit‑o pe urmele lor. Unii se mai Întorceau În cătunul lor după un an‑doi, alții după zece, vlăguiți de‑atâta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținând mâinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar când sorbeau vinul, ridicau potirul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fără vânt, fetele sunt spice coapte, cerul are tăcerea grâului, gândurile sunt greieri prin grâu. Acolo. Dar, se vede, ori a visat, ori nu a crezut nimeni, pentru că se trezește singur. Privește! Grâul spărgea coaja pământului și-și ițea capul înspicat, mișcându-se ca o pendulă spre cer. Un spic, un snop, un lan țâșniră sub tălpile noastre prin asfaltul șoselelor, prin podeaua caselor de la marginea orașului. Mașinile poliției și cele ale pompierilor căutau să se retragă, dar nu mai găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi stat și În cap, tot nu găseai una sub 40, dar, cum v-am mai spus, le charme n’attend point le nombre des années! Așa că el, În costumul lui sport, cu geanta de voiaj pe umăr și barba Înspicată, era ultima șansă a vieții lor să se mai simtă o dată tinere copile, cu fustița În brâu și obrăjorii rumeni! Niște babete libi, care, tot gângurind, și-au Înghițit de emoție rujul pentru a zecea oară În cursul aceleiași zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pas. ― Apropiați-vă - le-a ordonat căpitanul, scoțând două hârtii dintr-un dosar. Dumitru și Todiriță au pășit spre biroul căpitanului ca doi condamnați la ghilotinare... Căpitanul privea la ei pe sub sprâncene, ascunzându-și cu greu un zâmbet sub mustața înspicată. ― Mai aproape - le-a ordonat el, văzând că cei doi s-au oprit în mijlocul camerei. Când au fost destul de aproape, căpitanul s-a ridicat de la birou și a venit în fața lor cu cele două hârtii în mână. ― Ia spuneți, unde
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tău? ― Nu, domnule locotenent colonel. Am venit cu vărul meu. ― În ce pluton este? ― Este ochitorul grupei întâi din plutonul doi. ― Bine. Sunteți liberi - a vorbit comandantul, cu undă de zâmbet în colțul gurii umbrite de mustața bogată și destul de înspicată.... Cei doi au salutat scurt și, cu un stânga-mprejur rapid, au ieșit... Locotenentul pășea apăsat sub zloata care începuse să curgă. Dumitru călca cu teamă parcă, gândind: „Cum să-i povestesc eu locotenentului așa o întâmplare, când nu i-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]