60 matches
-
mai mult „Poarta Bucegilor”, orașul Bușteni, ni s-a „deschis”, în acel glacial 28 noiembrie 2013, zi în care, după cum se știe, în fiecare an, deasupra Sfinxului românesc Soarele creează o piramidă energetică asaltată de ceață și de un vânt înspicat, supărător. Deloc încântați, dar nu dezarmați, noi cei trei Profesorul, Inginerul și Poetul am purces cu telecabina către Sfinx survolând pădurea imensă de conifere, înzăpezită, pe care o ghiceam înfrigurată și ea.Cabina urca în zumzetul sacadat al rolelor ce
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
unele peste altele, cu mortar între ele. Între câteva mortarul lipsește lăsând să se vadă găuri asemenea unor capete de galerii. Surpriza este reciprocă, amândouă ființele înlemnind pentru câteva fracțiuni de secundă. Doi ochi mici aflați între mustăți rarefiate și înspicate, apropiați și bulbucați, privesc cu mirare către Albert din capătul uneia dintre galerii. Prima reacție nu este a lui Albert. Ființa cu ochi bulbucați ține să-i arate, cât mai repede, coada provocându-i acestuia o reacție de repulsie. Dacă
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
Articolele Autorului „Poarta Bucegilor”, orașul Bușteni, ni s-a „deschis”, în acel glacial 28 noiembrie 2013, zi în care, după cum se știe, în fiecare an, deasupra Sfinxului românesc Soarele creează o piramidă energetică asaltată de ceață și de un vânt înspicat, supărător. Deloc încântați, dar nu dezarmați, noi cei trei Profesorul, Inginerul și Poetul am purces cu telecabina către Sfinx survolând pădurea imensă de conifere, înzăpezită, pe care o ghiceam înfrigurată și ea. Cabina urca în zumzetul sacadat al rolelor ce
ODĂ SFINXULUI de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361627_a_362956]
-
cunoștințe printre birjari. Uica Livi obișnuia, când mai răsărisem puțin, să mă trimită pe mine să-i aduc trăsura de care avea nevoie în deplasările sale. Mai mult rămăsesem surprins văzând calul, un exemplar cu desăvârșire negru, dar cu botul înspicat, fapt care îi trăda vârsta înaintată. Pe crupa lui sesizasem înfierate literele AC, datorită cărora mi-l reamintisem numaidecât, răspundea cândva la numele Corvin și provenea din legendara herghelie a lui Cionca, un geambaș îmbogățit din Herendești, curând risipită, ca
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
ani după Cristian. Ea, ca și bunicul, a avut o atracție deosebită față de medicină, fapt ce i-a adus un plus de afecțiune din partea acestuia, devenind preferata lui. Deea tot timpul a fost fascinată de sobrietatea doctorului, de barbișonul său înspicat și de nelipsita sa pipă din lemn de abanos cu un cap de leu sculptat de un meșter indian. A beneficiat mereu de dragostea-i necondiționată, mai ales de cea materială. În timpul liceului era una dintre cele mai elegante eleve
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374421_a_375750]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > DORINȚE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 397 din 01 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Abia după N-ai să vezi Niciodată cât trăiești O Lună stinsă La arie Rază înspicată Vântul culcă rodind Lanul de grâne Întoarcere Felinar pe stâlp- Muritori grăbindu-se Întâlnesc mama Dreptate târzie Abia la sfârșit Dorul se distribuie În părți egale Creație Muză malversă În hăul metaforei Zvârlit poetul Apocalipsă Ceasul s-a oprit Cineva
DORINŢE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347023_a_348352]
-
propriile urechi un sunet atât de amplu, curat și profund. Fetița, cu obrajii desenați șugubăț în mii de pistrui, dădu să se oprească de îndată ce m-a văzut. I-am făcut semn să cânte în continuare, așezându-mă în iarba înaltă, înspicată și smerită a poienii scăldate în soare. O, ceruri! Jur că n-am mai trăit așa ceva în viața mea! Nu știu cum ieșeau sunetele acelea din pieptul micuț al copilei și cum putea ridica cu brațele cât două rămurele de alun ditamai
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
din bloc și Luke mă conduce la limuzina Mercedes a lui Iain. — Luke. Iain dă ușor din cap spre el, din locul lui de lîngă geam. — Rebecca. Iain e un tip Îndesat În jur de patruzeci de ani, cu păr Înspicat, tuns foarte scurt. Adevărul e că arată destul de bine, dar are un ten oribil, pe care și-l acoperă cu un bronz permanent. Și se dă cu prea mult aftershave. Oare de ce fac bărbații chestia asta? Mersi c-ai trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
aminte, face precipitat. Își întoarce gâtul în toate părțile, răcnind cât îl țin bojocii: — Libitinarii! Bă, voi ăia care târâți cadavrele, ia făceți-vă încoace! Trec câteva minute și doi gladiatori, unul abia trecut de vârsta copilăriei, altul cu păr înspicat, se apropie în fugă. Rufus îi inspectează cu un ochi critic. — Unde vă sunt măștile? Cel bătrân arată spre chipul lui Mercur prins de cingătoare. — L-am scos, că e întuneric pe aici și mă-mpiedic la tot pasul, murmură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
câmp crește recolta viitoare. Iar ploaia, pe care Sorina era atât de supărată, ajută să crească și să rodească și merele ori perele, și roșiile ori castraveții, și grâul ori porumbul. Vara e vremea pârgului: atunci, grâul cel mustăcios și înspicat așteaptă să fie scos din lan, dus mai întâi, la moară, apoi la brutărie, deci la fabrica de pâine. Atunci se coc roșiile și castraveții, perele și merele și tot ce are mai bun acest pământ al nostru. Și, cine
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
presupun că da. — Mă critici. Nu, Îl laud pe tatăl tău. Ochii Angelei erau dilatați, strălucitori, tulburi, furioși. Fără certuri, pentru numele lui Dumnezeu, cu o femeie disperată. Și totuși țintea către ceva. Își ținea Încordat trupul slab; sprâncenele roșcate, Înspicate atârnau peste lucirea mată a ochelarilor de soare. — Nu-mi place părerea pe care cred că o ai despre mine, spuse ea. — De ce ar conta asta Într-o asemenea zi? Pe de altă parte, poate chiar cred că azi ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
14 martie, amirosiseră vreme bună și nu mai aveau gust de somn. Va veni vremea pentru domni - scria Culi - să puște pe baciul lor, care are o blană de cinci pași în lung și de trei în lat, o blană înspicată negru; și carele urs e cel mai viclean și s-a deprins a fura șunci de cal aninate la hochstand. Îți va veni și vreme ta, viclene! îl amenință Culi pe acel urs; neștiind însă bine dacă și-a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dacă e posbil să folosească femeia-ușă pentru a trece din regnul vegetal În cel bântuit de ființe bipede și profesorul răspunse afirmativ. Oliver stătea liniștit la locul său, ținându-și cele două ramuri pe genunchi cu ochii ațintiți spre bărbuța Înspicată a Înaltei somități, căreia toată asistență i se adresa cu „excelență” și chiar cu „maestre”. „Prin urmare”, Își spuse Oliver, „vreți să mă duceți din nou cu zăhărelul...” „Unde s-a mai văzut”, spuse Înalta somitate, tot apropiindu-și și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pas. ― Apropiați-vă - le-a ordonat căpitanul, scoțând două hârtii dintr-un dosar. Dumitru și Todiriță au pășit spre biroul căpitanului ca doi condamnați la ghilotinare... Căpitanul privea la ei pe sub sprâncene, ascunzându-și cu greu un zâmbet sub mustața înspicată. ― Mai aproape - le-a ordonat el, văzând că cei doi s-au oprit în mijlocul camerei. Când au fost destul de aproape, căpitanul s-a ridicat de la birou și a venit în fața lor cu cele două hârtii în mână. ― Ia spuneți, unde
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tău? ― Nu, domnule locotenent colonel. Am venit cu vărul meu. ― În ce pluton este? ― Este ochitorul grupei întâi din plutonul doi. ― Bine. Sunteți liberi - a vorbit comandantul, cu undă de zâmbet în colțul gurii umbrite de mustața bogată și destul de înspicată.... Cei doi au salutat scurt și, cu un stânga-mprejur rapid, au ieșit... Locotenentul pășea apăsat sub zloata care începuse să curgă. Dumitru călca cu teamă parcă, gândind: „Cum să-i povestesc eu locotenentului așa o întâmplare, când nu i-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fi stat și În cap, tot nu găseai una sub 40, dar, cum v-am mai spus, le charme n’attend point le nombre des années! Așa că el, În costumul lui sport, cu geanta de voiaj pe umăr și barba Înspicată, era ultima șansă a vieții lor să se mai simtă o dată tinere copile, cu fustița În brâu și obrăjorii rumeni! Niște babete libi, care, tot gângurind, și-au Înghițit de emoție rujul pentru a zecea oară În cursul aceleiași zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mademoiselle Lisette. Soyez attentive... Cauciucurile roților de la trăsură alunecă mai departe de poarta casei. Aceeași, lumea - Muti în chioșcul acoperit de iederă amestecată cu caprifoi, o floare cu degete albe, cuminți, lipite rușinos unul de altul și cu o limbă înspicată, pufoasă de polen : — Cum o cheamă pe floarea asta ? întreabă ea. — Chèvrefeuille, răspunde neatentă Muti, strângându-și liseuza pe umeri. — ...La Govora, în vilegiatură, a început flirtul, continuă Muti și se uită împrejur, ușor neliniștită : privirea unei mame care se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu alta ! — Bine, haide... E strâmtă curtea, dar uite, Vica a găsit loc unde să pună flori ! Printre cărămizile strâmbe, cu colțurile tocite, ale curții, ies tulpinile, ca niște vrejuri alburii, ale florilor de piatră. Flori mov roz, galbene - frunze înspicate. Florile colorate se întind ca o ciudată iederă pe treptele plesnite de la ușa Vicăi. Ce mândră e Vica de ele și de zmeura pe care a pus-o lângă gardul unsuros și maro ! Și de copacul din fundul curții - un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ridică înspre nori, ca o flacără pe care o vezi departe. „...Și așa să mă crezi, o, Doamne al veacurilor“, zise ea și înălță pleoapele. Chiar atunci îl simți pe Omar arătându-i-se, cu spinarea teșită și cu tâmplele înspicate. Nu îi mai părea, dar era chiar el, Shahriarul ei, împăratul de rouă. Sultanul desculț al împătimirii, al nopților arse și al uitării. Presimți cum că freamătă el însuși văzând-o, dar era o închipuire. — Omar, ce e cu ochii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mă deranjează că mă iubești pentru mine însumi". Așa că am renunțat să mă mai frământ. După-amiază, când ne-am întîlnit, ne-am dus dincolo de terenul pârjolit de incendiu. Înaintam, ferindu-ne de mărăcini. În jurul nostru, ierburile înalte, în parte verzi, înspicate, în parte uscate de căldură, foșneau tainic și îmbietor. Am găsit o adâncitură și acolo Laura și-a dezbrăcat halatul. Apoi, tăvăliți între mirosurile grele, de bălării cu sucuri amare și iuți, am uitat de toate în beția plăcerii. Mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Mă deranjează că mă iubești pentru mine însumi”. Așa că am renunțat să mă mai frământ. După-amiază, când ne-am întâlnit, ne-am dus dincolo de terenul pârjolit de incendiu. Înaintam, ferindu-ne de mărăcini. În jurul nostru, ierburile înalte, în parte verzi, înspicate, în parte uscate de căldură, foșneau tainic și îmbietor. Am găsit o adâncitură și acolo Laura și-a dezbrăcat halatul. Apoi, tăvăliți între mirosurile grele, de bălării cu sucuri amare și iuți, am uitat de toate în beția plăcerii. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
222. În clipa acestei iluminări (sau în această clipă de entuziasm, cum o califica gânditorul elvețian cu un termen al epocii), se naște ideea estetică. În căutarea a cărei expresii, limbajul se sublimează în alcătuirile cele mai neașteptate și mai înspicate ale metaforei, lăsând să transpară, prin substanță acesteia, în cristalizări semnificative altfel de nespus, suprasensibilul. Ca niște umbre pe pereți de caverna platonica, sau ca dintr-un plan de care ne aflam despărțiți prin limitele facturii noastre umane, entitățile și
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
clase, patru primare și trei secundare, în anul 1946, i-a mai adu-ți aminte ! - Da, așa este, ai dreptate! Revin însă la ziua aceea de început de război. În timp ce eu stăteam cu fața în sus în lanul de grâu înspicat, la taifas cu moș Ion, tatăl meu executa ordinul mareșalului. A trecut Prutul pe niște plute improvizate - așa mi-a povestit mai târziu -, au înaintat ca prin brânză spre Nistru, dar au dat lupte grele la Tighina și la Țiganca
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pentru că publicul nostru era format din mame și surori, au început să plângă. După serbarea aceea nu m-am dus acasă. Am urcat în deal la vie și m-am așezat cu fața în sus, într-un lan de grâu înspicat. Am stat mult așa, cu lacrimi în ochi. La un moment dat am tresărit. Am realizat că în înaltul cerului nu mai bâzâia, precum cu cinci ani în urmă, acele steluțe argintii aducătoare de moarte, iar din depărtare nu se
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
scăpat definitiv de locuri de verdeață și răcoare, și de Pepino și de văr-su... Ăsta chiar s-ar putea să fie o călăuză adevărată. Ne asculta fără să clipească, un tip la vreo treizeci de ani cu plete blonde Înspicate și o față ca cioplită În marmură, goală de orice expresie, neparticipând cu nici o tresărire la toată tevatura noastră amplificată de mugetele și gesticulația lui Pepino care se străduia să ne explice cum că Steluța nu poate să lipsească mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]