114 matches
-
viață... Să poți să furi din frumusețea lumii... Să poți să furi din frumusețea lumii Fără să-ți pese de pedeapsa grea Ce ți se dă, deși n-ai merita, C-ai prins în palme florile minunii Salcîmilor ce-au înspumat abia... Și să te-apleci adînc lîngă castanii Îmbogățiți și dînșii cu miresme, Uitîndu-ți și greșelile și anii; Singurătatea-n care tot mai lesne Viața ți-o duci să-ți pară, grea și clară, Un dar neprețuit, o rugăciune Ce
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
ușor ascendent sprâncenele, se epilează, renunță la bucle și își întinde părul cu placa. Primele 61 de combinații sunt dezastruoase. Pur și simplu nu pot fi folosite. În timpul ăsta, el e în palton, la ușă, transpirat și cu bale ușor înspumate în colțul gurii. Cu bale, dar resemnat. A trecut deja prin toate fazele. A vrut s-o bată, s-o trimită la mă-sa, s-o omoare, s-o implore în genunchi, s-o amenințe cu sinuciderea, iar s-o
De ce nu vă îmbrăcați ca femeile? – SONDAJ by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18627_a_19952]
-
căscată, apoi a ieșit val-vârtej și s-a dus într-o cameră alăturată, de unde și-aluat pălinca și punga cu cârnați ardelenești tradiționali, drept răsplată pentru prestația sa fulminantă, în fața dușmanilor poporului, adică, în fața nenorociților de critici. În celelalte povestiri înspumate în tragismul lor intrinsec, George Terziu cultivă hazardul și absurdul cu abilitate, căzând de bună voie în butaforie, autoironia și comicăria de care dau dovadă el și personajele sale îndulcind, într-un fel, absurdul și alienarea care străbat România de la
ABSURDUL TÂRZIU AL LUI GEORGE TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373646_a_374975]
-
Drumețule , ascultă-mi povestea, să duci tu cât mai departe vestea să scriem în prolog ,o dulce pasiune, când totul în viață e deșertăciune. DRUMEȚULE... II .Drumețule, deschide cărarea, Ascultă-mi de departe chemarea, Se apleacă în fața noastră marea, Ce înspumează cu valuri zarea. Când vii și treci peste secrete hățișuri, Când ploaia bate-n virgine frunzișuri, Ai grijă să nu te rănească pietrișul La mal iubirea își are culcușul. Vino în suflet să îmi aduci căldură În palmă să-mi
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
lună către pântecul muntelui Luminii unde-și învolburează doina izvorul nemuririi. Acolo dorul celor singuri poate găsi leac în cumpăna vremii. Dintre stânci străpunge tăcerea șoptind pe strunele undelor sale torentul energiei vitale săltând peste colțurile timpului, curgând în cascade-nspumate din negurile infinitului Simfonia iubirii, chemând doruri. Se revarsă ecouri printre creste din ale torentului valuri celeste atrăgând inexorabil suflete solitare, rătăcitoare prin hățișurile anilor căutând în neștire limanuri. Regăsiților în răscrucile sorții, să le-adune suspinele inimilor și patimile
CĂLĂTORI SINGURATICI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385269_a_386598]
-
un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos în gol, apoi lovindu-se de stânci se prăvălea înspumat într-un mic lac. Înaintă fermecat de această imagine de basm până simți pe obraji curentul creat de rostogolirea apelor în gol, iar stropii mărunți îi răcoriră chipul. Se întrebă dacă nu cumva visează. Din această reverie plăcută de simplu
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
la vale deveni tot mai puter nic. Se apropiau de o porțiune unde solul se ridica abrupt în jurul unor stânci de dimensiuni uriașe aruncate alandala. Se cățărară amândoi deasupra și se opriră pe culme. Dedesubt, un pârâiaș năval nic curgea înspumat printre bolovanii căzuți în albie. Malul era foarte accidentat și Cristi constată că le era imposibil să coboare pe acolo. Porniră împreună la vale de-a lungul apei. Rădăcini groase se întindeau pe sol, ca niște șerpi uriași. Pășeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
păreau formate din coloane butucănoase din calcar cenușiu. Deasupra, deoarece lumina soarelui pătrundea nestingherită de frunziș, de sub covorul de frunze veștede ieșeau firișoare de iarbă și ferigi ce se aplecau peste adânc. Privi în jos la apa ce se năpustea înspumată printre bolovanii de pe fund. Îi era imposibil să treacă pe acolo. Distanța dintre maluri era prea mare iar pereții verticali nu puteau fi coborâți. Dacă voia să-și continue drumul trebuia să meargă mai departe pe firul apei. Porni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se vedea nici o potecă pe unde mergeau ei, îl conducea hotărât prin locuri în care drumul nu le era stânjenit de vegetație. La un moment dat le ieși în cale un curs de apă. Un pârâu destul de lat se repezea înspumat la vale printre bolovani acoperiți de mușchi verde. Din loc în loc, mai ales acolo unde albia își schimba direcția erau adunați bușteni cărați de apele umflate. Continuară să urce paralel cu pârâul care rămânea în dreapta lor. Coasta nu mai urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile de apocalipsă - Lucrețiu își va aminti de ele în De rerum natura - ale navelor prost călăfătuite sparte de valuri și transformate într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de Romeo Nicolae Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011. Lacrimi fierbinți poezie [] Poezie de dragoste - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2010-04-18 | | Lacrimi fierbinți În mijlocul oceanului un vas de croazieră își lăsa amprenta... Un șir de mărgele albe înspumate împărțea oceanul în două ape... la miazăzi luminoasele ape azurii la miazănoapte întunecatele ape bleumarine... Deasupra cerul serii pâlpâia... Undeva pe punte te-am zărit erai cu privirea agățată de infinit... Spre orizontul albastru căutai parcă erai o zână Lorelai
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
când apăreau când dispăreau frumosul trup al tău chema iubirea mea sub dansul ... Citește mai mult Lacrimi fierbințipoezie []Poezie de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2010-04-18 | |Lacrimi fierbințiîn mijlocul oceanuluiun vas de croazierăîși lăsa amprenta...Un șir de mărgele albe înspumate împărțea oceanul în două ape...la miazăzi luminoasele ape azuriila miazănoapte întunecatele ape bleumarine...Deasupra cerul serii pâlpâia...Undeva pe punte te-am zăriterai cu privirea agățată de infinit...Spre orizontul albastru căutaiparcă erai o zână Lorelai...Rochia ta cu
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
și puii din vara aceasta, fără experiență și fără adaptare la urgia vremii de afară. Incă aveau penele colorate gri, abia din anul trei de viață devin albe complet. Valurile se izbeau cu forță de diguri, aruncând cu furie apa înspumată peste îngrămădirea de pietroaie și stabilopozi, apoi se împrăștiau pe suprafața digului, altădată loc de promenadă al turiștilor sosiți la mare vara, mai ales seara, sub razele lunii și ale iluminatului public de pe faleză. La fiecare val se depunea un
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
liniștească sufletul . Frământările tale, Frământările mele, Contopite în trăiri sublime, Departe de zbuciumul lumii, Să ne dăruie cu liniștea dorită. Astăzi te-ai născut doar pentru mine, Ca o dulce mângâiere de suflet, Ivindu-te ca o lumină, Din valuri înspumate de mare, În liniștea dimineții de aprilie, Desăvârșind linia destinului, În frumusețea iubirii adevărate. Primenit în curățimea copacilor, Trezit de foșnetul frunzelor, Și simfonia matinală a florilor încă vii, Sub adieri tandre de vânt, Gândesc cu toata puterea sufletului, La
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
liniștească sufletul . Frământările tale, Frământările mele, Contopite în trăiri sublime, Departe de zbuciumul lumii, Să ne dăruie cu liniștea dorită. Astăzi te-ai născut doar pentru mine, Ca o dulce mângâiere de suflet, Ivindu-te ca o lumină, Din valuri înspumate de mare, În liniștea dimineții de aprilie, Desăvârșind linia destinului, În frumusețea iubirii adevărate. Primenit în curățimea copacilor, Trezit de foșnetul frunzelor, Și simfonia matinală a florilor încă vii, Sub adieri tandre de vânt, Gândesc cu toata puterea sufletului, La
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
pe cerul senin. Mirosea a iarbă cosită. Carmen mergea cu picioarele goale prin iarba udă, gândindu-se că vremea frumoasă va reveni.Timp de două zile plouase torențial.Valurile se spărgeau de mal cu un zgomot plăcut, lăsând o dâră înspumată pe nisip. Privi plaja ce se întindea în fața ei. Părea părăsită. Exact ca în ziua în care l-au pierdut pe Adi. Imaginea unui trup micuț, acoperit de alge, zăcea ascunsă printre gânduri. Niciodată nu dispăruse. Așa-i fusese scris
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
nuri apetisanți Și judeci fără milă ce-i dincolo de formă, Dar salivând în versuri fără prejudecăți, Cerșind un zâmbet muzei, din lumea ei anomă. Te crezi fidel peniței și-n visul conjugal Aduci obscuritatea pretinsului talent Și-n versuri ce-nspumează amonte și aval, Tânjești recunoștință, tu, epigon latent! Te-ai cocoțat pe umeri de serbede figuri Și-nnebunind o slovă, între doi sâni și pubis, Uiți universul cald și necuprins de friguri, Ce-ascunde o soție, fără furori de Isis. Răscoci
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
femeie la fel de înaltă și zveltă, ca și Săndica, însă aceasta avea trăsături fine, angelice - de o frumusețe exotică. Ramona era o brunetă cu părul lung și negru ca pana corbului, ce-i cădea pe umerii săi drepți, ca valurile mării înspumate peste diguri, cu ochii săi albaștri ca seninul cerului de vară, mijlocelul subțire ce-i trăda fragilitatea fizică. Săndica avea o frumusețe provocatoare, reamintind de madamele de odinioară, cu felinare roșii la porți. Întorceai capul după ea, însă nu pentru
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
se întoarnă În clepsidra de cristal... Nu ne anunță printr-o goarnă Când zdrobiți vom fii de mal... Avem rugăciuni albastre, Și duminici efemere, În chiliile sihastre, Bântuite de himere...! Ne lăsăm purtați de valuri... Ce ne-alintă în furtună Înspumați de arginți și lauri N-auzim goarna, de sună... În nisip se duce totul, În nisipul din clepsidră... Emilian Oniciuc- 14.08.2016 Referință Bibliografică: Nisipul din clepsidră / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2053, Anul VI, 14
NISIPUL DIN CLEPSIDRĂ de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365197_a_366526]
-
peste durerea fizică și cea care-i frângea bucăți din suflet. ,,Ce puțin a durat fericirea! Acesta este sfârșitul? Mă voi întâlni vreodată cu Adrian?''Dorea să-i urce în suflet iubirea. O iubire infinită, ce pășea nomadă peste oceanul înspumat de speranță. Carmen se ridică din fața monitorului. Cu pași șovăielnici, ieși din încăperea ce parcă o sufoca. Se îndrepta spre lumină. (va urma) ------------------------------- Fragment din romanul „Viața în cerc” Liliana TIREL Iași, 25 august 2013 --------------------------- Referință Bibliografică: Liliana TIREL - VIAȚA
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
volumul său „Memorii”, publi- cat în 2008 la Editura „Polirom”. La sfârșitul anilor ’60, un zugrav năs- trușnic l-a pictat pe Mărian Frântu pe unul din pereții MAT-ului, călare pe un butoi și cu o halbă de bere înspumată în mâna dreaptă, asemănarea fiind de-a dreptul izbitoare. Fasci- nat fiind încă din copilărie de acest personaj, în lucrarea ,,Monografia comunei Câineni - județul Vâlcea”, publicată în 2008 la Editura „Fortuna”, am inclus în albumul anexat o poză a lui
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
puii din vara aceasta, fără experiență și fără adaptare la urgia vremii de afară. Incă aveau penele colorate gri, abia din anul trei de viață vor deveni albe complet. Valurile se izbeau cu forță de diguri, aruncând cu furie apa înspumată peste îngrămădirea de pietroaie și stabilopozi, care se împrăștia pe suprafața digului și îngheța instantaneu. La fiecare val se depunea un strat de gheață, din ce în ce mai gros. La un moment dat, masculul dominant al cârdului ieși din apă și se adăposti
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
mai aproape de Curcubeu. Am fost albatros, zburând cutezător deasupra nemărginirii albastre, între două lumi albastre, a Cerului și cea a Mării. Albatros, poposind pe catargul vapoarelor, având aripile muiate în spuma mării, perlate cu minuscule cristale de sare din valurile înspumate în care s-a scăldat. Alteori, căpătam aripi de vultur îndrăzneț, avântându-mă spre piscurile înzăpezite ale munților, tinzând spre soare pentru a mă purifica în dulcea lui lumină aurie. Cel mai tare m-am avântat când iubirea mi-a
ZBORUL SPRE SINE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351907_a_353236]
-
de tăcere eu mă tem N-am să zăbovesc niciodată în păcat ... Iar când v-a veni timpul invizibil și chiar mat Urmându-și decalajul temporal N-am să mai fiu de mult la mine-n sat, Voi fi departe înspumând un cal ... Chiar dacă voi fi obosit întins pe brazdă lat Tu vei veni chiar și a doua oară Prin harul divin al timpului curbat Să crească iarba în brazda mea din vară. Priviți cum furnica din trupul meu cară Părți
CERCUL TIMPULUI NOSTRU, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352034_a_353363]
-
tălpile goale/ sprijin pământul/ Cum șoimii sprijină cerul / Cum pruncul se-agață de sânul matern/ Cum zidul se-agață de iedera / așa mă agat de țărâna” (Mysterion). Și o alta dorința secretă de-a mea: “Să mă spăl cu pământul / înspumându-mi cu patimă / grumazul, mîinile, sânii / coapsă rotundă / și astfel curată de lutul flamand / să-mi reînviu începutul /când apa mă înfierbânta răcoroasă, / seducătoare și casta / în hăul fântânii / pe pașnicul grui / de acasă.” (Răspântii de sine). Așa cum anticul Anteu
CEA MAI MARE MIŞCARE GLOBALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354845_a_356174]