308 matches
-
de inexplicabilă, pe atît de insuportabilă: "Am întîlnit privirea celor trecuți în rîndul necuvîntătoarelor, opintindu-se în strădania de a se face înțeleasă;/ L-am cunoscut pe cel care a scăpat frîiele rosturilor și nu poate nădăjdui să se mai înstăpînească asupra lor;/ L-am însoțit pe cel care de-o viață se silește să vomite fără a reuși;/ Am cules mărturisiri în preajma unor buze bîntuite de febră la a căror dogoare/ S-ar coace dintr-odată un lan de orz
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
asmut, accelerează swingul. Simon avea de gînd să cînte drăgălașa aia de temă pe care tînărul său coleg o interpretase mai devreme, în deschiderea primei reprize a concertului, Letter to Evan. Aceeași tonalitate. Tempo mediu. Neputința lui de a se înstăpîni peste toată claviatura, teama lui de a nu se pierde. Nu utiliză decît cîteva clape, negre și albe, de la mijlocul claviaturii. Rămase acolo, parcă apărat de primejdii, cu mîinile aproape suprapuse. Încercă. Începu. Toată lumea asculta. Introduse tema, o făcu să
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
primire de felicitări, flori și îmbrățișări. Chiar dacă în adevărata grădină adunată pe podiumul sărbătoritei și al invitaților ei nu se aflau și ramuri cu flori de tei, mireasma lor, ajunsă la apogeu în orașul ivirii pe lume a Poetului, se înstăpânise și în sală. Acesta a fost un prim semn, adeverind înscrisul de pe afișul manifestării, “La vremea miresmelor teiului eminescian...”, că întâlnirea de aici a iubitorilor de cultură avea să aibă și o altă semnificație, decât cea subsumată unei obișnuite lansări
Sărbătoarea Luciei Olaru Nenati, o mare sărbătoare Eminescu [Corola-blog/BlogPost/94209_a_95501]
-
cuvântul neangrenat în structura operelor științifice documentare, cel al coloristicii calde și liricii limbii române, care are coexistență fraternă cu jurnalistul, niciodată nu prisosește și el e superioritatea lămuritoare pentru conștiința unui neam care a fost pentru un insuportabil timp înstăpânit de ideologia moscovito-securisto-comunistă, devastatoare a gândirii inteligente! S-au afirmat, se afirmă și se vor afirma multe despre Majestatea Sa Regele Mihai, dar spusele jurnalistului Adrian Ursu receptează iubirea și adevărul din istoria reală a României și o înapoiază cu
ADRIAN URSU. TRECE DE LA NOBLEŢEA UMANĂ LA CUVÂNTUL OMULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378216_a_379545]
-
pe șira spinării de parcă moartea s-ar fi atins de el. Zâmbi. Poate că totuși se vor întâlni... Începu din nou să meargă cu gândul rătăcind în amintiri. Toamna îl însoțea la fel de posomorâtă. O bufnitură puternică strică liniștea ce se înstăpânise peste oraș și un țipat lung îi sfâșie auzul, acompaniat de ploaia care începu deodată să muște din asfalt rece și dușmănoasă. Simți un junghi și grăbi pasul cu o presimțire sumbră în inimă. Dar pașii lui obosiți păreau că
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
mi se pare că spiritul mișcării lor proliferează în prezent. În schimb, despre comuniștii de astăzi nu se pomenește nimic, deși avem destui, și cât se poate de vioi, iar doctrina lor este, din nou, înfloritoare. Or, dacă ne vor înstăpâni, din nou, cei mai sus citați vor fi iarăși victime. Tot "ceilalți" sunt acuzați că nu s-au opus crimelor regimului trecut. Dar minoritarii sexuali ce au putut să facă? Au fugit sau au devenit, de nevoie, informatori. Sunt apoi
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]
-
duhului nostru în viață, și să luptăm veșnic alături de ele. Vom vedea atunci uriași în morile de vînt și castelane în slujnicele cîrciumilor. Viața decolorată, monotonă, veștedă va ajunge frămîntată de diavolești și dumnezeiești porniri. Vom fi creștini, pentru că vom înstăpîni viața duhului în locul vieții trupești și sociale. ș...ț Eroismul propriu-zis nu se împlinește cu doruri sau nostalgii. Eroi sînt cei ce actualizează continuu și intens o viață care ne depășește. Așadar, sufletele care experimentează, care îndură în trup o
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
literalmente decimată sau adusă la treapta cea mai de jos a sălbăticiei, antropofagia. Regimul așa-zisei "Dictaturi a Proletariatului este o culme a terorii". Aceasta frânge rezistența a milioane de nefericiți. Factorul principal, care a făcut ca pretutindeni să se înstăpânească frica este G.P.U.-ul, viitorul N.K.V.D., și mai nou, K.G.B., responsabil de cele mai abominabile crime. Din cauza persecuțiilor se înmulțesc sinuciderile. Comunismul sovietic, la care unii mai visează și azi cu inconștiență, e numit "fascismul roșu". Tirania face ca
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
câini lătrând cu voci de heruvim castrat; vrăjitori scheletici răsăriți în același cap de nebun, vaiete de profeți și strigăte din morminte, dealurile curgând din păduri cu păduri cu tot și apele văilor urcând în deal. În ultima noapte se înstăpâni în lume ultima urgie: pe tot pământul se lăsă norul de broaște căzut din cer. Da, tunetul și liniștea dragostei se lasă loc în inimă când picioarele au isprăvit de călcat pe șerpi", își spuse Cerboaica în zori. Iarba albăstrind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Își ține ochii închiși, dar știe că femeia e chiar acolo și știe că femeia stă exact în poziția în care el o simte și o știe, pentru că muțenia ei vorbește de la sine și îi trădează teama care i-a înstăpânit ființa. Nebuna e foarte derutată. Nu mai înțelege ce vrea de la ea omul ăsta din lună. Omul ăsta care omoară câini pe pământ. Omul ăsta pe care-l iubește cu o patimă de negăsit în romanele uitate în tren sau
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
aduce deci o egalizare în jos a oamenilor. Seamănă cu egalitatea în sărăcie realizată de comunism. Suntem la îndemâna sensurilor ce vin în întâmpinarea a ceea ce ne place. Într-un fel, noi nu avem sensuri, ci suntem avuți de ele; se înstăpânesc asupra noastră în funcție de o dispoziție de moment ori de interesul pe care organismul nostru, acest străin cu care suntem condamnați să trăim, ni-l dictează. Binele reprezintă un meta-sens ce-și are rădăcinile în acest dialog pe care-l avem
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
un surogat de putere? A avea ca a stăpâni este, în esența sa, expresia voinței de putere. A avea ca satisfacere a unei dorințe (cine știe de cine sau cum creată) este o formă deviată a voinței de putere. Ne înstăpânim treptat asupra spațiului prin mașini, prin viteză, cedând însă din libertatea noastră pentru a avea mașinile. Libertatea de a face ce? Poate de a ne urma adevărata natură, sau pentru a da curs căii spre care ne îndeamnă educația. Dar
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
căii spre care ne îndeamnă educația. Dar dacă aceasta este calea noastră? Dacă educația, sub forma ei actuală, înseamnă tocmai orientare pe traseul voinței de putere? Ne învățăm copii fizică, chimie, biologie, tocmai pentru a-i putea ajuta să se înstăpânească asupra ființei. Le dăm numărul ca perspectivă dominantă de raportare la ființă. Le arătăm oamenii din perspectiva numărului, statistic. E drept, încercăm, timid, să le transmitem și alte raportări, care însă se dizolvă rapid sub dominația numărului. Dorințele oamenilor sunt
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dominantă de raportare la ființă. Le arătăm oamenii din perspectiva numărului, statistic. E drept, încercăm, timid, să le transmitem și alte raportări, care însă se dizolvă rapid sub dominația numărului. Dorințele oamenilor sunt situate predominant pe domeniul tehnicii. Ne-am înstăpânit prin tehnică asupra naturii; chiar asupra propriei naturi, pe aceasta lăsând-o de fapt subjugată tehnicii. Ne-am lăsat aserviți, dominați de tehnică. Omul un animal tehnic. Raportările noastre unii la ceilalți sunt predominant tehnice, mediate de tehnică: comunicăm predominant
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în rezultatele ei practice. Fapt ce arată că orientarea principală a științei este înspre manipulare, înspre folosirea lucrurilor. Asta presupune a înțelege totul din această perspectivă. Deci, tot ceea ce știm este cum să folosim lucrurile în interesul nostru, să ne înstăpânim asupra lor (iată voința de putere de care vorbea Nietzsche!). Însă fără a cunoaște care este de fapt interesul nostru (puterea de dragul puterii); asupra interesului propriu avem un punct de vedere pragmatic, stabilindu-l din mai multe perspective, respectiv: a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
trecut. În fond, trecutul nu are în el nici o miză: el e cu totul inert, ca tot ceea ce a încetat să mai fie; în schimb, miza cea mare stă în arta cu care știi să folosești trecutul spre a te înstăpîni asupra prezentului. Aici se despică apele și tot aici poți recunoaște istoricii onești de cei care au prins gustul profitabil al servituților ideologice. Istoria e ancilară în raport cu ideologia - iată principiul de bază al actualei discipline istorice. În fond, e un
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
cinstitul", "purul" Vadim Tudor. Absolut nici una. Gogoașele turnate în urechile naivilor privind "reforma morală" sunt bune de pompat în conferințele de presă. Proștii înghit, pe nemestecate, cele mai sinistre farse puse la cale de o armată de escroci și mincinoși. Înstăpânită peste țară, perfect echipată pentru atacul la baionetă, clasa politică actuală a dus la perfecțiune străvechile datini ale furtului, lașității și nerușinării. Cu astfel de specimene, reacția împotriva referendumului pentru introducerea votului uninominal e cât se poate de previzibilă. Șaptesprezece
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
care lui Negruzzi îi izbutește un personaj care, chit că "părintele" lui nu se abține să-l critice și să-l categorisească - "nesimțitul amorez", scoate o dramă perfect romantică - nepotrivirea de clasă și de zestre, pe tejghea, trecînd peste onoarea înstăpînită în familia soților lui literari: "Deșănțată pretenție! zicea conașul răsucindu-și mustățile. Zice că i-am jurat s-o iau, ca și cînd astfel de jurăminte să mai țin vreodată!". Iubirile Zoei, care țin, în tempo-ul pe care îl
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
cel de lăcomie, girat de Iliescu), bolșevismul românesc s-a dovedit nu doar perfect coerent, ci și înspăimântător de eficace. Roadele sale otrăvite le culegem astăzi, când o populație derutată și infantilizată poate fi dusă cu zăhărelul de orice prostănac înstăpânit peste vreo emisiune de televiziune și de orice escroc ce pozează în campion al patriotismului și românismului. Însăși preferința masivă pentru subiecte precum biografia lui Ceaușescu arată cât de departe suntem de maturitatea unei societăți responsabile. Nu compătimirea față de victime
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
Daniel Ciobotea. E vorba de grupul pe care l-aș numi "al întreprinzătorilor", al oamenilor dotați pentru afaceri, care și-au propus să facă din BOR instituția cea mai bogată din România. În fruntea celuilalt grup, al "ideologilor", s-a înstăpânit deja, cu binecunoscutul amestec de șiretenie și intoleranță, Vincențiu Ploieșteanu, episcop vicar patriarhal, o trompetă nervoasă prin care au început să se scurgă tot felul de semne ale intoleranței pe care biserica majoritară din România pare s-o îmbrățișeze. Cred
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
devastatoare și neproductivă: "Plagiatorii dovediți cu acte s-au recrutat fără excepție dintre novicii breslei, în vreme ce asupra adevăraților corsari ai minții nu a planat nici măcar umbra unei suspiciuni. Fiindcă plagiator în sensul propriu al cuvântului nu e cel care se înstăpânește pur și simplu peste bunurile intelectuale ale aproapelui, cât acela care o face fără a fi prins. Prinșii îngroașă rândurile ageamiilor, ale fraierilor, ale novicilor, ale amatorilor, ale veleitarilor, nepricepuți a șterge complet urmele ce-i pot da de gol
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
și armonia sunt de scurtă durată. Victime În familiile în care certurile, injuriile și violențele se țin lanț cei care au de suferit cel mai mult sunt copiii. Răul Răul din om trebuie stârpit la primele manifestări, înainte de a se înstăpâni. Speranțe Speranțele dau tonus, sens și culoare vieții dacă sunt realiste. Visători Nimeni nu s-a îmbogățit făcând doar proiecte și nutrind speranțe. Speranțe Speranțele fanteziste nu au sorți de împlinire. Vinovați Nu căuta vinovați pentru nereușitele provocate de propriile
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
mai originale forme, într-o ștafetă infinită și adesea aleatorie, în care prezentul nu e decît miradorul din care privim marele spectacol". Intempestiv elan romantic, dar și explicația acestuia, înfrîngerea tiparului procustian, chiar acolo unde se părea că s-a înstăpînit definitiv. Și ceva mai mult decît atît, o revanșă a criticului care, fără o vocație istoricistă ca atare, vrea să ia în posesie planul istoriei, să-l reformeze, să-l organizeze, să-l utilizeze într-un mod specific. O ambițioasă
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
fete ce zburdau, de dimineața până seara, prin fața corturilor. În șatra lui Iorgu Stănescu nu era nici un băiat ca Vișinel, cu părul galben numai inele, cu ochii albaștri ca floarea de cicoare și care promitea a fi cu picioarele bine înstăpânite pe pământ. Vișinel era bine zidit, ca un atlet, demn de a deveni în anii ce veneau un stâlp de nădejde al șatrei. Multe codane îi cercetau mersul, gesturile, ascunzând cu grijă vorbele și scânteierile de dor ce se perindau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
prevestind mugurii unei împăcări și ai liniștii ce își căuta de multă vreme un culcuș în care să se aciueze. Nimeni nu bănuia ce avea să urmeze. Se vedea însă că această întâmplare era lucrarea sângelui, acea chemare ce este înstăpânită în ființa oamenilor, dincolo de înțelegerea și priceperea lor. E glasul fără glas ce nu poate fi înșelat de aparențe. Merseră așa, mână în mână, fără să-și vorbească, doar privindu-se din când în când. Pe fețele lor se putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]