314 matches
-
primire de felicitări, flori și îmbrățișări. Chiar dacă în adevărata grădină adunată pe podiumul sărbătoritei și al invitaților ei nu se aflau și ramuri cu flori de tei, mireasma lor, ajunsă la apogeu în orașul ivirii pe lume a Poetului, se înstăpânise și în sală. Acesta a fost un prim semn, adeverind înscrisul de pe afișul manifestării, “La vremea miresmelor teiului eminescian...”, că întâlnirea de aici a iubitorilor de cultură avea să aibă și o altă semnificație, decât cea subsumată unei obișnuite lansări
Sărbătoarea Luciei Olaru Nenati, o mare sărbătoare Eminescu by http://uzp.org.ro/sarbatoarea-luciei-olaru-nenati-o-mare-sarbatoare-eminescu/ [Corola-blog/BlogPost/94209_a_95501]
-
abordează fie și în mod pozitivist, însă cu absoluta libertate, domeniul științelor laice, omul de știință nu este prin aceasta un ateu. [...] Natura nu este lumea materială, creația lui Dumnezeu în întregul ei, ci este ordinea, dispunerea care s-a înstăpânit asupra acestei lumi prin voința lui Dumnezeu...”. În continuare, scriitorul, traducătorul Ion Papuc arată intenția, calea lui Descartes în elaborarea metafizicii sale, întrebând totodată: „Poate fi ceva mai în spiritul Evangheliilor ca această strădanie de a-i aduce pe cei
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1454112521.html [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Toamna alunecă pe sănii de rod se arcuiește-n frunze-o moleșeală leapădă cocorii cearcăne de lumină pe-un pod aerian cu fire de azur și beteală Ne-nstăpânim în păsări ca un miros de toamnă lin spulberări de dor țes pânza de paing silabisește roua plânsori tardive, doamnă și boreale spații iluziile sting Și bate toamna-naltă în tâmplele de brumă se trag în noi ecouri neînfrunzite-n
AUTUMNALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Autumnala.html [Corola-blog/BlogPost/364652_a_365981]
-
tip de cunoaștere care să cuprindă în obiectivul ei și lumea inepuizabilă a misterelor, pentru a lăsa loc îndoielii și neliniștii, permițând astfel realizarea unor presupuneri. Aceasta, probabil, în scopul previziunii viitorului. Omul, conform gândirii lui, are posibilitatea de a înstăpâni natura prin inteligență, având un orizont larg, orizontul necunoscutului, inexistent la animale, de aceea „Omul trebuie să-și prepare singur armele de apărare și de atac, de care este despuiat și hrana ce nu-i stă în chip natural la
REVERSIBIL SAU IREVERSIBIL? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Vavila_popovici_1396308050.html [Corola-blog/BlogPost/354130_a_355459]
-
Șachir oricâte îngrădiri mi-ar frânge zborul, nicio zăbrea nu poate opri libertatea din mintea mea toți vor să fie liberi, dar câți știu ce este libertatea? poți invada sufletul altuia? tu, care îți faci sălaș în sufletul meu și-nstăpânești simțirea mea, eu sunt șiragul de mărgăritar, iar tu, maimuța care-l poartă pavează drumul poeziei spre a întâlni sufletul tău și vei descoperi, poate, cochilii aurite. Mangalia, 22.09.2015, h 16.40 Referință Bibliografică: Despre libertate / Urfet Șachir
DESPRE LIBERTATE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 by http://confluente.ro/urfet_sachir_1443035740.html [Corola-blog/BlogPost/374721_a_376050]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ICOANE VECHI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 296 din 23 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Icoane vechi Părinților mei, Cu zâmbetul ca zilelle cu soare Înstăpânea precum străvechii lari În fiecare zi o sărbătoare, Cu viersu-i cald alungă nouri rari. Iar cumpene și ceasurile rele Ca umbrele de nouri în senin. Din lună, de la soare și din stele Izvoare de lumină vin și vin. Din an
ICOANE VECHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Icoane_vechi.html [Corola-blog/BlogPost/356972_a_358301]
-
cu rodul trudei moților săi ,,tezaurele” împăraților, monarhiilor străvechi și contemporane, republicilor din zilele noastre, a ridicat la vremuri aprinse redute vii în calea năvălitorilor mai vechi sau mai noi, care îi încălcau hotarele și îi râvneau pământurile ca să se înstăpânească pe bogățiile lor moștenite din cele mai vechi timpuri. Și-a așezat prin aprigii săi lănceri oțeliți în legiunea Auraria Gemina a Crăișorului Munților, aura de blazon nobiliar pe frunțile luptătorilor săi pentru libertate națională și socială, oferind ofranda jertfelor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/ranisstorum/ [Corola-blog/BlogPost/93455_a_94747]
-
părăsit familia! De-atunci nu mi-a mai spus nimic. Doar gândul o trăda! Așa aflasem că despre Arthur nici cu mine nu poate să vorbească, căci tare se mai rușina copila de plecarea lui! În sufletul ei adolescentin se-nstăpânise zgura trădării. Trăia doar nopți și-n doliu zilele-i curgeau... Tânjea după culorile-nvățate în căminul alor săi... Surdă i se părea că ajunsese, căci cântece de păsări nu mai recunoștea... Uneori, târa prin casă niște haine de-ale lui
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1470547382.html [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
curții interioare, zgomotul ce pare a fi numai efectul unui mecanism infernal și pe care, ea nu l-a suportat niciodată. Prezentul i se suprapune cu trecutul, se estompează odată ce atinge piatră zidurilor în care glicina și caprifoiul și-au înstăpânit rămurișul cu frunze și flori învolte, tot plante obraznice și care nu par a avea nimic de-a face cu istoria cruciaților, care și-au scris Istoria aici. Femeia încearcă să nu ia în seamă frisonul inexplicabil, neliniștea ce ii
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
cazuri rare, unii membrii Kikuta pot comunica cu spiritele morților și să le dea ordine. Kikuta Kotaro este maestru Kikuta, fiind urmat de nepotul său, Kikuta Akio. Modul lor de gândire este tradiționalist și nu doresc ca pacea să se înstăpânească în cele Trei Țări. Tatăl lui Takeo, Kikuta Isamu, a fost cel mai mare asasin Kikuta înainte de a o întâlni pe mama lui Takeo și de a se ascunde printre Hiddeni. Ulterior, el a fost ucis de Kikuta Kotaro, refuzând
Legendele clanului Otori () [Corola-website/Science/320760_a_322089]
-
condus la o invazie a francilor, însă aceștia au fost la rândul lor înfrânți de către bizantini, drept pentru care Peninsula Italică a fost reintegrată imperiului. Regii longobarzilor conduceau pe atunci acest trib germanic. După 568, ei au pătruns în Italia, înstăpânindu-se aici și eliminând o mare parte dintre punctele deținute de bizantini. Regii longobarzi s-au autointitulat uneori regi ai Italiei ("rex totius Italiæ"). După căderea Regatului longobard în 774 (ca urmare a asediului Paviei), teritoriul a trecut sub dominația
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
apă, formând un nor la înălțimea de 8 km deasupra ghețarului și o gaură în stratul de gheață, creând astfel un crater plin cu apă amestecată cu bucăți de gheață. După câteva zile erupția a încetat și gheața s-a înstăpânit din nou. Doi ghețari înfrățiți, unul sfârșește într-o câmpie, pe când celălalt își află sfârșitul într-o lagună. Între ei se află un gigant vulcan (al treilea din Europa ca înălțime) pe nume Oraefajökull. În extremitatea sudică a zonei Vatnajökull
Vatnajökull () [Corola-website/Science/308497_a_309826]
-
abdicat și i-a jurat credință reginei Kettricken și prințului născut de ea, Dutiful. Format dintr-o serie de așezări nomade și având capitala la Jhaampe, regatul a fost fondat de o femeie cunoscută sub numele de "Judecătoarea", care a înstăpânit tradiția ca acela care conduce regatul să se sacrifice pentru poporul său. Între acest regat și cele Șase Ducate există o îndelungată istorie comercială, locul de întâlnire constituindu-l Lacul Albastru. Regele Eyod acceptă să întărească relațiile cu cele Șase
Farseer () [Corola-website/Science/323608_a_324937]
-
Sadoveanu, "cronicar" fidel al "universului de la Copou", a scris despre "claca" organizată acolo pentru copierea manuscriselor ce urmau a fi date la tipar, despre micile servicii pe care fiicele le făceau părintelui lor, despre liniștea deplină pe care copiii o înstăpâneau, atunci când "tata lucra". Astăzi, după atâta vreme, ajunsă la venerabila vârstă de 95 de ani ea își amintește înduioșată de "pasul greu al tatei" în odăile din Strada Delavrancea, îi răsună încă în urechi glasul molcom ce-i șoptea cu
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
Petre Crăciun ne poartă prin împărăția unde Floarea înțelepciunii este mai importantă decât Iarba puterii, ne ține cu inima la gură în lupta pe care Victoraș o duce cu Vrăjitorul Talpă-Neagră pentru a readuce Adevărul în țara unde Minciuna se înstăpânise de o vreme, ne emoționează atunci când ne oferă o perspectivă personală despre apariția iei românești sau ne arată cât de tristă poate fi o țară în care oamenii nu visau niciodată. În alte basme, autorul ne face cunoștință cu personaje
Petre Crăciun () [Corola-website/Science/326028_a_327357]
-
pe dragonul negru Shruikan. Ajutorul primit de Galbatorix de la Eldunaríi săi se dovedește mai puternic decât cel de care befeiciază Eragon, dar acesta are ideea de a îl păcăli pe Rege să trăiască în sinea sa teroarea pe care a înstăpânit-o asupra Alagaësiei. Înțelegerea se dovedește fatală pentru Galbatorix, care moare. În lupta care are loc în oraș, armata vardenilor repurtează mici victorii, care se dovedesc a fi elemente ale capcanei pe care le-o întinde Barst, conducătorul armatei lui
Moștenirea (roman) () [Corola-website/Science/327515_a_328844]
-
revoluționare românești și grecești de către țarul Rusiei a avut grave urmări asupra regimului de la București, iar acțiunile Eteriei, ale cărei trupe, odată intrate pe pământ românesc, uitaseră imediat de planul inițial de trecere imediată la sud de Dunăre și se înstăpâniseră aici, compurtându-se ca o armată de ocupație, dedându-se la jafuri și abuzuri, provocând neîncetat forțele otomane de la frontieră, puneau țara în fața primejdiei unui atac al forțelor Porții. În asemenea condiții, Tudor Vladimirescu a inițiat discuții cu conducerea mișcării eteriste
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
național de eteriști. Ipsilanti s-a retras la Târgoviște iar oamenii săi au ocupat județele din nord. Vladimirescu a întărit tabăra de la Cotroceni. În condițiile în care o parte a boierilor înspăimântați încercau să fugă din Capitală iar Eteria se înstăpânise în nordul Munteniei, Tudor a pus sub pază pe unii dintre membrii Divanului care intenționau să se refugieze la Târgoviște sau în Transilvania. În colaborare cu boierii rămași în București și cu clerul din Capitală, Tudor a intrat în negocieri
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
să gândească liber, liber de ei înșiși, liber de propriile frici, complexe, și liber de noi, de fricile și complexele noastre, liberi să-și aleagă și calea către Dumnezeu, catolică, ortodoxă, musulmană sau iudaică, ar fi preferabil să nu se înstăpânească însemnele unei religii anume, fie ea și majoritară. Sau cu atât mai mult dacă e majoritară. Dar mai apoi, văzând proporțiile pe care le ia, nu dezbaterea, nu discuția, nu tentativa unora de a-i convinge pe ceilalți, ci hotărârea
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
și ale funcționarilor publici, reprimarea manifestației proregaliste, plecarea forțată a Regelui, na- ționalizările, trecerea la cartelele de alimente și la hainele cumpărate „pe puncte”, apoi valurile de arestări, deportările, Canalul, procesele politice soldate cu ani lungi de temniță. S-a înstăpânit, spune Annie Bentoiu, „experimentarea fricii”, au urmat nenumăratele dezamăgiri și cedări, cu atât mai multe și mai dramatice cu cât prin alte părți, pornind, culmea!, tot de la Moscova, după moartea lui Stalin, se iviseră semne de „dezgheț”.
O retraversare a infernului (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4918_a_6243]
-
mi se pare că spiritul mișcării lor proliferează în prezent. În schimb, despre comuniștii de astăzi nu se pomenește nimic, deși avem destui, și cât se poate de vioi, iar doctrina lor este, din nou, înfloritoare. Or, dacă ne vor înstăpâni, din nou, cei mai sus citați vor fi iarăși victime. Tot "ceilalți" sunt acuzați că nu s-au opus crimelor regimului trecut. Dar minoritarii sexuali ce au putut să facă? Au fugit sau au devenit, de nevoie, informatori. Sunt apoi
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]
-
și să-i ducă la adăpat, În vreme ce Nogodar se strecură În căruță, șoptindu-i lui Ștefănel: - Mâncare la tine. Nu mișcat. Aici, nimeni nu căutat la noi. Seara trecu repede, iar focurile se aprinseră pe cuprinsul urdiei. Apoi, Încet, se Înstăpâni liniștea. Ștefănel nu putea dormi. Nu dormeau nici Amir, nici Nogodar. Brusc, Amir dispăru În spatele unui cort, cu arcul și săgețile la spate. Nogodar se apucă să verifice dacă roțile căruței sunt bine prinse În osii. Amir merse destul de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
clipe lungi, privindu-i. Apoi dispăruse În Întunericul pădurii. Odată cu el, plecase Întreaga haită, iar urletele ei se auziseră, tot mai Îndepărtate, În necuprinsul Întunecat al pădurii. Cei doi Își continuaseră drumul, atenți la toate zgomotele muntelui. Dar tăcerea se Înstăpânise, din nou, ca o cupolă Înghețată. Ajunseseră la iurtă după miezul nopții, iar Nogodar deslușise această Întâmplare ca un nou semn, definitiv. Tribul Bordjighin, din care răsărise marele han Temudjin, devenit Ginghis, se trăgea din Lupul Albastru și Căprioara Sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
După el intrară, având grijă să nu atingă pragul, Nogodar și Ștefănel. Apariția copilului provocă un moment de rumoare printre mongoli, dar Amir se Înclină În fața lor și rosti un singur cuvânt: - Andà. Rumoarea se potoli, iar În iurtă se Înstăpâni o liniște Încărcată de respect. Dacă Amir Baian, strănepotul lui Temudjin, Îl alesese pe acel copil străin, cu ochi albaștri, ca Andà, atunci frăția lor era sacră. Unde intra Amir, avea dreptul să intre și Andà. Fiecare putea fi brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Bârladului, către Bobriac, o săgeată se ridică drept spre Înaltul cerului, arzând cu o flacără albă. În fiecare grup de o mie de oameni, Apărătorii traduseră semnalul: Toată lumea În dispozitiv. Așteptați poruncile măriei sale. De-a lungul negurilor din luncă se Înstăpâni liniștea. Zorile picurau, murdare, dincolo de dealul lui Mirenilă, dar lumina lor nu putea străbate perdelele dese de ceață. De undeva din față, ca dintr-o mare depărtare, Începu să se deslușească un zgomot continuu, crescând. Era un zgomot ciudat, alcătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]