76 matches
-
cele mai bune au fost alăturate unora similare aparținând lui Tudor Mușatescu, Al. Kirițescu, V. I. Popa, Mihail Sebastian, Camil Petrescu. Teatrul i-a fost clasificat în două mari perioade: bulevardier până în 1948, alcătuit din evocări și reconstituiri istorice după înstăpânirea realismului socialist. Tehnician al scriiturii dramatice, Ș. a vădit preocuparea de a ilustra un teatru „de idei” novator, nu și revoluționar. Din opera lui, neîndoielnic inegală, câteva piese se rețin cu deosebire, fie pentru ecoul mai amplu la premieră, fie
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
Theofil și cu toți dregătorii...” -, pentru că, „după moartea lui [a spătarului Preda, fiul lui Bădican - n.m., D.H.M], ea n-a avut liniște de la rudele acestuia [...] care socoteau să o scoată din toate moștenirile bărbatului ei”), fiind nevoie, pentru această înstăpânire, de porunci drastice ale Domnului (Ștefan al II-lea Tomșa dădea dispoziție - în 1622 - lui Gligore, Ruscăi și Nastei, nepoții după soț ai Alexandrei din Popcești, ca mătușa lor „să fie lăsată în pace”, căci giuvaierurile și banii disputați i
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Stănescu, inclusiv prin deschiderea către o retorică a metafizicului: „Tot ce există există. Tot ce există există de-a pururi./ Moartea nu are viață. Nălucă și vis e istoria/ mării e sânge, coșmarului roșu, totul s’a săvârșit/ întru deplina înstăpânire-a deșertului. Deșertului. Nu asculta ce deliră strigoiul. Aceștia/ suntem noi înșine”. Prozele din Zidirea și alte povestiri (1978) au rămas un aspect periferic al literaturii lui U., dat fiind caracterul lor minor, divagant, schematic, de pastișă. Zidirea e un
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
un limbaj al pierderii, al retragerii și al absenței, se construiește un discurs secret. Grâul verde, umbrele, aripile ș.a. vor fi transferate în versurile din Kora. 1949 este anul rupturilor grave - despărțirea oficială a României de Iugoslavia se sincroniza cu înstăpânirea realismului socialist la București și cu excluderea din literatură a celor ce nu aderau la noua formulă. Există însă două momente importante ale reîntâlnirii lui P. cu literatura română. Primul are loc după ce Gh. Gheorghiu-Dej și Iosip Broz Tito consfințesc
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
cu ustensilele de lucru ale slavistului (ce îi asigurau pătrunderea în „bibliotecile” culturilor vecine), P. a abordat marile teme ale istoriei culturii românești - vechea literatură românească de expresie slavă, cronicarii ce au scris în slavonă sau în română, umaniștii peregrini, înstăpânirea limbii române în cultură -, a stăruit asupra elementelor care alcătuiesc „emblema culturală” românească a timpului vechi, s-a străduit să deslușească acele tensiuni secrete - puse în valoare de raporturile cu spațiile culturale circumvicine românilor - care au asigurat mersul spiritului românesc
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
meu... Un gard este astfel și o marcă de proprietate, o declarație de luare în posesie a unui teritoriu. De asemenea, un gard ordonează, este și un semn de ordine și o semnătură a celui capabil să facă ordine, o înstăpînire și o afirmare a stăpînului. Invers, un spațiu neîngrădit este al tuturor, este liber, este fluid, în el poți vedea cerul și privi în ochi vecinul. Dar nu are stăpîn... Pentru edili, gardurile devin astfel, se pare, nu atît un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să dezvăluie, o dată mai mult, obiectivele urmărite prin promovarea unor asemenea idei, între care și izolarea Republicii Moldova de România (considerată de unii, în continuare, stat imperialist) și de Uniunea Europeană. Precizarea hotarelor statului Moldova, ca Țară Românească, reliefează implicit procesul de înstăpânire în zona respectivă și definește spațiul de dăinuire a românilor în partea de răsărit. Teritoriul dintre Prut, Marea Neagră și Nistru a constituit o parte integrantă a Țării Moldovei; acest teritoriu, ce se va numi mai târziu, prin extensie, Basarabia, nu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
citindu-mi / cu glasul tău grecesc anabasis și / promițându-mi un copil cear ști să / povestească copilăria lui din pântec / numai dragostea ta mai face posibilă / viața prin măhălălile lui noiembrie. Cacofonia accentuează, ca și alteori în volum, senzația de înstăpânire a concretului, care nu mai dă răgazul de a se prefira vorbele în care se traduce. Femeia continuă să fie, și în partea a doua a volumului, receptată ca arhetip: Arde pădurea fără flacără / după așezarea părului tău. Un remediu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Dumnezeu vrea să-l elibereze pe om din puterea răului și din lațul păcatului. Care este rolul Mariei? Dumnezeu vroia ca întruparea lui să fie precedată de „da”-ul mamei dinainte aleasă. Așa după cum o femeie, adică Eva, contribuise la înstăpânirea răului, tot la fel o femeie, adică Maria, trebuia să contribuie la victoria asupra răului. Datorită acestei misiuni, Maria, încă din prima clipă a vieții, se găsește în strălucirea unei sfințenii unice. Ea poate să se alăture cu toată inima
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
anonimi și sinonimi, precum ceilalți, este adesea o asigurare pe viață. Uneori, salvăm astfel aparențele, uneori le creăm. Puțin contează: important este ca aceste aparențe să existe. În lipsa lor, nu e posibilă viața în societate. În sfîrșit, identificarea ia forma înstăpînirii asupra celuilalt. Atunci ea slujește la dominarea lui și a relației cu el. Cea mai directă, cea mai năvalnică este dorința de a-l incorpora în sine, de a-l contopi cu sinele tău. De a-l mînca pentru a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pune stăpînire pe celălalt, ajungi să fii în cele din urmă ca el. Nu rămînem niciodată multă vreme la cópii. Acestea devin repede cea de a doua natură a noastră, deci adevărata noastră natură socială. Aceste diverse fațete repetare, simulare, înstăpînire se regăsesc în fiecare identificare cu un individ, cu un grup sau cu o idee. Cu ce consecințe? Identificarea ne dă în mod sigur posibilitatea de a evita o situație de tensiune sau de neplăcere. În măsura în care repetarea unui gest, imitarea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
simt acum deificat, deasupra noastră nime. Cellalt se uită supărat la goala adâncime Eu zău că nu zise apoi, nu văd pe nimeni nici sub noi". Aceste versuri exprimă cele două riscuri ale filosofiei: pierderea în gol, de o parte, înstăpânirea asupra unui gol, de alta. Critica lui Kant denunță tocmai primul risc și desființează pierderea în gol, ridicarea deasupra experienței posibile, iluzia de a putea cunoaște ceva în zonele transcendentului. În schimb, Kant a adus riscul celălalt, cufundarea în transcedental
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
toate acestea depinzând de dregătoriile mai înalte, dar care se legau între ele. De acum încolo, odată pornit satul pe panta înstrăinărilor părților de ocine, până acum devălmașe și libere de servituți individuale, vor interveni imediat în acțiunea de nouă înstăpânire, aceea a servajului la un anumit stăpân, elemente ce aparțin înaltei clase boierești. Identificăm în asemenea postură pe Mitre Apostol, ajuns mare vornic, și, mai ales, pe Vasile Costache, mare comis, mare paharnic și, în cele din urmă, mare vornic
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pace din 1878-1879, intelighenția românească a stat în nepăsare față de viața culturală, politică și economică din Basarabia. Ca și Eminescu, repet, la 1878, Stere acuză corupția care a pus stăpânire pe "elitele" politice. El a încercat să identifice și cauzele înstăpânirii acesteia în România. Le găsea în sistemul rotativei puterii între liberali și conservatori, instaurat de regele Carol I: "Rotativa a dat țara pe mâna unei oligarhii lacome și corupte, organizată în asociații pentru exploatarea avantajelor puterii. Cele mai hotărâte bunăvoințe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
videosfera sunt descrise din perspectiva dictonului "la început a fost imaginea" 30. Indiferent de timpul istoric, se pare că omul a avut parte, întotdeauna, de o relație conflictuală 31 cu imaginea, fie că este vorba de "imaginea primară" 32, ca înstăpânire a realului care se dezvăluie pentru prima dată în fața ochilor copilului, construind un "imaginar totemic" 33 prin intermediul căruia "grupul", "familia", își definește raportul dintre natură și cultură 34, înfățișat ca "imaginar nominal" 35 patronat de figura tatălui, până la "imaginea electronică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aș purta cum îmi place. / De-ar fi cucul un viteaz, / El mi-ar trece de necaz; / Dar e cucul păsărea, / El cântă pe rămurea / Și zboară pe unde vrea, / Nu-i pasă de jalea mea!"287 Dorința umană, de înstăpânire a timpului, transformă spațiul liric într-o imprecație, negată de tonul elegiac care redefinește cucul ca pasăre a norocului: " Frunză verde de pelin, / Ce-mi ești, cucule, hain, / De cânți vara-n jumătate / Ș-apoi zbori în altă parte? / Cuculeț
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
își vădește de fapt inconsecvența, de vreme ce filozofia sa, care tinde să devină chiar mai mult decât o imagine totală a lumii, intră în dezacord cu intențiile și cu poziția lui declarat agnostică. Subliniem că noi vedem în năzuința catolică de înstăpânire asupra realității printr-un sistem universal al cunoașterii o formă de misionarism teoretic, complementară misionarismului practicat în timpul expansiunilor catolic-creștine în teritoriile nou cucerite. Pe de cealaltă parte, protestantismul a permis "eliberarea sistemului valorilor individuale" (id., Lebensformen, p. 270), ceea ce a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Zusammengehörigkeit der Systeme): "lupta cu enigma vieții și a lumii" (Kampf mit dem Rätsel des Lebens und der Welt), raportarea sistemelor la problema universală a misterului, în tentativa lor de conștientizare a atitudinilor filozofice și a acțiunilor practice și de înstăpânire spirituală asupra lumii.143 Această problemă este singurul conținut esențial care asigură unitatea de substanță și continuitatea filozofiei. Restul așa cum am mai spus se rezumă la o continuitate a formelor. Pe baza acestor determinații constatăm "corelația istorică a sistemelor", astfel încât
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
studiu de "strategie și ideologie". Ni se atrage astfel luarea-aminte iarăși asupra legăturii consubstanțiale dintre istoria-eveniment și studiul acesteia. Noua istorie, cu marea ei faimă, nu e doar rezultatul unei cercetări de calitate, ci deopotrivă rezultat al unei strategii de înstăpânire intelectuală. S-a și recurs la un cuvânt anume, intelocrație, pentru a defini conduitele cărturărești în sfera puterii (H. Hamon, P. Rotman, Les intellocrates, 1981), acel "mediu îngust, închis și puternic de bărbați și femei care ocupă răspântiile strategice", amintindu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
expedițiile militare ale triburilor maghiare. Din această perioadă și în prima jumătate a celui de-al XI-lea, organizarea voievodală s-a întărit, iar victoriile expedițiilor militare pornite din porunca regelui ungur Ștefan I au fost dificile. Acest proces de înstăpânire feudală s-a accentuat spre finele secolului al XIII-lea, în condițiile unei îndelungate rezistențe din partea populației românești, care a reușit să-și păstreze organizațiile în teritoriile de margine. Voievodatul apare ca instituție politică și administrativă deosebită de cele ale
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
am putea spune chiar opus analizei acceptată până în prezent. Au fost nevoiți ungurii să recunoască tradiția acestor instituții voievodale prin chiar menținerea lor, fapt atestat documentar după 1176 până la 1541, sau au impus revenirea la instituția voievodului, mult mai convenabilă înstăpânirii, după proprii încercări de manifestare a unei suveranități princiare în Transilvania în perioada 1111-1176? Este adevărat că, după anul 1176, gradul de dependență față de regatul maghiar a variat în funcție de puterea voievodului, de atitudinea acestuia față de coroană, de slăbirea sau întărirea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
lumii terestre. Omul modern este voință de stăpînire a lumii: se visează și se vrea stăpîn pe natură, pe pămînt, pe lună, pe Marte..., pe sine însuși. Pentru el, este imposibil ca Dumnezeu sau Diavolul să împiedice această cucerire, această înstăpînire. Ținînd cont de toate aceste bulversări și răsturnări de situație, cît din viziunea creștină asupra lumii mai este creștină? Spre exemplu, mai putem vorbi de creștinism atîta vreme cît "individul în afara lumii" a fost înlocuit de "individul în lume"? Arătînd
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
curs de modernizare duc războaie fratricide între clanuri incitate de pretendenții la dobândirea puterii în instituțiile centrale și locale de stat, în sud-estul Europei a reapărut "problema națională" a disputelor dintre minoritari și majoritari pentru administrare teritorială sau extinderi de înstăpâniri. Autorii lucrărilor de la (1a) și (1b) susțin teza "ciocnirii civilizațiilor" care antrenează și conflictele pe considerente religioase. Dacă astfel de ciocniri au fost războaiele din Golful Persic, avem îndoieli că și cele din Balcani și din Caucaz au același caracter
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
deținătoare ale adevărului: Umanismul, Rațiunea, Știința. Totuși, în sînul propriei culturi, Umanismul, Rațiunea, Știința fac deja obiectul unor analize critice și sînt frămîntate de fermenții unor crize. Chiar în aceste momente de apogeu, Schopenhauer îndeamnă la renunțare și Nietzsche anunță înstăpînirea irevocabilă a nihilismului. Năruirea suicidară a Europei în secolul XX coincide cu criza Umanismului, criza Rațiunii, criza Progresului. Filozofia mai întîi, apoi știința însăși, în clipa triumfului său celui mai strălucit, descoperă fragilitatea supozițiilor lor. Nihilismul reprezintă pierderea aparent iremediabilă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
metafizica voinței de putere și al modului în care "transcendența" idealului platonic se transformă și cade în "transcendența" nihilismului. Esențial este faptul că "subiectitatea" manifestată odată cu platonismul așadar "apariția suverană" a omului ca figură care devine purtătoare a proiectului de înstăpânire cognitivă și operativă asupra a tot ce există își află adeverirea esențială în configurarea tehnică a ființei ființării numite Gestell. Acest termen care poate fi tradus prin "instalație", "montare" sau mai liber ca "angrenaj" este ales de Heidegger pentru a
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]