222 matches
-
sub cerul liber, ciuguliți de păsări sălbatice și ocărâți de oameni fără inimă. -Pentru că suntem niște nimeni, niște haimanale periculoase și josnice, cărora li se scurg ochii numai după lucruri rele, puchinoși care umblă hai-hui prin lume, murdărind bolta Înstelată cu cele mai vulgare cuvinte... -Nici chiar așa! Vorbești despre noi ca despre niște borfași de rând și nu se cade! A trecut și Crăciunul, ca o pală călduță de vânt peste sufletele lui Antoniu și Kawabata, cei doi cloșarzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și doamna Lynch-Gibbon plecaseră din oraș pentru weekend, iar doamna doctor Klein se întorsese la Cambridge. 19 În lumina lunii, Cambridge era scăldat în albastru deschis și negru cafeniu. Aici nu era ceață și peste oraș se boltea o cupolă înstelată de o strălucire intensă, luxuriantă. Era genul de noapte în care devii conștient de existența altor galaxii. Umbra îmi aluneca înainte pe asfalt. Deși nu era încă unsprezece noaptea, orașul părea pustiu, iar eu mă mișcam prin el ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de mine. Am scăpat ca prin minune. Toată lumea de pe stradă se uita mustrător la mine. Am înțeles ce mare greșeală am făcut, dându-mi seama abia atunci de gravitatea faptei mele. Dana Gâlcă, clasa a IV-a C Sub bolta înstelată Sub bolta înstelată, se auzea murmurul unui pârâu cristalin care mângâia sălciile bătrâne și pletoase. Mireasma cerului își împânzea în apă chipul și-n vraja ei tresăreau undele. În asfințit, valurile sunt pline de farmec, așternându-se peste ele o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a plecat cu certitudinea băiatului de paisprezece ani că pierde cea mai bogată și strălucitoare parte a universului său afectiv! Dacă mergea spre casă, școală sau spânzurătoare, nu conta și nu ar fi fost nici o diferență, se prăbușea un cer Înstelat deasupra sa și din cutremurul de mari proporții, ce-și avea epicentrul În auriculul său drept, răsărea o certitudine dulce-amară: Trăise cea mai frumoasă experiență erotică și pierduse cea de-a cincia mare iubire a sa! La vârsta lui, durerea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Teatrul Mic, care se întindeau pînă sus, pe Calea Victoriei. Am stat ca să-l vedem în "Maestrul și Margareta", ireal, ca un clovn și ca un Crist, ca un diavol și ca un înger, în "Să îmbrăcăm pe cei goi", " Cerul înstelat deasupra noastră", în "Richard al-III-lea". Cuplul fantastic cu Valeria Seciu. Sau cu Carmen Galin. Cătălina Buzoianu și Silviu Purcărete. Doi regizori care l-au simțit și care l-au provocat. Care l-au iubit nespus. Mi-a spus că aceste
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
într-o bandă elastică. Celălalt picior este gol, numai deasupra gleznei e înfășurat într-o banderolă îngustă, roșie. Ca și femeia Agnes, femeia Fleur poartă în picioare o pereche de pantofi argintii, cu tocul înalt și subțire, cu botul ascuțit, înstelați de câteva boabe strălucitoare de strasuri. Femeia Agnes are pe cap o pălăriuță roșie înaltă și cu boruri înguste, în care lucește înfipt un ac mare, terminat într-o perlă." (pag. 132) Bine scrise sunt și pasajele îndărătul cărora palpită
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
italienește... tenente. Cu aluzia la oînfatisarea ce o aveam pe-atunci de tânăr frumușel și cu un fel de a fi mai deosebit. 1944-1945 fusese și ultimul an în care se făcuse filosofia idealista - eram cu Immanuel Kant... cu cerul înstelat de deasupra noastră și conștiința din noi. Frază ce separă totul. Venind, imediat, pe senilele țancurilor sovietice, marxism-leninismul, cu a sa răsturnare... Între mine și Nichita, se cască astfel un hau, teoretic... Fusese că despărțirea apelor de uscat. Spun această
Momente cu Nichita by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6549_a_7874]
-
concepte apariția cailor cu pandantiv târând din port în port farul lui Ptolemeu trezește valuri de admirație printre pulpele feminine șlefuind diamantul singurătății universale reflectând spaima ovoidală extazul rotund De-acum ca să vezi îmi plimb și eu îngerul sub cerul înstelat pe sub arbori genealogici în care maimuța vegetală cântă la frunză preaînaltului cântă și cântă cântă și cântă apoi cade pe gânduri Cântecel de adormit Moartea A fost frumos a fost adevărat a fost bine cititul și răscititul cărților mi-au
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
de carne, sânge și viață Din sânul matern până în acest astăzi-mâine care încă ritmeaza Timpul meu pământesc, Chilie a primelor mele dorințe păgâne, Ascunziș al păcatelor dulci ale primei copilării și ale celei din urmă, Închisoare aurită de aurul viselor, înstelată cu diamante de lumină și beznă. „Soma-Sema” a crezului orfic, Mormânt și temniță pieritoare a sufletului meu veșnic, Trupul meu de carne, Hățiș de galerii săpate cu ghearele minții Pentru a scăpa din strânsoarea urii înspre iubire, și din suferința
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
ridica lumea de pe scaunele unei săli de spectacole. Ori cantate în piețe publice, ar smulge ropote de aplauze, dezvoltând un șir de conexiuni în „alchimia limbajului”. Doar două strofe : „Te văzui de-argint catare / în bătaia lunii clare / lunămind și înstelând / ce am scrinuit în gând // Și-a zărit în patru zare / cocoloș de miere-n sare / și cum zdrână glosa ceea / mi-a fost dat să-nhap femeia”. Din loc în loc, jocuri de limbaje, metafore adesea, capătă turnură paradoxului, oximoronului sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > CEREMONIAL CU FLUTURI ÎNSTELAȚI DE ÎNFOMETAȚI Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului vor zbura peste ape pe furiș de Soare să nu doboare Stele Căi Lactee mai bine îi prind cu un prosops le
CEREMONIAL CU FLUTURI ÎNSTELAŢI DE ÎNFOMETAŢI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373748_a_375077]
-
noapte din ultima nucă apoi îmi descalț puful și mă las să mă sufle un vânt de alt cuvânt vezi la pulpe de picior dor urme de palme cu frisoane oare unde e prosopul celălalt Referință Bibliografică: CEREMONIAL CU FLUTURI ÎNSTELAȚI DE ÎNFOMETAȚI / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1843, Anul VI, 17 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CEREMONIAL CU FLUTURI ÎNSTELAŢI DE ÎNFOMETAŢI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373748_a_375077]
-
aveau bunicii în afara orașului. Trecuse de miezul nopții, căldura era încă năucitoare, miresmele florilor din grădini mai puternice la ora aceea ca oricând, lungită pe o pătură pe care o așternusem pe fânul tocmai cosit, ședeam cu fața la cer, cerul era înstelat cum numai în luna august la Focșani l-am văzut, în fiecare clipă cădea câte o stea și eu nu pridideam să-mi pun o dorință în gând, Ion ședea pe capră și mâna caii cântând încetișor un cântec cunoscut
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
pe scenă, este practicarea oieritului...! Vlăstar de cinste al Țării Năsăudului, artistul preot Cristian Pomohaci aparține culturii românești, tradițiilor neamului românesc și credinței ortodoxe universale. Se mândrește în felul său neaclamativ cu faptul că așezămintele meleagurilor băștinașe ale sale a înstelat cerul cultural al României și mondialității cu șaptesprezece academicieni și cele trei coloane spirituale ale literaturii române: Coșbuc, Rebreanu, Mureșeanu! Este iubitor al tradiției și slujitor cu dragoste al folclorului românesc, în măsură profesionistă și prețioasă, identificând toate cărările de
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
președintele-director general al Televiziunii Române, care au primit Ordinul Coroana României în grad de Ofițer, precum și interpretele de muzică populară Sofia Vicoveanca și Maria Ciobanu, cărora le-au fost înmânate însemnele Ordinului Coroana României în grad de Cavaler. Într-o viață înstelată cu multe izbânzi artistice, distincța care i s-a oferit din partea Majestății sale Regelui este încununarea destinului unui om pentru oameni, unui artist pentru iubirea semenilor! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) . Referință Bibliografică: Tamara Buciuceanu-Botez. Dacă o avem
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ. DACĂ O AVEM PE MAESTRĂ, MAI AVEM SPERANŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384556_a_385885]
-
locului speriați. Acesta se mai repetă de vreo două ori, apoi o bufniță fâlfâi din aripi printre copaci, iar în depărtări se auzi cântecul unui huhurez. De undeva dintr-un iaz, din adâncurile pădurii, răzbătu plăcut concertul broaștelor. Cerul era înstelat, fără pată de nor, iar luna nouă lumina slab întinderile. Tinerii se strecurară cu grijă printre morminte până la locul unde trebuiau să împlinească legea blestemului. Bărbatul săpă o gropiță între cele două cruci ale străbunicii și străbunicului, așeză cutiuța, așternu
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
visat că am fost iar la biserică, eram singură înăuntru și crescusem așa de mare că puteam să mă uit afară pe geamurile înalte. Capul îmi ajungea până în tavanul pictat cu stele, ori parcă nu mai era tavan, ci cerul înstelat deasupra mea. M-am jucat acolo cu stelele și cu sfinții care coborâseră de pe pereți și deveniseră mari ca mine. Când m-am săturat de joc am vrut să plec acasă, dar n-am mai putut ieși pe ușa bisericii
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
Zborul meu Adorm cu tine pe-o aripă de dor, La ochii tăi, ce par tot mai departe, În zborul meu din vis ca un condor Aștern iubire-n ape-nvolburate. Răpită-n gânduri 'n-al zborului mister, Prin bolta-nstelată din nou chemată, Plutesc printre aștrii,prin caldul eter, Cătând iubirea-n viață...zbuciumată! Și m-am oprit în zborul meu pe iarbă Printre luceferi în chip de lucurici, Două sclipiri de peruzele-ntreabă De ochii mei..." -Mai sunt așa
ZBORUL MEU de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383340_a_384669]
-
aprindem o lumină pentru acest fiu al Ardealului. S-a născut la Cluj, la 31 ianuarie 1926. Și ca poet, și ca actor, s-a impus prin sensibilitatea sa nativă. Mai toți cei din familia istorică Stanca - au lăsat urme înstelate după ei. Tatălui său, prof. univ.dr. Dominic Stanca i se datorează fondarea a două spitale, unul în Cluj - și un altul la Orăștie. Dar numai Orăștia-l omagiază, cu recunoștință evlavioasă în fiecare an. Clujul, se pare, are mult mai multe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
familie de oameni simpli, tatăl, Teodor Fătu, fiind lăcătuș, iar mama, Maria Ioan, originară din Vasiova, fiind muncitoare, se năștea la începutul veacului trecut o stea a folclorului bănățean în căsuța de pe acea stradă, ce avea peste ani să se însteleze cu faima numelui celei ce venea pe lume, în sălasul ei, Aurelia Fătu-Răduțu. Preluând numele artistei strada de altădată, Bârzăveni, pe atunci a nevoiașilor, urcă azi în constelația bogaților spirituali. N-aveam, poate, să reflectez la aceasta, dacă maestrul Benone
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
rotație și revoluție, vedem un cer care nu există decât din punctul de vedere al geamului minusculei noastre celule și, culmea, inventăm sumedenie de povești fascinante despre o minciună cu adevărat frumoasă, căci nimic nu se compară cu un cer înstelat într-o noapte călduroasă de vară. E un capitol special, așa că nu-mi bat capul să mai salvez aparențele, scriu ca să mă simt eu bine, scriu despre ce-mi trece prin cap. Cei care citesc ar putea foarte bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
la pământ, apoi o seară pe cinste, la cabană, cu punci sau vin fiert, muzică populară cu acompaniament de chitară și acordeon, iar apoi momentul despre care se spun atâtea grozăvii, când ieși în fața cabanei ca să te uiți la cerul înstelat de iarnă, primul sărut și cineva care‑ți aduce‑n dar o stea. Hans vrea să guste și el o dată o felie din aia groasă de tort, cu multă cremă, dar Sophie îi interzice. N‑are voie nici să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rog să mă lase în visul meu... de dor! Se joacă pe gene, văzând ochi albaștri, Le dă a ei sclipire și-i transformă-n Aștri... De sus, în noapte, ei privesc la tine. Dorința iubirii trăiește-adânc în mine! Mantia-nstelată pe bolta cea senină, Se-ntinde peste-a noastră iubire divină! © D. Theiss Referință Bibliografică: Dorința visului... Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 956, Anul III, 13 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile
DORINŢA VISULUI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364326_a_365655]
-
împodobit Sunt daruri pentru toți, Să Vii la noi acasă! Să Vii căci știu că poți! Iartă-ne păcatele! Și noi iertăm pe alții; Adu-ne mântuire Și-ai grijă de copii! Cad afară fulgi de nea Și cerul e-nstelat, Ingerii din ceruri cântă: „Mesia E-mpărat”! O Isuse prunc născut! Tu aduci Crăciunul, Cu patul cald și pregătit Ne-nvăluie Ajunul. Și ne-am rugat necontenit Mereu ne-Ai ajutat! Tu ne-Ai iertat și Ne-ai iubit Deși, n-
DE CRĂCIUN de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361552_a_362881]
-
o lume fără seamăn Alături de Hyperionul geamăn Născând un vis cu prețul nemuririi... ORICÂT AȘ MURI Și iarăși devin anonimă captivă năucitorului vis -travesti- cum numai Hyperionului sunt rătăcita cu fața spre Cruce. * * * * * Convoi de luceferi blând mângâindu-mă și înstelându-mă-n frunte c-un semn minuscul dovadă că -oricât aș muri - MĂ VOI NAȘTE în același misterios labirint rătăcindu-mă... RUGA EMINESCULUI Fie să nu mă tămădui-tămăduiesc de harul ceresc; să nu mă mai simt navigând singură într-o
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]