16,346 matches
-
copilăriei și tinereții ei a fost de mult făcut una cu pămîntul de buldozerele ceaușiste, vechile cunoștințe au murit sau s-au înstrăinat, nimic din visele suedeze despre "întoarcerea acasă" nu mai corespunde realității. Dezamăgirea este mare, iar sentimentul de înstrăinare este total. Este greu de spus, de aceea, dacă pentru scriitoare "acasă" înseamnă Suedia sau România. Cu siguranță, și România, și Suedia, chiar dacă în ambele țări se simte singură, înconjurată de străini. Pentru prozatoare "acasă" înseamnă florile care îi înfrumusețează
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
explicit o carte problematică, romanul pune foarte multe întrebări de etapă, toate transformîndu-se în final într-o meditație prea puțin optimistă asupra lumii contemporane și a destinului omului aflat în imposibilitatea de a depăși un destin care îl condamnă la înstrăinare și nefericire. Multă vreme noi, viețuitorii în vasta închisoare care era România lui Ceaușescu i-am invidiat pe cei care au avut șansa să emigreze. Simpla plecare din țară echivala pentru cei rămași în țară cu intrarea în paradis a
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
pe cei care au avut șansa să emigreze. Simpla plecare din țară echivala pentru cei rămași în țară cu intrarea în paradis a celui în cauză. Cartea Gabrielei Melinescu demonstrează însă, cu o impresionantă forță epică, faptul că sentimentul de înstrăinare a fost, cel puțin la fel de apăsător și pentru românii care au avut șansa să evadeze din lagărul comunist și să își găsească un rost în Occident: Am fost lovită de un gînd teribil: cel care are două patrii nu are
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
în vederea păstrării identității. Tot despre "izolare" a vorbit și Ion Baba, scriitor român din Voevodina, arătând că există totuși un avantaj al minoritarului, acela că nu e mărginit la o singură cultură. Gheorghe Schwartz s-a referit și el la "înstrăinarea de vecini" și la necesitatea unei schimbări de mentalitate la scriitorul român care este prea individualist. "Primul român care va lua premiul Nobel, a profețit sumbru-sarcastic Gh. Schwartz, va fi linșat de confrați". Marius Tupan a vorbit despre "confuzia de
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
la sursă într-o ediție din 1941, și la Conceptul de angoasă al lui Kierkegaard. Referințele germane curg firesc în continuare, intersectate cu trimiteri la Blaga și Călinescu, pentru a pune în evidență ideea că "angoasa este expresia afectivă a înstrăinării omului într-un univers ostil", iar "bucuria creatoare este semnul victoriei asupra alienării" (p. 23). Apelul la concepția marxistă revine periodic, ca și în eseul despre Franz Kafka, pentru a arăta că marxismul "nu aruncă peste bord sentimentele ca elemente
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
Halo2, Paddleless Press, 1999. Pentru ele a primit mai multe premii, dintre care: Geoffrey Faber Memorial Prize, Hawthornden Prize, E. M. Forster Award, James Tait Black Memorial Prize for Fiction. Timothy Mo scrie cu umor, tandrețe și un acut sentiment de înstrăinare despre întâmplări insolite pentru imaginația europeană. În spatele discursului romanesc, ca și în spatele acestui interviu acordat cu mare generozitate și promptitudine - lucru rar la romancierii consacrați - se ghicește un spirit tăios și un lirism moderat de o inteligență extrem de nuanțată. LIDIA VIANU
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
parte din două lumi deodată. Cărțile tale se concentrează asupra unor eroi care sunt dizlocați și țin de mai multe universuri simultan. Dislocarea e o trăsătură importantă a literaturii contemporane. Exilul e condiția definitorie a mileniului trei, cred. Cum suporți înstrăinarea acestui exil, emoțiile lui adesea istovitoare? TIMOTHY MO: De chestiunile personale mă voi ocupa într-o formă aparte, dacă voi trăi să-mi scriu autobiografia. LV. O altă trăsătură majoră a eroului postmodern - Desperado, cum îl numesc eu - este însingurarea
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
aceeași: "Ne vedem rar, prin vitrinele librăriilor, când ne mai apare poza pe vreo carte." (L.V.). "Viețile noastre s-au așezat. Ne-am găsit fiecare un loc al lui în Oraș, suntem tot mai buni amici. Dar e foarte multă înstrăinare pe aici." (I.Es.P) Volumul conține trei secțiuni și, deși textele nu sunt semnate (poemele nu au nici titluri), putem să ne dăm seama cui aparțin. În primul ciclu și poate cel mai bun al cărții, Despre autonomia de zbor
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
o strategie psalmică despre amenințarea pe care o aduce dușmanul ,țării sfinte", invocarea divinității pentru pedepsirea vrăjmașilor și așezarea celor amenințați sub ocrotirea unui spirit protector, care este aici Ștefan cel Mare, ca voievod sacralizat (p. 161). Sentimentul catastrofei, motivul înstrăinării și speranța mântuirii neamului sunt de origine biblică în Doină, receptate pe filiera lui Dosoftei. Psalmii moderni macedonskieni îl prevestesc pe Arghezi, prin ,contradicțiile egolatre", dar sunt mai aproape de Heliade datorită diminuării sentimentului liturgic (p. 179-183). Foarte bune pagini de
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
franțuzești sau rusești, poemele de dragoste ale lui nea Gică închinate iubitei pe cît de banale pe atît de îndepărtate (,o amintire de jale, o amintire de dor./ Amintirea de dragoste despre tine/ se ascundea mereu după o amintire de înstrăinare") este un tribut adus parcă lui Florin Iaru și, în general, optzecimului de la care, lucru firesc de altfel, T.O. Bobe a învățat multe: ,Treceai pe bulevardul Pache Protopopescu,/ îmbrăcată în deux pičces -/ erai doar avantaje,/ erai numai exces./ Aș
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
publicistică foarte productivă în alarme și decepții naționale. Un foarte bun analist politic al stării din Republica Moldova s-a dovedit de-a lungul timpului Vitalie Ciobanu. Eseul său Frica de diferență evidențiază cu sagacitate sursele separatismului basarabean de azi, efectele înstrăinării de România, dislocarea identității naționale, adoptarea modelului rusesc de comportament. Diagnosticul este foarte sever: ,sub ocupație rusească, moldoveanul nu a dorit respectul, el a râvnit mereu indulgența celuilalt" (p. 352), fapt ce i-a afectat pe termen lung demnitatea, considerată
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
sunt cea care le dă sens), narcisiacă (adică, sensul fiind al meu, mă proiectez pe mine în lume, o descopăr după chipul și asemănarea mea ș...ț)." E drept că vocea eului biografic răzbate adesea în paginile jurnalului, clamând solitudinea, înstrăinarea și angoasa; dar "aventură formativă" pe care o promite nota introductivă e, de fapt, o inițiere ratată, căci ea se bazează pe o "existență suspendată, provizorie, întreruptă". Altminteri, Elveția nu oferă spre contemplare bănci, ceasuri sau marmote, ci doar un
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
ipostazele recurente ale iubirii, ambele demascând cruda nepotrivire la care se reduc toate scenariile erotice. Nescafé, Singurătatea și diavolul nemilos, Simțul ridicolului fac parte din categoria textelor în care căsnicia reduce toată poezia sentimentelor la banalitatea prozei comune, apoi la înstrăinarea de celălalt și chiar de sine însuși, la ura greu reținută față de o iubire-carceră resimțită ca o formă ireversibilă de anulare a libertății ființei. În Nescafé, soția așteaptă cu nerăbdare, din chiar prima zi a mariajului, ziua morții bărbatului ei
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
se oferă ceea ce cronicarul Nicolae Costin, menționat într-un motto, numea "ospețe pentru dzicături", "ospețe" la care convivilor li se asigură chiar un meniu... cronicăresc, în acompaniamentul stilistic necesar: "Ar mai fi și alte reflecții prilejuibile de fenomenul autohton al înstrăinării, pe care cercat-am a-l surprinde mai cu seamă sub aspectele sale dezavantagioase, dar ne oprim acilea și fiindcă, după echinocțiul de toamnă, ziua se arată ceva mai scurtă și nepropice rezolvirii tutulor treburilor la care se înhamă omul
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
E acea capacitate de-a pune în paranteză „inima” proprie, în favoarea unei perspective care depășește eul empiric, cu caracter generalizator, asupra căreia au glosat marii lirici ai modernității, de la Edgar Poe la T. S. Eliot. Tonul e ușor amuzat, insinuînd înstrăinarea de sine ca o anestezie: „Te preschimbi pe nesimțite în ceva ce nu/ poți trăi, o arătare pe care n-o poți/ descrie, să fie viața ta,/ să fie viața altui ins despre care ai citit/ într-o carte, poate
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
după revoluție, Bănulescu se purta foarte amabil cu mine, dar prefăcut parcă, mereu cu capul în pământ și cu aerul oarecum absent sau că se gândește în altă parte. Pe când eu, ascultându-l, căutam să înțeleg de unde venea ușoara lui înstrăinare, poate antipatia în ce mă privește și cum credea el, totuși, că amândoi am fi venit de foarte departe? Mă întrebam dacă, la mijloc, nu era totuși vorba de ceva... de vreo deosebire de clasă, dar nu socială, un lucru
4 decembrie 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12979_a_14304]
-
mai mari care, după un an de noviciat, a părăsit contemplativul Ordin fără să fi depus jurământul. Dar nu mi-am închipuit că plecarea o să se lovească și de alte împotriviri sau, în orice caz, nu din partea părinților care, după înstrăinarea moșiei de douăzeci ori douăzeci de metri, s-au lepădat de mine, nu fără a-mi da, în prealabil, luminosul exemplu al celor două surori mai mari stabilite în imediata vecinătate.
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
Până n-ai rostit vorbele astea în fața cuiva, liliacul își aparține.” Odată rostite, “te pomenești că ai rămas fără cuvinte, și fără copac.” Astfel de conversații trimit cititorul la titlul enigmatic al cărții și dau o oarecare idee despre cauza înstrăinării cuprinse în el. Tribulațiile personajului se ivesc cel mai adesea din impetuozitatea gândului care “se rostește pe sine”, din ruperea lui de lume și de sine. Punându-și masca copilăriei, autoarea scoate în evidență cauza nebănuită a destrămării ființei, înstrăinarea
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
înstrăinării cuprinse în el. Tribulațiile personajului se ivesc cel mai adesea din impetuozitatea gândului care “se rostește pe sine”, din ruperea lui de lume și de sine. Punându-și masca copilăriei, autoarea scoate în evidență cauza nebănuită a destrămării ființei, înstrăinarea prin cuvânt, care vine, în mod fatal, dintr-o nevoie imperioasă de a numi. Mariana Vartic, O lume fără mine, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003, 122 p.
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
e funciarmente antilirică astfel cum sugerează Jankelevitch, arătând că aceasta se întemeiază pe revelarea unei pluralități, emoțiile și ideile fiind nevoite a renunța la solitudinea lor seniorală, a coabita cu mulțimea. Să fie orice "democratizare" de atitudine sau limbaj o înstrăinare de practica lirismului, egotic prin definiție? - Antilirică e, numai, ironia; umorul, dimpotrivă,-i liric. Humour derivă, în engleză, din termenul francez humeur "umoare". Hipocratică, accepția genuină a umorii va fi fost aceea de "lichid organic al corpului uman". Între umorile
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
necredinciosul mâinile le pierd prin măruntaiele nopții sunt gata să le înhațe ligamentele orelor să le articuleze în lumea incestului asta-mi mai lipsește să mă culc cu propria-mi făptură chiar ar fi o crimă desăvârșită! Ah, dar și înstrăinarea are efectul drogului Visele toate se lipesc precum niște abțibilduri pe pielița lumii anesteziind și cea mai pipernicită realitate îmi plâng în draci silabele ce mi-ai ciuruit plăcerea de-a îngurgita lumină pe inima goală dar poate mai bine
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
de consistență, plină de aventuri și marcată de nevoia de a avea succes În afaceri pe care o duce, o viață În care el, copilul de altădată, e doar un apendice silit acum, odată cu pierderea ei, să reevalueze intimitatea și Înstrăinarea, să caute un echilibru Între vertijul amintirilor și acceptarea imposibilității de a mai schimba ceva, un echilibru Între lumea privită prin ochii lui și realitatea ei. Narațiunea are ca punct de plecare sosirea personajului la Aeroportul Otopeni pentru a asista
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
emigrant sunt de o duritate pe care nici măcar privirea inocentă a lui Danny nu o poate diminua. Deși naratorul adoptă de cele mai multe ori perspectiva acestuia, realitatea e prezentată printr-o lentilă care deformează prin chiar obiectivitatea ei, sugerând de fapt, Înstrăinarea personajului de toți ai săi și detașarea de comportamentul celorlalți (excepție fac doar scenele dintre cei doi adolescenți, apropiați prin aceeași nevoie de a se apăra de duritatea vieții): „Tata băuse și toată casa mirosea a bere. Era deasupra maică
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
Împăcări Între trecut și prezent, Între sine și ceilalți, fie sub semnul unui proces antagonic care Îi face imposibilă apartenența la un popor, o colectivitate, o familie, obligându-l să construiască un echilibru fragil, să-și retrăiască permanent temerile și Înstrăinarea căutând o soluție pentru a face posibilă viețuirea. În cel de-al doilea roman al lui Jean Mattern, intitulat Lapte și Miere, protagonistul afirmă: „Și, pe deasupra, evenimentele istorice importante pe care le traversăm pe parcurs au un rol aparte În
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
nu au suficient curaj pentru a lua măsuri, ci aleg calea sigură a evitării oricărui conflict. Lașitatea e, de fapt, tot o formă de apărare a unei societăți bolnave, care preferă uitarea dată de băutură, acceptarea unor căsătorii de conveniență, Înstrăinarea de celălalt/familie și apropierea de vecinii mai bine văzuți În societate, ieșirile la picnic și hainele scumpe adevărului. Lewis este de la Început privit ca un excentric, asemenea mamei sale care s-a Înecat În urma unei Întâmplări nefericite, „ajutată” și
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]