154 matches
-
Mai și nude naiade, puțin dezmățate, urmărite acerb, de Zei răzvrătiti, alungați din Pleiade...Superb! Altă idee mai bună, nu ai? Hai, imploră-ți Zânele, coborâte din Rai, să se-oprească o oră din râs și hârjoană, să lase Zeii-ntărâtați să se-nece-n bulboană, dar să-mi salveze păsările și florile... Apoi să continue în Rai Sărbătorile! ... Până atunci, eu te voi adora "in absentia"...fiindcă ești Zeu Suprem și Poezia mea... Antonela Stoica 19 Aprilie 2017 © Referință Bibliografică
SĂ CONTINUE ÎN RAI SĂRBĂTORILE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/antonela_stoica_1493116969.html [Corola-blog/BlogPost/374010_a_375339]
-
care s-au hrănit atâta vreme. De jos, Pepita surprinsă ea însăși de atacul păsării, Apoi deznodământul și neputința de a înfrunzi. se porni pe un lătrat spăimos, prelung, lugubru. Uliul, înspăimântat la rându-i, își slobozi prada în fața * * * cățelușei întărâtate, depărtându-se. Prăbușit în țărână, Porumbelul simți dimineața strecurându-i-se în porumbelul se zbătea. trupu-i cuprins de spaime. Cățelușa nu-și încetase lătratul zbuciumat. Curând Fiecare clipă furată soarelui din cușca nemiloasă era porumbelul își dădu seama că scăpase
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
care are nouă fiice (zeități ale valurilor) îmbrăcate cu voaluri și mantii albe: Ranarsdaetr - talazurile; Bylgja - hula marină/freamătul subacvatic; Blodughadda - vălul roșu al asfințitului vestitor de furtună; Duna - cufundătoarea; Heffring - valul impetuos; Himingloefa - oglinda cerului/marea calmă; Kolga - valul întărâtat. Aegir are și doi slujitori loiali: Eldir și Fimafeng, cel de-al doilea fiind ucis de Loki la un banchet al zeilor din tărâmul de sub ocean. Mai era numit rar cei drept și "Gymir", era zeul mărilor și oceanelor în
Aegir () [Corola-website/Science/299545_a_300874]
-
iubirea culturi dionisiace. Balcanicii februarie, Valentine`s Day, zi înfometați, apa celor însetați? ocupă un loc atât de importat sunt mai înfoca ț i , mai închinată iubirii în amintirea Dar cum ar fi dacă, în viața oamenilor, i s-a întărâtați, mai puternici, mai Sf. Valentin. Românii știu măcar numai pentru o zi, închinat o zi din cele mai voluptoși decât frații lor de destul de putin despre acest iubirea ar fi stăpâna pe toate vechi timpuri, chiar înainte de peste ocean. Zona
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/87_a_50]
-
vizita la Beyruth, oraș pe care regele Amaury îl dăduse ca vasal prințului grec, pentru a-l răsplăti pentru bunele lui servicii și în curând ea se aflî în cele mai bune relații cu el. Între timp, la Constantinopol, Manuel, întărâtat mereu de aventura Filipei, fulgera împotriva seducătorului și trimitea tuturor ofițerilor și vasalilor ordinul să-l prindă oriunde l-ar găsi și săți scoată ochii "pentru a-l pedepsi de răscoalele lui și de purtarea imorală față de familie". Spre norocul
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
merită soarta. În zilele noastre, cum lucrurile nu merg bine (dar unde în lume merg bine?) și nu se vede lumină la «capătul tunelului», se caută tot timpul vinovați. Și iată că s-a găsit unul. Poporul, în mare parte întărâtat de politicieni, strigă «Capul lui Moțoc vrem...»!!! - a se citi al preșe dintelui ales tot de popor - Traian Băsescu. S-a găsit vinovatul de toate relele din ultimii 8 ani, ba chiar de la Revoluție încoace. Iar mă întreb - așa să
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/94_a_144]
-
17 din Biblie este descrisă lupta dintre Goliat și David din timpul războiului evreilor cu filistenii. stând la început pe două dealuri opuse. “Pregătirile de război” constau în incitări verbale, după care cei doi conducători ai grupurilor rivale se întâlneau, întărâtați, la mijlocul distanței dintre dealuri, mergând lent unul spre celălalt. Conform legendei, David l-ar fi nimerit pe Goliat in frunte cu o piatră dibaci azvârlită dintr-o praștie, Goliat s-ar fi clătinat și prăbușit, camarazii lui Goliat părăsind apoi
Goliat () [Corola-website/Science/319235_a_320564]
-
afla tatăl ei, suferința mamei și chiar sentimentele războinicilor din castel. Spuse, precoce: — Manju! Nu spune lucruri care o supără pe Mama! Nu crezi că e groaznic pentru ea? Tata e afară, luptându-se cu inamicul. Nu-i așa, Mamă? Întărâtat, Manju își privi sora și sări la ea, continuând să gesticuleze cu coada de săgeată. — Proasta de Chacha! strigă. Chacha își ridică mâneca peste cap, ascunzându-se după mama ei. Ia, fii cuminte! Încercând să-l liniștească, Oichi luă săgeata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
N-o fi având dl. Iliescu nici o vină în dezechilibrarea pieței muncii? O fi uitat că dezastrul provine, în proporție covârșitoare, din decizia de a-i salva prin pensionare pe securiștii și activiștii fugăriți ca hoții de cai de populația întărâtată, în decembrie '89? Evident că pe lângă criminalii din Securitate și din P.C.R. s-au furișat imediat și alte zeci și sute de mii de românași iubitori de muncă precum de ardei iute în ochi. Pentru acest dezechilibru tragic F.M.I.-ul
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
spus: - Dacă îi sărut, sunt sigur că am înfăptuit un lucru grozav! Am înghițit în sec, dezmeticindu-mă! Eram băț! Nu înțelegeam de ce nu ești lângă mine. Simțeam că te aflai totuși în preajma mea, dar nu vroiai să te arăți. Întărâtat, prelungindu-mi starea, te doream furibund, însă bruneta sau mai bine zis sânii ei mă obsedau, amestecând viziunile. Merele ei dulci mă înăbușeau, se unduiau deasupra mea. Tu nu erai acolo... eram nedumerit, îmi lipseai ca substanță și, nervos că
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
asemenea, alegerea nu poate fi ceva ce avem deja, de vreme ce ceea ce avem deja nu ne e de prea mare folos sau nu ne câștigă respectul. Oh, acest lucru mă făcea să simt un mare dispreț, modul în care mă simțeam, întărâtat și sălbatic. Nenorociți de sclavi! mă gândeam. Lași neisprăviți! Cât despre mine personal, care nu eram cu mult mai bun decât unii dintre cei mai răi, invenția mea și lucrul meu special erau simplitatea. Doream simplitatea și refuzam complexitatea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe cuvântul „toți“. S-a uitat întâi la doamna Silsburn, pe urmă la mine, apoi la locotenent. — Vă puteți relaxa, a adăugat ea. Toate-s bune și frumoase. Ce vreți să spuneți? Ce s-a întâmplat? a întrebat doamna Silsburn întărâtată. — Exact ce am spus. Mirele nu mai e deranjat de fericire. În vocea doamnei de onoare răzbea din nou o inflexiune familiară. — Cum vine asta? Cu cine ai vorbit? a întrebat locotenentul. Ai discutat cu doamna Fedder? — Am spus doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
așternută lîngă pat. Dă-l naibii! Îți dau o sută de sticle și zece blănuri în loc. Răspunde la ce te-am întrebat! Brațele bărbatului au răsturnat-o peste trupul lui, continuînd s-o frîngă. A, rîde Paula prinsă în joc, întărîtată, lipită de el se pare că gelozia e mai eficientă decît coniacul. Rîsul femeii, semn că i-a descoperit momentul de cădere, aduce în mintea lui Radu imaginea găleții răsturnate și-i trimite în urechi amintirea înjurăturilor lui taică-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei nu se pricepea la luptă. Tom îi arse un pumn zdravăn în umăr. Emma se năpusti în pieptul lui Tom și-l trânti din nou cu spatele de ușă. După o secundă, săriră unul la celălalt, ca doi dulăi întărâtați, încleștându-se și învârtindu-se în cerc, Tom trăgând de cămașa lui Emma și acesta din urmă agățându-se de haina lui Tom. Emma încercă să-și doboare adversarul, îndoindu-și un picior pe după gamba lui Tom. Tom îl izbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai bâțâie de frică, măi băieți! Du-te-n p...da mă-tii, cu ea, cu tot, de curvă sifiloasă! îi aruncă Dănuț, strângând la maximum garoul improvizat, pentru a stopa hemoragia. Răvășită ca o Nemesis sau ca o Harpie întărâtată, cu ochii turbați ai Meduzei, Cău-Cău pune trofeul însângerat într-un coș de nuiele, pe care îl și ridică de toartă, smucindu-l violent cu amândouă brațele, de la pământ. Mișcarea bruscă îl surprinde pe Boss, deja speriat binișor de bombe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
scremându-se și storcându-și accelerat mintea, după o altă gogoriță. Vă rog... Vă rog frumos, domnilor! Fiți indulgenți! În principal... Nițică încredere! Ce, păi? Ce, indulgenți? Ce, încredere? Măă...! Trageți de timp! Ați abuzat destul de paciența noastră, pungașilor! se răstește întărâtat și pretențios, totodată, Mânecuță, ridicându-se de la birou și schițând amenințător un pas, către scaunul lui Boss. Încrederea este întotdeauna o chestiune cu dublu sens! Iar dovada, dovada e chiar aici, în coșul acesta, plusează el triumfător și dă să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
noroiul gros. De o parte și de alta a drumului forestier pădurea fremăta, Înspăimântată, parcă, de urletele mașinăriei. Câțiva stupi, clătinați de zvâcnetele de animal rănit ale tractorului, se prăbușiră cu zgomot și se sparseră. Zeci de mii de albine Întărâtate izbucniră din cutiile lor. „Luminile!” zbieră Directorul către omul de la volan. „Stinge repede luminile!” Însă acela, asurzit de zgomotul de porc târât spre locul de tăiere pe care-l scotea motorul Încins, nu auzi nimic. Albinele se repeziseră spre faruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
certe sau, după cum scria Duc de Montebello ministrului de externe Drouyn de Lhuys, la 18 decembrie 1862, că pretenția Porții de a prohibi armele în provinciile de sub suzeranitatea ei era discutabilă și că supușii creștini ai acestei Puteri nu trebuiau întărâtați 9. La 18 decembrie, Tillos îi scria șefului diplomației franceze că Al. I. Cuza, sigur de impresia favorabilă pe care a lăsat-o la Constantinopol, face tot ce se poate pentru a se sustrage controlului direct al agenților, ca să diminueze
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pădurii. Priveliște dezolantă: „Avînd buna încredințare de ce putea fi acolo, Vitoria își adună cu palmele straiul în poala din față și-și dădu drumul alunecuș pe urmele băiatului. Cu tîmplele vîjîind răzbi în frîntura de mal, în lătratul ascuțit și întărîtat al cîinelui. Gheorghiță svîcnea în plîns cu ochii acoperiți de cotul drept înălțat la frunte. Oase rupte, cu zvîrcurile umede, albeau țărîna. Botforii, tașca, chimirul, căciula brumărie erau ale lui Nechifor. Era el acolo, însă împuținat de dinții fiarelor. Scheletul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și cehoslovac. 1. Istoricul folosirii câinilor În serviciul armatei și În război Se pare că primele participări ale câinelui la luptele dintre om și semenii săi sunt marcate de apariția rivalității dintre triburi când, În mod instinctiv, ca și lupii, Întărâtați și asmuțiți de membrii unui trib, se Încăierau haitele de câini Între ele și se luptau până la moarte. Pe vremea grecilor și romanilor erau echipați cu armuri și zgărzi prevăzute cu ghimpi, fiind trimiși În liniile inamice de luptă, unde
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
spune-i că l-ai găsit la percheziție. Poate îți oferă vreo gradație. Dar am greșit. Dacă i aș fi dat cu un par în cap, ar fi rezistat mai ușor. Atunci am văzut foarte bine că ursul nu trebuie întărâtat și prostului nu trebuie să-i pui oglinda în față. M-a dezbrăcat din nou și m-a percheziționat atât de amănunțit, încât ceilalți milițieni începuseră să-l insulte. Fusese pus în inferioritate de un deținut și era complexat în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nici Baciu nu a putut face abstracție, arătând cu degetul spre: „...N. Strâmbu și Gh. Lungu din Căzănești și Gh. Ciobănașu din Buhăești”, precum și spre „...Pavel Bărbosu care a pus mâna pe ușă ca să intre înăuntru”. Încercând să calmeze oamenii întărâtați și înrăiți de sărăcie și lipsuri, autoritățile orașului au folosit și unele tertipuri. Iată ce spunea în acest sens martorul: „...joi a venit Ghiță Hodorcă și ne’a spus să ne adunăm că are să ne spună Primarul că a venit
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
îți era devotat, întotdeauna te pomenea cu mare admirație. Într-o după-masă, ne-am întors pe un drumeag care a cotit pe neașteptate în fața fermei Amorne, loc evitat, în general, de mine. Am trecut repede, însoțiți de corul unor dulăi întărâtați, și tocmai încercam o senzație de ușurare când, deodată, Bob Arkwright, patronul „Leului Negru“, s-a ivit de după colțul unei ulicioare. S-a apropiat de noi, cu expresia îndârjită a unui câine care-ți iese în cale tăcut, dar gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
locomotiva neagră ca un bivol sălbatic, plină de zgură pietrificată și de leșie aburindă, s-a îndepărtat de noi ca un vis urât, nu însă înainte de a ne traumatiza organul auditiv cu două semnale stridente și câteva pufăituri de taur întărâtat, pentru a-și manifesta astfel superioritatea forței brutale și disprețuitoare față de pigmeii pe care-i târâse până aici, abandonându-i lângă o rampă de încărcare-descărcare la marginea unui triaj, dintr-o gară minusculă în câmpia Bărăganului: Dudești. Întrucât de la drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dezlănțuire a maselor În 1803. Noul mitropolit al Moldovei, Veniamin Costachi (1803- 1846), i-a adăpostit pe evrei În biserică, ieșindu-le pogromiștilor Înainte cu crucea În mână : „Numai trecând peste trupul meu - se spune că a strigat mitropolitul mulțimii Întărâtate - vă veți putea Împlini pofta nelegiuită Împotriva evreilor” <endnote id=" (109, p. 116)"/>. Se zice că Veniamin ar fi reușit să liniștească poporul „cetindu-i pe stradă molitvele Sfântului Vasile” <endnote id="(680, p. 42)"/>. La 19 aprilie 1804, alarmat de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]