151 matches
-
a treia, cauza pare pierdută. N-o văd pe doamna Andronescu ridicând problema măcar de dragul discuției, darmite să pună degetul pe rană. Ca om politic versat ce este, știe că nu există nimic mai primejdios decât un cuib de viespi întărâtat. În destule locuri, funcțiile de rectori, decani, șefi de catedră corespund ierarhiilor politice echivalente: președinte, vicepreședinte și secretar ai organizației de partid. A închide aceste instituții înseamnă, finalmente, a da o lovitură mortală partidului. Or, trebuie să fii sinucigaș pentru
Ați fi de acord să se desființeze universitățile proaste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7588_a_8913]
-
accesoriu ce depinde de altceva sau stă în legătură cu altceva”. Îl reproduc cu ortografia originalului: „muierile sunt forte sollecite de celle mai mice circumstantie alle ornatului seu” (termenul sollecit sau sollicit fiind explicat la locul său în dicționar: „tare ațâțat, foarte întărâtat, foarte turburat”, „turburat în suflet, plin de cură, de temeri, nestâmpăr, nestâmpărat, neîmpăcat etc.”). E interesant că Laurian și Massim îi atribuiau lui circumstanță și sensul actual al cuvântului împrejurime: „loc învecinat: «credeam că te voi afla în circumstanțele acelei
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
obținut fără niciun efort prin investiția miraculoasă, vorbindu-i cu acea voce doldora de bani care-i susura lui Gatsby în urechi de pe buzele iubitei sale. Jordan știe să-și stimuleze până la orgasm lupii tineri, brokerii pe care-i formează, întărâtați asemeni unor războinici feroci, „Moby farging Dicks”, încarnări ale lui „Captain farging Ahab”. Referințele la Melville se topesc în ignoranța auditoriului, însă ele relevă în Jordan un fel de eroism al spoliatorului intreprid, ingenios și curajos care provoacă societatea din
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
nevroză cinstită învinge/ șarlatania unei halucinații religioase. dar îl adoptă pe dumnezeu ca/ principiu activ". Sau: ,pacienții unei minuni sînt oameni cu putere mare de reflexie". Sau: ,identitatea este o coajă de nucă. puțini reușesc să o desfacă, și atunci, întărîtați, o sfărîmă cu talpa". Conceptele nu sînt totuși complet eliberate de fascinația absconsului. O altă manieră în care poeta înțelege a se exprima ,pozitiv" este ornamentul ostentativ, decorativismul. în mod surprinzător, decepția moral-formală a deșirării exasperate se încunună cu o
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
și pe cei ce abia aspirau la gloria muzelor, bucurânduse că pot sorbi o bere la doar o masă-două distanță de mai-marii condeiului, autorități recunoscute ca atare de toată lumea. în amestecul acela de talente și vârste, în zumzetul de stup întărâtat, din care nu puteai înțelege nimic, răsuna câteodată, brusc și acoperind murmurul de până atunci, un strigăt: „Ahoe!”. Dacă îți îndreptai privirea în direcția din care se auzise, puteai vedea la o masă (la care de regulă nu se aflau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
totu...pântru a... as... icura... construirea...comunism-hâ!-lui... Mi-am dus mâna la gură, a minune. Eram ceva mai încolo de Telefoane. Eram pe la Tănase. în câteva zeci de secunde, ne trezirăm împreunați de o mulțime de trecători. Toți ascultau întărâtați vocea, ca la izbucnirea unui război. Unul râse nervos, apoi țipă în gura mare: - Nu se poate!... E film, dom-le, ăștia e de la cinematografie. O ceartă violentă izbucni pe loc. Unii, care erau contra, zbierau: Lăsați... s-auzim și
Pe Obi, pe Irtîș... (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10786_a_12111]
-
se făleau cu șepcile lor cu margine roșie, pentru care, la rîndul lor fuseseră taxați cu porecla rușinoasă de „pătlăgeaua vînătă”. Nu puține au fost „creioanele” care primiseră cununa de martir a vînătăilor și juliturilor din mîna răzbunătoare a „pătlăgelelor”. Întărîtate, „creioanele” puneau la cale hăituiala cîte unei „pătlăgelele” izolate și, chiuind, trăgeau în micul nobil din praștii cu bătaie lungă. „Pătlăgeaua” singuratică, zgîlțîindu-și ghiozdanul, se salva în grabă în vreo străduță și, palidă, cu un galoș pierdut în fugă, rămînea
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
datoria potolindu-și foamea cu carnea (deja tranșată de măcelar) a bietului dom' Cotolan. După regrete contracarate cu o “tărie” la “botul calului” (era să zic câinelui) incidentul era de domeniul istoriei, așa că ... “Pe ce jucăm?, zise Toma, provocator și întărâtat. “Măi Tomiță, spuse cu vocea lui lungă și duioasă revizorul din dl. Cotolan, de când mă rog de tine să-ți faci un costum de comandant de pionieri. Este nevoie și este necesar pentru un post pe care, nu-l văd
PARTIDA DE RAMŞ ŞI CÂINII HĂMESIŢI LDE A BIRTUL LUI MISAC!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360762_a_362091]
-
iepure. Părea că are mereu un zâmbet nătâng de milog, uitat pe față și că se temea să-și privească în ochi, semenii. Vulpe l-a abordat direct, răspunzând salutului lui Felix cu un ton ca un mârâit de câine întărâtat, gata să muște: -Hai, salut Vulpe! Ce te aduce la mine, la poartă? - Nu ghicești? Cât mă costă ca să-mi dai înapoi antena? Sunt dispus să -ți plătesc, cât ceri și să trec cu vederea, fără să vă reclam la
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
încuraja: - Pe el, mă, pe el! Nu-l lăsați să fugă cu banul! Așa, dați-i, dați-i! Să se învețe minte cum se câștigă banul! Așa, așa! Dar băiatul cel isteț stătea deoparte și râdea amuzat de prostia turmei întărâtate. Pentru că noi, ceilalți, alergam ca bezmeticii, cu ochii vineți, cu nasurile sparte, cu părul smuls și nu urmăream altceva decât moneda. Nu vedeam cât de jalnici eram cu lăcomia noastră întărâtată de “domnul” Dode. Poate am fi continuat nenorocitul de
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
mulți în seara asta, vinovați și nevinovați! Hamlet și-a învins destinul! Priviți-mă! Pipăiți-mă! Izbiți-mă cu bastoanele! Împroșcați-mă cu ouă clocite! Ucideți-mă voi! Asasinilor! Ucigașilor! Asasi...!”. A rămas în viață ca prin minune, atunci, fiindcă, întărâtați, oamenii se năpustiseră asupra sa cu un gând să-l facă fărâme. L-au iertat, dar a făcut alte năzbâtii, aproape orice spectacol în care a jucat a fost un scandal. Datorită lui s-a desființat Teatrul. Consiliul Stațiunii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
apropiem de graniță, ne apropiem de țară nimănui. Dincolo de golfuri În urma noastră sute de trupuri goale Întinse cu indiferența cadavrelor la morgă după un cutremur. Picioare mușchiloase, zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru a accentua strălucirea de crin a rochiei - uriașe frunze verzi de filodendron. (Știa bine rochia aceea, era o relicvă de familie, una din străbunici o purtase la o nuntă imperială.) Se Îndreptă iute, aproape sfidător, dorind să strige mulțimii Întărîtate că un Esterhazy nu putea muri chiar oricum, că nu putea fi executat ca un tîlhar de drumul mare. Astfel va sta și sub spînzurătoare. Chiar cînd călăul Îi va lua băncuța de sub picioare, tot mai aștepta o minune. Trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
terminarea orelor. Profesorii vorbesc ca și cum ar avea îngăduință pentru faptă. Cel care a făcut asta trebuie să recunoască, n‑o să i se întâmple nimic, vrem doar să știm cine a fost. Când văd că așa nu merge, urlă ca taurii întărâtați. Rainer Witkowski scrie o compunere surprinzător de cuminte despre Străinul de Camus, dar ceea ce gândește el este liber și neîmblânzit, așa cum sunt întotdeauna gândurile. Părinții își pălmuiesc fetele pentru că ele nu vor să poarte decât pantofi cu toc, ca aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pensiuni- Sfanțul Nicolae și Dor de Aluniș- am preferat totuși casă prietenului , care deși veche , avea un farmec aparte. Din vorba în vorbă am aflat de existența unor locuri interesante: Râpă Corbului , Râpă Scaunului , Puțul Hoților , Podul Berții , Valea Trovanților.Întărâtat de cele auzite , am hotărât pe loc să facem o primă cercetare la Râpă Corbului. Am traversat gârla Alunișului , am luat-o pe o ulița în urcuș ușor , iar după circa zece case am ieșit într-o poiana , apoi , urcând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350277_a_351606]
-
Grăniceri din capitală și nu pentru calitățile de comandant ce ar fi trebuit să le aibă. S-a arătat ferm în poziția adoptată. A comis însă o mare greșeală. Nu a putut să renunțe la vizionarea filmului câtă vreme soldații întărâtați mișunau în jurul clubului scăldat în lumina lăptoasă emanată de televizor. În derularea imaginilor de pe ecran silueta comandantului de pluton devenea cănd fantomatică cănd proeminentă în timp ce jocul umbrelor scaunelelor libere din club era ca o chemare irezistibilă pentru cei de dinafară
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
cap către ograda Mitrului. Până să priceapă, Bică a rămas ca îndobitocit iar cei doi s-au dus, într-o plecare precipitată, jignitoare. Răcnetul care i-a ajuns din urmă i-a umplut de mulțumire. N-a fost doar atât. Întărâtat, înjurând, Bică a năvălit în curtea vecinului. * Emoția amintirii acelor clipe îl transfigurase pe Albert. - Albert, cumva nu te simți bine? - întrebă îngrijorată Arina. - Ba dimpotrivă... Nici nu mai știu de când nu m-am mai simțit atât de bine. - Spui
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
pocale de aur cu vin fiert în mirodenii exotice iar cărătorii au adus în fața vânătorilor prima recoltă. Zeci de ființe care până în acea dimineață se crezuseră libere, poate chiar fericite, înroșeau acum cu sângele lor covorul galben al frunzelor căzute. Întărâtați, câinii mârâiau și lătrau furioși către boturile, sau penele, pline de spume roșii și la ochii înghețați către un cer complet indiferent. Îmbărbătați de victoriile obținute, distinșii oaspeți ai regelui se reinstalară pe vechile amplasamente, pregătindu-și armele pentru adevărata
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
comunității baptiste din zona Salonta creștinii erau așteptați de o Biblie răstignită de o minte întunecată. Evenimentul nefericit s-a petrecut, potrivit vecinilor Bisericii creștine baptiste „Credința” din Mădăras, duminică, 24 aprilie, puțin după ora 7:30, când un localnic întărâtat și manipulat de o grupare de fanatici religioși din localitate a vărsat în curtea bisericii conținutul rupt în bucăți al Bibliei. Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament în traducerea fostului preot ortodox Dumitru Cornilescu și tipărită de Societatea Biblică
BIBLIA RĂSTIGNITĂ ÎN SĂRBĂTOAREA DE PAŞTE de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350809_a_352138]
-
reacție ... Și îl pipăise, ca în transă, ca să se convingă de efectul descrierilor ei anatomice asupra taurului. Daniel s-a smucit ușor, apoi a tras-o mai aproape pe mititica de Gabriela, de parcă ar fi vrut s-o strivească, și, întărîtat, și-a înfipt dinții în buzele ei umede de emoție. Surprinsă, Gabriela a gemut, dar s-a aruncat în el cu frenezie, descoperind brusc că bărbatul din brațele ei reacționase și era țeapăn acolo unde se înghesuia ea cu pisicuța
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
puștoaice, atunci cînd nu înțelegea ceva și se simțea intimidată. S-a sărutat pe obraji cu fetele și s-a așezat lîngă mine, mirosea frumos, era proaspătă ca un crin, roșie în obraji de emoție, o observam ca un mascul întărîtat, avea sînii bine reliefați de sub bluza aproape transparentă și nu purta sutien ca toate fetele deștepte, care nu vor să li se slăbescă mușchii și să le atîrne țîțele, o fustiță grena îi pleznea pe coapsele puternice, ciorapii de culoarea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
inerent de grămada / de viori-Stradivarius sparte / mărunt de-un curcubeu sălbatic» (deci nu de cel de jurământ divin de la Potop), de fapt un curcubeu-arcuș; pe „ordinea de zi a scriiturii cu pești de pradă în oniric registru“ se află «lătratul întărâtat al florii de cactus, / într-o piscină cu albastre pioneze» și, mai profund oximoronizând „realitatea piscinei“, «prea nelimpedea apă, e clar / mă făcu să le confund cu viori / pisate mărunt în plină orgie muzicală» (s. n.); de fapt - constată eroul poematic
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
este un fel de “osândit la singurătate” care “așteaptă lumina cea nouă /în adâncul adâncurilor/ unde simte că se agită marea.” În poezia lui natura cântă trist, salcâmul “ îmbătrânit de ger/ și de singurătate,/ își privește/ nedumerit/ frunzișul,/ își numără / întărâtat/ inelele... Ploile de toamnă sunt ” o amărăciune”, în “Autoportret” autorul e”fiul unei duminici de mai” care dialoghează cu Timpul. 2.Gheorghe Antohi, născut în comuna Slobozia Conachi, județul Galați, profesor pensionar, având mai multe volume de versuri pentru copii
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
cu dinții rânjiți și coama gâtului zbârlită. Cs, cs, cs, Alfi, șoptise, lăsându-se pe vine. Câinele se oprise cu urechile ciulite. Mârâituri i se iscau încă fundul gâtlejului. Alfi, nu mă mai cunoști, băiatule, își întinsese brațul spre animalul întărâtat. Acesta își împinsese și el înainte botul adulmecând. Se bătuse cu palmele peste coapse. Aici, Alfi, aici! Cu un scheunat de bucurie câinele se apropiase, tropotind cu picioarele dinainte. Îl recunoscuse. Cum te-ai mai împlinit, măi Alfi, măi!... Dacă
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Își amintise de câte ori o luase pe coajă în copilărie, pentru că nu ținea seama de porunca mamei și venea mânjit de noroi din pădure, prin grădină, acasă. Îl bătea cu lingura de lemn la palmă. Dacă refuza să o întindă, mama, întărâtată, îl lovea unde apuca. În caz că aducea niscaiva bureți, scăpa ceva mai ușor, doar cu o muștruluială. Numaidecât mama alegea bureții cei mai arătoși, oferindu-i, fripți pe plită, cu sare, Iasminei. Iasmine râdea de plăcere și îl lăuda, lucru care
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]