4,963 matches
-
în mod sigur și de scrisul jurnalistic. Paradoxal, deși înclinația naturală ar fi una pentru epic, cele mai realizate sunt prozele poematice și poemele în proză, cu formulări și metafore intense, deși vag blagiene și manieriste: "Spinările ...Pielea unei dogme, întinsă pe Treime,/ Vibrândă sub clopotul fără limbă al semnului/ cu ea deasupra,/ fluturii ucigași se întorc în coconi." E o carte inegală, în care proze precum Scrinul de stejar, care respiră un aer marquesian printr-o bruscă întoarcere către mister
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
în România intens politizată a anilor ’90 nu s-a coagulat absolut nici o mișcare studențească semnificativă. Înseamnă că mediul studențesc n-a putut produce altceva, așa cum România însăși nu i-a dat decât pe clasicii feseniști și lăstarele lor, egal întinse peste întregul spectru politic. Și totuși, cum s-a ajuns aici? Cine e de vină? Profesorii? Studenții? Părinții? Societatea? În ciuda ciupercăriei de facultăți ivite după 1990, România continuă să fie o codașă europeană în privința absolvenților cu studii superioare. Nu e
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
acum la al cincilea și ultimul volum (ediția a II-a), este un acomodant sau un dezamăgit? Și una și alta, însă mai ales un spirit contradictoriu. După ocupara Basarabiei de către ruși, în vara lui 1940, aceștia sunt numiți „monștri întinși pe două continente”. Bolșevismul „vrea să ne aducă spre epoca troglodită”, concepția lui de viață fiind expresia „celui mai lugubru autocratism”, iar U. R. S. S. asemănată cu „uraganul siberian”. Când cumpăna războiului înclină către sovietici, Gala Galaction devine conciliant și
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
spus bărbatul. Aici era, a spus femeia. Aici era. Mi-e frică. Să ne întoarcem repede la șosea. Și au luat-o înainte pe șosea în căutarea mașinii. Când o să ajungem în ținutul unde ne ducem, ai să te odihnești, întinsă pe iarbă, la umbra pomilor și a poamelor. Trebuie să găsim repede drumul, a spus femeia. În depărtare, printre pini, a apărut o casă. Mergem până acolo, a spus bărbatul. Poate vom da peste cineva care să ne arate drumul
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
se deslușeau bine. N-a răspuns nimeni. Atunci bărbatul a împins cu umărul și a forțat ușa. Dar casa era goală ( ...) Nu era nimeni în bucătărie. Nu era nimeni în odăi. Nu era nimeni în spatele casei, unde se uscau rufele, întinse pe sârmă, fâlfâind în briză. În cuptor cenușa încă mai era caldă, iar pe masă au găsit vin și pâine. Mi-a foame, a spus femeia. S-au așezat și au mâncat. Și acum? a întrebat femeia. Ne înapoiem la
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
să ne ajute. Și din nou au traversat păduricea de pini. Dar acolo unde fusese casa nu mai era acum decât un luminiș mic, presărat cu stânci. Au amuțit amândoi. Pe urmă femeia s-a lăsat să alunece jos și, întinsă pe pietre, a plâns cu fața îngropată în țărână. Să mergem, a spus bărbatul. Încotro? a întrebat ea. Trebuie să găsim vreun drum. Pentru ce? Pierdem tot ce găsim. Au străbătut păduricea de pini și au dat peste un câmp
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
voce nu i-a răspuns, iar în tăcerea vastă, limpede și sonoră se auzea doar rostogolirea pietrelor. Era singură, învăluită în spaimă, agățată de pământ, în fața hăului. Răspunde a strigat, aplecată peste prăpastie. În depărtare, ecoul a repetat: Răspunde Stătea întinsă pe jos, cu mâinile îngropate în țărână, și a început să țipe ca cineva pierdut în mijlocul unui vis. Apoi s-a oprit din țipat și a murmurat: Trebuie să mă duc să-l caut. A înaintat de-a bușilea pe
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
eu trăiam într-o continuă uluială că ăștia existau cu adevărat, că exista guvern, poliție, în fine. Eu l-am văzut pe A. Toma. Am intrat la el în birou și mi-a arătat o salopetă de muncitor, care era întinsă pe biroul lui. Toma încerca să bage în buzunarul salopetei un nou volum de versuri al lui, Cântecul vieții, parcă și m-a rugat și pe mine să-l ajut. Văzând, probabil, pe fața mea, stupefacția, a țipat, ca un
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
considerată o abjurare de la datul uman primordial, cît și de la corola de civilizație dobîndită de peste două mii de ani de tradiție democratică. "Noaptea Sfîntului Bartolomeu a fost o mare nelegiuire, chiar pentru acel timp". "Zarva, îmbulzeala gloatei de ucigași și lanțurile întinse în mijlocul străzilor" dau o imagine terifiantă a unui atentat modern globalizat. "Acolo, după spusele destul de țări ale unui scriitor al vremii ( D’Aubigné, Istoria universală, n.n.) sîngele curgea din toate părțile, căutînd rîul și nimeni nu putea străbate străzile, fără
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
senine"?) Cam aceeași impresie ca la Slepa pega: oamenii știu să filmeze, dar au fițe. Mă-ntîlnesc cu Ionuț C., un "fan" al meu din Timișoara (e născut în aceeași zi cu mine!) venit special pentru festival și, seara, ne ducem întinși la Gerry al lui Gus Van Sant. Lume destul de multă (filmul mai rulase), neașteptat de cuminte (cu mici foșneli de pungi totuși) pentru un film unde nu se-ntîmplă mai nimic... De ce e - atunci - atît de extraordinar acest Gerry? Pentru că e
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
că ar fi vorba de câini comunitari, pătrunși ilegal în Grădină, dintre care unii agresivi. A prinde tigrișorii cu jbilțuri, precum stradalii, ar fi fost soluța ideală, dar exista o piedică: încă de pe la jumătatea veacului trecut, gardurile ce împrejmuiesc Grădina, întinsă pe mai bine de unsprezece hectare la diverse niveluri de sol, au găuri, prin care sălbăticiunile, cu un instinct infailibil ies deîndată ce miros vreun pericol și revin de cum acesta a trecut, rânjind sardonic la agenți municipali neputincioși cu aplecare
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
asta în condițiile în care cu toții țipăm că se scrie prea multă poezie și tot mai slabă. În cronici, acest lucru nu se vede deloc. Diferențele dintre un volum pasabil și unul foarte bun sunt estompate de la sine. Cronici literare întinse pe pagini întregi de reviste care descriu poezia fără a o și supune unui examen critic riguros îți lasă impresia că poezia bună se întinde din volum în volum, de la poet la poet, fără grade, fără diferențe valorice. Altfel se
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
un cecen își potcovea calul / și cânta / o-bla-di o-bla-da / ce cenul meu / ce ceana mea?" (amintiri despre lumea asta...) Autorul spune într-un poem: „poetul nu-și mai vâră de mult lingurița / în șerbetul dulceag al poeziei. / el nu mai întinge de mult cu bucăți de pâine / în tigaia cu metafore grăsuțe / și friptură de miel stilizat". Chiar dacă am mai auzit asta, să vedem ce ne propune: „poetul nu mai trăiește de mult din aburul poeziei. / el s-a întors printre
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
pot, însă, să construiască infrastructura pentru întreg, nu pot să înlocuiască o strategie culturală, care să așeze lucrurile pe un drum firesc. Încercăm de peste zece ani să facem ceva, am fost extrem de activi și inventivi, n-am stat cu mîna întinsă la mila guvernanților și a statului, a acestui corp debil, livid, pălit de inconștiență și plin de nesimțire. L.T.: Sînteți unul dintre cei mai reprezentativi exponenți ai dansului contemporan din România zilelor noastre, desfășurîndu-vă activitatea artistică, în egală măsură în
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
unu noaptea, în fața unei vitrine cu jucării a magazinului Romarta (vezi nepieritoarea glorie a artei naționale!), un măturător de stradă bătrân, cu mătura în mână, sprijinită-n caldarâm, contemplă îndelung, aplecându-se pentru a vedea mai bine, șinele de tren întinse în vitrină, mașinuțele colorate. Moș Crăciunul de carton înconjurat de beculețe strălucitoare. în tot acest timp mângâie calm, afectuos, bățul lustruit al măturii sale". (p. 38) în cazul lui Cristian Popescu clișeul poet-vizionar nu funcționează și ar trebui mai degrabă
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
văzând cât de tare li se deșirau (mucenicilor - n.n.) în urma loviturilor până și arterele, venele cele mai ascunse, încât se vedea chiar și alcătuirea trupului lor cu cele mai lăuntrice măruntaie și părțile cele mai ascunse ale organismului. Uneori erau întinși pe scoici de mare și pe Țăruși ascuțiȚi, în sfârșit, după ce au suferit tot felul de cazne și suferințe, au fost aruncați la fiare ca să le hrănească”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a patra, XV, 4, în PSB, vol
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
tuturor acestora este de ajuns să ai tragere de inimă, cuget veghetor și plin de vitejie! Cu astfel de cuget poți zugrăvi în suflet muncile lor ca și cum ai avea mâna cea mai îndemânatică. Să zugrăvim, dar, în suflet pe cei întinși pe jăratec, pe cei aruncați în căldări, pe cei înecați în mare, pe cei strujiți, pe cei trași pe roată, pe cei aruncați în prăpastie, pe cei ce s au luptat cu fiarele sălbatice, pe cei azvârliți în gropi, pe
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
celei de a șaptea arte, film realizat în 1969 și interzis, în România, imediat după premieră, deși a rulat în mai multe țări din lume, inclusiv în SUA și în închisoarea Guantanamo. Un film despre omenie, prietenie, solidaritate, o mână întinsă spre pace, „de o actualitate care mă sperie și pe mine”, după cum mărturisea însuși regizorul, cu amărăciunea de a nu-și fi putut vedea creația repusă în drepturi în România. Filmul - a cărui acțiune începe la 8 septembrie 1944, odată cu
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
filo-rusă se face prin institute, ziare și reviste, al căror număr sporește în fiecare zi. În ordine cronologică, prima asociație care și-a propus să sovietizeze și să proletarizeze cultura română a fost ,,A.R.L.U.S.”-ul, care, prin filialele sale întinse în toată țara, a integrat forțat pe toți intelectualii români într-o școală politică unde se explica numai catehismul comunist. Activitatea ,,A.R.L.U.S.”-ului va culmina cu serbările ce vor avea loc în octombrie 1948, cu ocazia Congresului ei general
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
spun că nu există sfârșit pentru că există cuvânt și pietricelele s-au transformat în nisip, iar vântul înfometat le-a luat cu el le-a pierdut pe alte drumuri și ele s-au amestecat cu alte singurătăți cu alte mâini întinse în gol cu alte stele în agonie în ce limbă ți-am vorbit până acum în ce limbă ai tăcut în ce limbă te pregătești să pleci cu tot cu îngeri cu tot cu vechea rouă cu tot cu vechea rană că exiști doar atât? mă
ca un pumn de cireșe scăpate pe jos – cuvintele ce mi-a mai rămas să-ți spun? by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/3481_a_4806]
-
Bogdan Alexandru Stănescu Prolog Marelui canadian Nu-mi vorbi mie de Halicarnas, le-am văzut pe toate Cu spatele drept la Hellespont, mâinile întinse în lături, palma spre cer Am ascultat țipetele de șacal al nopții Vara mă retrag la Bodrum, a suspinat tânăra turcoaică, descheindu-și cămașa de zale Acolo părinții mei au o fermă de guave, așa că Nu-mi vorbi mie de
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
eu mă retrag să le povestesc și copiilor cum în desenul meu acum părăsit pe asfalt un mic suflet stă în picioare lângă un cadavru în zori soarele va coborî din nou prin fereastra noastră cu un șir de viori întinse pe sfoară care în bătaia vântului se întorc de la dumnezeu Weekend în plină amiază un fluture zboară peste colină un bărbat își trece orele decapitând maci o femeie trage cu arcul în soare azi-noapte mi-a explodat într-un ochi
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
îi găsești iubitei un nume: amprentele zilei de ieri suprapuse peste cele ale zilei de mâine - cele care puteau deveni eternitate... Se potrivesc! LA MILA FRONTIEREI DINTRE NOI Un deșert din New Mexico - soare, sete și o grămadă de oase întinse la uscat. Un corp indivizibil, o trăsătură perfectă și o tresărire cât un cântec de greier din toamna care ar fi trebuit să ne unească spre o nouă lume. Nimic mai neadevărat... n-a venit nicio toamnă - poate o taină
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
spală pe jos își încheie prohabul de la tribuna oficială anunță actul următor al tragediei pe scena strâmbă a lumii. Un vers se leagănă-n salbă și dă-mi doamne greața cea de toate zilele strălucirea minciunii bandajând creierul furia mâna întinsă fără cuvinte rămân în amiezi ponosite fără o mască din șirul pe care îl am ce vesel mai cântă groparii ce sunete vin din ruptele tomuri o umbră e tot ce-a rămas gura tace mănâncă nisipul ce vesel mai
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
Tristețea zilelor noroase din viața mea câteva umbre pe geam la telefon necunoscuți greșind numărul același pe care prietenii mei l-au uitat demult cărți răsfoite într-o doară când plouă citind ici și colo câte-o pagină veșnicia mâinii întinse înspre umbrelă de parcă ai vrea să ieși afară în ploaie dar mișcarea oprită la jumătate nici eu nici umbrela nu vom afla niciodată de ce un colț de soare pe mobile undeva ce adeverește? ATÂTEA ZILE... Noroasă zi de primăvară bună
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]