8,381 matches
-
drum sugerat de George Ivașcu, interpretul rolului, prin onomatopeicul "Tâgâdâm... tâgâdâm", pe care se bate prea multă monedă. De ce o astfel de viziune regizorală, plăcută, de altminteri, cum spuneam, nu ar fi satisfăcătoare? Nici pe departe pentru că ea nu respectă întocmai indicațiile autorului, explicite sau implicite, ci pentru că spectatorul nu are sentimentul unei alte finalități a spectacolului, în afara aceleia de a amuza copios. Și, pentru a-l cita tot pe Gogol, "prost este numai atunci când, după felul în care e arătat
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
enormă a rănitului, undeva, cândva în trecut. Vă mărturisesc că, poate fără s-o doriți, mi-ați făcut un bine, pentru care vă mulțumesc. ( E. Ștefan, București) * Ideea că amintirile s-ar întoarce, "să întrebe dacă toate s-au întâmplat întocmai", dar nu mai găsesc decât vânt care învârtește "o aripă de moară de vânt, o metaforă zdrențuită" ea singură v-ar îndreptăți liniștea-neliniștea de după scris. La o distanță, nu neapărat mare, după ce s-au risipit aburii primei impresii de fericire
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
jurnalul lui Al. Săndulescu nu vom întâlni "d'angoissantes notations psychologiques, de pitoyables et boulversantes confidences intimes". Descriptiv, bogat în impresii, acesta nu încalcă o foarte supravegheată frontieră a pudorii, nu riscă pași în zone obscure ori pe nisipuri mișcătoare, întocmai cum, în nici unul din paragrafe, nu se preschimbă într-o celebrare a sinelui, într-un balsam de vanități rănite, într-o poartă deschisă a lichidării de conturi, cu viii și morții. O înnăscută strategie îi conduce pana, în potolita lumină
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
răzgândit și l-a scos (Iisus "era acolo, dar a fost cumva retras, în parte datorită propriilor mele perplexități, în parte ca urmare a unui înțelept sfat editorial"). Bloom are un fel foarte "original" de a citi Biblia: pentru el, întocmai cum Iahvistul e doar "un povestaș (a storyteller), de o sofisticare uimitoare și totuși cu o franchețe de copil" tot așa "Iisus, prin spusele și prin gesturile lui simbolice, a fost cel mai mare dintre toți ironiștii." Mă rog, într-
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
prin a recunoaște candid superioritatea absolută a literaturii asupra tuturor lucrurilor, fie ele pământești sau cerești: "Ar trebui să observ, cu difidență, că Dumnezeu și zeii sunt în mod necesar personaje literare. Acel Iisus din Noul Testament este un personaj literar întocmai cum sunt Iahve din Biblia iudaică și Alah din Coran." Ce am găsit însă deosebit de supărător la Bloom este felul în care el refuză complet, pe tot parcursul cărții, să-și stăpânească numeroasele idiosincrazii, antipatii și resentimente personale. Cred că
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
fondul chestiunii, e de văzut ce înseamnă detractor. Este evident că nu orice critic, oricît de drastic sau de neînțelegător, trebuie considerat detractor. Dl Dobrescu e conștient de diferența dintre unul și altul. Ampla prefață a d-sale se intitulează întocmai ca editorialul meu. "Detractorul este, în accepție curentă, persoana care lucrează cu bună-știință la știrbirea (sau distrugerea) bunei reputații a cuiva", scrie dl Dobrescu din capul locului. Definiția, corectă, comportă două remarci. Detractorul este de rea-credință și își face din
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
iar răii primesc un buzdugan în cap, picat din înaltul cerului, sau sînt legați, împreună cu un sac de nuci, de un cal și, de cîte ori cade o nucă, mai cade cîte o bucată din răul cu care sînt umpluți, întocmai ca sacii, toți răii. Urmează cititul cursiv și cărțile de aventuri. Aici impresiile copilăriei sînt întărite: afli că există "istoric" numai două tipuri de oameni: bunii și răii. Afli că niciodată răii nu devin buni și nici invers. Cei buni
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
unui univers instrumentalizat exclusiv de factorii materiali: "Elogiul industriei care fertilizează totul și răspîndește pretutindeni abundență și viață este elocvent". În concepția lor lejer optimistă, "progresul (...) înlocuiește mîntuirea". Drept corolar, "îndrăzneala enciclopediștilor se manifestă îndeosebi față de religie". Lucrurile se înfățișează întocmai ca sub pana contemporanului nostru, Adrian Marino, acest succesor al celebrei întreprinderi a lui Diderot: "Peste tot în Enciclopedia lui Diderot credința religioasă apare drept «superstiție pusă în mișcare». A trece prin tăișul sabiei tot ce ține de teologie, această
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
ecou. Totuși, mărturisirea lor contează, în exercițiul mărturisirii îndelungat ei se vor alege, trăind în rigorile vieții și făcându-i acesteia față, în învinși întru poezie și în învingători. Acest text care vă poartă astăzi semnătura, mâine îl voi primi, întocmai, de la altcineva: Tristețea nopților/ adormite-n amintirea zilelor/ sfârșite-n asfințit de soare./ Nostalgia clipelor/ trăite în măsura sutelor de ani./ Uitarea pierdută/ printre vechi iluzii risipite/ de neuitarea timpului fugar./ Bucuria viselor/ înmugurind în împliniri./ Speranța altor vise viitoare
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
de basm,/ De osteneală și povară, în palme fruntea-mi razm// Și codrul cel cu frunza rară, se-nchină supărat./ Îmi tremură penelu-n mână, cuvintele îmi cat,/ Să mi te scriu în aste rânduri. - O! geniu declarat." Citatul este decupat întocmai dintr-un poem dedicat de tânărul nostru autor lui Eminescu. Iată acum, câteva versuri din al său Codrule, cu senzația stresantă că ne întoarcem de unde-am plecat: "Printre crenge păsărele/ Cânturi dulci aduc cu ele/ Și-n adâncuri rădăcine/ Cu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
multe semnale, introduse explicit! Corespondentul îl acuză pe Dumas că, într-adevăr, nu a făcut decît să copieze, în tot ciclul Muschetarilor, acest manuscris, pe care, afirmă tot expeditorul, cineva l-a confruntat cu textul celor trei romane și corespundea întocmai. Șirul de întîmplări neverosimile - și comice - continuă. Bulversat de acuzație, Dumas afirmă că pornește să se plimbe și, absolut din întîmplare, ajunge la bibliotecă. Unde îi cere custodelui "Memoriile contelui de La Fère". Reacția custodelui e edificatoare: " M-a privit o
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
petrecut în cadrul proceselor de gîndire. Gîndirea la Nietzsche este o chestiune atît de vie, încît ea își are biografia proprie. Această idee am dezvoltat-o în cartea mea. Creierul și gîndirea sunt deci reprezentate ca un "organ vital" al omului. Întocmai. Eu cred că Nietzsche a simțit prin mecanismele de gîndire mai multă plăcere decît unii semeni cu restul organelor corpului omenesc. Încă o întrebare: considerați că filozofii ar trebui să se amestece în dezbaterile publice și în politică? Da, desigur
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
neînțelegere" a opiniei interlocutorului). R.B.: Firește că nu, dar iată, chiar François Nourrissier de la Academia Franceză, a exprimat în presă acest punct de vedere asupra Noului Roman, iar eu nu am făcut decît să reiau această opinie! A.R.-G.: Întocmai, întocmai! François Nourrissier mi-este un bun prieten dar nu cred că Academia Franceză ar avea vreo importanță în istoria literaturii! (rîs puternic, aproape batjocoritor) R.B.: Să revenim la romanul dumneavoastră... A.R.-G. (intervine din nou brusc, agresiv dar
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
a opiniei interlocutorului). R.B.: Firește că nu, dar iată, chiar François Nourrissier de la Academia Franceză, a exprimat în presă acest punct de vedere asupra Noului Roman, iar eu nu am făcut decît să reiau această opinie! A.R.-G.: Întocmai, întocmai! François Nourrissier mi-este un bun prieten dar nu cred că Academia Franceză ar avea vreo importanță în istoria literaturii! (rîs puternic, aproape batjocoritor) R.B.: Să revenim la romanul dumneavoastră... A.R.-G. (intervine din nou brusc, agresiv dar vădit
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
aceasta pentru a provoca rîsul. Marx și Freud erau cei doi jandarmi, cum îi poreclise Roland Barthes. La un moment dar a afirmat chiar "cei trei jandarmi: Marx, Freud și Saussure...(rîde cu poftă). R.B.: Și credeți că lucrurile stau întocmai? A.R.-G.: Nu înțeleg... R.B.: Doar ați făcut afirmații în acest sens... A.R.-G.: Da, adică marxiștii, psihanaliștii sunt persoane care au încercat să instaureze un fel de ordine opresivă. Dar adevărații scriitori au luat totdeauna o anumită
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
de cuvînt al Guvernului, primarul Madridului, directorul Academiei Regale Spaniole și mulți alții. Semnificația acestui act, de transcendență singulară în universul cultural hispanic, reiese pregnant din cuvintele rostite de Álvaro Mutis: "Este vorba de un eveniment nespus de frumos. Este întocmai prinosul care se cuvine a fi adus lui don Miguel de Cervantes. Sunt încredințat că, oriunde s-ar afla, după vrerea Domnului, este foarte fericit din pricina acestei lecturi". Institutul Cervantes din București, inaugurat în 1991 - alături de cel din Varșovia singurele
Madrid - București: Zilele Cervantes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15254_a_16579]
-
gura mare, agitația zadarnică. Fără să-și dea seama, Mario aduna frânturi de episoade, se trezea urzind explicații paralele față de atacul vecinilor. Niciodată n-a întrebat-o pe Delia, aștepta vag ceva de la ea. Uneori credea că Delia știa probabil întocmai ce se bârfea. Chiar și soții Mañara păreau ciudați, cu felul lor de a-i pomeni pe Rolo și pe Héctor cu blândețe, de parc-ar fi fost plecați într-o călătorie. Delia tăcea, ocrotită de înțelegerea aceasta prevăzătoare și
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
strânsoarea lăsând-o să alunece până pe canapea, scuturată de convulsii și neagră la față dar vie. Îi auzea pe soții Mañara gâfâind, îi făcură milă pentru atâtea lucruri, pentru Delia însăși, pentru faptul că li-o lăsa încă o dată vie. Întocmai ca Héctor și Rolo pleca și li-o lăsa. I-a fost tare milă de soții Mañara care stătuseră acolo ghemuiți tot sperând ca el în sfârșit cineva - s-o facă să amuțească pe Delia care plângea, să facă să
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
precum și lentila intimă care deforma sistematic realitățile, totul trăit printr-un ceasornic biologic precipitat, cu propensiune către catastrofă, ceea ce, profesional numesc astrologii, de pildă, cînd indică în horoscop planeta Saturn în poziție dominantă”. Să adăugăm că poezia a fost croită întocmai pe calapodul lăuntric al omului astfel intuit. Creația poetică a lui Constant Tonegaru ni se înfățișează drept o placă turnantă între epoci. Am mai făcut o astfel de observație într-un comentariu mai vechi, în care-l puneam în relație
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
consacrat scriitorului: „Acesta e autorul; el duce pe umăr un crin ca o pușcă/ Astfel înarmat, tot ce există îl mușcă./ Adeseori spune:/ «O, slăbiciune,/ numele tău este artă»/ Fiind deci atît de ridicul și slab, întreprinderea lui e deșartă,/ întocmai ca a ziarului, fratele său/ care a vrut să clădească o piramidă-n Țicău.” l Orizontul timișorean pe august e în bună parte dedicat proaspătului sexagenar Cornel Ungureanu. Cronicarul îi spune și el „La mulți ani!” l În Vitraliu pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13481_a_14806]
-
măsura maturizării scriitoarei. Cu timpul stilul se simplifică, tonul devine tot mai firesc, apar, pe alocuri chiar nuanțele confesive, mesajul este clar, direct, iar cititorul are numai de cîștigat. Cu o onestitate puțin comună zilei de azi, Magda Cârneci reproduce întocmai textele și răspunsurile date în interviurile de la sfîrșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80. Ea nu elimină (cum probabil ar face 90% dintre scriitorii de astăzi) părțile mai puțin convenabile, pe alocuri penibile sau care ar putea fi privite astăzi
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
Noapte de februarie, publicată inițial chiar în paginile României literare, Sîc, sîc, biscuit!, Kenya mon amour, Doamnele îndrăgostite vin din viitor, A doua zi după erecție, Crețușca și Raport despre lumea In.) O mențiune aparte merită Sîc, sîc biscuit!, unde, întocmai ca în Însemnările motanului Murr, narator (sau mai precis naratoare!) este o pisică (Myu, alias Bast), ușor mitomană, dar evident cu un simț al umorului foarte bine dezvoltat. Și în povestiri mecanismele textuale sînt de obicei destul de sofisticate, dar cu
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
ajunsesem pînă atunci cu lectura la pagina respectivă. Intrigat m-am apucat să răsfoiesc paginile anterioare și astfel am constatat că unele judecăți, glume și jocuri de cuvinte (foarte bune de altfel, altminteri nu le-aș fi reținut) se repetă întocmai în mai multe articole, ceea ce dă cititorului sentimentul că este un elev repetent care aude încă o dată glumele profesorului în anul următor. Fraza „toți înțelegeam însă, la vremea aceea că stihuri atît de scălîmbe nu puteau avea decît un singur
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
Caragiale, Șerban Foarță intră în dialog (direct sau aluziv) cu alți poeți români dinainte și de după Caragiale și face o demonstrație de poetică aplicată, trecînd în revistă formele lirice și tipurile de versificație din poezia română clasică. Poemul Mitică respectă întocmai ritmul și rima „Luceafărului" lui Eminescu, primele două strofe indicînd clar intențiile parodice ale autorului: „Avea serviciu-n Cișmegiu/ da muștele afară;/ cînd se-ntîlni cu-n lefegiu,/ cam după cinci, pe vară.// Mitică-i e amic fidel/ cu gîndul și
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
Holle, ca și drăgălașa surioară a fraților corbi. Nu altfel mi le închipuiam pe Albă ca Zăpada ori Cenușăreasa, binențeles înainte de a se arăta drept ceea ce erau de fapt: prințese. Fata se oprise în capul scărilor și zâmbind către mine, întocmai ca acestea, îmi făcea semn cu degetul mic să mă apropiu. Când am ajuns lângă ea, mi-a prins obrajii în palmele ei atât de moi de parcă m-ar fi mângâiat și plecându-se spre mine, de foarte aproape, m-
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]