32 matches
-
din căni și cățeluși gudurându-se la picioarele lor... 31 XII 1981. Albert (de la Bruges) mai stă și acum la fereastra cu geam scump de cristal, privind parcul cu arbori groși, rari, și cărăruia asfaltată ce taie în două întinderea întomnată plină de frunze căzute... - Domnule, e lucru știut, țiganii recunosc pe loc oamenii de soi... - Fiindcă au fost robii lor, probabil... - S-ar putea, s-ar putea... Pe întuneric devenim puțin infractori.... Cerul cu stele de august visat vara într-
Amprente (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5799_a_7124]
-
era, cum poate ați crede, un leu izgonit de la circul de stat! Era un leu mîndru, născut în pădure, de vînturi bătut și de ploi sărutat. Trecea melancolic sub bolțile sumbre foșnirea prin frunze a pasului rar. în coamă purta întomnate amurguri și-n ochii lui verzi două săbii de jar. Pușca zăcea părăsită în iarbă, iar inima-n piept îmi bătea vehement. Cînd m-am trezit, de-acum leul trecuse și coada-i vedeam depărtîndu-se lent... Știu, încă sînt urși
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
n omenirea toată,/ Intrând apoi, cu plosca ridicată,/ În turma ta, bătrâne Epicur". Dincolo de această filă volantă, goliardică, în felul ei, poeziile sînt grupate pe cicluri. Primul, purtînd dojana unui simbolism fugar, e Cîntecele toamnei: Tăcerea putredă din parc,/ Din întomnatul parc,/ Tăcerea putredă din parc/ A'ncremenit sub lună.// Și trece vântul, trist monarc,/ Și frunze moarte-adună." (Dincolo). Un cadru care explică o patimă... estetică, știuta, de la Bacovia, "vreme de beție". Titlul ciclului următor, Foi îngălbenite, înșală. Poetul se desparte
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
gloria ruginei./ Rege desculț îmi pipai chipul/ umflat în bălti puturoase.// Peste care înfloritor o să ningă!" (Clovnerii). Muzicală, strînsă cu elegantă în tiparele unei prozodii tradiționale, producția lui Emil Dreptate exprimă o tendință a decorporalizării trăirilor. Sîngele sau apare subțiat, întomnat, răspunzînd cu melancolie decorului medieval local, într-un amestec de reflexe istorice și umori declinante: Cîntecul ce îl auzi prin toamnă/ E al armurilor pe care le-am purtat/ Ori semnul inimii nuntind buimaca/ Acest solstițiu blînd intru păcat.// Sîngele
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
confrați. Că versurile mai șchioapătă, e de înțeles la un vizitator, doar, al genului. Cu totul altfel sună sonetele lui Codreanu, care și-a făcut din cizelarea lor un manifest. Sonete care dezvelesc, în forme felurite, un suflet nemulțumit. Precum, întomnate, sonetele lui Petică. Din inventarul, nu prea bogat, al sonetelor argheziene, antologia le reține (firește!) pe cele antimonarhice. În care Arghezi își condensează pamfletul în paisprezece versuri, fără a-l face să piardă nici din tărie, nici din meșteșug. Sonetul
Cele mai frumoase poezii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5118_a_6443]
-
fost apărător al Stalingradului, decorat pentru acte de bravură de armata sovietică, dar suferind de o chinuitoare prostată, a ajuns bătaia de joc a pionierilor huligani. Polikarp Feofanovici, deși nu face parte din familia tiranilor hispanoamericani, pare înrudit cu generalii întomnați ai lui Gabriel Garcia Márquez. La fel ca dictatorul lui Márquez din Toamna patriarhului, Polikarp Feofanovici joacă domino cu ceilalți veterani, ajunge dintr-un „general“ respectat, un bătrân ramolit și impotent, și moare în cea mai hidoasă singurătate. Căminele suprapopulate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
spre ai lui, și punându-le mâinile pe umeri, le-a șoptit: Am să fac tot ce pot. De asta să nu vă îndoiți!... Toaibă a luat-o de mână pe Maranda și, cu pas domol, au pornit pe drumul întomnat... Să mergem acasă, Marandă. Să mergem, Toadere...
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]