961 matches
-
Irina Marin Russel Square, Școala de Studii Slavonice și Est-Europene, University College London. O clădire veche, cu coridoare întortocheate și stucatură demodată. Undeva la etaj, la capătul unei scări în spirală se află biroul Profesorului Deletant. Cunoscutul românist mă întâmpînă zâmbitor și afabil. Acceptă să vorbim, în limba română, despre cărți, despre România, despre cartea românească în general și
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]
-
de Partid , pe care le coborîse cîndva , spre exil, fostul domnitor. Și pe urmă, cu glas schimbat, jucîndu-se cu cîrlionții ei pubieni: ești convinsă că azi este o zi sigură ? Povestea casei se va dovedi însă în timp mult mai întortocheată decît i-a relatat-o Radu la această întîlnire, și chiar decît o va afla Letiția peste 20 de ani, atunci cînd se va tot întreba cum ar putea strecura în veșnicul ei roman neterminat concidențele dintre locuri și istorii
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
și tolănite-n memorie mitteleuropa și coana liberty pot în voie de-acum să-l jupoaie pînă la os pe Stilist (oh, cum se-ncăpățînează el să producă libri valachici) chiar așa tot mai mult în poemele mele sînt sindicul străduței întortocheate dintr-un oraș cuprins de ciumă fac numărătoarea morților îi somez pe cei vii să răsară-n ferestre văruite încui ușile pun în jgheaburi pîinea și vinul doaor știi că pînă la urmă fiecăruia i se fixează locul între contaminare
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
mod normal, istorie. Este aceeași, fără variabilități, de la început până la capăt, irațională și în termeni ireconciliabili. Debutează brusc, de la prima confruntare a partenerilor, legați pentru totdeauna printr-o repulsie inventivă în explicații imaginare, de ochii lumii, dar care au rădăcini întortocheate împlântate insidios într-un sol ignorat cu bună știință ca prea prozaic. Așa s-a întâmplat în atitudinea lui E. Lovinescu față de Gala Galaction, de la început violent repulsivă. Totuși, această antipatie a avut o istorie, într-un regim special, cum
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
foarte mult și de unul singur, iar o lumină cleioasă, împrăștiind parfumuri de oleandru se prelinge pe masa la care-nșir versuri până târziu, când capul începe să mi se scufunde - încetul cu-ncetul, și muzical - prin coridoare tot mai întortocheate, din care nimeni nu scapă - deci nu-ți rămâne decât să deprinzi umilința, cu pașii cei mai mărunți și mai albi - ca-ndată să îți auzi inima poticnindu-se, precum o bilă scăpată pe scări, în noapte.
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
modelul impus în epocă de Eliade și Vulcănescu. Dar, pe lîngă un soi de "trăirism", afară de filozofia delicată a "fanării", în maniera lui Proust, cel din La umbra fetelor în floare, itinerariul în patru episoade al lui Ștefan Valeriu, destul de întortocheat și șovăielnic, e făcut din neliniști, care-l împing pe erou să dea roată unor adevăruri aflate din fărîme. Cartea aceasta, scrisă cu o simplitate care te pune pe gînduri, vrea să spună tot, să fie pînă la capăt sinceră
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
coboară repede ca basca lăsată peste ochii celui care, la cîteva ore istovitoare după o zi de muncă se așterne în pragul casei și nimic vătămător nu mai poate intra înăuntru mergeam pe strada aceea care nu oprea, largă și întortocheată era ca șalul mătăsos al unei curtezane, aruncat pe podeaua alcovului numai un arhitect nebun putea să lase zeci și zeci de străzi să se piardă în largul ei, să o-ngroașe așa, orașul ăsta urma să plesnească împins înainte
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
alchimiști, al tinereții fără bătrînețe, al nemuririi! * Mereu ajung la două cuvinte: carne, carte! Un simplu schimb între consoana „n” cu „t”. * Plouă de dimineață. Creioanele mi-s scurte. Acoperișurile ude. Cafeaua băută. De la o vreme, umblînd pe străzi subțiri, întortocheate, caut din ochi casa lui Tom Sawyer. Aș vrea să mă-ntîlnesc cu mătușa Polly, cu Mary, cu Jim, chiar cu Sid. Știți unde locuiau? În „biet tîrgușorul St. Petersburg”! Incredibil, îmi spun, să nu fi observat pînă acum că cei
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]
-
cît și în țara sa de baștină, în care s-a „repatriat" (absurd și injust termen!) autorul. De bună seamă, să sperăm că au apărut - sau vor apărea - mai ales de sub pana celor care mai sînt încă protagoniști-martori ai destinului întortocheat - dar bogat în trăite și zbuciumate fapte (am putea spune excepțional) al autorului. în ceea ce ne privește, după 1980 (cf. p. 418 urm.), ni se încrucișau drumurile (în biblioteca Sorbonei, în cenacluri, în adunări politice sau culturale mai largi) cu
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
ciudat, coborât parcă din bestiariile medievale, un "pisicâine" care îl acompaniază pe v.înnopteanu pe câmpul... heraldic. Animalului - pe numele său benone - îi place să se exprime prin gesturi emfatice, teatrale (laba ridicată spre cerul baltic, coada înălțată într-un întortocheat tirbușon) și manifestă - bănuim - o profundă afecțiune pentru v. înnopteanu (în a cărui mână puternică își simte strânsă "laba lui baltică"). Ceea ce poate surprinde în poeme de tipul acesta este faptul că autorul nu pare să-și pună deloc problema
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
să-și afle propria obîrșie, Aureliano ,sări" cîteva pagini și descoperi că Amaranta Úrsula nu îi era soră, ci mătușă, și că ,Francis Drake nu luase cu asalt Riohacha decît pentru ca ei să se poată căuta prin labirinturile cele mai întortocheate ale sîngelui, pentru a zămisli animalul mitologic care avea să pună capăt spiței - dar înainte de a ajunge la versul final, înțelesese deja că nu va mai ieși niciodată din odaia aceasta, căci stătea scris că cetatea mirajelor va fi ștearsă
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
maidanele dimprejurul orașului", să înainteze, prin "îngrămădeala" de țărani, mahalagii, negustori și călători, "spre inima orașului", pătrunzînd pe Podul Tîrgului de Afară și ajungînd "pe lîngă surpăturile înalte ale Curții Vechi", mișunînd, printre milogi și calici, "pe ulițe lungi și întortocheate, în care prăvăliile stăteau lipite una lîngă alta" ș.a.m.d. Ultimele două capitole aduc o deschidere perspectivică remarcabilă, cu final tipic pentru Dumitriu. Un anume sentiment spațial și o anume viziune spațială, ieșite din peisajul său originar, natal, devenit
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
păpușați... ah, era să spun păpușoi, dar asta-i o altă mâncare de (po)peste! O mâncare pe care o servesc, iată, ŕ côté de Musée de la Poupée, intersectând rue des Archives și ținând linia dreaptă în prelungirea Rambuteau-ului, pe întortocheata rue des Francs-Bourgeois, acolo unde se află Centrul cultural elvețian, pregătit să pună de un concert "Aequatuor" - ansamblu de muzică nouă fidel componisticii din țara cantoanelor. Tobias Moster (violoncel), Ingrid Karlen (pian), Matthias Arter (oboi) și Sylvia Nopper (soprană) au
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
facea că rătăceam În Lumea Oglinzilor Cea din alte timpuri, Din universul magic - al Alissei Fabulos. Nu mai știu cum nimerisem În acest labirint Probabil a fost destinul Împlinindu-și menirea sa de maestru. Era o lume Strălucitoare Și totuși Întortocheată Precum o spirală Fără de sfârșit... Era o lume rece Al cărei luciu metalic Aducea aminte de ciobul Ce paătrunde În inimi Al Crăiesei Zăpezii. Vroiam să scap Tânjeam după copaci Înfrunziți și Pajiști cu verdeață Să văd cerul liber Fără
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
aici privirea îi străluci amuzată) că monahii de la Saint-Jean-de-Dieu, stăpânii acestei instituții înainte de Revoluție, pe care Primul Consul îi calmează într-un mod atât de minunat, erau cei mai buni chirurgi de prostate ecleziastice? Căile Domnului sunt uneori atât de întortocheate încât numai El singur le cunoaște. Dacă domnul de Sade ar veni aici pentru a fi tăiat***, poate că fantasmagoriile astea periculoase s-ar mai calma... Până una alta, a avut grijă să-mi scrie, lucrul la care se pricepe
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
caz, controlul existenței în cel de-al doilea. Este reactivat astfel un narator supraindividual, omniscient, care are răspunsul la orice întrebare. Dar narațiunea transcende realitatea, Cesar autorul, asemeni personajului său are pasiuni voayeur-istice, lansează zvonuri, conspirații, este victimă a firii "întortocheată și fantasmatică, imaginativă până la delir și vagantă, paranoic de curioasă și de bănuitoare, versatilă, glisantă, inextricabilă, persecutată de scenarii apocaliptice". Reciproca este valabilă pentru că Cesar personajul este un narator secundar care-și înregistrează scenariile, experiențele. Ambiguizarea instanței narative este evidentă
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
Din nou, asistăm la o asociere surprinzătoare și plastică a codurilor și limbajelor artistice: stilul cavaleresc, cu autoimpunerea amorului platonic (,Dragostea noastră-ncepe-abia acum?/ Desfă lin sufletul în vântul moale/ Ca pe un crin. Eu am sosit agale,/ Blând pelerin pe-ntortocheatul drum,// Să-i rup tulpina și să-l port în mână/ Prin forfota cetății și-n pustie/ Spre-a-i povesti parfumul fraged până/ Și oamenii și cerul o să-l știe." - Cântec pentru Absurdica), se alătură unuia cu totul pământesc
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
Goethe românul că o formă a amânării?), neuitându-se nici în dreapta și nici în stânga, ocolind, părând că bâjbâie, oprindu-se, luând-o iar la picior, ca să ajungă la destinație când te aștepți mai puțin și pe o cale atât de întortocheata, încât nimeni n-o poate reface pe cont propriu. E o proza fără măsură, în toate sensurile expresiei, trăind din exces și dintr-o originalitate baroca. Nu e lipsită de idei, uneori foarte pretențioase, de o cultură asimilată profund, până la
Nicolae Breban, 80 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2824_a_4149]
-
căutând leneș mirodenii în târgul oriental „cu oameni, mașini, numeroase tarabe“, alteori, venind acolo „ca o bombardă/ aruncată/ dintre meterezele Cetății Albe“: locul în care începe lumea e sub soarele grec: „turcoaze înșirate/ piatră după piatră/ am căutat pe străzi întortocheate/ la umbra Partenonului/ vor locui la gâtul tău prelung/ umbrite de părul/ la culoare/ cum sunt castanele în toamnă/ intrăm într-o lume/ încrustată în piatră/ în straturi suprapuse/ un loc în care-ncepe lumea/ între pietrele grele/ lucrate curat
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
unele pavate cu scânduri”. Într-o altă monografie a orașului, de dată ceva mai recentă (apărută în urmă cu doi ani sub semnătura soților Ioan și Rodica Munteanu), se precizează că în această perioadă „au luat naștere străzi strâmte, probabil întortocheate, cu case în mare parte din lemn sau chirpici, după obiceiul oriental”. Încetul cu încetul însă, începe și pietruirea străzilor. Trotuarele sunt pavate cu pietre cubice, care aveau să dispară doar prin anii ’30 ai secolului trecut. În centru însă
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
de cercetare multidisciplinară în centrul căreia se află cea mai mare comoară descoperită vreodată în Banat: Tezaurul de aur de la Sânnicolau Mare. O poveste cu totul neobișnuită, pe care toată lumea o credea de mult închisă. Și totuși... Norocul are căi întortocheate Binecunoscută, povestea descoperirii acestei comori ține deja de legendele locului. În 1799, săpând în curtea casei, țăranul Nera Vuin din Sânnicolau Mare a descoperit un somptuos tezaur, constituit din 23 de vase din aur cu o greutate totală de cca
Agenda2004-38-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282880_a_284209]
-
a fi fost uneori balonul de oxigen de care spăimosul și catastroficul meu prieten avea nevoie. Ne-am "răcit" de cîteva ori, din vina mea și din cauza susceptibilității lui. N-am învățat niciodată să-l cunosc atît de bine, în întortocheata lui sensibilitate, încît să nu-l rănesc, fără intenție, desigur, fără motiv, după socotința mea, care însă părea, în ce-l privește, curată nesocotință. Astăzi, dacă ar citi aceste glose ce se vor un necrolog, ar rîde, poate, de toate
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
Holocaust. Măsluitor care promitea cu totul altceva la debutul său. în volumul Campanii din 1970 este un studiu de sociologie literară, asemănător cu cele din Holocaust, intitulat Filiera unei disensiuni. L-am recitit, nu fără să reflectez, cu amărăciune, la întortocheatele drumuri ale destinului nostru de critici literari.
Măsluiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17326_a_18651]
-
atinge invariabil capitolul figurilor de stil. Acestea sînt concepute de regulă că un fel de poleiala superficială, în care autorii ambalează un fond viguros de gîndire înălțătoare (sau, de la caz la caz, de suflet și simțire). Asta cînd nu travestesc întortocheat și imprevizibil referiri absolut neproblematice la realitatea pedestra: nu-mi pot explica în alt fel un pasaj aiuritor că acesta - escortînd un splendid vers arghezian. (Cu aripa în țarina și în vis/ Strînge la piept comoara ta deplină...): Imaginile poeziei
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
comentariile a numeroși autori vechi și contemporani, două trăsături par a fi proprii geniului: melancolia și saturnismul. Aristotel distinge (în Problemata, XXX) două spețe de melancolici: una produsă de umoarea rece (bilă neagră), reprezentată de persoane uscate, feminoide, nocturne, hibernale, întortocheate, alta produsă de umoarea caldă, ilustrata de cei cu labilitate și instabilitate psihică și consunînd cu genialitatea. Notele excentrice se epurează din comportamentul melancolicului pătruns de geniu, "fără a-i deranja facultățile exterioare, daca temperatura bilei este moderată" (Ioan Petru
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]