44 matches
-
Mihăilescu cam păcătuiește...). Dacă nu, nu... Mai rețin, dintr-un volum care e de citit, pentru secțiunea lui din mijloc, La școala generației '27, și ca o lucrare de istorie literară ceva mai ,prizabilă", dificilă totuși, printr-o sobrietate, chiar întortochere a stilului, adoptată cam ŕ contre coeur (n-aveți decît s-o comparați cu verva genuină a ,bucăților" despre Caragiale...), paginile de final, ,indiscrete" cu scrisorile lui nenea Iancu. O lume pe muchie, căreia-i mai scapă cîte-un picior ba
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
fără-nțeles, ca o împletitură barocă, la care mă uitam așa cum, pe când eram copil, în după-amiezele când mă sileau să dorm, priveam, cu fața la perete, spătarul canapelei, stofa lui cu desene-nflorate: le vedeam ca sub o lupă, le urmăream toate întortocherile și bifurcațiile, observam fiecare diferență de nuanță a culorilor, încît ajungeam să știu materialul cum poate numai cel ce-l fabricase îl mai știa, dar fără să știu de ce îl știu, de ce mintea mea a recreat bucata aia de stofă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se-ntîmplase ceva tulbure și fermecător, din care doar o țandără-mi rămăsese în minte, ca să fulgere din când în când fără speranța elucidării: violetul dureros al imaginarului... un deal înzăpezit... o fereastră verde... Nimic altceva, dar în acest nimic o întortochere de ființe și stări inexprimabile, un fel de prevestire, o aură, o bucurie cu inima strânsă... Și-n primăvară, târziu în aprilie, noaptea, am avut primul "vis" cu acel teribil, teribil zgomot amplificat până la flacără. În aerul de aur transparent
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
formând la un loc „grupa formelor negative” de teren din luncă. Așa sunt, de pildă, gârlele și prutețele de la NW de Leușeni, ca și întreg complexul de brațe moarte și prutețe dintre Râșești și Stănilești, care prin lungimea, adâncimea și întortocherea cursului lor, arată până la evidență că pe aici a șerpuit, nu demult, apa Prutului. În vremea marilor revărsări de primăvară ori vară și toamnă, aceste gârle și prutețe funcționează ca adevărate brațe secundare ale râului principal, și în ele apa
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Într-o noapte nu găsise nici un hotel, dormise pe pământ și se trezise a doua zi dimineață sub un măslin. Domnul da Silva nu uitase acel pom. Schimbaseră ceva de mare Însemnătate, ei doi. Măslinii sunt ființe profunde, elocvente În Întortocherea lor. E lesne de Înțeles de ce anticii credeau că Înăuntrul lor puteau fi prinse spirite umane. Domnul da Silva simțise asta atunci când se trezise În sacul lui de dormit. Și eu eram curioasă despre Grecia, desigur. De-abia așteptam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
roz, simetric și 31 împopoțonat cu statui și cupole, cu o mare scară dublă în față, dar atât de vechi și de putred încît trebuie să fi fost ușor ca un gaz halucinogen, se desprinsese din fundațiile lui de prin întortocherile Bucureștiului, se ridicase, măreț ca un fabulos dirijabil de hârtie, plutise peste păduri întunecate și râuri lucioase, cu țevile și conductele de canalizare și cablurile electrice flururîndu-i în jos, asemenea filamentelor unei meduze, și în cele din urmă se așezase
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pânzei de păianjen și-n duhoarea de urină cristalizată. Am intrat în tunel, călcând pe pâsla moale, care făcea imposibil orice sunet. Doar inima îmi bătea dureros în piept, în ochi, în degete, în tot corpul. M-am pierdut în întortocherea tunelului de sub bolta de cupru-nverzit, privind iar pendulele stricate, câinii mumificați, cărucioarele cu zornăitoare pleznite prinse pretutindeni în plasa deasă. Un caiet de elev, cu cerneala rândurilor pătată de apă, un mulaj de ghips al unei danturi cu un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu șase cozi și-am descoperit-o cu greu. Abia se mai zărea, ca un norișor palid, la o margine a cerului. Noaptea următoare, din luminatorul casei noastre de pe Moșilor, aveam s-o caut zadarnic. Ne-am afundat într-o întortochere de străzi slab luminate de câte un bec chior, până am ieșit la șosea, pe unde mai trecea huruind câte un camion, câte un tramvai. Am așteptat mult în stație și apoi am călătorit legănîndu-ne, lângă o taxatoare ațipită, prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fug pe suprafață, pentru că nu măsoară decât suprafața lucrurilor, ușor de împărțit în pătrățele, în clase și diviziuni bine definite; discursul nu are de înfruntat o realitate cu volum mai plin, cu relief de adâncime; el rămâne abstract, nepătruns de întortocheri și de curburile împovărate ale vieții; el se distribuie în culori locale, de prim-plan, care se disting bine pe suprafață, tocmai pentru că nu are nevoie să se transpună în adâncime. Așa se dezvoltă treptat o cultură a aparențelor din
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Ariadnei (și nu lui Dedal) rolul de a-i fi oferit eroului ghemul și soluția folosirii lui sunt parcă mai aproape de adevăr : „Ariadna, îndrăgostindu- se de el, i-a dat un fir și l-a învățat cum să străbată prin întortocherile Labirintului” (Plutarh, Thezeus, XIX), sau De-o fecioară ajutat, cu un fir ce mereu l-înfășoară, Al lui Egeu fiu [= Tezeu] găsi ușa anevoioasă prin care Nu mai trecuse-ndărăt nici unul din cei dinainte-i (Ovidiu, Metamorfoze, VIII, 175-177). 4
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cele dogoritoare din țara lui și din alte țări ale harapilor, de care se depărtase el, pentru a se trezi, fără de mamă și de tată și fără de frați și de surori, aici, în văgăuna aceasta de piatră udă, și în întortocherile întunecate de sub Muntele care ne potopea, ferecându-ne, pe cine știe câtă vreme Și din plângere și din suspinare, a cutezat, mai încolo, să o schimbe în rugă și în chemare, strigându-l pe Alah-Dumnezeu Iar chemările lui Ali Străilaș se lipeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai sofisticat dintre cenzori. Cazul lui Manea o confirmă. Biruința i-a lăsat însă un gust amar, pentru că, în cele din urmă, el a devenit conștient de „efectul deformant pe care îl are toată această codificare, obscurizare, exces stilistic, opacitate... întortochere. Cenzorul își ia revanșa printr-un fel de acțiune întârziată și de dirijare de la distanță“, nota el. După ce am citit noua versiune engleză a romanului, care a restaurat cea mai mare parte a pasajelor cenzurate, dar a și eliminat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar fi urmat să aibă acest puști de numai doisprezece ani. Iar felul în care scria puștiul, Mircea observase asta, avea niște caracteristici în plus, finețuri stilistice în aparență nesemnificative, aproape la fel ca ale lui, dar ceva mai deosebite, întortocheri de fraze nu mult diferite de ale sale, dar mai simple și mai directe, care per total dădeau prozei acestuia un aer pur și simplu extraordinar, superior celei scrise de el. „...atunci mi-am scos pula”, scria copilul, „și considerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
liniștită, fără probleme, fără complicații, limpede și clară, plină de fericire, plină de bucurii, de însorire, de sublim, de nectar, de feerie și de înseninare? Cine n-ar prefera să fie scutit de griji, de obstacole, de suferință, de labirintul întortocherilor și întrebărilor fără răspuns, cine n-ar alege să se simtă bine, să aibă ceea ce i-ar fi necesar, cine nu și-ar dori o asemenea existență? Toți ne dorim să fim fericiți... Ceea ce înțelegem prin fericire este adeseori altceva
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de unde vine lumina de un alb-alb atât de pur, că lumina soarelui reflectată de acest miraculos alb se simte ca ceva ce apasă pleoapele și creează senzația de disconfort vizual. Încă mai persistă minunata dantelă cu milioane de franjuri și întortocheri ale broderiei săvârșite de promoroaca abundentă din ajun, încât ramurile copacilor și pomilor fructiferi se înclină de parcă ar fi încărcate cu rod. În această împrejurare pot afirma - pe bună dreptate - că mă simt excelent, cu dispoziție sufletească pe măsură! Deci
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în miezul filosofiei și istoriei lui Campanella cu ușurință, știind să expună pe înțelesul tuturor gândirea lui Tommaso fără s-o deformeze, fără s-o mutileze, transfigurând-o în narațiune captivantă. Scrie limpede, esențial, fără a-și împovăra cititorul cu întortocheri care ar putea întuneca expresivitatea. Are darul natural al limpezimii și al sintezei, ceea ce i-a îngăduit să pătrundă în universul campanellian cu rigoare și, totodată, printr-o tușă lejeră și fluentă. Acest roman, căci de roman este vorba, este
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu în ultimul rând cursivul „Muzeul, școala și literatura” sunt de mare folos pentru oricine. Un plus de grijă la autori pentru susținerea id eilor nu cu vorbe ci prin argumente în cazul lui Gh. Clapa; evitarea zorzoanelor, prețiozităților și întortocherilor pentru N. Mitulescu, ar asigura mai multă credibilitate nu numai lor, ci ziarului în primul rând, iar cititorilor - satisfacții mai mari. Actualele Păreri tutovene port cu demnitate și succes, ba înnobilând, ceea ce a făcut Păreri tutovene dup ă 20 iulie
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
un spadasin încercat [...], Regman folosea cuvântul ca pe un mulinet care știa să rănească fără a ucide; fraza lui era floretă, nu iatagan. De altfel, aceste fraze erau adevărate tezaurizări de limbă română sprințară, abundentă, neașteptată și consistentă în chiar întortocherile ei. Nici metoda critică nu diferea de acest model general. Tipică pentru criticul nostru rămâne maniera de a aborda „critica criticii”. Aici găsesc eu partea cea mai modernă a lui Regman, înțelegerea aceasta a felului în care orice carte e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
de dulce aducere aminte și de calmă revenire, nu este proprie omului înaintat al zilelor noastre, omului care luptă cu eroism pentru a cuceri, pas cu pas, măreața «zi a socialismului». Nu din întâmplare această poezie conține numeroase prețiozități stilistice, întortocheri de frază, care caută să acopere, ca niște bijuterii fals strălucitoare, goliciunea ideilor (...). În unele poezii ca Ședința, Cântecul tractoristului, Mihu Dragomir a încercat să surprindă transformările petrecute în conștiința țărănimii muncitoare. Poetul nu a reușit însă să pătrundă în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]