453 matches
-
straturi foarte subțiri și se Împrăștia pretutindeni, ca o cenușă Împrăștiată după un ritual de Înmormântare. Cuprins din nou de valul acela de greață, se ghemui bicisnic și vomită de mai multe ori, electrizat, cu ochii ieșiți din orbite, privind Întrebător spre niciunde, pustiit. Se afla de vreme neștiută În scaunul său, cufundat Într-o adâncă toropeală. Nu putea spune dacă trecuseră ore, zile sau eternități de când zăcea așa. După ce se adună din reverie, Începu să-și pipăie suspicios membrele uscate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
evidență un bust atrăgător, plin de chemări, gata a se dărui viitorului mire. Această ipostază explica o dorința care dăinuia de multă vreme în sufletul Olgăi. Voia să-și arate înzestrările de femeie, neținând cont de conveniențe. Alex o privi întrebător. Bănuind o întrebare, în loc de răspuns, ea își mângâie sânii, apoi purtă mâinile pe coapse, în jos, făcând câteva mișcări de balerină, scontând să l incite. Văzând că Alex nu reacționează în nici un fel, Olga se așeză pe pat, trase pătura
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și soluții de reabilitare a unei clădiri care punea mari probleme constructorului. Ajunse în biroul său improvizat de la parter. Tocmai atunci veni maistrul șef, pufăind cu sete dintr-o țigara abia aprinsă. Inginerul Georgescu se uită la el, îl măsură Întrebător, până acesta își dădu seama de ce inginerul îl privește cu atâta insistență. Ieși afară, stinse țigara și revenind, își ceru scuze: - Am uitat, domnule inginer! Când ai un dar cu care te-a înzestrat duhul cel rău, uiți repede că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
care-l am eu în sertar. Mă rog. Care se află în sertarul unde ne-am întrunit noi prima oară. Știi despre ce vorbesc, da?" "Cum să nu știu, Șefu'. Gata, am plecat să vi-l aduc." Dorinel mă privește întrebător. Adică pentru el n-am nicio misie? "Băiete", îl iau mai familiar, doar e mâna mea dreaptă, "tu, împreună cu Costel, stați de pază aici și nu-l scăpați din ochi pe portar. Când te chem eu, îmi spui tot ce-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-mi spui doar numai mie povestea lui Sloi... Vasile Hliboceanu s-a furișat spre gârliciul beciului, unde Costache trebăluia ceva. În treacăt, a aruncat o privire aprinsă către Măriuța, care se învârtea prin bucătărie... Costache s-a ridicat, privindu-l întrebător... Hliboceanu s-a aplecat și i-a șoptit ceva, după care s-a întors aproape în vârful picioarelor, ca să nu fie băgat în seamă de cărăuși. În scurtă vreme, Costache crâșmarul a apărut cu oala plină cu vin și a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stărilor și sentimentelor, transmițându-se de la grup la grup, ca un zvon sau ca o răceală, astfel Încât, ca și cum ar fi existat o lungime de undă unică prin care acea omenire putea fi teleghidată, toți se Îndreptau - cu capetele rotindu-se Întrebător spre cei Întâlniți pe drum, renunțând Însă să Întrebe ceva pentru că știau că vor primi același răspuns, o pereche de umeri ridicați sau un „Nu știu“ mormăit - către centrul intersecției, un rond mare, rămas ca prin minune liber de prezența
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
alte cîteva orașe o serie de conferințe pe teme religioase, fără prea mare succes. Conferința lui se intitula „Și tu poți găsi fericirea“, dar rolanzii considerau pesemne că o găsiseră deja. Vic se Întoarse către doctorul Thomas și Îl privi Întrebător. Dar doctorul nu știa la ce anume se referă Întrebarea lui, așa că ridică din umeri. Apoi spuse, oftînd: — S-a Întîmplat pe la ora șase. Vic Își privi instinctiv ceasul. Trecuse, de atunci, mai bine de o oră și jumătate. — Mda
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
luat În seamă avertismentul meu. Abia mai tîrziu, cînd am reușit să dejoc planul de evadare din Închisoare a lui Mehmet Ali Acæa, și-au dat seama de importanța informațiilor pe care le dețineam... Se opri din citit și ridică Întrebător ochii spre asistentă. Nu e oare cam curent aici ? Agneta privi, la rîndul ei, În jur. — Da, e un pic de curent, zise și, observînd că fereastra nu era bine Închisă, se ridică să o Închidă. Abia atunci văzu capătul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ale celor două mîini se roteau repede unul după altul - deși se prea poate să fi fost doar un semn de nervozitate sau grabă. În sfîrșit, Își drese glasul, lăsă mai Întîi capul În jos, apoi Îl ridică și privi Întrebător către cer, cu ochii Închiși. Începu prin a repeta constatarea veche de cînd lumea că trupul omului e făcut din pămînt și În pămînt se va Întoarce; În acest sens, cită ceva din Vechiul Testament. Vocea Îi era domoală, aproape plăcută
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
încă larg deschisă. Am intrat în sufragerie. Antonia era în picioare lângă fereastră. Părea calmă. Cu mâinile la spate și cu capul puțin aplecat în față mă examină cu atenție, iar pe fața obosită i se citea un interes provocator, întrebător. Cred că-i plăcuse că l-am bătut pe Palmer. Poate că dacă i-aș fi dat o bătaie bună încă de la început, lucrurile ar fi stat altfel. Cu siguranță acum totul era altfel. Acum eu dețineam puterea, dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mi spună s-o urmez, Îi lăsasem chiria mea pe-o lună. Nici măcar nu se uită la bani. Din păcate, nici n-am apucat să ne facem comozi În dormitor, când cineva sună la ușă. Am privit-o pe Dora Întrebător, poate chiar rugător, dar ea doar Îmi puse bluza galbenă În brațe și Îmi zise: — Ia asta și ascunde-te aici. Continuăm imediat. Apoi deschise șifonierul mare și Începu să bată nerăbdător cu unghia vopsită a indexului În furnirul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bun cu toată lumea. Lauren se ridică și privi prin mulțime. Chiar dacă soțul meu ar fi un sfânt, nu aș lăsa-o pe Sophia În preajma lui. Ce ți-am spus eu ție În legătură cu cele care vânează soți, Își ridică ea sprîncenele Întrebător. Of, Doamne. Hai să mergem. Înainte ca Lauren să-mi mai poată spune ceva, DJ-ul puse melodia Good Times și toată lumea Începu să danseze. De-abia dacă am băgat de seamă, dar cred că dansam deja de vreo oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vreme de când nu ne-am mai văzut, replică Hunter, bătându-l bărbătește pe spate pe Giles. Asta chiar era ciudat. Ăștia doi nu aveau cum să fie prieteni, că nici măcar nu se cunoșteau, din câte știam eu. M-am uitat Întrebător la Hunter. — Stai nițel, voi doi vă cunoașteți? l-am Întrebat, suspicioasă. Hunter avea pe chip un zâmbet răutăcios de nedescris. —Iubito, am ceva amuzant să-ți spun. Hunter mă privi și Îmi făcu cu ochiul. Giles este prietenul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aș vrea. Profesorul se mișca prin compartiment cu o eficiență de temut. Pe când trecea prin fața mea, deschizătura șlițului îmi defilă prin fața ochilor. Era un singur șliț sau erau două? Se așeză și își desfăcu șireturile de la pantofi. Mă privea aproape întrebător - mi s-a părut, în momentul acela, că un al doilea inginer de sunet preluase studioul, pentru că vocea lui avea un alt accent și un timbru diferit, ca și cum o nouă casetă ar fi fost introdusă și pornită. Glasul îi devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aflată la distanță de două străzi de apartamentul său. Scânteia alb-gălbuie lumină pentru o clipă fereastra scufundată în întuneric. Când se stinse, o siluetă se contură pe retina lui Bull. Stătea peste drum, în fața centrului alimentar Budgen Freezer Food, privind întrebător spre apartamentul lui Bull, ca și cum îl știa de undeva, numai că nu-și amintea de unde. Era Alan Margoulies. Alan o luase spre nord de la Archway Tower, trecuse de Whittington apoi spre Highway Village. Avusese intenția clară de a merge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a pornit pe uscat, nu pe ape, către aleea Băiuț (ca să ia în stăpânire un pătuț metalic, o mulțime de scutece, o cădiță bleu și noțiunea de acasă), Uca l-a privit lung, cu palma la gură și a șoptit întrebător: „Ce copil negru! o să trăiască?“. Mama n-a râs, dar nici n-a făcut febra laptelui. Ca lehuză, auzise ceva asemănător cu șaisprezece ani în urmă, când vechiul Mircea, tatăl ei, spusese despre mine (cercetându-mi capul perfect chel, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
copii vor fi din nou orfani și că Tlokweng Road Speedy Motors va fi închis. Dar inima nu i se opri, ci continuă să bată, iar Mma Ramotswe și peisajul înconjurător rămaseră, cu îndărătnicie, pe loc. Mma Ramotswe se uită întrebător la domnul J.L.B. Matekoni. Stau la tine? întrebă ea. Iată o noutate. Tocmai s-au mutat? Posomorât, el dădu din cap a încuviințare. Da, ieri, răspunse. Mma Ramotswe se uită la copii, apoi din nou la domnul J.L.B. Matekoni. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
noastre de la o persoană autorizată". Se făcuse deja a treia zi de chef, Lică Făinaru n-avea somn, a lipsit doar cîte o oră, două, cînd femeiușca de lîngă el se pisicea prea tare, prea insistent. O dată l-a privit întrebător, a înțeles că era vorba de o "favoare", dacă nu cumva, ar avea chef să se ducă el cu demoazela de la garsoniera din Cotroceni, cu coada ochiului vedea expresia de pe chipul ei ușor umflat de oboseală, era indiferentă cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Poți să iei și o poză, unii cer și poze la gazetă. N-am zis că-l aduc. Am zis că-ți spun totul, că Ali Mehmet o să-ți povestească lucruri nemaiauzite despre Cocoș și banda lui!" L-a privit întrebător, încruntîndu-și sprîncenele stufoase și ciudat de negre pentru vîrsta lui. "Nu-i același lucru?" Îi veni să rîdă. Abia stăpînindu-se, l-a întrebat cu vocea gîtuită: "Și, și ceilalți, ceilalți care au venit pînă aici după Cocoș, ceilalți tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe furiș" de Șerban Pangratty și i-a spus cu un ton conspirativ, inimitabil, tonul pe care îl avusese întotdeauna la Vladia cînd discutaseră despre orice, politică, vreme, femei, praful de pe uliță. "Ați reușit, prințe?" Și a ridicat din sprîncene întrebător și complice. Șerban Pangratty întinse mîna după un pahar, era îndeajuns gestul, tava plină apărea ca din pămînt, "Servește, domnule Leonard, e Martell adevărat, Cantacuzino își ține rangul". Bîlbîie a luat și el un pahar, nu prea avea chef, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îmbrace destinul său tragic. Tragedia poate să ne înfioare, dar nu poate să ne mulțumească." Desigur, italianul nu pricepuse nici un cuvînt din cîte le rostise prințul, însă era imposibil să nu fi înțeles că era vorba despre el. A privit întrebător către Corvino care se făcuse palid, părea și mai subțirel, și mai fragil, aproape o odaliscă sub imperiul emoției, dar inginerul nu deschise gura. A făcut un gest de nemulțumire, de intimidare (?), care putea fi luat și drept unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sau vom pieri. Așa să ne ajute Dumnezeu!" Inginerul Corvino făcu un pas înainte, o mișcare atît de neprevăzută, încît toți ceilalți, chiar și Bîlbîie, tresăriră, cerîndu-i emoționat lui Radul Popianu să repete cuvînt cu cuvînt mesajul. Adjutantul îi privi întrebător pe ceilalți doi membri ai triumviratului, aceștia aprobară muțește. Își drese vocea și rosti a doua oară, de astă dată fără nici o inflexiune, alb, ca o păpușă mecanică, textul mesajului. Dacă n-ar fi știut că totul nu e decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
copilul se Întoarse spre el cu o privire pe care domnul Benedek nu i‑o mai văzuse. „Toți sunt morți“, zise fetița. După care Începu iar să plângă‑n hohote. Trupu‑i era cutremurat de spasme. Domnul Benedek se uită Întrebător la mama copilului. „Zice că i‑a văzut În oglinjoară. Toți - zise ea - au fost uciși. Vedeți și singur În ce stare este.“ „În oglinjoară?“ Întrebă domnul primar. Urmară tot soiul de lămuriri. Domnul Benedek, ca un bărbat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a fost: «Actorii se pot trezi că-s nevoiți să-și arate curul din când în când. Eu, unul, îmi arăt sufletul lumii întregi de fiecare data cand pun degetul pe-o tastăă. Adrian făcu o pauză și se uită întrebător la Șam: — Chiar ai zis chestia asta? „Eu, unul, îmi arăt sufletul lumii întregi de fiecare data cand pun degetul pe-o tasta“? — Tot ce se poate, spuse Șam, simțindu-se cu musca pe căciulă. Dar restul e-un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
capotului și scoase un pumn de hârtiuțe împăturite și mototolite, pe care le aruncă pe masă, în fața lui Șam. Acesta lua un ghemotoc, îl desfăcu și citi: „Voi solicită mașină mâine dimineață, între 11.30 și 1“. Șam o privi întrebător. — De ce-i suporți toanele astea? zise el. De ce n-o întinzi și nu-l lași să fiarbă-n suc propriu? — Fiindcă, probabil, mă simt vinovată. Vinovată că i-am dat în vileag secretul. — N-ai făcut-o intenționat. — Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]