89,143 matches
-
niște șuete. Ca moderator al ambelor întâlniri, Gabriel Liiceanu a impus niște rigori care, cu siguranță, nu invitau la tradiționalul bătut pe burtă și la digresiunile în zona flecuștețelor mondene. Dar a existat un perfect cadru pentru orice fel de întrebare, ca de la profesionist la profesionist. Evident că pentru scriitorul român astfel de situații sunt ambarasante: cum să coboare el, ditamai romancierul, eseistul, poetul, dramaturgul, la postura de anonim masat într-o sală, alături de studenți sau simpli admiratori ai peruanului? Pentru că
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
respectivă și după, se desfășurau și aveau să se mai desfășoare procese politice în mare secret. Făcându-l public pe acesta prin intermediul - trucat, firește - filmului, linișteai oarecum publicul, fixându-i în cap o paradigmă neabuzivă a procedurii polițienești. Și acum, întrebarea definitivă: au comis cei șase jaful sau nu? Părerea mea, deși e în contradicție cu cea a lui Gh. Brătescu, amic cu doi dintre inculpați, este că nu. Acești oameni inteligenți vedeau intensificarea persecuției evreilor și eșecul regimului care aluneca
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
Rodica Zafiu Explicînd, acum cîtva timp, unor studenți care învățau româna ca limbă străină, diferența dintre Ce mai faci? - întrebarea tipică de politețe, în care mai funcționează ca un fel de atenuator, iar obiectul interogației, mai puțin precis, e starea generală a celui vizat - și Ce faci? - întrebarea directă, concretă, neritualizată, asupra acțiunilor desfășurate de cineva - mi s-a atras
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
studenți care învățau româna ca limbă străină, diferența dintre Ce mai faci? - întrebarea tipică de politețe, în care mai funcționează ca un fel de atenuator, iar obiectul interogației, mai puțin precis, e starea generală a celui vizat - și Ce faci? - întrebarea directă, concretă, neritualizată, asupra acțiunilor desfășurate de cineva - mi s-a atras atenția că, de fapt, formula actuală de politețe este în mare măsură tocmai Ce faci?. De multe ori din afară lucrurile se văd mai bine, și studenții aveau
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
și studenții aveau dreptate. Formula presupus mai directă este într-adevăr folosită curent în contexte care nu au nimic dintr-o intruziune agresivă în treburile altuia: ca simplă expresie de politețe, interes, de (re)stabilire a contactului uman. De fapt, întrebarea funcționează ca formulă de politețe în contexte care o dezambiguizează: precedată de o formulă de salut, însoțită de temeni de adresare și rostită cu o intonație specială, ea nu poate fi confundată cu cererea serioasă de informații asupra acțiunilor pe
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
dezambiguizează: precedată de o formulă de salut, însoțită de temeni de adresare și rostită cu o intonație specială, ea nu poate fi confundată cu cererea serioasă de informații asupra acțiunilor pe care (eventual) le îndeplinește la un moment dat interlocutorul. Întrebarea Ce mai faci? e cuprinsă ca atare în DEX, la adverbul mai ("în formule interogative, cu referire la o situație nouă") și la verbul a face; în al doilea caz, este înregistrată posibilitatea de variație între construcția cu sau fără
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
sconcs..." (funonline.ro) - și la schimburile reale de saluturi: ,Ce faci?", ,Bine. Aștept vacanța!" (jurnal.md). Formula, cum se vede și în exemplele deja citate, presupune un răspuns pozitiv minimal - bine - și invită la continuare. Interlocutorul răspunde și re-adresează o întrebare similară, adesea în forme eliptice: ,Ce faci? Bine... dar tu? Bine și eu! Mi-e capul plin ..." (weblog.ro); Omule, ce faci? - Bine, voi ?" (byo.ro). Intonația specială, care diferențiază formula de politețe de cererea directă de informație, e uneori
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
fomula de politețe Ce faci? e bine reprezentată. În volumul coordonat de Liliana Ionescu Ruxăndoiu, Interacțiunea verbală în limba română actuală. Corpus (selectiv), Schiță de tipologie (2002), apare și uzul ,operativ", de reglare a acțiunilor, pe care îl poate avea întrebarea directă: ,STAI puțin! Ce faci? De ce...", și cel fatic, de menținere a contactului, al formulei de politețe. Aceasta e înregistrată în conversații telefonice - ,bună (nume) Ce faci? - Ciau (nume). Bine" - sau într-o emisiune de radio în care se poartă
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
faci - ăăă... ce mai faci tu: așa în mare, bine? - Sunt bine. Da. Sunt bine. Eu azi te-am sunat să văd ce mai faci, că ți-am promis că te sun, de mult". În schițele lui Caragiale, altele sînt întrebările preliminare cu care se abordează amicii: la mesele de berărie sau cafenea (dar, poate, după un preambul convențional pe care literatura nu-l ia totdeauna în seamă!), întrebarea e o provocare - ,Ei? Ce zici?" (Atmosferă încărcată) - sau presupune starea negativă
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
promis că te sun, de mult". În schițele lui Caragiale, altele sînt întrebările preliminare cu care se abordează amicii: la mesele de berărie sau cafenea (dar, poate, după un preambul convențional pe care literatura nu-l ia totdeauna în seamă!), întrebarea e o provocare - ,Ei? Ce zici?" (Atmosferă încărcată) - sau presupune starea negativă: Da... ce ai? Te văz cam..." (Amici). Tot la Caragiale, întrebarea ce faci? e cel mai adesea orientată spre situația concretă, cu vigilență și reproș: ,Ce faci, Mitică
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
sau cafenea (dar, poate, după un preambul convențional pe care literatura nu-l ia totdeauna în seamă!), întrebarea e o provocare - ,Ei? Ce zici?" (Atmosferă încărcată) - sau presupune starea negativă: Da... ce ai? Te văz cam..." (Amici). Tot la Caragiale, întrebarea ce faci? e cel mai adesea orientată spre situația concretă, cu vigilență și reproș: ,Ce faci, Mitică?" (în țal, cînd prietenul adoarme în timpul conferinței); ,ce naiba faci, soro?" (...) ,Doășp'ce și un sfert, soro! Ce dracu faceți?" (La Peleș). Ceea ce nu
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
după ce voi face o analiză în detaliu, împreună cu aceia dintre colegii mei care s-au ocupat de Festival. Organizarea a fost corectă și nu-i cred întru totul pe cei care s-au plîns de ea. Aici se pune și întrebarea cum s-a reflectat în presă și în mass-media Festivalul. I-am acreditat pe toți ziariștii doritori să participe. Chiar le-am mărturisit unora că mi se pare normal să fie cel puțin tot atîția ,martori" din partea presei cîți scriitori
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
însă cîte e-mail-uri am schimbat cu dl. Llosa pe această temă și că inițial ne promisese o participare mai activă, pentru ca finalmente să accepte a vorbi o singură dată, cu ocazia premiului, făcînd atunci și o referire mai amplă la întrebarea centrală a simpozionului. A declarat-o, de altfel, el însuși, în interviul de la Televiziunea Română, în care a recunoscut și că eu l-am convins să ne comunice opinia d-sale cu privire la publicul literaturii. Plină de inexactități rău voitoare este și
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
pe care l-a avut în anularea competiției tinerilor cântăreți. Rămâne, deocamdată, o enigmă pe care îmi propun a o dezlega. Căci explicațiile date de domnia sa au un temei voluntarist greu de acceptat. Se aud, ici și colo, în background, întrebări care insinuează că, față de situația actuală a țării, Festivalul ar costa prea mult. Reamintesc faptul că în Berlin, după bombardamentele anului 1945, atât muzicienii filarmoniști - conduși atunci de tânărul Sergiu Celibidache - cât și publicul meloman scăpat de raidurile forțelor aliate
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
ale statului de drept, prin respectarea drepturilor omului se poate obține tot ceea ce poate părea pozitiv în cadrul naționalismului, fără a apela la această formă de colectivism aproape religios care este, de fapt, orice fel de naționalism. MS: Am insistat cu întrebările mele, pe acest aspect, pentru că și dvs. în articolul dvs. ați insistat și ați subliniat că tocmai intelectualii - unii dintre intelectualii cu care ați petrecut mai mult timp în 1995 - au făcut afirmațiile care v-au contrariat atît de mult
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
cititor. Desigur, cred că literatura umple un gol din viața noastră, datorită ei, fără această viață paralelă pe care o trăim datorită cărților, existența, viețile noastre ar fi mult mai mediocre, ne-am simți mult mai frustrați. MS: E o întrebare absurdă care se poate pune: ați mai scrie dacă ați ști că nu vă citește nimeni? MVL: Cred că nimeni nu ar mai scrie, dar mereu există convingerea că mai devreme sau mai tîrziu cineva tot te va citi. Pentru că
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
la originea civilizației, care s-a născut probabil o dată cu limbajul însuși. Pentru mine, literatura este o ramificație a acestui mod imemorial de petrecere a timpului care presupune mereu un povestitor și publicul său. MS: Dacă analizăm a doua parte a întrebării, aici la Neptun, până să veniți dvs., scriitorii și-au manifestat îngrijorarea față de scăderea numărului cititorilor. Vă preocupă acest aspect? Trebuie să fie preocupat scriitorul de felul cum se vinde opera lui, cum este distribuită? Desigur, dvs. aveți o agentă
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
Premisa cărții lui I. B. Lefter este proiectarea unei perspective postmoderne asupra modernismului românesc, considerat epuizat. Pentru H.-R. Patapievici modernitatea nu este nici pe departe epuizată și alimentează în continuare postmodernitatea (v. Omul recent, p.447-450); ar fi o întrebare dacă modernitatea, rămânând deschisă și productivă, e compatibilă cu un modernism literar închis - dar aceasta nu e o problemă spre care să arate disponibilitate nici unul dintre exegeți. Dacă modernismul românesc e închis sau epuizat (a doua premisă a studiului lui
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
crezuri, inclusiv cele ale unui ,părinte de Constituție" și senator... De altfel, dialogurile dintre parlamentari, directe sau indirecte, sunt, de regulă, inteligente, savuroase și importante pentru plebe, cu precădere atunci când sunt purtate în prezența camerelor de filmat. Căci iacă-tă ce întrebare sloboade la un Jurnal tv din ziua de 14 septembrie doamna Mona Muscă spre un parlamentar, care și-a permis să nu fie de acord cu ea: -,Dumneavoastră, de unde sunteți ?" Iar răspunsul e la fel de sobru și de responsabil: -,Din România
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
a fost difuzată la 22 august 1998. Important de știut, cu siguranță, această adresă. Aici locuiește scriitoarea, la vreo 120 km. nord de Paris, și nu la Paris, cum eronat apare în Lettre..., pe coperta a treia, la rubrica Autori. Întrebări și răspunsuri Las cititorilor plăcerea întreagă, de a parcurge și a afla în Lettre..., în textul convorbirii lui Mircea Iorgulescu cu Oana Orlea. Despre plecarea ei din România, în urmă cu două decenii, în Franța, unde a redebutat scriind direct
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
suferința, de a nu ceda, tăria ei de caracter și pasiunea infinită pentru creșterea florilor, și despre multe, multe alte lucruri, pe care nu le-ai fi bănuit, dacă, întrebată fiind, nu le-ar fi povestit... în 1998, una din întrebările lui M.I., dinspre final, rămâne aceasta: "Oana Orlea, în cursul acestei convorbiri a apărut, a dispărut, a reapărut numele bunicilor dumneavoastră, Maruca Cantacuzino și George Enescu. Sunteți moștenitorul legal, oficial al lui George Enescu. Rămășițele pământești ale lui George Enescu
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
dumneavoastră, Maruca Cantacuzino și George Enescu. Sunteți moștenitorul legal, oficial al lui George Enescu. Rămășițele pământești ale lui George Enescu nu se află încă în România. Cum a fost lunga bătălie pentru apărarea acestor rămășițe, pentru rămânerea lor în Franța?" întrebare la care scriitoarea a răspuns: Putem situa începutul acestei povești prin '51, când s-a făcut prima încercare, aș spune de recuperare încă din viață a lui George Enescu, și când el a refuzat să se întoarcă în țară. După
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
la fel de bine ca și regimul Ceaușescu." Am încheiat citatele din Cristian Bădiliță, patrolog, eseist, poet, doctor în istoria creștinismului timpuriu. Cum este posibilă o asemenea formulă umană, de erudiție și mitocănie, spiritualitate și insanitate, Septuaginta și România Mare? Iată o întrebare - pur retorică - pe care, personal, o formulez în strânsă legătură cu o alta: cu o nedumerire mai veche legată de frumoșii ani interbelici și tinerii idealiști de atunci. Cum s-au împăcat, oare, credința și insulta, minunata toleranță cristică și
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
ciosvârtă de lemn, ca o coadă de mătură, auriu vopsită însă, ce o păstrez de atunci ca pe o relicvă glorioasă, grijuliu să nu fie azvârlită la gunoi. Tânărul este... era teolog și filozof și mi-a pus una din întrebările de care acum îmi vine să zâmbesc și care, pe vremea când aveam anii lui, mă făceau să mă încing în discuții pasionate... De ce scria el, ideea, intrând în realitate, se strâmbă, se îndoaie, ori chiar se frânge, ca bățul
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
ca bățul în apă?... Legea fizică se aplică neapărat și celei morale?... Știți de câtă șiretenie sunt în stare bătrânii, de câte minciuni, în explicațiile lor, ei, considerați posesorii unor experiențe... etc. Așa că am preferat să trec peste... La cealaltă întrebare, mi-a fost mai ușor să răspund. Ea suna astfel: De ce, ajunși la putere (politicienii) nu-i mai recunoști... Fețele lor se lățesc, se rotunjesc, ceafa se revarsă pe după guler, ochii, abea crăpați de presiunea grăsimii, lucesc de un triumf
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]