5,437 matches
-
pe degete. Chiar marele poet Nichita Stănescu a Încercat să se impună printr-o scriere deosebită din punctul de vedere clasic al valorilor. Va rămâne această poezie pe linia de plutire? Cred că o proză poetică bine conturată poate să Întreacă o poezie În proză slab sau nenatural concepută sau scrisă. Alți poeți sau poete Îndoapă poemele lor cu o cantitate de neologisme, de preferință franțuzisme, care nu au ce căuta În limba românească pe care o schilodesc pentru a se
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
cititorul revistei noastre, dl Onișoru a declarat: "Din informațiile noastre (!?), dînsul era tînăr pe atunci. Abia terminase studiile de specialitate. Poate să fi fost un fel de practică pe care o făcea dl Priboi..." Incredibil, dar adevărat. Candoarea dlui Onișoru întrece binișor granița unei alte însușiri a ființelor umane. Cît despre "informațiile noastre" privind vîrsta dlui Priboi...! Bine informat CNSAS! A doua declarație aparține ministrului Administrației Publice. Alertat de prognozele meteo, dl Octav Cozmâncă a notificat autorităților de resort că "e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
profesor de filosofie la Universitatea "Al. I. Cuza", cu niscai suspiciuni de plagiat prin anii '70-'80), tot în revista EST. Dl Baboi e prezentat ca un Mare Scriitor și Mare Inchizitor. Delirul paranoic din articolul dlui Baboi e aproape întrecut de acela din portretul făcut de dl Ghideanu, unde cuvintele care nu sînt scrise cu majusculă sînt subliniate. Prea îndurătoarea hîrtie nu ia totuși foc de atîtea inepții sub mîna celor doi și ne vine să ne întrebăm de ce. Cronicarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
n-aveam! Chestiunea deșertului s-a rezolvat de la sine. Patruzeci și cinci de ani de comunism, plus doisprezece de deșuchere politică, ne-au transformat într-unul dintre cele mai docile popoare ale planetei. Poate câteva țări fundamentaliste arabe să ne întreacă în entuziasmul sinucigaș al exultării valorilor sărăciei. Oricâte legi aberante ar trece prin Parlament, românul de rând rămâne impasibil, văzându-și de ceea ce știe el mai bine: puiul de somn în orele de lucru, țoiul de rom, furtișagul mărunt, sudalma
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
să fie) încărcată de judecata, ea însăși dureroasă, pe care o aplicăm, inchizitorial sau cu moderație, trecutului. Importanța acestui volum de aproape 70 de pagini, nu stă atît în amintirile în sine sau în anecdoticul care însoțește inevitabil asemenea confesiuni (întrecute cu mult de cărțile-document despre închisorile comuniste), ci în felul în care experienței traumatizante a închisorii și a regimului în sine i-a fost găsit un sens, felul în care valorile au putut fi păstrate, vii în spirit, în timpuri
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
poimîine, îl iscodea mirat pe taică-său care lua o lingură cu boabe, în vreme ce el, Leandru, apuca să mănînce trei. În familia lui, numărul total de linguri cu boabe era dinainte stabilit pe fiecare cap și nimeni din ei nu întrecuse măsura drămuită la o porție; numai Leandru mînca aceeași cantitate de trei ori mai repede decît ceilalți. Încet-încet el desluși și printre animale pe unele care mănîncă mai repede ori mai încet, se mișcă mai repede sau mai încet și
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
atingea în timpul zilei visau că o cioară îi ciocăne-n dinți. Doar că atunci, cînd se temea cel mai tare de spadasini, Leandru nu-i întîlni. Înaintea spadasinului întîlni o fată. Pe cînd iernau la Ohrid, i se păru că întrecuse măsura cu frica lui și că își pierduse ritmul înnăscut, că se întoarce în loc să înainteze în taina virtuții. Și anume, auzi, într-o seară sunet de santură. Și în loc să rămînă nepăsător, ca înainte, se pomeni ascultînd. Și ăsta i se
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
acest cuvînt îi era favorabil, totul era perfect. La cea mai neînsemnată obiecție, se simțea nu judecat sever, dar cinstit, ci pur și simplu nedreptățit. Opinia critică devenea rodul unui complot odios prin care dușmanii lui (de obicei imaginari) se întreceau în a-i pune la cale distrugerea. Criticul nu era decît instrumentul servil al mizerabilei cauze. Părerea lui nici nu conta, luată în sine. Conta ce se ascundea în spatele ei. Ideea de a fi scris o carte proastă n-avea
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
numai că o paradigmă s-a schimbat cu totul, nu că cea care a precedat-o n-ar fi existat. Oricum, pentru a reveni, Ahile cel atît de iute de picior și la mînie, precum știm, nu izbutește să le întreacă în fugă nici măcar pe tacticoasele țestoase. Ceea ce încetează a fi o aporie, dacă ne amintim truismul conform căruia orice mișcare este guvernată tot de minte, inimă, literatură. Nu știu cum stau broaștele țestoase nici cu inima, nici cu literatura, însă ceva minte
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
a-și împlini destinul, ci și fiindcă vrea - și reușește - ca, înainte de a muri, Zeus să-i acorde încă o răsplată: pe aceea de a tîrî în praf, în urma sa, cadavrul adversarului. Aporia nu constă în faptul că Ahile nu întrece în fugă o țestoasă, ci că și Hera și Atena - ni se spune - erau de partea grecilor. Offenbach ne povestește - și cît de frumos o face - o variantă a vieții și a povestirilor lui E.T.A. Hoffmann. Un poet, învins
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
atîta vîlvă acum este o ripostă dată atotputerniciei presei, de un autor iritat, prost-dispus, agasat. Într-un interviu acordat revistei "Der Spiegel", Walser critica dimensiunile grotești ale reacției lui Schirrmacher față de manuscrisul pe care i-l încredințase atît de confidențial. Realitatea întrece satira - afirma Walser referindu-se la ecourile mediatice ale pe atunci încă nepublicatului său roman, menționînd în același timp că nu și-a asumat rolul Creatorului și, prin urmare, romanul său nu s-a ivit ex nihilo. În același text
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
și împinși, obscur, spre o comunicare existentă cîndva, uniți de tragedia pe care toată lumea o trăia, am hotărît să-i căutăm pe ceilalți. Întreprindere himerică! Două săptămîni de telefoane, de scrisori, telegrame și mesaje verbale; la data fixată, rezultatul a întrecut însă cele mai optimiste prevederi: peste treizeci de bărbați în toată firea - avînd acum fizionomia ușor caricaturală a celui care tocmai sare pragul de patruzeci de ani, ne aflam împreună la ora și locul stabilite. După cîteva minute de stînjeneală
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
și moderni" s-a declanșat în interiorul intelighetsiei teatrale românești. "Conservatorii" denunțau cu asiduitate ceea ce numeau "gratuitatea" demersului regizorului Andryi Zholdak și a echipei sale și nu osteneau să vorbească despre invazia formelor lipsite de conținut. Comentatorii ziși "open minded" se întreceau în a-i aduce montării osanale, în a intui în ea felurite semne ale "teatrului viitorului". În decembrie 2001, la Festivalul Național de Teatru, aveam să văd Idiotul, tot în regia lui Andryi Zholdak, dar în interpretarea actorilor Teatrului "Radu
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
figură de liberal, pe când liberalul Hașoti se comporta precum cel mai dogmatic dintre dogmatici. Cantonarea absurdă pe câte o poziție "de partid" împarte societatea românească în tabere pe cât de pestrițe, pe atât de hămesite. Indivizii care în perioada 1996-2000 se întreceau în grețoase declarații anti-N.A.T.O. au devenit, odată cu preluarea puterii, cei mai zgomotoși adepți ai pactului militar nord-atlantic. Politicaștrii ce urlau din rărunchi cerând stoparea unor bombardamente în care n-aveam nici un amestec, acordă azi, fără să
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
asta să se uite la acești scriitori tineri și la felul în care ies ei în lume. Iulian Tănase și-a făcut chiar un fel de obișnuință din a scoate cărți frumoase. Acest al treilea volum al său, Iubitafizica, le întrece pe celelalte, deși deopotrivă îngerotica (1999) și Poeme pentru orice eventualitate (2000) erau cărți construite cu multă grijă. Iubitafizica e însă o adevărată carte de colecție, tipărită pe hîrtie de cea mai bună calitate, cu ilustrații și aranjamente grafice de
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
târziu de către anarhiști). Ele nu puteau accepta denigrarea Fecioarei franceze. În 1960, când mă aflam în Mexic, i-am vorbit despre miracolul din Calanda unui dominican francez. Acesta a zâmbit și mi-a zis: - Dragul meu prieten, cred totuși că întreci măsura. Moarte și credință. Prezență și putere. În contrast, bucuria de a trăi era cu atât mai intensă. Plăcerile, mereu jinduite, se savurau mai mult când reușeai să ți le satisfaci. Obstacolele amplificau bucuria. În pofida credinței noastre sincere, nimic nu
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
pentru că dacă ele nu ar fi existat, ei nu ar fi avut pe cine să ucidă și nu ar fi devenit ucigași, acesta este sofismul hidos al nerușinării cu care ne susținem ticăloșia și dincolo de moarte. Hoția noastră nu este întrecută decât de prostia noastră: suntem atât de hoți încât ne mințim și pe noi înșine și atât de proști încât credem ceea ce noi înșine mințim. S-a cerut un proces al comunismului, dar noi facem azi un proces al victimelor
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
temeiuri, dar toate au vervă, chiar și când n-au fond.” Cameleonismul nu este numai al dramaturgului, ci și al ziarului acuzator deopotrivă, căci o dată numit în funcția de director al Teatrului Național din București, detractorii de mai devreme se întrec în articole pe tonuri encomiastice. Dar să nu uităm că ne aflăm încă la porțile Orientului, „ou tout est pris à la légère!” Față de reacțiile caustice ale presei bucureștene, ziarele din provincie, cu precădere cele din Iași, nu scapă nici o
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
Fecioarelor căzute în genunchi/ Li se retează genele pe trunchi/ Fiindc-au surîs din somn în largi crivate/ Cu șoldurile neînfășurate,/ Și-n miez de noapte, avînd bluza lipsă,/ Au pus cu sînii luna în eclipsă,/ Și-au îndrăznit să-ntreacă-n rotunjime/ Izvoarele credinței din vechime./ Au tulburat mișcările cerești/ Prinzîndu-și seara fustele în clești/ De rufe pe subțiri și crude funii,/ Miresme cotropindu-ne ca hunii.// Și-acum plutesc și-n palme roze bat/ Mingi pline cu un aer
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
zile, o premieră pentru votantul român, de ce n-a fost programat toată săptămîna și nu s-au organizat și tombole cu premii pentru cei care au spus DA? Cronicarul nu ia în rîs Constituția, dar circul organizat în vederea votării ei întrece orice imaginație. l „După cum sînt dirijate dezvăluirile și, mai ales, cioburile de dezvăluiri, mai e puțin și reiese că disidenții, opozanții și deținuții politici au fost informatori, în timp ce conducătorii partidului, directorii instituțiilor și ofițerii de Securitate erau niște victime. Cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13447_a_14772]
-
-i așa de scumpă: patru mii de lei mai puțin de 100... Din tot Talmudul, știu pe dinafară de la Belulică Zilber, prietenul meu de pe vremuri, parepatetician de forță, înțelepciunea sub forma ei de poruncă: FIE CA ÎNVĂȚĂTURA TA SĂ NU ÎNTREACĂ FAPTELE TALE!... Este, pe scurt, constatarea, morală, că, în om, primează comportamentul său practic înaintea legii și a Creatorului ce ne-a făcut după chipul și asemănarea sa... Astfel, numai astfel, cunoștințele tale vor atinge fericirea făgăduită. La Los Almos
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]
-
propriu sau la figurat, apărând gândirea omenească de orice formă de tiranie... Stau cu Talmudul în mână și caut porunca pe care o știu de la Belulică. Nu dau încă de ea... De ideea că nici o înfumurare teoretică nu trebuie să întreacă experiența ta, ca om... Nu-i vorba de nici o modestie; e vorba de echilibrul între zis și făcut. De șapte milenii, de când este presupusă Facerea, neamul iudaic, scrie, învață, citește, se instruiește, provocând Universul... Nici o altă rasă omenească nu a
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]
-
Cărtărescu, Livius Ciocârlie, Cosașu, Crohmălniceanu, Dimov, Doinaș, Foarță, Negrici, Nichita Stănescu, Mircea Martin, Virgil Mazilescu, prozatorii târgovișteni... N-am luat în calcul speculanții care-și zic buchiniști, adică aceia care vând cărțile (pe stradă sau în dughene) cu prețuri ce întrec cu mult prețurile noilor apariții din librării și unde, evident, oferta este selectă și redusă. O carte intresantă de prin anii ’50 peste care am dat chiar acum câteva zile: Dr. Petru Groza - Călătorie în China. Grafica este splendidă. Milescu
Scriitorul frate cu anticariatul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13494_a_14819]
-
dar limina.// avidă mulțimea/ privește-nspre ultimul vagon/ și ca un pește fusiform/ cu zeci de capete de om ieșindu-i din trup/ trenul trece prin mine pe lîngă mine.// bărbatul este aici/ femeia nu este niciodată cu totul aici/ ea întrece-n/ viteză viteza:/ instantanee de-a pururi ca frumusețea.// Femeia e fascinată/ de spatele bărbatului// cum el aleargă în timp/ interiorul lui/ ca un copil care și-a scăpat în praf ochelarii/ rămîne în urmă” (ibidem). Modificîndu-se văzînd cu ochii
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
și iluzia proiecției în eternitate. De la victimele celor cincizeci de ani de teroare comunistă la supraviețuitori, și de la victimele recente, din decembrie ’89, la răniți și la urmași, ca să nu mai punem la socoteală și scadențele timpurilor istorice, s-au întrecut cu toții, direct sau prin legatari mai mult sau mai puțin îndreptățiți, să-și fixeze efigia într-un monument public. Mai puternic decît grija pentru ziua de mîine sau decît îngrijorarea pentru cea de azi s-a manifestat, prin nu se
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]