515 matches
-
îmi place să te ascult, spuse Adriana, apropiindu-se de Sebastian. Acesta îi cuprinse mijlocul cu brațul și o atrase spre el. Adriana îl privea cu niște ochi mari în care parcă străluceau mii de diamante. Buzele roșii i se întredeschideau apropiindu-se încet, încet, de cele ale bărbatului. Fiecare secundă și fiecare milimetru care le despărțea apropierea, era ca un chin, era încărcat de dorința impetuoasă, plină de pasiunea încă neconsumată, neslobozită din trupurile lor înfierbântate deatingerea celuilalt. Trupurile lor
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Parfum_de_orhidee_roman_cap_stan_virgil_1389940493.html [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
din Univers. Când astfel de oameni ajung prin diverse pârghii și servicii reciproce să dețină puterea, este clar că favorizată devine minoritatea căreia ii aparțin, în detrimentul segmentului majorității opuse acesteia, subjugând sistemul pe care îl conduc, prin fiecare portiță lăsată întredeschisă spre posibilitatea de a fi exploatată!... Lupta pentru apărarea prăzii, când aceasta reprezintă o miză mare, are loc urmând "legile" junglei, pe viață și pe moarte, cel mai tare supraviețuind, respectiv învingătorul impunându-și victoria a-i fi recunoscută drept
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1490891022.html [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
Ucid iubiri printr-un sărut însângerat. În nopți de taină ne dau târcoale lilieci. Spațiul vibrează-n trup de iubire și cântec; Genunchii-i strivești după nescrisele legi Și simți durerea mai fierbinte în pântec. O strungă sângerândă s-a-ntredeschis prin nori, Când cornul lunii în ora dimineții S-a smuls din unghiul negru al unor bieți cocori Scăpând lumina în marea poart-a vieții. Privirea ta zadarnic înconjură steaua Ce-n marginea nopții a ars-o minciuna. Păcatul primei iubiri
CUM SPUNEA POETUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_i_paraianu_1401256235.html [Corola-blog/BlogPost/350595_a_351924]
-
mă mai întorc. Să mă duc? -Du-te și hai mai repede, dragule, întârziem la slujbă. Liftul, iar, nu mergea. Cum va coborî cu hectarul ăla de plasmă că abia au urcat-o, când a cumpărat-o, doi oameni? Ușa era întredeschisă, ca și cum îl aștepta. A trecut pe lângă bucătărie fără să-i arunce măcar o privire soției. A tras televizorul din suporturi și l-a pus pe masă. - Ce faci tată? Auzi în spatele lui vocea fetei. Amuți pe loc. Nu putea să
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 by http://confluente.ro/Ce_uneste_dumnezeu_nu_poate_desface_omul_.html [Corola-blog/BlogPost/370936_a_372265]
-
natura.Trebuie s-o supunem. Unii zic că se răzbună atunci.Aiurea! Omul e stăpânul ei. I-a să mă duc la ușă să văd dacă s-au străns ceva bani. Mi-am pus o șapcă rablagită cu un bilet ... Întredeschide ușa, se apleacă, ia șapca și biletul.Numără banii strânși .Apoi satisfăcut citește biletul.). Bravo! Un om cu amândouă mâinile nu câștigă în câteva ore cât am primit. Sunt darnici oamenii. Proști, de darnici ce sunt.Dar și eu sunt
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/O_stafie_tulbura_speranta.html [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
12, a zis că nu mai are treabă cu mine. Am plecat, aproape de casă am văzut că mi-am uitat telefonul la birou, așa că am fost nevoită să mă întorc. Am intrat în biroul meu, ușa de la cabinetul directorului era întredeschisă, am auzit ultimele cuvinte schimbate de Mareșal și director. Pacoste tocmai îl asigura pe Zbierea că are o familie care va fi bucuroasă să-l adopte pe Gilă. Am părăsit biroul și am așteptat ascunsă să văd ce va face
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1487751263.html [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
acoperământ brodat fin, îi așteptau sarmalele de ghebe, frumos aliniate pe platoul de porțelan. „Ei, ce vremuri! De s-ar mai întoarce, măcar și pentru o clipă!”. Sprijinit de brațul tânărului, bătrânelului îi veni aproape să leșine, căci poarta era întredeschisă. Pe aleea înzăpezită ce ducea spre ușa de la intrare, se vedeau urme de pași. „Sigur m-au călcat hoții!”, își zise bătrânelul, în gând. Dar, nu de hoți îi era frică, sigur n-ar fi avut ce să ia, căci
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_poveste_de_iarna_ce_ti_ai_dori_de_ziua_ta_mos_nicolae_.html [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
lacrimi de cleștar multicolor, totul petrecându-se într-o absolută lipsă de sunet... În așteptarea tunetului ce firesc urmează fulgerului, își lăsă în jos pleoapele și-și ocroti urechile cu palmele devenite apărătoare căușuri. Și zgomotul nu întârzie... Cu ochii întredeschiși de căldura emoției ce-l invadase, zări podeaua. Se reîntregise, iar explozia de lumini și sunete se proiectase în afară, pe cerul negru al iernii pe care o descoperi drept nou peisaj în tabloul ferestrei sale de la Răsărit... Mănunchiuri de
INTERLUDIU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1420057722.html [Corola-blog/BlogPost/374384_a_375713]
-
Dar pământul crăpase de-atâta fierbințeală. La umbra incredibil de mică a dudului rămuros ce străjuia curtea, câteva găini roșii și pestrițe, cu aripile îndepărtate de corp și ciocurile întredeschise, picoteau. Din când în când, câte o pleoapa li se întredeschidea leneș, lăsând să se întrevadă - ca pe o mărgică de sticlă viu colorată - ochiul adormit. Plictisindu-se de desenele pe care tot încercase să le scrijelească până atunci cu colțul ascuțit al unei pietricele, pe pământul împietrit de uscăciune, Aurelia
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1472484148.html [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
jur un parfum amețitor. Dar atmosfera din ogradă se tensionă și deodată calul necheză, păsările din coteț se agitară, vaca mugii, oile și berbecii behăiră iar câinele se repezii schelălăind de la poartă la pridvor. Pătru auzi zarva prin somn și întredeschise ochii. Lumina de la lampă pâlpâia agitată aruncând pe pereții albi umbre cu forme ciudate. Buimăcit, se frecă la ochi și se retrase ușor de la pieptul soției ridicându-se în șezut. Femeia îi simți mișcarea neliniștită și se ridică înspăimântată: - Petruț
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412878111.html [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
mobil. Încă era în cumpănă, nu se hotărâse pe cine să sune, în momentul în care o mână i s-a așezat ușor peste umeri, într-un gest prietenesc, de apropiere. S-a întors surprinsă și a rămas cu gura întredeschisă de uimire și cu ochii mari de surpriză. - Hei, salut frumoaso! Ce te holbezi așa la mine, dragă? Parcă ai văzut o stafie... Mă sperii. Ce ai? - Vai de mine!... Iartă-mă, Octav, nu ești tu de vină! ... Mă gândeam
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437919315.html [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
poți completa, mai spuse Andrada. - Și eu te iubesc ca prietenă la fel de sincer. Nu fac nimic fals doar pentru a salva aparențele. Nu mă caracterizează aceasta. - Nici nu mă îndoiesc. Se auzi un ciocănit ușor la ușă și Cristian o întredeschise spunând: - La masă, domnișoarelor. Mama a așezat masa și vă așteaptă. - Cris, bine că ai apărut. Vino să ți-o prezint pe prietena mea Andrada, invitata ta de onoare la petrecere. - Ce plăcere! Cristian Trăistaru - aniversatul, se prezentă el zâmbind
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405430516.html [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
la zid fatal îl scoate, Singura se școală o balada Și în zdrențe circulă pe sate. Finul necosit se-nvîrtoșează, Putrezește sus, pe crengi, caisa, În tăcerea-naltă de amiază Morții își aud ei înșiși zisă. Cale pietruita cu dezastre, Noapte-ntredeschisă pentru-o oră Grijulii cu soarta țării noastre, Voievozii-a moarte ne implora. N-avem nici o șansă de izbîndă, Vom rămîne bieți orfani pe-aicea, Dacă, supărați pe cei la pîndă, Am trezit din moarte cicatricea. C-un refren de
CINE IESE ULTIMUL DIN ŢARĂ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_marin_1478350569.html [Corola-blog/BlogPost/363330_a_364659]
-
multă vreme învățată să nu-l mai aștepte la ore fixe, își vedea de propriul program și probabil, la acea oră deja se odihnea, așa cum îi recomandase medicul. Se apropie ușor de ușa dormitorului ei și apăsând cu precauție clanța, întredeschise ușa. În semiîntunericul odăii, întinsă pe pat cu fața în sus și sforăind cu întreruperi, bătrâna dormea profund. Cu pași de felină, Florin se apropie de noptiera pe care se zăreau medicamentele. Apucă cutia lunguiață din care, văzuse că mama
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1471845345.html [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
Își aruncă privirea spre ceas. Era aproape ora două. Urcă din nou scara și, apropiindu-se de ușa apartamentului lui Vadim, privi în jur ascultând cu atenție dacă nu se aud pași pe scară sau nu se deschide vreo ușă. Întredeschise cu precauție și fără zgomot ușa ascultând cu atenție. Observă imediat că Vadim nu închisese ușa dormitorului și încremeni, dar sforăituri puternice răsunau în tot holul. Se strecură cu rapiditate pe ușa apartamentului și în vârful picioarelor se îndreptă spre
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1471845345.html [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
pe Manolescu... În „Bărbat adormit în fotoliu”, povestește despre vizita cuiva, făcută acasă, unei foste colege de facultate, finalizată cu sex spontan, turbat în hol la despărțire, în timp ce soțul ei adormise în fotoliu după multă țuică. Ușa de la cameră era întredeschisă...În carte este prezentată ca povestea altcuiva, dar eu i-am scris într-un mesaj că sunt convins că era dânsul. În aceeași carte, scrie despre un incident „plăcut” din trolebuz. La o frânare bruscă, o minunată doamnă a fost
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/aurel_lucian_chira_1484069544.html [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
la bunul mers al treburilor în țară, lăsând justiția să se ocupe până la capăt de răufăcători, și a cărui prezență la Cotroceni va însemna deschiderea largă a ușilor celor mai importante cancelarii occidentale (până în prezent, pentru noi au fost doar întredeschise), în primul primul rând ale Germaniei, Austriei și Olandei?! Klaus Iohannis reprezintă pentru noi, românii, chezășia intrării noastre rapide în spațiul Schengen, iar pentru investitorii occidentali, garanția lucrului bine făcut de către ambele părți. Se subînțelege că prin ieșirea românilor la
VOTUL RAŢIONAL ÎMPOTRIVA VOTULUI INERŢIAL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/george_petrovai_1415586809.html [Corola-blog/BlogPost/376845_a_378174]
-
două lucruri: că în peretele clădirii din dreapta mea era încastrată o ușă cu lemnul mâncat de carii și că zorile erau pe cale să-mi fure cea mai sublimă noapte din viața mea. Am sărutat-o și buzele ei moi se întredeschiseră ușor, abia sesizabil, doar cât să-mi primească sufletul pentru totdeauna. Și i l-am oferit! Totuși, ciudat, apa de ploaie de pe buzele ei avea un gust sărat, de lacrimi! Plânsese? Nu știu, dar avea ochii limpezi și privirea puțin
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 by http://confluente.ro/Povestiri_in_alb_si_negru_1_o_noap_lucian_dumbrava_1328515897.html [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
împletiți presărați cu mac. Azi se trezi cu noaptea în cap, pentru a avea suficient timp, să gătească pentru pomană. Ieși o clipă în ușa bucătăriei și în treacăt observă că orizontul s-a înroșit, semn că ziua și-a întredeschis genele și se freacă la ochi somnoroasă. Gheorghe e deja treaz și moșmondește încă prin baie. Îl strigă nerăbdătoare: - Hei, omule! Gheorghe! Dă zor și mergi te rog să-mi spargi câteva lemne din cele uscate, că am numai din
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1461885978.html [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
Sau nu! Poate că boala l-a pus la pământ într-un timp foarte scurt. Cine poate ști? Fane Cizmaru stă într-o poziție de parcă ar fi în vremurile lui bune când stă așa la birou și privea cu ochii întredeschiși la denunțătorii care-l vizitau zilnic să-i pârască pe cei care credeau ei că pun în pericol viitorul. Oamenii nu înțeleg că schimbări majore în viața de pe pământ ei nu pot face, pentru că această viață face parte dintr-un
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 by http://confluente.ro/eugen_lupu_1470284368.html [Corola-blog/BlogPost/378123_a_379452]
-
alt subiect, accesibil, determinat de trecerea câtorva femei. Ceva anume le determină să fie un grup aparte, un grup în care armonia și destinderea fac casă bună. Ceva ce Albert nu a reușit să deslușească încă. Bătrânul ilegalist i-a întredeschis poarta înțelegerii: „Cea mai mare prostie posibilă a fost desființarea stabilimentului Crucea de Piatră și a tuturor celorlalte de aceeași natură. Femeile ușoare, ca să nu zic curvele, au fost încadrate în producție alături de cele cu moralitate neștirbită. În loc să se dea
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1478090063.html [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
mințile. Ușa de la pensiune era încuiată, ferestrele zăvorâte, perdelele trase, părea mai de grabă o casă părăsită în dogoarea agonicei primăveri decât o casă de oaspeți veselă și primitoare. Încercă să sune și nu i se răspunse, împinse ușa, o întredeschise ușor, văzu că nu e încuiată și păși ușor pe coridor spre camera Veronicăi. Pe femeie o zări culcată în pat, citea între perini. Mihai se repezi în cameră, îngenunche în fața Veronicăi și, glumind, începu să recite câteva diatribe din
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398422341.html [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
cum îi vâjâie tâmplele. I se părea că aude vocea primarului ca de tunet: de ce te-ai încuiat în birou, nenorocitule! Cine s-a încuiat? Am fost...am fost...Doamne, unde am fost? La w.c. Asta era! Descuie ușa, o întredeschise și privi cu atenție în jur. Pe hol nu era nimeni. Ieși, încuie ușor și, tiptil-tiptil se duse la toaletă. Smulse din sulul de hârtie igienică o bandă mai mare în care înfășură rupturile, le făcu un cocoloș, pe care
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1434602874.html [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
este plin. Un sfert de cheie și breakul se pune în mișcare . - Ce naiba zdrăngăne așa ? se aude din nou vocea manipulantului . Mașina se oprește brusc la fel ca inima din pieptul lui. Iar răsuflerea i s-a stins. Haionul se întredeschide și lumina obscură pătrunde stingheră înăuntru. Așa o fi și în cavou ? - Deci tu erai deschis ? Un pocnet scurt și toate temerile sale se închid. Iar speranța prinde din nou viață. Simte cum mașima urcă rampa și-apoi se-nvârte
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1449049571.html [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
de lumină ce străbat ferestrele în mii de reflexii, sub astrele nopții ce privesc tăcute, cu toată forța lor, de pe întinderea necuprinsă a infinitului cerului, contemplăm cu nesaț magia momentului mereu unic în esența lui, visând cu ochii pierduți și întredeschiși la uși ce duc spre noi orizonturi ale redescoperirii ființei proprii în lumi stranii, din realități paralele celei în care ne sunt vii ancorate simțirile, însă ce ni se par totodată, în mod absurd, atât de cunoscute, încât abstractul ce
TRĂIND PRINTRE UMBRE ŞI CULORI ALE SUFLETULUI ŞI MINŢII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1478658309.html [Corola-blog/BlogPost/379227_a_380556]