275 matches
-
ecoul Clarei Haskil, și multe alte povești. Biblioteca se prelungește, în amintire, în alta, a domnului Wallenstein, profesor de română al autoarei cărții, fără ca proprietarii să se fi cunoscut vreodată. Mici coincidențe bucureștene. Cărora li se alătură coincidențele mari, drumurile întretăiate ale familiilor cărora soarta le-a stat la răspântie. Căile li s-au despărțit, firele care i-au legat au rămas. „Pentru că aceasta nu este o carte de istorie, ci o carte de dragoste pentru București, îmi place să cred
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
mele. Îi înțelegeam spaima. Dacă tot întinerea în ritmul acesta, ce urma să se aleagă de ea? Nici eu nu știam. Oare ce avea să ajungă dacă lucrurile continuau așa? O fetiță? Un bebeluș? - Ce ciudat, spuse ea cu vocea întretăiată, ca o femeie căreia nu i-au mai rămas mulți ani de trăit să se teamă acum de viitor! - Nu e deloc așa! - Nu mă pot bucura de tinerețea mea. - Sunt sigur că vei rămâne așa. - Da, trebuie să cred
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
titluri aproape medievale, precum Istoria întortocheatei însoțiri dintre un bărbat și marea lui, își fac loc printre versuri și desene. Preocupat de un anume fel de "umplere" a spațiului, volumul este bine completat de ilustrațiile făcute de Carmen Cretzu-Iacob, curbe întretăiate, închizînd volume goale, sau calote mari de aer. O tristețe abil reținută, o veselie de mascaradă, o oarece pasiune de-a vorbi "formalizat", în speranța că haosul se poate "ordona" așa, toate cîte puțin și la un loc fac din
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
acelorași maeștri, luați la rînd (lucru nu prea la-ndemînă), fie să citești, pur și simplu, întreaga înșiruire ca pe un jurnal de formare ceva mai cuprinzător ca de-obicei. N-o să insist, aici, pe valoarea strict literară a unor amintiri întretăiate, mereu, de alte și alte piste care se tot deschid, mai cu seamă fiindcă stilul are ceva din prețiozitatea și din ,cifrul" unui manual de filozofie. Asezonat, firește, cu poezii în așa fel alese încît să facă - lucru neplăcut criticilor
De vorbă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10943_a_12268]
-
în palton o bucățică de noapte pragheză, pâclos-noroioasă, fumuriu-încețoșată, cu podul acela când depărtat, când, dintr-o dată, împreună cu tine, chiar în fața ochilor; alerg spre cineva supus să stea la rând din motive practice, sau în amintirea mea și, cu glas întretăiat, te inițiez într-ale abisului liricii vătămătoare, rămuros michelangeliană și de o surditate tolstoiană, care se cheamă Poemul Sfârșitului. A ajuns la mine întâmplător, dactilografiat la un Remington: fără semne de punctuație. Dar despre ce ar mai fi vorba, dacă
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
de Paris -> Victor Hugo De la natura umană la natura Divină! De la constiința omului la constiința istoriei! De la cuget, psihic, patimi, pasiuni la povești, vieți, timpi și timpuri! De la viața la moarte! O impresionantă incursiune în toate aceste drumuri de munte, întretăiate, disecate și analizate până la cea mai profundă revelație si formă de a ne cunoaște spiritul! For poetry, literature, blog etc.. BE WITH ME!!! https://www.facebook.com/wrinklesTimeline http://wrinklesonmytimelinebooks.blogspot.ro/ http://wrinklesonmytimelinepoetry.blogspot.ro/ http://wrinklesonmytimeline.blogspot.ro
NOTRE DAMME DE PARIS -> VICTOR HUGO de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349221_a_350550]
-
sărutări pe frunte, pe lobul urechii, pe obrajii catifelați, pe buzele senzuale, apoi coborî pe gât și pe piept. Îi sărută sânii micuți și fragezi ca de fecioară. - Mă gâdili, iubitule! Obosit de iureșul sărutărilor de bucurie și cu respirația întretăiată, îi șopti: - Soțioara mea scumpă, mi-ai dat cea mai frumoasă și importantă veste din viața mea! Îi strânse apoi mijlocelul între palme și sărutându-l exclamă: - Aici s-a plămădit micuța noastră prințesă! - Sau prințișor!? - îi răspunse femeia în
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
În fața lui, Înveșmântată Într-o simplă tunică din mătase galbenă, care nu Îi ascundea nimic din forme. Când se ridicase, cercurile de aur care Îi Împodobeau gâtul lung și gleznele zornăiseră, iar acum continuau să răsune, mișcate de răsuflarea ei Întretăiată. Părea agitată, ca și când rugăciunea În care o surprinsese continuase de ceasuri Întregi și o extenuase. — Ce faci... aici? murmură Dante. Aici, repetă el, arătând camera cu un gest vag. Ar fi dorit să se scoale În picioare, dar se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tramvaie. La trei luni și jumătate după ce Fermín Începuse să lucreze În librărie, telefonul din apartamentul de pe strada Santa Ana ne deșteptă, Într-o duminică, la ora două noaptea. Era proprietara pensiunii unde locuia Fermín Romero de Torres. Cu glasul Întretăiat, ne-a explicat că domnul Romero de Torres se Încuiase În cameră pe dinăuntru, țipa ca un nebun, lovind pereții și jurîndu-se că, dacă va intra cineva, el se va omorî pe loc, tăindu-și beregata cu un ciob de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
i-l Întinde. Ochii amândurora se umplu iar de lacrimi.) AMORY (cu buzele lipite de obrazul ei umed): Nu mi-l da! Păstrează-l, te rog! Nu-mi rupe inima! (Ea Îi apasă Încet inelul În palmă.) ROSALIND (cu vocea Întretăiată): Te rog, pleacă. AMORY: Adio... (Ea Îl mai privește o dată, cu dor infinit, cu infinită tristețe.) ROSALIND: Să nu mă uiți niciodată, Amory... AMORY: Adio... (Se Îndreaptă spre ușă, caută neîndemânatic clanța, o găsește; ea Îl vede cum Își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-o blând să se scoale și a ridicat-o pe șaua lui. În felul acesta s-au Întors acasă: Amory mergând pe lângă cal și ea aplecată În față, pe oblânc, suspinând amarnic. - Am o nebunie În mine, a zis ea Întretăiat. Am mai făcut de două ori ceva asemănător. Când aveam doisprezece ani, mama a... a Înnebunit, și-a pierdut mințile de tot. Eram la Viena... Pe drumul de Întoarcere ea a vorbit, cu poticneli, numai despre sine, iar iubirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Mai degrabă e simbolul rușinii tale decât concentrarea ei, nu crezi? am Întrebat-o. — Concentrare sau simbol, nimeni nu mi-a mai spus așa ceva, Îmi spuse ea, apoi Începu să râdă făcând să freamăte carnea de pe abdomenul ei. Odată cu respirația Întretăiată provocată de râsul acela, simțeam cum i se strângeau pereții vaginului și parcă piticii și copilașii minusculi, vizibili doar la microscopul electronic, râdeau și ei și Își accelerau ritmul cu care Își frecau mânuțele de mine. Agitându-se În interiorul creierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
David, Îl strigă Yazaki pe nume. Mă duc să mă odihnesc un pic În camera de la etajul doi. Tânărul alb care răspundea la numele de David Încuviință cu un zâmbet și apoi dispăru În spatele restaurantului. Am urcat scările cu răsuflarea Întretăiată. Erau niște scări de lemn care-mi aduceau aminte de școala generală din orașul meu natal, cu treptele scobite pe mijloc de la atâția pași care trecuseră peste ele. Și eu, și Yazaki ne-am oprit de mai multe ori, sprijinindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
paranormală enormă. E posibil să vă poată ajuta. Acest bărbat, ca ultim descendent al unui lung șir de bărbați germani înțelepți, are o memorie clarvăzătoare ancestrală, care este unică în epoca noastră. — Pare să fie minunat, zise Hildegard cu respirația întretăiată. — Este, întări Vogelmann. Atunci voi aranja să-l întâlniți, zise Rahn. Întâmplător știu că este liber joia care vine. Veți fi disponibili seara? — Da, vom fi disponibili. Rahn își scoase un carnețel și începu să scrie. După ce termină, rupse pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Dar mai ales îi este dor de voi doi. — Și nouă ne este dor de tine, scumpo. Unde ești, Emmeline? am întrebat eu. Urmă o lungă tăcere, așa că am repetat întrebarea. — Ei au omorât-o, zise Weisthor cu un glas întretăiat. Și au ascuns-o undeva. — Emmeline, trebuie să încerci să ne ajuți, zise Rahn. Ne poți spune ceva despre locul în care te-au pus? — Da, o să le spun. Ea zice că în fața ferestrei este un deal. La poalele dealului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prea strâmți, ori prinși între fese, căci nu am putut să-i trag. Am rugat-o să-și ridice fundul. Rupe-i, îmi zise ea. — Ce? Rupe-i! Rănește-mă, Bernie! Folosește-mă! Vorbea cu o grabă imperativă, cu răsuflarea întretăiată, iar coapsele ei se deschideau și se închideau precum fălcile unei enorme insecte de pradă. — Hildegard..... Ea mă lovi puternic peste gură: — Ascultă, lua-te-ar naiba! Rănește-mă când îți spun! Am prins-o de încheietură când lovi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
punctele de vedere asemenea cel care are la partea lui geometria va triumfa totdeauna. Singura slăbiciune a unei atari judecăți este că o făcea un geometru. Totuși cunosc un exemplu care ilustrează afirmația lui Pascal. Luați scrisorile lui Ion Ghica întretăiate ici și colo de răspunsurile lui Alecsandri. Iată două spirite în condițiuni comparabile. Aparțin aceleiași lumi, au aceleași credințe politice, au trăit aceleași evenimente, la Paris au fost în același timp. Cât de vacuu, cât de sălciu e însă unul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tale pe jarul tâmplei mele ne regăsim străini în scurgeri de clepsidra și-n tandre arcuiri de căzătoare stele. noi nu mai suntem trupuri,suntem flăcări ne mistuim amarnic în noapte strălucind cenușă noastră va deveni un Phoenix cu zbor întretăiat ,cu aripi de argint. mă risipești că pe-un pumn de nisip pe-un val ce ne desparte ,pe-a timpului aripa clepsidra e uitată pe raftul cel înalt durerea s-a oprit din scurgere,o clipă. tu gusta-mi
SI FLACARA SI RUG de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364528_a_365857]
-
mi se întâmple mie.... Ești frumoasă"... "Îți simt ochii arzând". "Îți simt sânii tresărind sub privirile mele". Pentru o secundă ELsimti ochii ei alunecând spre ușa...Poate i s-a părut dar ...a fost de-ajuns să-și simtă respirația întretăiata... EA are impresia că alcoolul lui curge direct în venele ei...Și atunci cu un gest stângaci și ușor vinovat privi spre ușa liftului care se vedea prin ușa deschisă. EL nu mai avu nevoie de nici un alt gest..dar
ONE NIGHT STAND de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361526_a_362855]
-
sosit oficialitațile Academiei: rectorul și profesorii eminenți, dar și mulți alți invitați. Prezidiul era condus de însuși rectorul Academiei, ilustrul profesor și om de știință Mohamed El-Hirani, cel care a și deschis conferința cu o impresionantă prelegere. Urmăream cu răsuflarea întretăiată cuvântarea sa. Figura impresionantă a acestuia se vedea pe toate ecranele sălii. Vorbitorul, pe lângă meritele științifice extraordinare, avea și o ținută cu totul remarcabilă. Originar din Turcia, Mohamed El-Hirani știa să afișeze o ținută solemnă, academică. Nu mai era tânăr
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363779_a_365108]
-
nimeni n-are practic nevoie! Dihonie și ură în sânul familiei care, cât de cât, se mai întâlnea de Paște și de Anul Nou! Deodată, un zgomot înspăimântător îmi alungă gândurile negre. Un motor ambalat la maximum, scrâșnete, icneli, voci întretăiate și un fel de geamăt neomenesc. Dau fuga în balcon și ce mi-e dat să văd? Toți copacii din livada casei învecinate, încărcați de poamele lor, cu frunzele tremurând, acoperite de praful adunat după ultima ploaie din primăvara trecută
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
hotare Cenușă spulberată peste toate, ce peste tot s-a pus Capcane adormite-n imobila resemnare Nimic n-a mai rămas: Fugit... Irreparabile...Tempus! Iar dacă toate drumurile duc la Roma, negreșit Al zilelor cărări petrec încet, supus În zări întretăiate, păsări ce apusul l-au topit În anticele stihuri: Fugit... Irreparabile...Tempus! Și zilele... și anii ce s-au dus nu mai revin nicicând Vergiliu în Georgicele sale-așa ne-a spus Și nostalgia celor duse de nu o știți
FUGIT, IRREPARABILE TEMPUS! (VERGILIU) (TIMPUL SE SCURGE FĂRĂ ÎNTOARCERE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361066_a_362395]
-
nu mai ajungea pe malul celălalt, pe care abia îl părăsisem. Doar printre copaci, cerul era de un roșu aprins ca un cerc de foc, care vroia să aprindă pădurea de la marginea satului. Stăteam în așteptarea lunii. Eram cu respirația întretăiată. Pentru prima dată în viață mi se întâmpla să asist la un spectacol fabulos. Un tablou grandios al nopții se înălța pe cer. Iar eu mă uitam cu ochii lacomi și parcă aș fi vrut să o sorb dintr-o
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
aceștia vor urla cât să audă zările. Dar nimeni, chiar și până acum, nu i-a văzut și auzit pe leii aceștia trezindu-se din somnul lor de piatră și urlând, sau măcar să fi scos măcar o vocală, fie și întretăiată. Fie și în șoaptă... Lăsând gluma de-o parte, nu pot să nu mă revăd și îndrăgostit „lulea”. Erau atâtea fete frumoase, și mari (în felul lor!) și strălucitoare. Iar eu eram așa de timid, că-mi număram pașii în
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
unui handicap, cum este personajul principal din basmul Țugulea, fiul unchiașului și al mătușii, decât un suflet asemănător, de copil, care cunoaște această durere a neputinței de a merge? Și, care inimă nu a tresărit citind, sau ascultând cu respirația întretăiată, povestirea faptelor minunate ale Greuceanului. Cine oare nu a simtit o mare încercare emoțională citind finalul basmului Prâslea cel voinic și merele de aur? Și, atunci, conceptul de autoritate nu domină ființa noastră în tot ceea ce ne dorim să fim
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]