103 matches
-
publicul îl va sancționa și poziția lui se va clătina uneori iremediabil! Spre lauda și meritatul respect pentru Lorenna, un cât de insignifiant semnal nu apare că popularitatea și relația ei afectivă cu publicul se va degrada vreodată. Sunt multe întrezăriri de vedetism în evoluțiile unor ziși artiști cu un destin ca al zăpezii: de cum se schimbă anotimpul se preface lichid și se mistuie în apele de jos și de sus. Lorena însă e o artistă consecventă, de strălucitoare și rezistentă
LORENNA. UNIFORMITATE ÎNTRE CE TREBUIE SĂ FIE ŞI CE ESTE ARTISTUL… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364759_a_366088]
-
10 eseuri Gabriel Liiceanu, Întîlnire cu un necunoscut Dan C. Mihăilescu, Cărțile care ne-au făcut oameni Ioana Pârvulescu, Cartea întrebărilor Andrei Pleșu, Note, stări, zile Constantin Popovici, Mamă, te rog să nu plângi Institutul Cultural Român Nicolae Stroescu Stînișoară, Întrezăriri. Itinerarii istorice și metaistorice Limes Constantin Abăluță, Totul despre nimic Ștefan Borbely, Pornind de la Nietzsche Logos Alexandru Niculescu, Peregrinări universitare europene - și nu numai Marineasa Jean Cicloveanu, Rezistența anticomunistă în Banat Valea Carașului - Valea Plîngerii Horia Musta, Neamul Mustonilor în
2011 de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349603_a_350932]
-
1989, sau elaborate mai târziu, au fost publicate în diverse volume dintre care amintesc: Pe urmele revoluției, București, 1991; În zodia exilului, București, 1994; La răscruce. Gânduri spuse la Europa Liberă și în „Jurnalul Literar“; București, 1996; În zodia exilului. Întrezăriri, București, 1998; Vremea încercuirii, I-II, București, 2001-2002, Majoritatea acestor scrieri au fost prezentate și discutate succesiv, pe parcursul elaborării lor ori după publicare și în cadrul Cenaclului Societății Culturale Româno-Germane „Apoziția“, unde s-a numărat printre membri de onoare ai acesteia
IN MEMORIAM: NICOLAE STROESCU-STĂNIŞOARĂ de ION DUMITRU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349774_a_351103]
-
însetată de rouă și ne sfârâie tălpile. Nu se mai aude Serenada Privighetorii, îmi pare rău, mai uităm de multe. E liniștea unei prăbușiri în golul de insuportabilitate termică și toate se dezintegrează sub această vreme tipic catastrofală. Când printre întrezăriri urmăresc soarele extrem de strălucitor și fără stânjeneală, senzația că acolo fierbe universul pune stăpânire pe mine. Sub amenințarea unei liniști atotstăpânitoare, nimic nu mai are dezideratul unui viețuitor în acest capăt de pământ.Nopțile verii de-acuma nu mai au
MI-AŞ FI DORIT SĂ FIE UN VIS de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364816_a_366145]
-
din bucuria sa interioară, din credința sa, din visele sale. Citind cuvintele acestor oameni simți bucurie, și bucuria îți poate aduce ție sau celui de lângă tine (obosit, rănit, necăjit) o picătură de dragoste, o scânteie de lumină și speranță, o întrezărire a păcii interioare și implicit exterioare. ”O punte/ Între două inimi, O punte/ Între două lacrimi, O punte/ Între două sorți, Să treci Tu peste ea, Eu cred că poți...” (Puntea-Tatiana Afanas-Creciun) * Omul se teme de moarte, fuge de ea
” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370732_a_372061]
-
neprețuitul semn/ Prin care să mă schimb într-o plutire/ Deasupra apei de frunziș și lemn/ Sculptată maiestos în amintire” („De-aș învăța”). Croiala clasică prinde excelent de fiecare dată : Să ne ascundem, Fructul oprit, Oglinzi de tăceri, Mîine vremea. Întrezărirea ultimului capăt de drum devine preocupantă. Poeta privește lucrurile cu împăcare și măreție: „Fiece pas sporind augustul preț/ Al sublimei arte cu care știe frunza/ Toamna să moară” („Academia de aur și purpură”). Dar rămâne și varianta amărăciunii și a
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
furnizor al Casei Regale a României, personalități care au primit decorații regale, reprezentanți ai Casei Majestății Sale, reprezentanți și colaboratori ai Fundației „Principesa Moștenitoare Margareta”. În rezumat, prin paginile cărții „Regalitatea, astăzi” ne asigurăm regăsirea cu istoria și obținem o întrezărire a orizontului societății românești. Călătorim descriptiv prin istoria regalității române, începând de la epoca Marelui Rege Carol I, purtăm sub privirea luminată blazonul Casei Regale, însemnele regalității, amintirea regilor, reginelor principilor și principeselor României precum și imaginea vie a Familiei Regale române
„REGALITATEA, ASTĂZI”, ILUSTRAŢII ÎN CUVINTE, ALE ASR PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374809_a_376138]
-
Dorcescu vorbește despre “trei nemărginiri”, ce întemeiază versurile acestuia: elementele (“marea, oceanul, dar și cerul, văzduhul”), cultura (“antică îndeosebi”), și adâncurile conștiinței (“sondată...până la ultimile ei profunzimi, până la lumina bazală, până la fundamente, până la intuiția non-dualității a tot ce există, până la întrezărirea vacuității”)*. La convergența acestor trei borne, aparținând deopotrivă lumii materiale, fizice, și celei spirituale, supramundane, înzestrat cu multiple valențe semantice este cuvântul lumină. Esteticește, fundamental, pentru configurarea discursului, lexemul parcurge numeroase trepte semnificative, rafinându-și înțelesul, de la accepțiunile comune, uzuale
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
spune Mirela-Ioana Borchin (p. 485). Așa cum a declarat, a iubit o singură femeie: Doamna lui. În vieți succesive. Această iubire configurează o treaptă a fericirii. Adevărata fericire nu se poate trăi în Samsara. O arhi-amintire este însă o stare de întrezărire a Nirvanei: „Era o zi senină, ca și azi/ (Tu, chintesență-a zilelor senine!)/ Se destrămau păduri de sumbri brazi/ În urmă, pe cețoasele coline.// Călătoream, de mult, către apus,/ Când drumul m-a adus într-o câmpie/ Greu adâncită
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
în evidență două elemente definitorii pentru acesta: incompatibilitatea reală sau percepută a obiectivelor sau activităților părților implicate; interferența reală sau percepută a unei alte persoane (alt grup) în atingerea propriilor obiective sau în desfășurarea propriilor activități, deseori fiind suficientă doar întrezărirea potențialului de interferență. Se apreciază că existența sau perceperea incompatibilității sau interferenței între obiective sau activități nu sunt suficiente în definirea de către cele două părți a situației ca fiind conflictuală (cf. Keashly, 1997). Alte elemente considerate ca definitorii pentru conflict
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
viitor, ed. cit., p. 113. Ibidem, p. 114. Ibidem, p. 121. Ibidem. Alexandru Nemoianu, op.cit., pp. 21-22. Ibidem. Ibidem, p. 23. Sanda Golopentia, Cartea plecării, Editura Univers, București, 1995, p. 62. Ibidem, p. 63. Cf. Nicolae Stroescu-Stînișoară, În zodia exilului. Întrezăriri. Fragmente de jurnal, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998, passim; prima ediție: În zodia exilului. Fragmente de jurnal, Editura „Jurnalul literar”, București, 1994; Vasile C. Dumitrescu, O istorie a exilului românesc (1944-1989) În eseuri, articole, scrisori, imagini etc., selecția textelor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al Societății Scriitorilor Români. În primul deceniu interbelic i se tipăresc cărțile Pârgă (1921) și Poeme cu îngeri (1927; Premiul Societății Scriitorilor Români), în cel de-al doilea ies Destin (1933; Marele Premiu „C. Hamangiu” al Academiei Române), Urcuș (1937) și Întrezăriri (1939; Premiul Editurii Fundației Regale). I se acordă în 1941 Premiul Național pentru Poezie. În 1944 apare, în seria „Ediții definitive” de la Fundația Regală pentru Literatură și Artă, antologia Poezii, o selecție de autor. În intervalul 1930-1943 i s-au
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
a coastei Tale însângerate / Și stropii de sânge picurați din coroană” (Iisus din copilărie). În esență, prin tot ce e durabil în opera sa, V. se impune ca poet al naturii în înțeles larg. Din Poeme cu îngeri, Destin, Urcuș, Întrezăriri se detașează pasteluri vrednice de a figura în cea mai exigentă antologie a genului. Modul poetic evoluează spre diafan și muzical. Începând de la Poeme cu îngeri, contururile priveliștilor tind să devină lichide, masivitatea cedează supleței, sculpturalul face loc picturalului. Poetul
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
altădată sau Gânduri de iarnă. Orientat spre idilic, spre bucolic, spre stilizare, poetul nu își pierde simțul pentru elementar, pentru teluric, care irumpe în Hoți de cai, de pildă, într-un iureș de sălbăticie superbă. Cu versurile din Urcuș și Întrezăriri V. trece la un neoclasicism de factură modernă, pe care nu fără temei Vladimir Streinu îl pune în relație cu Vrăjile lui Paul Valéry. Filonul inspirației religioase se subțiază până la dispariție, poetul - evadat din umbra crucii - așezându-se, asemenea lui
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
D. Mugur), Nichifor Crainic, Craiova, 1930; Chestionar folcloristic (în colaborare cu Gh. D. Mugur), Craiova, 1930; Fata ursului, București, 1930; Destin, București, 1933; La pragul minunii, București, 1934; Toate leacurile la îndemână, București, 1935; Umbra, București, 1935; Urcuș, București, 1937; Întrezăriri, București, 1939; Demiurgul, București, 1943; Duhul pământului, București, 1943; Poezii, București, 1944; Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de..., pref. Perpessicius, București, 1964; ed. (Die letzten ersonnenen Sonette Shakespeares in der erdachten Übersetzung ... - Ultimele sonete închipuite ale
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
carte, se compune dintr-o serie de „fragmente de jurnal” ce completează semnificativ observațiile din editorialele publicate anterior, fixând retrospectiv momentele exilului pe care și l-a asumat autorul. Întrebuințând același procedeu de valorizare a însemnărilor zilnice, selecția operată pentru Întrezăriri (1998) dă naștere la o carte înscrisă tot „în zodia exilului”. La rândul ei, antologia de texte La răscruce. Gânduri spuse la Radio Europa Liberă și în „Jurnalul literar” (1996) conservă editorialele ce au urmat evenimentelor consemnate în primul volum
STROESCU-STANISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
supravegherea de către Securitate și rechizitoriul la care S.-S. a fost supus. SCRIERI: Pe urmele revoluției, București, 1991; În zodia exilului, București, 1994; La răscruce. Gânduri spuse la Radio Europa Liberă și în „Jurnalul literar”, București, 1996; În zodia exilului. Întrezăriri, București, 1998; Vremea încercuirii, I-II, București, 2001-2002. Repere bibliografice: Miruna Nicolae, Născut în zodia exilului, RL, 1994, 32; Constantin Cubleșan, „În zodia exilului”, TR, 1994, 41; Mircea Muthu, Exilul unui jurnal, TR, 1995, 4; Gheorghe Grigurcu, Sub zodia exilului
STROESCU-STANISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
RL, 1994, 32; Constantin Cubleșan, „În zodia exilului”, TR, 1994, 41; Mircea Muthu, Exilul unui jurnal, TR, 1995, 4; Gheorghe Grigurcu, Sub zodia exilului și a credinței, JL, 1995, 1-4; Barbu Cioculescu, Mărturia unei conștiințe, JL, 1997, 49-52; Ruxandra Cesereanu, „Întrezăriri”, ST, 1998, 10; „Vremea încercuirii” (dialog între Pavel Chihaia și Nicolae Stroescu-Stânișoară), JL, 2002, 5-10; Dorin Liviu Bâtfoi, Vremea faptelor, RL, 2002, 43; Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Convorbiri prin timp, București, 2003, 178-202; Manolescu, Enciclopedia, 641-642; Săndulescu, Memorialiști, 277-280. N.
STROESCU-STANISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
după coperta celor dintâi ediții ș.a. Dacă rigoarea selecției și autenticitatea surselor utilizate nu pot fi puse la îndoială în scrierile lui P., conștiinciozitatea istoricului literar fiind împinsă către limita ultimelor detalii, interpretarea pe care o dă unor situații permite întrezărirea compromisurilor față de perspectiva istoriografică oficială. Cel mai relevant este felul excesiv în care documentele existente sunt „citite” pentru a demonstra că Eminescu purta o mare prietenie „clasei țărănești” și că se îndrăgostise de Veronica Micle tocmai pentru că aceasta provenea dintr-
POP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
vârf în melancolia ratată, căci poetul disimulează tensiunea într-un fel stenic, iar evanescența lumii fenomenale este la el doar o replică a focului rece interior. Secțiunea de aur (1973) aduce poezia rigorii: căutarea, blagiană, și-a găsit liman în întrezărirea ordinii estetice superioare, orfic solară. Lângă „părelnicul foc”, trop al iluziei transfigurate în ordine și „joc secund” la acest poeta artifex, „un alexandrin” în esență (Petru Poantă), stă oglinda. Volumul Întâlnire în oglindă (1978) marchează evadarea din sugestia panteistă spre
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
și a ecourilor ei în lumea intelectuală europeană, impresionată de scriitorii cehi care munceau ca gunoieri, dar nu acceptau compromisul). Iubitul unei doamne mature o învață că se poate trăi liber fără a fi „mică la minte”. Numai că rezultatul întrezăririi libertății este destrămarea personalității într-o lume și ea agonică. Tema morală a existenței autentice din Îngereasa cu pălărie verde revine sub forma întrebării obsedante: „Câți oameni cumsecade ai văzut azi?” Rochia, o altă nuvelă, insistă pe monologul interior al
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
mai departe. Abia atunci Își Întoarse privirea Îndărăt și o văzu, la fereastra ei de la etajul al doilea. Abia Îi distingea silueta, Însă știu că Îi zîmbea și că, Într-un fel sau altul, Îl recunoscuse la rîndul ei. Acea Întrezărire efemeră a Penélopei Aldaya În capul scării l-a Însoțit de-a lungul primelor săptămîni petrecute la colegiul San Gabriel. Noua lui lume avea multe inechități, și nu toate Îi erau pe plac. Elevii de la San Gabriel se comportau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
electrică puternică proiectându-i fasciculul de lumină pe fața preotului. În felul acesta, putură discuta mai departe. Părintele Bernard încerca un anume simț de culpabilitate, în timp ce buzele lui iluminate continuau să-i îndruge minciuni bietei femei. Spaimele ei, cuvintele solemne, întrezărirea sfârșitului îl tulburau, stârnindu-i parcă presentimentul propriei morți. Dumnezeu e acolo și mă așteaptă, nu-i așa? E o persoană, nu-i așa? Sunt unii care zic că nu-i o persoană. Firește că Dumnezeu e o persoană, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rezultatele experimentale publicate În ziua respectivă. A doua zi dimineața le avea la dispoziție și constata că peste tot În lume, din ce În ce mai mult, centrele de cercetare păreau să Înainteze orbește, Într-un empirism lipsit de sens. Nici un rezultat nu permitea Întrezărirea unei concluzii, și nici măcar formularea celei mai neînsemnate ipoteze teoretice. În cursul evoluției animale, conștiința individuală apărea brusc, fără motiv aparent; neîndoielnic, ea preceda cu mult limbajul. Cu finalismul lor inconștient, darwiniștii, ca de obicei, invocau ipotetice avantaje selective legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
țară, pentru Volodin legătura cu străinătatea reprezintă un factor care contribuie la descifrarea realității sovietice, îl ajută să vadă dezinformarea din ziare și să înțeleagă că este "înconjurat numai de minciună". Soljenițîn utilizează aceeași schemă, pe care a construit și întrezăririle de adevăr în cazul lui Iakonov. Simetrică rememorării în centrul căreia se află directorul șarașkăi Marfino este călătoria într-o zi de august a lui Volodin la țară, undeva prin satele Rusiei, împreună cu Klara Makarîghina. Ei coboară într-o haltă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]