1,698 matches
-
etic împins la paroxism al lui Weininger, "coitul contravine ideii de omenire" ( p.573). Rolul bărbatului este, de altfel, acela de a asigura progresul acestei omeniri principial scindate, fapt oglindit cel mai bine în propensiunea sa către genialitate. În termeni întrucâtva cantitativi, genialitatea este o chestiune esențială care ține de puterea individuală. Weininger țintește să edifice o adevărată psihologie a genialității, geniul fiind definit în funcție de excelența memoriei unei persoane, care indică astfel inegalabila considerație pe care o are pentru propria-i
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
parapsihologului. Rezumatul sugerează poate o nuvelă naturalistă, dar lucrurile nu stau tocmai așa. Dacă povestirea s-ar reduce numai la psihologic și alternanță de planuri, probabil nu ne-am amuza prea tare. Dar analiza psihologică e mai curînd dinamitată, luată întrucîtva în derîdere la nivel de frază și cuvînt. O anume ireverență față de imagini serioase face textul spumos și agreabil. Poanta povestirii e un fel de "final neașteptat" ce, fără a fi spectaculos, pariază pe surpriză. Sarea pămîntului îi aduce față
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
de acordare a titlurilor academice în România: "Reacția mea la articolul domnului Ceaușescu nu este critică și nu îmbrățișez poziții autohtoniste. Dimpotrivă, este o reacție de sinceră admirație la adresa criticii lansate de domnia sa. Dar cred că ea este insuficientă și întrucîtva nerealizabilă: astfel, nu lansarea pe cont propriu a cîtorva academicieni competenți ne poate aduce onorabilitatea vieții noastre universitare, ci efortul nostru comun de a crea un mediu public de competitivitate care să restrîngă eficient impostura și care să ofere cadre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
Unii, din grabă sau neatenție, citesc Caragiale redivivus... Dar nu e vorba de reînvierea lui Caragiale, care n-a "murit" niciodată, ci de recidivele mele în abordarea subiectului. G. R.: Voiam să spun că preocuparea susținută pentru Caragiale a umbrit întrucîtva explorarea altor orizonturi, în cărți precum Tensiunea lirică, Stelele cardinale, Pygmanolion, Alfabetul de tranziție. Care ar fi numitorul lor comun? Șt. C.: Mi-ar fi greu să-l descopăr și poate că nici nu există, în afara faptului că toate reprezintă
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
cauză era „vioara întîi”, și instanța Europei libere, o nobilă „complicitate”, în ciuda deosebirilor de nuanță, în comunitatea unor replici la nenumăratele imposturi și turpitudini ale perioadei ceaușiste, cu o evoluție tot mai sumbră. Circumstanța că, azi, N. Manolescu se vrea întrucîtva mai detașat de „polul” reprezentat de Europa liberă, apăsînd pe pedala „mediatorului”, ce are în vedere recuperări, concilieri, echilibrări, spre a atenua unele dramatice rupturi și surpări, nu schimbă esența situației. Autorul Istoriei critice a literaturii române rămîne pe același
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
multitudine de situații și identități, ce sînt in nuce tot atîtea posibile versiuni pentru Barbă-Albastră, un evantai de jocuri anagramatice parcă venite din atelierele Oulipo, presărînd ici și colo referințe ironic autobiografice și intertextuale, ea formulează o moralitate care rezumă întrucîtva, după noi, soarta modernelor basme de odinioară ale lui Perrault: povestea lui Barbă-Albastră “ne obsedează, ne întră în ficțiuni”, și, am adăuga noi în cărți, modelînd narativul și imaginarul de orice tip de trei secole încoace. Să nu-l răsfățăm
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
se afla încă de multă vreme pe canapea. Rar un subiect mai ofertant din acest punct de vedere! Cu o privire mai generală, autorul ține să precizeze că “rezistența la psihanaliză este încă extrem de puternică” (în România). Impresia mea diferă întrucâtva: ea e intactă - ca și narcisismul cultural din fundal. Sunt altfel perfect de acord că un demers psihanalitic, departe de a diminua un autor (ori, Doamne-ferește, de a-l “întina”), îi revelează într-un mod unic autenticitatea. Și mă îndoiesc
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
numi răsturnarea complexelor. Proaspăt aclimatizați, ei nu-și însușiseră sănătosul scepticism național... Dar cât de lungă e lista? îl mai cuprinde pe Vasile Alecsandri cu străbunic botezat, pe Bogdan Petriceicu Hasdeu, cu mamă evreică, pe Vasile Conta, "de națiune armeană", întrucâtva mai îndepărtați decât noi ceștilalți de vâna originară daco-latină. Și mulți, mulți alții, precum Cantacuzinul general Zizin, acesta născut la Paris - culpă în care am căzut și noi, de care ne-a mântuit un moștenit raționalism. prin excelenta mijlocire a
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
altă miză. De la "copilăriile" de altădată la înfruntările cu barbarii cappadocieni nu e decît un pas, care poate însă răsturna istoria. Aceeași ambiguitate, care amestecă planurile temporale în relatarea despre vremea lui Cicero, făcînd din întreaga narațiune un flash-back lămuritor, întrucîtva, pentru scurtul fragment, scris în italice, de la început, se păstrează în "postfață". Independentă de prima parte, continuarea romanului, compusă de altcineva, de un "editor", e o poveste de "mistere". Cicero cel dispărut și căutat zadarnic de Helvia pare să intre
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
puține, începînd cu constatarea că "ei, în concediu, au chiar concediu." Cînd și cînd, apeluri salvatoare la "înțelepciunea" clasicilor: "Ce-ar zice Delavrancea față cu acești "nemți"?" După cîteva zile, între care o duminică de contemplare a preajmei, se poate întrucîtva glosa generalizator: "Una din primele constatări despre spiritul helvet se referă - cred - la orgoliul cu care îți impun legile lor. Asta nu înseamnă că nu sînt amabili cu străinii (în măsura în care un român extrovertit-primitor poate numi asta "amabilitate"), că nu-ți
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
directoarea", ziarul 21.go.ro), esemes și mai ales - printr-o amuzantă localizare, cu fonetism popular, - iesemes: "nu-mi răspunzi la iesemes..." (aberatii.ro). Ideea orwelliană după care răspîndirea siglelor ar corespunde unei utopii negative a artificialului în limbă pare întrucîtva contrazisă: acronimia e la fel de imprevizibilă ca multe alte fenomene ale limbii naturale.
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
Gulag și Holocaust ca o blasfemie, și în alt fel Natalia, cîndva urmărită și ridicată de acasă de Securitate, victimă a unui viol chiar în sediul acesteia. Ei bine, însăși ideea de a fi pus în gura celor două personaje întrucîtva contradictorii, în ciuda raporturilor amoroase dintre ele, părerile care le defineau personalitatea și traseul existențial mi-a fost reproșată de unii colegi din Israel, care pur și simplu puseseră parțial între paranteze, mai bine zis, trecuseră, ca și cum nici n-ar fi
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
plastic cu iahnie de fasole, în care învârtea o furculiță, tot de plastic. "- Dar asta e în străinătate!", am strigat intrigat la culme. "- N-ai pașaport?" "- N-am la mine!" "- Da' buletin ai?" "- Niciodată nu plec fără el", am răspuns întrucâtva ușurat. "- Atunci e'n regulă. Ești valabil." "- Valabil la ce?". "- Ca să votezi, ce naiba? Nu te urcași, ca și noi, la sediu?" Dădui din cap afirmativ. Era mai bine să nu mă dau de gol. Comisesem o dublă eroare, urma să
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
Revoluție în aceeași imundă celulă, "marginalii" și protectorii lor de la "Mayrose", "vardiștii" și victimele sînt variante echivalente ale aceluiași personaj. Un personaj nehotărît, derutat, trecînd din toiul evenimentelor importante care, la mulți ani o dată, dau voie "plebei" să-și scrie, întrucîtva, istoria, în inerția tipică simpozioanelor pe te miri ce teme, bune pretexte de causerie și de călătorii de plăcere. Romanul se încheie descriind aceeași "picoteală" întreruptă de cîte-o "contră" bene trovato de la începutul poveștii, din cancelaria lui 9 Thermidor. A
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
alte locuri, unghiul de vedere analitic e mai relaxat și mai îngăduitor. Afirmînd cu obstinație că "eșecul nu-l înconjură, ba face parte constitutivă din efortul său de înaintare", exegetul dă glas unei certitudini compensatoare (parcă, să notăm în treacăt, întrucîtva atinsă de redundanță în extinsa-i formulare): "sigur e că Marin Preda și-a cîștigat demult dreptul, iar ultimele sale cărți i l-au consolidat, de a putea fi privit ca o natură, prin ea însăși demnă de interes, un
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
posterității. Numai că, pe parcurs, ele capătă tot mai pronunțat " deși cu intermitențe " un caracter ce nu se vrea avuabil, nici sub raportul elementelor de conținut, nici sub cel al formelor de exprimare stilistică, cu toate că acestea din urmă își atenuează întrucâtva corozivitatea, pe măsura înaintării în timp. Este evident că Lovinescu nu se gândea și nu ar fi dorit nici o clipă ca Agendele să i se publice vreodată. în sprijinul afirmației mele vine întregul său comportament deschis, în cvasitotală contradicție cu
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
nu și-ar fi jucat rolul în cazul că eu nu aș fi fost un frecventator al cenaclului. E o realitate asupra căreia, la un moment dat, voi reveni, pentru că la capitolul acesta sunt multe de spus, chiar dacă intervin digresiuni întrucâtva lungi, ele nepărând să aibă o legătură nemijlocită cu Agendele literare. Ceea ce pare nu înseamnă că și este. Dincolo de implicația directă a persoanei mele, înscriindu-se în raza de solicitare a Agendelor și așteptând de la mine o lămurire, nu fac
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
care, conturându-se treptat, aruncă o lumină asupra semnificației mai adânci a "Sburătorului" în ultima fază a existenței sale, colorând de o manieră aparte inevitabila lui apropiere de sfârșit. Vreau să spun că "spectacolul" n-a încetat din pricina acestei apropieri, întrucâtva presimțită datorită factorilor obiectivi (boala lui Lovinescu, evoluția dramatică a războiului, incertitudinile ieșirii din conflict, condițiile păcii ce urma să se instaureze), protagoniștii săi recrutându-se dintre persoanele cele mai pitorești ale cenaclului și însuflețindu-l cu aventurile, pățaniile din
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
o resimțea de a crea o atmosferă spirituală dominată de prestanța sa. Pentru copilul care eram emoția a fost intensă și stăruitoare. A întărit-o, ulterior, și mai mult întâlnirea cu prezența fizică a personajului. Aici intervine însă o situație întrucâtva bizară deoarece nu am fost, fie și numai ocazional, elevul profesorului Lovinescu și nici nu am avut vreodată prilejul să-l aud vorbind sau să mă adresez lui. De aceea, "prezența lui fizică" implică o notă cu totul aparte, care
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
asta se întîmplă pentru că ești, măcar un pic, personaj al lui. E o parte din raiul tranziției de acum. Dintre toate cărțile pe care le-am citit în ultima vreme, aceasta are titlul cel mai expresiv: Raiul găinilor. Urmează subtitlul, întrucîtva lămuritor - fals roman de zvonuri și mistere. Autorul, Dan Lungu, nu e la prima carte bine scrisă, însă Raiul găinilor e primul lui text de dimensiuni mai mari, primul text care-i permite să construiască o lume coerentă, să-i
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
zeci de pagini în care nu te poți dezlipi din citit, deși ai în față poate cea mai banală scenă de viață cotidiană, pătrunsă de o anumită doză de ridicol și caricatural. Romanul aduce în contemporaneitate și tratează în regim întrucîtva parodic teme vechi ale literaturii. În primul rînd pe cea a locului în care nu se întîmplă nimic, cu toată suita de detalii care decurge de aici - nebuna orașului (Hleanda o cheamă și a prorocit cu voce neomenească, de pe vremea
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
Lucian Raicu e evocat tot mai rar. Veniți de curând spre literatură, intrați de curând în biblioteci, tinerii nu-l aud și n-au cum să afle ce pierd. Totuși, în primii doi, trei ani după 1990 când, potolindu-se întrucâtva vâlvătaia postrevoluționară, literatura a fost redescoperită și au început totodată să se producă redistribuiri pe scara de valori, Lucian Raicu, aflat dinainte foarte sus, a mai urcat. Atunci, Radu Petrescu își consolida poziția pe care îl aduseseră în sfârșit optzeciștii
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
stranie. Este, de fapt, deosebirea dintre tihna anilor de răsfăț vrednică, peste timp, de ultima milă și o anume precocitate necontrolată a corpului foarte tînăr care-și consumă vîrstele în avans. Despre amestecul lor, al bucuriei lipsite de răspundere, dar întrucîtva condamnabile și al transferurilor de energie printr-o comunicare cu ceilalți aproape mediumnică scrie Sonia Larian în Bietele corpuri. Cartea, republicată de curînd la editura Polirom, apărea într-o primă ediție imediat după jumătatea anilor �80, într-o perioadă "experimentală
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
că literatura basarabeană e a cincea roată la căruță, una de rezervă, pusă deoparte, dosită printre alte obiecte plasate într-o așteptare nedefinită până să li se dea atenția cuvenită. Lipsa de sincronizare modernă e o carență frapantă. Dacă e întrucâtva explicabil că romanul basarabean nu are punți de comunicare cu romanul din România, e destul de ciudat că nu are nici un fel de relație semnificativă (sau nu am știut eu să le identific?) nici cu proza rusă, clasică sau modernă. Nu
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
Da, e un joc monoton, ne spune o replică - aproape obsesiv reluată - a Mamei din Poate Eleonora, formulare care continuă lămuritor de simplu: Dar e bine că e monoton. Există aici, concentrată într-un joc contradictoriu de cuvinte, o definiție întrucîtva perfectă a teatrului lui Gellu Naum - o luptă cu forma în sine a teatrului, o negare a dreptului de existență a acestei specii literar-vizuale care parodiază neîncetat viața reală. O subtilă parodie a parodiei, monotonă prin chiar statutul ei de
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]