4,779 matches
-
s-a ridicat unul viu să ducă soarele la locul lui că de ținea la morți viul acela și-a pus el umărul să depărteze soarele și morții tot se plângeau. e prea depărtat. e cât o stea. s-a întunecat. și viul a tras de soare puțin mai aproape de pământ că se fac toate cu lumină bună. a studiat cerul, a calculat unghiurile soarelui, și l-a scăpat pe pământ. că ziceai e unul și același cu numele nimeni. nimeni
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/emil_iulian_sude_1456012638.html [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
de când a apărut ființa umană pe pământ! ”. A doua zi, Doamna Director Diavolo organiză o întrunire diavolească în curtea colegiului, printr-un anunț pe Internet. Toate profesoarele adepte acesteia și mulți dintre elevii colegiului, veniră îmbrăcați complet în negru, machiați întunecat pe fețe, dotați cu lozinci, pancarde, fluturând steaguri în doliu, ca la o adunare satanistă. S-a urlat și felicitat. Au pupat-o pe rând pe La Diabla recunoscători. Doar le organizase șapte zile și șapte nopți de Hallowen, liberalizase complet
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1446336141.html [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
Nu sunt tot eu... de ce mă tulburi? Te uită, vom muri ca mâine, Sunt la răscrucea dintre drumuri Un armistițiu vreau cu tine! Eu să îți fiu precum un cântec, Tu - spectatorul surdo-mut Și îți promit: n-am să te-ntunec Cu simțăminte de-mprumut. Ce zici? Cădem la învoială? Știu că nu vrei, călău ce-mi ești! Te-ncearcă umbre de-ndoială Și recunoști: prea mult iubești! Că stau în tine adunate Trăiri ajunse-n apogeu Și mai zvâcnești spre
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
PĂMÂNTUL Plângea pământul de întristare, De suferință și de boli. Strănută cerul la hotare De viruși importați la noi. Se spală lumea de păcate Din cer și până-n infinit. Se-adună ale ei reziduri toate Peste pământul cel iubit. Se-ntunecă de cețuri toată firea Și soarele se-ntunecă în nori. E o erupție de suferință omenirea Și gândurile se înspăimântă în fiori. Elena TRIFAN Referință Bibliografică: PLÂNGEA PĂMÂNTUL / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18
PLÂNGEA PĂMÂNTUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1426669805.html [Corola-blog/BlogPost/374255_a_375584]
-
de boli. Strănută cerul la hotare De viruși importați la noi. Se spală lumea de păcate Din cer și până-n infinit. Se-adună ale ei reziduri toate Peste pământul cel iubit. Se-ntunecă de cețuri toată firea Și soarele se-ntunecă în nori. E o erupție de suferință omenirea Și gândurile se înspăimântă în fiori. Elena TRIFAN Referință Bibliografică: PLÂNGEA PĂMÂNTUL / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena
PLÂNGEA PĂMÂNTUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1426669805.html [Corola-blog/BlogPost/374255_a_375584]
-
la picioare. De astăzi nu vei mai zâmbi în poartă Și nici pe frunte mâna n-ai să-mi luneci Și-i visul nostru o statuie moartă Ne prind fiori în liniștea deșartă, Și-n umbra lor, tu umbra mea întuneci... În pieptul lui, furtunile abjură Iar tânăra își aplecă privirea; El face-un semn - cătușele căzură Pristavii sar... dar nimeni nu știură Că printre sclavi se rătăci iubirea! Îi luă povara, cu prețul vieții chiar, Și luă în piept o
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 by http://confluente.ro/Sunamita_catalin_varga_1337594161.html [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
și atunci vom avea toate acestea ... în imaginație. Ca și acum! -Nu! Atunci ieșim din mormânt și ... ne ducem la cârciumă pentru a bea. Tot discutând pe această temă, cei doi n-au observant că în cameră și afară se întunecase. -Costică! Aprinde lampa! Nu vezi că nu ne mai vedem? -Lasă măi Mărine, mai bine mergem la cârciuma lui Bălosul! Facem economie de fotoghin, cum zic oșenii. -Ce vorbești, Costică!? De unde ști că zic la gaz, așa cum ai zis!? -Păi
VÂRCOLACII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 by http://confluente.ro/Varcolacii_al_florin_tene_1330262111.html [Corola-blog/BlogPost/346846_a_348175]
-
dincolo? -Vrei să spui că suntem dincolo, veniți de aici... -Nu mai înțeleg! -Lasă că ne dezleagă Bălosul al lui Labă! La cârciumă.” -Măi, dar rău se învârte pământul. -Am observat și eu. A căpătat chiar viteză de când s-a întunecat. - Păi, este la mintea cocoșului...a dispărut soarele.El mai ținea pământul să nu se învârtească prea rău. -Să nu amețească vârcolacii! -Vrei să spui că oamenii! - Păi...care oameni? Doar am stabilit că ne aflăm în lumea vârcolacilor. Tot
VÂRCOLACII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 by http://confluente.ro/Varcolacii_al_florin_tene_1330262111.html [Corola-blog/BlogPost/346846_a_348175]
-
primejdie. Și apoi, brusc, se schimbau. Stângul sus, o așteptare legănata. Unduirea trecea că un frison prin umeri, se transmitea curent viu, de la un om la altul, frisonul trecea, ca un val, ca o briză din marea caldă, ochii se întunecau și din pupilele adânci ieșeau fulgere iuți, primeau răspunsuri alte fulgere, tot iuți și fierbinți. Valul bătea la gleznă, stângul și dreptul schimbau între ele rolul de vânt și de val. Freamătul urca până la genunchi iute, trecea în frison, de la
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bucuria_lecturilor_mariana_braescu_imi_amintesc_si_mi_imaginez_.html [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
lumii se-mprăștie în van Vise minunate își caută transfer Spre altă dimensiune cuprinsă de trăire... Sufletul meu ,o poartă spre neștire! E toamnă,cade brumă și flori se vestejesc Ploua de luni de zile în micul lui castel Se-ntunecă și zarea în tristă uneltire Doar rugăciunea sfântă în grâi duhovnicesc Deschide ușa ascunsă să iasă un porumbel Ce duce înspre ceruri o clipă de- amintire... Sufletul meu ,o poartă spre neștire! Autor :Lucian Tătar 20 Mai 2016 19:15
SUFLETUL MEU ,O POARTĂ SPRE NEȘTIRE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lucian_tatar_1491419058.html [Corola-blog/BlogPost/359002_a_360331]
-
să abordez și latura micilor-mari decepții legate de ceea ce a însemnat pentru mine prietenia. Au fost și au venit de unde mă așteptam mai puțin, de la prieteni vechi sau noi. Este prea plăcut să pot vorbi cu tine, ca să risc să întunec cerul nostru senin. Emilia Țuțuianu: Dragă Boris mai crezi în onoare? Marele filosof Socrate și-a sacrificat viața pentru demnitate - este cutremurătoare atitudinea marelui filosof care a ales demnitatea în schimbul vieții. Acesta a fost conceptul său despre viață și așa
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424698077.html [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
un dor de moarte’’ (Mihai Eminescu) Mult mai aproape e durerea Când suntem singuri și pustii, Când ne înăbușă tăcerea Și suntem morți, cu ochii vii. Mult mai aproape e necazul, Când zorii ne trezesc din vis, Când ni se-ntunecă obrazul Și sufletu-i tot mai închis. Mult mai aproape este teama De infinit și nerostit Și când ne dăm de toate seama: Că n-am trăit, că n-am iubit. Mult mai aproape este moartea Decât ne-nchipuim ades
MAI APROAPE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1429359253.html [Corola-blog/BlogPost/353999_a_355328]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CALEA TATĂLUI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului delicatețea spațiului dintre puncte sprijin aleargă ascultătoare pământiul nopților drum întunecat de sfâșietoare povară tâmpla rotund de gleznă sângera neliniște lumea ascunsă-n plete uimește vântul cu nerăbdarea trăitului de margini în tălpi ai ascuns viitorul tânăr ca o rădăcină de suferință oglinzile tale nu-mi recunosc glasul la încheietura dreaptă
CALEA TATĂLUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Calea_tatalui.html [Corola-blog/BlogPost/355564_a_356893]
-
zi. Hai,nu mai fii așa de trist, o să am grijă să îți fac viața, extrem de fericită ! Îl apucă victorioasă de bărbie și apoi iese ,fluturându-și rochia subțire ,printre mese. Înțelege acum că negura trecutului e cea care-i întunecă vederea și îi spulberă sufletul direct în bătaia vântului . Dorise odată să iasă din barele de la modul , însă acum ele se răzbunau însutit,transformându-se în unele cu mult mai viguroase,de celulă. Și Lara,femeia care-l făcuse să
VIAȚA LA PLUS INFINIT ( 15) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1454831023.html [Corola-blog/BlogPost/370108_a_371437]
-
Și ce neam trist. Răstignit pe munții Carpați ca un Christ. Viețuind pe pământ în zadar! DE-AM FI AVUT ODATĂ MĂCAR ȘI NOI NOROC De-am fi avut odată și noi noroc, Cumplite Măcar odată-n veacul atât de-ntunecat Când munții gem de apă de parc-ar fi adâncuri Și tu plutești pe-o țară ca pe-o apă umflat. De-atâta umezeală putrezește și noaptea Și-ntunericul lumii mustește grohăind Și se aude în lucruri ca-n niște
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1368674674.html [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
în: Ediția nr. 1130 din 03 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Te duce ploaia asta prea departe. Să te privesc plecând?Abia-ndrăznesc. Rămâi în vis dar... visele-s deșarte Când umbrele în noi se întețesc Și-n jur se-ntunecă a întomnare. Îmi reazem iar povestea de tăceri Și fruntea de fereastra asta care Pe mine... nu mă duce nicăieri. E frig și-n suflet, frig și în odaie. Mă învelesc cu pledul unui gând În care trupul tău e
PE TINE... de AURA POPA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Pe_tine_aura_popa_1391430163.html [Corola-blog/BlogPost/352762_a_354091]
-
mamei. Nicole avea dreptate, multă dreptate... De ce avea nevoie de o introducere la dezvăluirea ce-o așteptam?! De ce?! mai cugetai nerăbdătoare ... Când ridicai privirea, observai cum quinta se repartizase în cele două mașini și aștepta silențioasă semnul de plecare. Se-ntunecase, iar albul vehiculelor dădea lărgime curții, făcând-o luminiș sub bolta depărtată, înțesată cu stele... Aveam chef de visare, nu de taclale... În fine, eram gata să pornim, când vecina cea grijulie se-arătă în poartă c-un săcăteu uriaș
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469943262.html [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
floare albastru punct tu prins-ai și-ai ridicat ponoare de versuri chiar în pragul toamnei tu te-ai născut durut și-apoi în mângâierea esenței tainei firii ascunsu-te-ai în fraga gustată delicat de fiece privire de om întunecat cu ochii-n cer te rogi înșirui puncte-n aer cu vântul tu petreci frunzele ruginite și albia secată și-un zvon de bucurie străbate lunca toată muntele îl urci fără căruțe grele pasul îți e mișcarea și gestul în
ROAGĂ-TE LIBERTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Roaga_te_libertate_anne_marie_bejliu_1384037859.html [Corola-blog/BlogPost/347299_a_348628]
-
încălțat de-a-ndoaselea ghetele și am ieșit în curte. Mami, de obosită, căzuse pe scările de la intrarre, iar tata-mare, îngenunchiat lângă sanie, plângea și îl ruga să bea din lapte. M-am aplecat tremurând lângă sanie și cu lacrimile care îmi întunecau privirea, m-am așezat în zăpadă lângă tata-mare. Cartuș suferea, cu limba scoasă și plină de o spuma albă de la otrava înghițită și de la laptele pe care i-l turnau. Se uita la noi cu o licărire pe care o
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
Și în zbor de pescăruși, aripile mi le-ndreaptă... Mi-au crescut în păr și stele și un nor și-o .lună plină Și mi-s ochii mai albaștri și mai umezi de lumină Nici un nor nu îndrăznește să-mi întunece visarea Când am la picioare cerul și în plete-mi curge marea... Numai tu nu vii, iubite, să mă vezi cum scriu sonete Peste spuma albă-a lumii ce-am născut în menuete Dă-mi luceferii ce-aștepată fredonând sonata nopții
ŞI MI-E ZBORUL, ZBOR ALBASTRU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Si_mi_e_zborul_zbor_albastru_violetta_petre_1361627048.html [Corola-blog/BlogPost/351968_a_353297]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ÎNAINTE DE PLOAIE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1702 din 29 august 2015 Toate Articolele Autorului ÎNAINTE DE PLOAIE Întâi norii, apoi vântul, S-a întunecat pământul, În vârtejuri paie zboară, Păsările se-nfioară. Speriate de furtună, Vrăbiile-n pod se-adună; În văzduh, pentru o clipă, Cârduri de prigorii țipă. Și-apoi tună iar și iar, Făcând totu-n jur bizar. Dar pe prispă, mofturoase, Patru
ÎNAINTE DE PLOAIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1440830861.html [Corola-blog/BlogPost/372240_a_373569]
-
mătură călare trasează cărări zănatice pe cerul nopților cu stele proferează blesteme și prevestiri rele e vrăjitorul tenebrelor, joacă la zaruri șansele oamenilor, viitorului îi stropește fața cu sânge și durere. A răsărit steaua lui din groapa lumilor apuse și întunecă soarele cu umbre adânci din păcate plânsul loviților de fiarele tiranilor. Pe caii albaștri din adâncul oceanului se ridică spectral umbra arhanghelului scuturând supărat lanțurile ocnașilor și se avântă spre înalturi să elibereze surâsurile din tenebre fulgerând din priviri temnicerul
VRĂJITORUL TENEBRELOR de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1466723053.html [Corola-blog/BlogPost/373709_a_375038]
-
viața însă o pot face din când în când abia câte unii, unde și unde, câte unul într-o sută de ani. Sf Arsenie Boca - Există o limită peste care răbdarea încetează să mai fie o virtute. Edmund Burke - Ura întunecă ochiul lăuntric pentru a nu-L vedea pe Dumnezeul dragostei. Sfântul Grigorie Teologul - Poarta spre Dumnezeu este credința, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea. Referință Bibliografică: Citate memorabile (66) / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CITATE MEMORABILE (66) de ION UNTARU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Citate_memorabile_66_ion_untaru_1387780628.html [Corola-blog/BlogPost/363561_a_364890]
-
actul de divorț. A doua pală puternică de vânt, însoțită și ea de un nor dens de praf, măturase plaja, alungând și pe cei mai îndărătnici vilegiaturiști spre adăpost. Nu doar zarea dinspre apus, ci și aceea dinspre nord se întunecaseră atât de mult, de parcă o perdea de arbori imenși ar fi crescut fără veste în vecinătatea stațiunii. Peste noi alergau nori zdrențuiți, încălecându-se la diferite înălțimi, când negri, când albi, lăsând pe alocuri să se întrevadă pete de cer
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
o cuprinse pe fată în brațe. Aceasta tremura, dar, de teamă să nu îl supere pe Rashid și să nu rămână fără micile privilegii pe care de-abia le obținuse, se supuse. După ce a posedat-o, însă, Rashid s-a întunecat la față și a rostit, pe un ton crunt: „Am hotărât că e destul cu intrigile și cu tensiunea în acest palat. Ghicitorul meu a confirmat spusele tale cu privire la Rashia, dar voi vedea cum voi rezolva situația singur. Pe tine
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1480734635.html [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]