2,051 matches
-
caute pe Haldita, când în fine, auziră glas de oameni și mișcare pe cărările cuprinse de întuneric ce coborau dinspre cetate, se repeziră într-acolo, și o găsiră pe Haldita ajutându-i pe cei doi străini să meargă pe potecile întunecoase, necunoscute, spre satul din vale. Prinsese bine faptul că cei din casa Halditei au ieșit în întâmpinare, căci ajutorul lor pentru cei răniți se dovedi de mare folos. Astfel, în acea noapte, dar și în zilele următoare, cei din familia
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1429594889.html [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
noi nu trecem niciodată, și nevoia de evadare din propria noastră piele, ca să zic așa, din cotidian și din conjunctura în care ne tragem sufletele, este mai puternică decît rațiunea ce ne face să nu circulăm noaptea pe o stradă întunecoasă, pentru că ne putem imagina cu ușurință că ne amenință tot felul de pericole. Și voi doi cum v-ați cunoscut?! Întrebarea mea era firească, pentru că mai întîi apăruse Thomas și într-o zi sosise “de undeva” și frumoasa lui prietenă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_55_56_ioan_lila_1341239681.html [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
PRIN ÎNVĂLUIRE M-AI LUAT Timpul se scurge mereu prin pânza deasă Un cocor a plecat iar, în amurgul însângerat, Cerul sub fruntea-ți semeață părea uscat, Când ai plecat, prea curând, de acasă. De atâtea ori am cercetat, Umbra întunecoasă ce țese spațiul, Legând distanța dintre noi, Între mine și tine, lumini ne dezveleau Gândurile noastre senine. Acum mă trezesc înfrigurat, Căutând să mă leg cu mâinile de viață, Cercetându- ți ochii în privirea cerească, Prin învăluire m-ai luat
POEME DE SUFLET (2) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/claudia_bota_1472890868.html [Corola-blog/BlogPost/369061_a_370390]
-
aproape fără acoperiș. Dar după cum privilegiul ce-l câștigi prin iubire un e numai un paradis, ci totodată un infern și viața iubire se desfășoară într-o permanente tensiune, în teamă și oboseală, Andrea, dintr-o dată reveni la realitate. Camera întunecoasă îi reaminti cine era de fapt: o sărăntoacă. acest gând o făcu să se întristeze și să se îngrijoreze de ce va zice Mihai, care dealtfel nu știa în ce mizerie trăiește, atunci când v-a afla despre sărăcia ei. O prietenă
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorie_si_uitare_neputinta_i_cezar_c_viziniuck_1355560219.html [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
mai insiste sau nu, dar chipul sever al Auricăi o determină să renunțe, așa că își continuă treaba. "Asta e!" se resemnă tânăra. "Dacă trebuie să iau deciziile singură, așa voi face." O liniște profundă se lăsă în camera mică și întunecoasă. O liniște deranjantă pentru Andreea care nu încetă a fi măcinată de gânduri negre. Părea o liniște ce apare întotdeuna în urma unei furtuni. 5 În seara aceia de noiembrie vremea era răcoroasă și bătea vântul, iar Andreea îndreptându-se cu
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorie_si_uitare_neputinta_i_cezar_c_viziniuck_1355560219.html [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
de sărăcia ei, dragostea lui se va transforma în dispreț. Becurile de pe stradă se aprinseseră, iar umbrele clădirilor cădeau bizar pe asfalt. La toate aceste amănunte, Andreea era absentă. Ochii-i erau ațintiți în față și cotind pe o alee întunecoasă, simți că este prinsă de braț. Tresări scăpându-și un țipăt ascuțit din gât. - Te-am speriat, Andreea? Fata făcu ochii mari. - Mihai, tu aici?! N-aș fi crezut. Ce faci aici? întrebă ea repede cuiprinsă fiind de emoție. - Am
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorie_si_uitare_neputinta_i_cezar_c_viziniuck_1355560219.html [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
nume...se uită... Nu se afla nimeni cunoscut în preajmă. Clar, avea halucinații. Bărbatul din tablou îi întindea mâna și o invita în lumea lui. Nu observase nimeni. Prinse curaj, îi atinse degetele, erau răcoroase. Se trezi într-o cameră întunecoasă, luminată doar de focul din șemineu. Flăcările insinuau pe pereți umbre jucăușe. Mobila grea de stejar, draperiile groase, ferestrele mari...oglinda veche de cleștar, culorile tapiseriilor... înnobilau aspectul încăperii. Îi ofereau o atmosferă plină de eleganță și mister. Într-un
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Tabloul.html [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
venise ningea cu roșu peste-o mare adâncă de atâtea vise [2] Și tu stăteai atât de albă la marginea acestei lumi și-ți beai cafeaua în apusul care sufla dinspre genuni [3] Și eu veneam dinspre adâncul acelor codri-ntunecoși cu două cosmosuri pe umeri în locul ochilor mei scoși [4] Și-ți vedeam capul de departe pe-un fel de culme un mormânt care plutește și se duce venind din veac adus de vânt [5] Și eu strigam din ce în ce mai stins
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
într-un sfârșit să-l pot ajunge asemeni lumii pe pământ [23] Și iar vedeam plutind pe zări chipul acela și mormântul care pierea înspre pustie în veac de veac iluminându-l [24] Și eu veneam dinspre adâncul acelor munți întunecoși cu două cosmosuri pe umeri în locul ochilor mei scoși ----------------------------------------- Ștefan DUMITRESCU București-Galați 1970 - 2016 Referință Bibliografică: Ștefan DUMITRSCU - POEME PROFETICE / Ștefan Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1897, Anul VI, 11 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefan
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
pe un frig de -13 grade ce coborau vertiginos cu cât ne apropiam de locul de veci aproape de vârful muntelui. Sicriul, pe buza gropii cu pământ negru înghețat, a fost coborât după ultima slujbă a preotului în spațiul adânc și întunecos, așa cum a dorit Zâna, să aibă și ea spațiu deasupra lui mâine-poimâine, așa cum îi este rânduit. Scenele de adio, de despărțirea pământească nu se pot descrie. Este imposibil de relatat momentele de dramatism colectiv. Și nu pot decât să fac
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_un_alt_fel_de_pasoptisti_romani_in_franta_canada_si_statele_unite_0_1_2_3_4_5_6_7_8_9_10_11.html [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
este obiect de cercetare abisală( truc liric care înnebunește domnișoarele) el arde crinii în sobă și se ceartă cu serafi uituci care pun în mâncare pătrunjel celest și cimbrișor din grădina lui tezeu unde erau sunete moi acum este o întunecoasă absență trec prin noi grețuri romantice cu femei fatale frumoase cu pulpe de abanos cu ochi de lac adânc cu glezne colilie cu mers de căprioare se arcuiesc cu șoldurile doldora de plăceri niște hiene care își adulmecă prada până
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1396350406.html [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
Și nu pot, nu pot să te chem, Ești singur și știu că ți-e frig De ce ne-a dat soarta blestem? Te-am regăsit dar ce folos? Nu-ți pot vorbi, nici să îți scriu Ca să îți spun ce-ntunecos Mi-e sufletul și ce pustiu... Și că mi-e dor dar în zadar Mă ninge iarna de un timp Și cât aș vrea să-mi fie iar Doar vară-n orice anotimp... Sau să te văd numai în vis
NU TE-AM UITAT... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dorina_omota_1475934438.html [Corola-blog/BlogPost/366376_a_367705]
-
de „proletar” atât de hulită astăzi, din Manifestul Comunist a cărui principii le exprimă în monumentala sa operă social-literară „Împărat și proletar”. Redau câteva versuri edificatoare. Păcat că școala nu include în învățământ acest poem al suferinței omenești. "Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,/ Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă și plină, Murdară este raza-i ca
SE MERITĂ OARE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1433757485.html [Corola-blog/BlogPost/352756_a_354085]
-
pe medic în a-l mai lovi, dar nu a reușit să-i atragă atenția. În acel moment, Sam s-a simțit urcând foarte repede în aer, în timp ce Pământul se îndepărta sub picioarele sale. După aceea a traversat un tunel întunecos. La capătul tunelului a fost întâmpinat a fost întâmpinat de un grup de „îngeri”. Ray l-a întrebat dacă acești îngeri aveau aripi și Sam a răspuns că nu. - Străluceau, a spus el. Erau luminoși și toți mă iubeau foarte
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș urla parcă a pagubă. Oare să fi prevestit plecarea stăpânei sale din lumea drepților cum spunea singură? Gândurile lui Săndica se învălmășeau și se întreba mereu dacă să plece sau
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393416294.html [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase două încăperi de la subsol, acceptabile pentru pretențiile noastre tinerești. Fetele nu făceau nazuri referitoare la luxul încăperilor, așa că petreceam sâmbătă seară la dans și pupături prin cotloanele mai întunecoase ale subsolului. Din puținii bani pe care îi aveam fiecare, cumpăram câte o bere sau o sticlă de Cico pentru fete. Alteori, mergeam la dans la Clubul D.N.M. , însă era riscant acolo, pentru că intrau tot felul de tipi și persoane
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Iubirile_unui_pescar_povestiri_pescaresti_si_de_viata_roman_.html [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
tocmai proaspăt. Singurul lucru care-a trecut testul papilelor noastre gustative a fost porția generoasă de ficăței cu usturoi și mămăliguță vârtoasă, bine făcuți, cu sos dulceag. Nu vă recomand spațiul de nefumători de la subsol, care deși e generos, e întunecos și destul de pustiu. Iar dacă vă e poftă de lucruri românești gustoase, mergeți la Casa Jienilor Făinari. Meniu: Ciorbă de burtă - 11 lei Crap prăjit - 27 lei Tocană spanac - 13,5 lei Papanași - 12,9 lei
Ficăţei cu mămăligă la cealaltă casă a Jienilor by http://www.zilesinopti.ro/articole/1464/ficatei-cu-mamaliga-la-cealalta-casa-a-jienilor [Corola-blog/BlogPost/97035_a_98327]
-
cei ce puteau dormi. Trecuse ceva vreme de când l-a văzut pe lord urcând în conac. Nu-i ieșea din minte scena cu armăsarul. Îl știa pe M.Joseph distant și pragmatic. Atitudinea lui față de animal era protectoare, atentă. Holurile întunecoase, pustii și neprimitoare luceau de curățenie. S-a oprit de câteva ori să admire portretele ce-i înfățișau pe strămoșii lordului. În ultimul, i-a zărit chipul. Lumânările dădeau impresia că ochii din tablou păreau însuflețiți. A urcat treptele șovăitor
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1475494282.html [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
și că va fi a lui, cum au fost toate pe care le-a avut când și-a dorit. Părea atât de singură, fragilă, atât de tristă-n zâmbetul frumos, încât în mintea lui, cea fără milă, s-a-nfiripat un gând întunecos. Nu s-a gândit o clipă să-nțeleagă cum poate ea să țină capul sus acum, când legea însăși o dezleagă de lanțul greu ce, în trecut, i-a pus. N-a vrut să știe nici de ce Pământul nu-i
MORGANA UNUI SUFLET PUSTIU de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 by http://confluente.ro/daniel_visan_dimitriu_1468180465.html [Corola-blog/BlogPost/371316_a_372645]
-
bine ca Marină să învețe de mică să-și achite biletele la Teatrul Național. Este un exercițiu de calmat regretele. De mai tarziu. De aceea primind, draga Mădălina, locurile C22-C23-C24, nu pot să nu îmi aduc aminte pe coridorul acesta întunecos și pustiu și drept, de “așa este, chiar dacă doare”, din 22-23-24 decembrie. 10 ani de disperare. 10 ani de moarte și neimpacare. 10 ani de odisee. Să intrăm. Chiar și fotoliile acestea roz sunt în doliu. Două câte două. Să
“AȘA ESTE, DACĂ VI SE PARE” – DE CARLO GOLDONI. Cronică de teatru, de Liviu Florian Jianu by http://revistaderecenzii.ro/asa-este-daca-vi-se-pare-de-carlo-goldoni-cronica-de-teatru-de-liviu-florian-jianu/ [Corola-blog/BlogPost/339468_a_340797]
-
pe medic în a-l mai lovi, dar nu a reușit să-i atragă atenția. În acel moment, Sam s-a simțit urcând foarte repede în aer, în timp ce Pământul se îndepărta sub picioarele sale. După aceea a traversat un tunel întunecos. La capătul tunelului a fost întâmpinat a fost întâmpinat de un grup de „îngeri”. Ray l-a întrebat dacă acești îngeri aveau aripi și Sam a răspuns că nu. - Străluceau, a spus el. Erau luminoși și toți mă iubeau foarte
TANATOLOGIA, O PARA-ŞTIINŢĂ CARE DOVEDEŞTE TINEREŢEA VEŞNICĂ ŞI VIAŢA FĂRĂ DE MOARTE (PARTEA A UNSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1458339831.html [Corola-blog/BlogPost/368973_a_370302]
-
și să lăsăm istoricilor sarcina de a aprofunda acest subiect pornit de la izvoare bizantine, slave, ungare, ori din arhivele VATICANULUI și din descifrarea și interpretarea mărturiilor materiale descoperite de arheologi de-a lungul secolelor. Ajungând pe firul ARIADNEI prin labirintul întunecos al veacurilor, ne vom opri pentru o clipă a semnala cititorului Diploma dată de regele ungur, BELA al IV-lea la 2 iunie 1247 Cavalerilor Ioaniți, din care rezultă existența formațiunilor statale românești: „ cnezatele lui IOAN și FARCAȘ până la OLT
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL AMERICAN ANTIRACHETĂ ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 by http://confluente.ro/Romania_intre_scutul_american_antirach_marin_voican_ghioroiu_1338400579.html [Corola-blog/BlogPost/371147_a_372476]
-
Crăciune, dacă vii și pe la noi, să-mi aduci te rog Bătrâne, pe tăticul înapoi...”. Viața de astăzi, individuală și socială, cu problemele ei materiale copleșitoare, ne îndepărtează uneori de adevărata viața spirituală, aruncând între materie și spirit un văl întunecos. Sărbătoarea Crăciunului fiind o sărbătoare a sufletelor noastre, oamenii dau la o parte acest văl, Crăciunul să devină, în fiecare an, Sărbătoarea Bucuriei, când Cerurile se leagă de Pământ, când fiecare dintre noi redevine copil prin curățenia gândurilor și își
CRĂCIUNUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1482542636.html [Corola-blog/BlogPost/344817_a_346146]
-
strălucește ceva ca un glob luminos de aur. Se zice că dacă-i lumină, e bucurie... Dar și focul degajă lumină și dacă intri în el, te arde. Adorăm lumina, dar fugim de arșița soarelui și ne ascundem la umbra întunecoasă și răcoroasă. Deci până la urmă tot întunericul ne atrage. Ha, ha, ha! Deodată privirea i se opri între cele două cruci din capătul mormintelor. - Cred că între voi două este dezlegarea misterului! - li se adresă el cu convingere. Se aplecă
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1429680918.html [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
privească fața plină de durere. Zăcea, trecându-și prin minte vorbele uneia dintre cele care au pășit săltând pe lângă trupul lui rostogolit și lipsit de vlagă: un bețiv nenorocit. Ochii îi lăcrimau dar figura lui surâdea trist așteptând, în seara întunecoasă, care se așternuse atât de repede peste oraș un semn de ajutor. Într-un târziu, cu ultimele sale puteri, a vrut să se ridice apucând să-și rezeme capul de zidul rece al clădirii aceleia dezafectate. Privea încețoșat și simțea
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/De_ce_imi_plange_ziua_ce_a_trecut_eseu_.html [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]