190 matches
-
lui tata! * * * Prealuminate Împărate! Să știi c-așa nu se mai poate!... Că dregătorii Înălțimii Tale ne fură și ne bat și ne blochează accesul la Palat! Ne spun minciuni și ne despoaie de bunuri, de pensii dobândite și salarii!! Întornă-te cu fața către noi, că prea suntem împovărați de biruri, de necazuri, de nevoi! s-a plâns la înaltul suveran cunoscutul Papagal. Care-i nemernicul? stropșitu-sa slăvitul împărat la dregătorii adunați la sfat. E Știuca, preamărite Împărate! Ea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dragoste, Nicolae Labiș * [Mălini, 22 august 1953] Domnule Sterescu, Vă scriu de acasă, unde mă simt foarte bine, ceea ce v-aș dori și dumneavoastră. Mai am cam la o săptămână de stat pe acasă și după aceea trebuie să mă întorn în București. Mă gândesc dacă s-a putut tranșa definitiv situația cu camera, căci n-aș dori să stau la școală când vin. Directorul s-ar putea să nu mă mai lase să plec. Vă rog dați-vă tot interesul
Noi completări la biografia lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5915_a_7240]
-
Ducation Popescu-Chiselet Cînd fruntea-mi... Ce neted sufletu-mi este Cînd fruntea-mi întorn înspre lut Și-ascult înalta poveste A clipei ce naște trecut... Un strigăt ca un fulger Un strigăt ca un fulger globular străbate mînios liniștea de la un capăt la celălalt lîngă rotatul salcîm înflorit steagul copilăriei fluturîndu-și lumina din păpuriș
poezii by Ducation Popescu-Chiselet () [Corola-journal/Imaginative/15041_a_16366]
-
în dimineața / din cuvinte / ca-ntr-un pridvor de casă / pe care l-am pierdut. / O, fapta mea, / planetă norocoasă, / eu am să intru singur / pe ușile din față / iar tu să te prefaci / că n-ai văzut / cum mă întorn / din marile poeme, / trăgându-mi peste urme / drumul lung / și cât de viu și obosit / e lutul / pe care îl sărut cu lacrimi / și îl plâng!” Și împreună cu dumneavoastră, dragi prieteni, într-o dimineață de cuvinte, să facem cunoștință cu
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
-ne: „Discret, pătrund în gându-ți prin trepte de lumină/ Răscumpărând visarea reginei fără tron,/ În nopți de rai vibrarea din lună o răstorn/ Pe nimbul ființei tale de candidă regină”/ Ești taina mea pe care la nimeni n-o întorn,/ Căci niciun astru negru spre ea n-o să parvină./ Îți văd spre zări făptura când norii ți se-nchină/ Și toate-s ale tale chiar peste Rubicon...” (Taine, sonet). Ion Dodu Bălan (România, prof., dr., critic și istoric literar, folclorist
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
Aripa,în infinit...de-i pun lacăt Primăverii,o să-mi plângă Și-o să-mi tremure în freamăt. Cand mi-e gandu-n pribegie Și se scalda-n ploi de toamnă, Cănd e-n inima urgie, Cât aș vrea să se întoarnă Primavara-n al meu gând, Inima să-mi fie muguri De lumină și de cânt, Iubirea să fie-n pârg. Vreau să-mi tremure în suflet, Cantul unei primăveri, Fluturii,într-un balet, Florilor,să le fie cavaleri. Referință Bibliografica
MELANCOLIE de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/384826_a_386155]
-
ciudat efemer. Am dorit să le las în uitare, să șterg șoapta lor și s-alerg doar în ce-a mai rămas. Dar cu cât am fugit mai departe hoinar, gustul lor dulce-amar mai pregnant l-am simțit. Resemnat mă întorn neputând să rezist și în sufletul trist însetat mi le torn. Amintiri, amintiri, colb a toate ce-am fost, îndrăgit adăpost al atâtor rodiri. Cu al vostru trecut, astăzi fără peceți, temelie sunteți pentru-un nou început. E lângă mine-aproapele
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384548_a_385877]
-
monstrul feroce, din propriul suflet plângând în barbă, apoi se roagă horcăind să se sufoce în lupta-i sălbatică oarbă. Dușmanul i-a pus pe frunte coarne, seamănă acum cu o lună negră murdară, spre liniște ar vrea să se întoarne dar monstrul cu ghiarele îl taie și-l ară. Sfântul meditează neacceptând lumea așa cum din păcate este, rugându-se și penitențe făcând dintr-o dată se eliberează fără de veste. DRAGONUL NEGRU Dragonul negru ce suflă foc alb prinde rădăcini florale, săracul
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
de-o viață. Din ce în ce Din ce în ce devin avânt și zbor și umerii mă dor de-atât preaplin. Din ce în ce mai des îmi pare cum că pe al vieții-mi drum e doar cules. Din ce în ce mai mult când mă întorn al împlinirii corn stau și-l ascult. Din ce în ce mai rar, îmi amintesc c-am stat în mod firesc și în amar. Din ce în ce voios trec prin impas, căci ce a mai rămas e-așa frumos! Anatol Covali Referință Bibliografică
DE-O VIAŢĂ URC DIN CE ÎN CE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383342_a_384671]
-
se prezintă sub forma unei idei. îți vine așa o idee, intri la idei, cum se zice, și crezi că ideea s-a născut în capul tău. Aș! Ți-ai găsit! Tot Scaraoțki și-a vârât coada. De-aia mă întorn și zic: de ce n-ar răsări Michiduță și sub înfățișarea de sfânt? — Așa m-am gândit și eu atunci, preacuvioase - grăi Parnasie - dar stați să vedeți că n-am terminat: cum mă uitam eu la ei înțepenit de spaimă, numa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
făcut Maica Precista o masă mare și a chemat pe toți răii, răii prin deochi, răii prin strigare, răii prin spaimă, răii din 99 de feluri. Numai pe răii lui ... Cutare nu i-a chemat. Și ei înapoi s-au înturnat. Eu cu mătura în Marea Neagră i-oi arunca, Acolo să cheie și să răscheie / Să rămână curat și luminat Ca de Maica Domnului lăsat. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Descântecul de orhalț (răcit la cap). Se descântă în făină
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mea uitată ce-ncepe tot mereu cu-a fost odat'. Acum prin rătăcirea toamnei care acoperă cu frunze vechi cărări, te caut iar, iubire, peste zare și văd cum te afunzi în depărtări. Dar eu te rog, la mine te întoarnă ca altă Cosânzană din poveste că , uite, vine-un vânt de aspră iarnă și-nghețul se coboară de pe creste... Leonid IACOB Referință Bibliografică: poveste fără de sfârșit / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 980, Anul III, 06 septembrie 2013
POVESTE FĂRĂ DE SFÂRŞIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364339_a_365668]
-
sii de viață. - Măi, Vasile, mâine când te vei trezi din mahmureală, vei gândi mai pozitiv, nu îți va mai părea dracul chiar așa de negru ca acum. Mai bine te du acasă să te hodini că mâine iar te întorni la pădure și te va durea capul de la beutură. - Mă întorn la dracu'. Mai bine la el în Iad decât acasă să-mi urle în cap... - Lasă, măi Vasile, că te înveți tu cu ele. Nu zici că mai ai
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
mahmureală, vei gândi mai pozitiv, nu îți va mai părea dracul chiar așa de negru ca acum. Mai bine te du acasă să te hodini că mâine iar te întorni la pădure și te va durea capul de la beutură. - Mă întorn la dracu'. Mai bine la el în Iad decât acasă să-mi urle în cap... - Lasă, măi Vasile, că te înveți tu cu ele. Nu zici că mai ai două? Crezi că ălelalte două au fost mai breze decât astea
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
casă. Hai, dă-mi o răchie, nea Tase. Poate așa uit de năcazuri. Crucea mă-sii, că nu-mi mai iese din cap, patru fete și nici un băiat. - De, măi Vasile, o să uiți acum la crâșmă, dar acasă când te întorni, dai iar de ele. - Nu mai scap de belele. La omul sărac nici boii nu-i trag, cum este vorba românului. Ce-mi mai trebuiau copii. Auzi, nea Tase! Patru fete la douășcinci de ani! - Cum vine asta, Vasile? - Atât
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
un sloi, să-mi cânte când ceilalți cu toți mă-njură, din plin să lumineze ea pentru-amândoi. Să mă suporte când sunt beat că porcii, să-ndrepte tot ce zilnic strâmb, ca un nebun, eșecul în câștig să mi-l întoarne, să-mi spună "te iubesc" când eu mascări îi spun. Și-apoi, cănd brusc înțelegând voi merge s-o strâng în brațe îngrozit de-al meu păcat și pentru tot, plângând, să-i cer iertare, să-mi spună "lasă, nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
un sloi,să-mi cânte când ceilalți cu toți mă-njură,din plin să lumineze ea pentru-amândoi.Să mă suporte când sunt beat că porcii,să-ndrepte tot ce zilnic strâmb, ca un nebun,eșecul în câștig să mi-l întoarne,să-mi spună "te iubesc" când eu mascări îi spun.Și-apoi, cănd brusc înțelegând voi merges-o strâng în brațe îngrozit de-al meu păcatși pentru tot, plângând, să-i cer iertare,să-mi spună "lasă, nu-i nimic, a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
n-ai cum alcătui pastelul făr’de culoare, Fericirea-ți fie mare fără castele din nisip, File scrise cu povești decât dorul din cip. Ca primăvara să fi, nicicând cum e o iarnă, Cum o vară stralucindă ce soare nu întoarnă, Din ale sufletului lumina-i ce nu se întoarce, Rămân veșnice candelniți ca timpul ce toarce. Timpul ce pe tine nu are să vină prea curând, Tinerețea păstrata mult stindardu-i fluturând, Pentru alții ce nu văd, tu știind destul de bine, De unde
DE ZIUA TA... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367767_a_369096]
-
te oblojesc la mână. - La ora asta, măi omule! - Lasă că-ți zic eu cum îi treaba. Câinii auzind că îi cheamă stăpânul înapoi și pe doctor vorbind, au mai lătrat de câteva ori mai fără chef și s-au înturnat la picioarele baciului, scuturându-și plictisiți cozile pline de mărăcinii adunați de pe pășuni. Mogâldeața se apropia din ce în ce mai mult și Miron, pentru orice eventualitate, trimise unul dintre ciobanii săi să-l întâmpine pe doctor și să-l însoțească până la stână. Cine
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
sii de viață. - Măi, Vasile, mâine când te vei trezi din mahmureală, vei gândi mai pozitiv, nu îți va mai pare dracul chiar așa de negru ca acum. Mai bine te du acasă să te hodini că mâine iar te întorni la pădure și te va durea capul de la beutură. - Mă întorn la dracu'. Mai bine la el în Iad decât acasă să-mi urle în cap... - Lasă, măi Vasile, că te înveți tu cu ele. Nu zici că mai ai
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
mahmureală, vei gândi mai pozitiv, nu îți va mai pare dracul chiar așa de negru ca acum. Mai bine te du acasă să te hodini că mâine iar te întorni la pădure și te va durea capul de la beutură. - Mă întorn la dracu'. Mai bine la el în Iad decât acasă să-mi urle în cap... - Lasă, măi Vasile, că te înveți tu cu ele. Nu zici că mai ai două? Crezi că ălelalte două au fost mai breze decât astea
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
casă. Hai, dă-mi o răchie, nea Tase. Poate așa uit de năcazuri. Crucea mă-sii că nu-mi mai iese din cap, patru fete și nici un băiat. - De, măi Vasile, o să uiți acum la crâșmă, dar acasă când te întorni, dai iar de ele. - Nu mai scap de belele. La omul sărac nici boii nu-i trag, cum este vorba românului. Ce-mi mai trebuiau copii. Auzi, nea Tase! Patru fete la douășcinci de ani! - Cum vine asta, Vasile? - Atât
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
de-nțeles, că totu-i trecător Ce-ai semănat - ai de cules, ce iei - rămâi dator! Pe scara ce întâi te urci - îndată și cobori Și din hățișul ce te-ncurci - te descâlcești, în zori! Când trupu-n lut s-a înturnat și mergi la Tatăl Sfânt, Averi și câte-ai adunat. . . lași totul pe pământ! Comori în suflete când lași - nu rouă ochilor, Nu te-or uita ai tăi urmași și neam de neamul lor! Vor fi sensibili și cuminți, romantică
ROUA AMINTIRILOR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350390_a_351719]
-
liniști fără nume, soare și târziu, cai albaștri-alunecă pe cer, îngeri cad de-acum în sus nu mai vor să se pogoare în eterna sărbătoare închinată lui Isus. numai zare-nseninată, o chemare, sun-un corn, vânătoare minunată, turmele mi le întorn. poetul vorbind în dodii, iară mi te-a scos în cale și la umbra unor rodii, vaide nurii dumitale. melancolică făptură, aveai părul făcut șal, străluceau rubine-n ochi, două cozi negre de cal. picioarele lebădă, născătoare de iluzii, glezne
VORBIND ÎN DODII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349790_a_351119]
-
ciudat efemer. Am dorit să le las în uitare, să șterg șoapta lor și s-alerg doar în ce-a mai rămas. Dar cu cât am fugit mai departe hoinar, gustul lor dulce-amar mai pregnant l-am simțit. Resemnat mă întorn neputând să rezist și în sufletul trist însetat mi le torn. Amintiri, amintiri, colb a toate ce-am fost, îndrăgit adăpost al atâtor rodiri. Cu al vostru trecut, astăzi fără peceți, temelie sunteți pentru-un nou început. A.C. Referință Bibliografică
AMINTIRI, AMINTIRI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350241_a_351570]