125 matches
-
ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii lui zdrobesc sub copite scuturi și leșuri, așa cum boii calcă, mugind, spicele de grâu pe arie, la treieriș. Printre scenele de luptă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Un militar încovoiat peste coama calului, unit cu acesta într-o săgeată neagră, care brăzda în goană trunchiurile mestecenilor. Chipul îi era încremenit într-o grimasă ce-i dezvelea dinții. „Un nebun!“, își spuse Nikolai, dând din cap. Praful se învârtejea ușor deasupra urmelor lăsate de rafala copitelor... Străbătând satul vecin cu Dolșanka, o zări pe femeia sărmană cu duhul stând pe o grămadă de trunchiuri de pin. Câteva erau deja curățate de crengi, dâre de rășină sclipeau pe miezul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii lui zdrobesc sub copite scuturi și leșuri, așa cum boii calcă, mugind, spicele de grâu pe arie, la treieriș. Printre scenele de luptă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
senzație de buimăceală, ca și cum aș fi amețit și m-aș fi prăvălit în valuri. O senzație cât se poate de plăcută. Sunt puțin speriat pentru că am descoperit, studiind cărțile poștale ilustrate din prăvălie, că podul meu cu bulboana care se învârtejește sub el constituie obiective locale bine cunoscute. Din fericire, ilustratele arată vechi, șifonate, și am cumpărat întregul stoc pe mai puțin de o liră. N-am nevoie de turiști în căutare de „locuri pitorești“! În realitate, „podul“ nu-i cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
totul alt loc, cu un chiot de triumf. Și eu mă simțeam cuprins de o încântare la fel de nebună, iar marea era veselă și gustul apei sărate era însuși gustul speranței și al bucuriei. Râdeam, gâlgâiam apa din gură, scuipam, mă învârtejeam. Când mi-am întâlnit partenerul derviș-al-mării i-am strigat: — Acum te bucuri c-ai venit la mine? — Da, da, da! Firește, n-a întâmpinat nici o dificultate să iasă din apă, cățărându-se pe stânca abruptă. La urma urmei, nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care să-i exprime furia, cu capul mare ca de taur zvârlit înainte, își arăta dinții puternici, uzi de salivă. Mugetul ritmic, șuierat, al mecanismului mării, m-a vrăjit o clipă și, fără să mă uit în jos, simțeam puhoiul învârtejit din puțul stâncos de dedesubt. Îmi spuneam limpede, cu o precizie care mă pătrundea până-n ultima fibră, că n-aș avea decât să fac un pas precipitat înainte, și să-l îmbrâncesc pe arțăgosul ăsta odios peste marginea stâncii. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un soi de ultim gând, la fragilitatea capului și știam că mâinile încercau, inconștient, să-l protejeze. Trupul mi se răsucea dureros, încercând în van să-și echilibreze poziția. Am văzut, în întunecimea difuză a nopții de vară, valurile smântânoase învârtejindu-se chiar sub mine și spiralarea nebună a crestelor înspumate în spațiul îngrădit. Pe urmă m-am pomenit în apă, și răceala de gheață mi-a produs un nou șoc; am început instinctiv să-mi agit membrele în mișcări de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și scroafe cu purcei pluteau cu burta-n sus pe apa învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și scroafe cu purcei pluteau cu burta-n sus pe apa învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Se succed din ce În ce mai repede pe o fâșie de țarc pavat cu pământ bătătorit de șenile, mergând În aceeași direcție cu noi, spre Primărie, Miliție și Comitetul de Partid, duduind și spumegând printr-o furtună de fluierături și Înjurături, răscolind și Învârtejind trâmbe de pământ. Se răscolea pământul. Pământul zbiera și scuipa și nu-i mai răbda. Vitrinele au sărit din nou țăndări cu cărțile rearanjate ieri. Vorbele cu care ei au rezistat și l-au omagiat pe dictator au iscat acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care se sculase devreme ca de obicei ne pregătise gustarea de dimineață și era pe punctul de a pleca la muncă. Mama, a început crivățul; e periculos. E mai înțelept să rămâi acasă, mamă, zise Mircea. Zăpada e spulberată și învârtejită cu mare forță. Dragul meu, nu i-am spus domnului doctor că voi absenta și, apoi, trebuie să vă aduc de mâncare! Nu? Ai grijă de frații tăi. Eu am încredere în bunul Dumnezeu. Să fiți cuminți. La revedere! Sărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
asemenea unui fagure de albine care obtura pătrunderea oxigenului în plămâni. Din fosele nazale ieșeau aburi care înghețau instantaneu, așa că procesul respiratoriu devenea, cu adevărat, un test de supraviețuire. Prin aerul înghețat, mănunchiuri de paie desprinse de pe acoperișurile caselor se învârtejeau haotic purtate sus, tot mai sus de forța năprasnică a unui crivăț înnebunit, gata să îndepărteze stratul protector și așa anemic, lăsând să se vadă căpriorii dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui uriaș schelet de balenă, eșuat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
viezure autist se bulbucaseră binișor, cam la dimensiunea unor legume care, tăiate de gospodină pentru a fi introduse în borș, declanșează o rapidă și abundentă secreție a glandelor lacrimogene. Spune de câte ori! De câte ori! De câte ori! Cu toporișca ridicată deasupra capului meu, o învârtejea amenințător și riscant asemenea lui Mihai Viteazul în bătălia de la Călugăreni, ocazie cu care Sinan Pașa a făcut o baie în apa Neajlovului și căzând de pe pod și-a pierdut ultimele două componente solide ale cavității bucale. (Apud Nicolae Bălcescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să-i arunce un pumn de țărână în mormânt ca să-i fi putut spune după obiceiul strămoșesc „fie-i țărîna ușoară”. Un vânt al naibii de urât făcuse chiar atunci să bată în geam puternic crengile unui copac, iar frunzele lui se învârtejeau pe geam rămânând aproape veștede și fără vlagă. Se simțea ca și când ar fi fost înjunghiată pe la spate și pusă sub călcâiul cuiva. Era prea târziu pentru regrete. Lumini de fulgere scăldau Universul într-o scenă înfricoșătoare, iar sufletul ei era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să te mai întreb ceva, măriteSpirit? - Iți îngădui să mă întrebi orice. - Si acum... încotro? - Eu aș zice să coborâm către Frumoasa. - Frumoasă propunere, mărite Spirit. - Atunci...la drum! Odată cu ultimul cuvânt, chipul de fum al Spiritului domnesc s-a învârtejit și a urcat spre înalturi...Doar vocea lui îmi mângâia auzul. - De ce te-ai întristat? Nu te-am părăsit. Stiu că tu cunoști drumul și de aceea te-am lăsat să mergi singur. Te aștept la Frumoasa! Nici nu știu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
toporași, brebenei și alte flori de primăvară. Harnice albine zburau din floare în floare, adunând nectarul despre care se spune că a fost băutura zeilor și despre care se credea în vechime că-i face nemuritori. Zeci de fluturi își învârtejeau aripile multicolore, întorcându-le pe toate părțile, parcă vrând să prindă razele soarelui ce le împrumuta nuanțele de culoare ce încântă ochiul celor ce le privesc zborul nebunatic. Odată cu ivirea soarelui, broboanele de rouă atârnate de firele de iarbă, se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
anihila forțele haosului. Debutul inițierii este obligatoriu „joi de dimineață”, fapt ce asigură încărcătura magică a actului. Important este gestul întoarcerii din drum, care am văzut că apare și în colindele cu tema vânătorii animalului totemic: „De trei ori se-nvârtejea,/ Pe drum pustiu apuca,/ Se ducea ce să ducea,/ Pân’ la calea jumătate”. Dacă drumul înapoi și numărul magic al acestui gest sunt menite a-i garanta flăcăului revenirea în timpul istoric, drumul pe care îl apucă este unul neumblat, deci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În dulăpiorul din baie, cutia de comprimate e goală. E târziu, dar poate găsește o farmacie de serviciu. Soția lui se miră când îl vede luându-și paltonul: "Unde te duci?" "Mă întorc repede." Și pleacă, dus de vântul care învârtejește zăpada moale. În fața lui, chipul sfrijit al lunii aleargă printre nori, cu expresia înțepată a soacră-sii; în spate, pe străduța pustie, răsună imediat niște pași grăbiți. "Așteaptă-mă!", strigă nevastă-sa. Împins de vânt, nu-și încetinește mersul. Ea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
toc lat potrivit, mă cam bat, îi port foarte rar. Ce bine-ar fi să mă eliberez și de ei, și de ciorapi și să stau desculță! Oftez și urc cu privirea, studiindu-mi părul lung și brun, cu bucle învârtejite care-ncotro (numai încotro vreau eu, nu!). De groază! De ce oare nu vrea să stea drept sau să fie creț de-a binelea, ca al Georgianei? Nici așa, nici așa - cum e totul la mine! Uf, cât mă urăsc! Bretonul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Toată mulțimea care a năvălit de 1 Mai în stațiuni și pe plajă a dispărut, hăpăită parcă de botul umed, căscat, al unui monstru nevăzut. Același monstru care, uneori, face tumbe în valuri și apoi se rotește străveziu pe nisip, învârtejindu-l în dâre adânci de cercuri strâmbe. Eduard studiază încruntat, cu privirea lui cenușie, movilițele jilave pe care le for mează talazurile purtate de vânt - mai ales de vântul și de ploaia din ultimele zile; de-abia azi a ieșit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apele purtate îi erau de către toate părțile din jur cu zgomote 160 De roți și de copite ale căilor, si Trîmbițe, Corni, Goarne. Los îngrozit privi ruinele lui Urizen jos dedesubt, Grozavnic Haos pentru ochii săi, nemăsurata Moarte fără chip Învîrtejind în sus fărmate stînci în înălțimi în groaznicul văzduh, Unduind totul dedesubt în Volburi de fluid topit. 165 Atuncea Los cu-nfricoșate mîini prinse Cuptoarele lui Urizen Căzute în Ruină: Enormă lucrare, din nou el le zidi, Truda de Veacuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
locuințele joase din mahalale: până la unsprezece persoane au murit astfel într-o singură noapte la marginea Bucureștilor. Și nu rareori lupii intră în oraș. Zăpada pare atunci că nu mai cade: ea execută un dans tumultuos de jos în sus învârtejindu-se, încât oamenii și animalele sunt orbiți și încep să se învârtă în loc, deși li se pare că înaintează... Unul dintre momentele poetice în București este săptămâna Paștilor, când aproape două sute de biserici sunt luminate în fiecare seară. Clopotele sună
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
și cu toate gloatele curții, cu cântări dumnezeești și cu mare cinste” - Letopisețul Cantacuzinesc) și cea de-a doua, de la București la Mărgineni, când ideea de „mulțime îndurerată” dispare și lasă locul doar rudelor apropiate, întovărășite de o jale autentică: „învârtejindu-se Șărban vodă iar la scaunul lui, iar pre maică-sa o duseră frații lui și surorile și tot neamul lor până la Sfânta mănăstire Mărginénii, hramul ei marii arhistratizi Mihail și Gavriil, care iaste de dânșii făcută, făcându-se pogrebaniia
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pândesc „pericole” la fiece pas. Și, ca în povești, în calea celui ce se încumetă să pătrundă în asemenea ținuturi stăpânite de „vraja neagră”, izbucnesc alte și alte calamități: un pârjol devastator, revărsări de ape, furtuni care, dacă nu se învârtejesc într-o „tornadă” sau un „uragan”, se manifestă măcar ca o vijelie furioasă. Se adaugă „asaltul” a fel de fel de gângănii și de lighioane, fie țânțari însetați de sânge ori muște sâcâitoare, fie, în cealaltă extremă, coloși agresivi, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
care înainta ca vântul Evsei s-ar fi mirat de o asemenea iuțeală. - Deja!, zbieră Ioannopolski dând buzna în camera cu șemineu. Era atât de surescitat și stârni un asemenea vânt în cameră, încât foile calendarului pe luni „Ciclop” se învârtejiră, dezvelindu-și ultima foaie, pe decembrie, împestrițată cu cifrele roșii ale sărbătorilor. - Deja, ce?, întrebară în șoaptă salariații. - Deja!, repetă Ioannopolski ștergându-și cu o batistă colorată chelia gingașă, de culoarea piersicii. - Dar spune odată, Evsei Lvovici, îl implorară salariații
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]