123 matches
-
plenar în perioada imediat următoare așa ziselor revoluții ale anilor 80’, petrecute în România și alte țări din estul și centrul Europei. Prin aceste personaje, autoarea reușește să ne dezvăluie, în același ritm alert descoperit încă din prima pagină, lumea învârtejită de noile idei politice, sociale și culturale, născute în acele țări „revoluționare” aflate în mare degringoladă, ori implementate din țările vestice ale Europei și de peste ocean. Mulți români au trecut granița pentru a căuta locuri de muncă, din dorința justificată
IMPRESII DESPRE JURNALUL ŞEFEI MELE SCRIS DE HELENE PFLITSCH de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350678_a_352007]
-
înseamnă fericire. Din multele frumoase și dulci amintiri ale copilăriei, una îmi răscolește sufletul și cere s-o las să zburde împreună cu fulgii de nea. Este umbra unei povești ascultate într-o seară de iarnă, când afară bătea Crivățul, ce învârtejea ninsoarea. În casă era cald și mirosea, ca și acum, a gutui coapte, iar în cuiul din perete lampa pâlpâia întocmai ca flacăra acestei candele. Îmi amintesc, era seara de Sf. Ion. Afară, zăpada se așternuse din abundență. Parcă eram
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
aproape de miezul nopții și se părea că nici un om nu mai circulă. La majoritatea caselor nici nu mai licărea vreo lumină, iar iluminatul stradal era nejustificat de slab. Lumina farurilor aducea către parbriz, ca într-un film, fuioarele de zăpadă învârtejite de vântul ce se făcea auzit peste zgomotul motorului. Se așternuse din nou tăcerea în care se simțea câte un gând al fiecăruia. Studentul, oarecum îmbufnat, își ridică gulerul și închise ochii. Hotărâse că, oricum, de pe mijlocul banchetei nu avea
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
apele purtate îi erau de către toate părțile din jur cu zgomote 160 De roți și de copite ale căilor, si Trîmbițe, Corni, Goarne. Los îngrozit privi ruinele lui Urizen jos dedesubt, Grozavnic Haos pentru ochii săi, nemăsurata Moarte fără chip Învîrtejind în sus fărmate stînci în înălțimi în groaznicul văzduh, Unduind totul dedesubt în Volburi de fluid topit. 165 Atuncea Los cu-nfricoșate mîini prinse Cuptoarele lui Urizen Căzute în Ruină: Enormă lucrare, din nou el le zidi, Truda de Veacuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
amândouă îl iubeau la fel de mult. Era pur și simplu una dintre diferențele acelea care, conduse cu măiestrie, transformau perechea de clone în cea mai puternică armă erotică a galaxiei. Gândi pentru o clipa că, dacă evenimentele care păreau să se învîrtejească în acele momente nu aveau să ducă la distrugerea Abației, vremurile când ordinul augustinian avea să fie condus de o femeie nu erau prea departe. Și Abatele nu avea nici o îndoială că prima care avea să acceadă la scaunul pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
brusc și rămase împietrit. În spatele său, la doar un metru, o altă Marie, identică, îmbrăcată la fel, îl privea cu ochi înlăcrimați. Uimirea pe care o resimți quintul îi paraliză pentru o clipă viteza de reacție. În mintea lui se învîrtejeau atâtea fapte, atâtea amintiri care acum nu-și mai găseau locul. Două Marii! Le vorbise oare pe rând, sau asta, a doua, apăruse acum pentru prima dată? Ce festă perversă îi jucase Abația? Se întoarse să mai privească încă o dată
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
veni Bclla, zise Airam. - E de datoria noastră să atacăm psiacul, într-un fel sau în altul și fără ajutorul fiului meu. Și asta chiar cu riscul de a muri în lupta asta. Abatele rămase tăcut. În minte i se învîrtejeau o mulțime de gânduri negre. După ce împăratul închise ușa, își prinse genunchii în mâini și începu să-și maseze ușor rotulclc descărnate. - Mă simt atât de bătrân, încît nici măcar nu știu dacă nu cumva am murit deja. O luptă e
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și cu toate gloatele curții, cu cântări dumnezeești și cu mare cinste” - Letopisețul Cantacuzinesc) și cea de-a doua, de la București la Mărgineni, când ideea de „mulțime îndurerată” dispare și lasă locul doar rudelor apropiate, întovărășite de o jale autentică: „învârtejindu-se Șărban vodă iar la scaunul lui, iar pre maică-sa o duseră frații lui și surorile și tot neamul lor până la Sfânta mănăstire Mărginénii, hramul ei marii arhistratizi Mihail și Gavriil, care iaste de dânșii făcută, făcându-se pogrebaniia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai târziu a fost primită în Societatea Scriitorilor Români. Scris la persoana întâi, romanul Biserica nouă (1930) nutrește oarecari ambiții, trădate însă de insuficiențele narațiunii. Afundându-se, ca într-o „aiurare”, în zone unde stranietatea înlătură coerența limpede, iar „halucinația” învârtejește totul, P., care se crede o subtilă analistă, se pierde într-o volbură „complicată și obscură”. Un preot, Andronic, pus pe reforme prin care vrea să edifice „biserica nouă”, se îndrăgostește amarnic de o evreică, „splendidă și îmbătătoare”, Rahila, ce
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
Un militar încovoiat peste coama calului, unit cu acesta într-o săgeată neagră, care brăzda în goană trunchiurile mestecenilor. Chipul îi era încremenit într-o grimasă ce-i dezvelea dinții. „Un nebun!“, își spuse Nikolai, dând din cap. Praful se învârtejea ușor deasupra urmelor lăsate de rafala copitelor... Străbătând satul vecin cu Dolșanka, o zări pe femeia sărmană cu duhul stând pe o grămadă de trunchiuri de pin. Câteva erau deja curățate de crengi, dâre de rășină sclipeau pe miezul lor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
înțelegea nimic; durerile cauzate de săgeată continuau să-l sfâșie la fiecare mișcare, crengile îi biciuiau fața, strânsoarea Fredianei i se părea că e gata să-l sufoce. După aceea, calul se afundă într-o adâncitură, iar Waltan văzu frunzișul învârtejindu-se în jurul său. Ultimul lucru pe care îl auzi fu strigătul surorii sale peste nechezatul lui Rutilan, în vreme ce pământul acoperit cu iarbă și coroanele copacilor se năpusteau asupra lui, legănându-se în toate părțile. Urmă o izbitură groaznică și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că nu putea face altceva decât să încerce să plutească și să se lase dus de curent, care-l purta vijelios printre malurile abrupte, acoperite de o vegetație abundentă. începură să-l părăsească puterile, când își dădu seama că râul, învârtejindu-se printre stânci și lespezi cenușii și netede, făcea un arc, cotind către stânga. Ocoli ca prin minune câteva vârtejuri primejdioase și un pinten de piatră; se trezi apoi împins, într-o învolburare de spume, printre ramurile aplecate ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
strigăt de batjocură, parcă, și în același timp de triumf, iar el căzu pe pământ și fu târât o bucată; fu izbit dureros de arbuști, rădăcini, trupuri de soldați căzuți, arme abandonate, în timp ce vârfurile copacilor și norii păreau să se învârtejească deasupra lui, iar lațul, pe care se chinuia să-l țină deschis cu mâinile, îi strângea tot mai puternic gâtul protejat doar de eșarfa purpurie a cavaleriei. Degetele sale, prinse în laț, îl apărau de mușcătura frânghiei, însă, în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care să mă țină doar atent. Ține-mă până la cinci dimineața doar pentru că toate stelele tale sunt aprinse, dar nu din alt motiv. Scuză-mi sublinierea, dar acesta e primul lucru spus despre o povestire de-a ta care-mi învârtejește capul. Dă-mi voie să nu mai adaug altceva. În noaptea asta cred că tot ce-i spui unui scriitor, după ce l-ai rugat să-și aprindă stelele, nu constituie decât sfaturi literare. Sunt convins în noaptea asta că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mlaștini de izvoare. Așa au mai mers un ceas și încă unul. Cătră ceasul al unsprezecelea, soarele se stânse în neguri și începu să tragă un vânt tăios de la miezul nopții. Când se lărgi valea spre râul cel mare, se învârteji viscol asupra călătorilor. Fulgii băteau grăbit și treceau spulberați, fâșâind. Calul se opri, cu grumazul plecat. Culi îl îndemnă, îndărătnic. Murgu se împotrivi o clipă, cârnind spre stânga; paznicul îl arse în coasta dreaptă. Sania se zgudui la o podișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dintre cele mai grele. Nevasta cea tânără moartă în sanie. Murgu, pierit în mărghilă. Pruncul țipa în covrul din sanie. Înapoi - era singurătatea casei de vânătoare. Înainte, așezări omenești în depărtarea câmpiilor. Viscolul avea toane; când se alina, când se învârtejea sunând în pădurea de brad și stropind acum ace înghețate. Asta-i vremea înfricoșată a muntenilor, în vremea iernii cresc singurătățile până la cer și pân’ la capătul lumii. Căzute pentru totdeauna par amintirile soarelui. Un zeu dușman a mânat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
clopot mic de aramă rămânea distinct și singur și-l auzeau desigur și căprioarele, în țancul nevăzut unde se opriseră. Nu multe zile după întoarcerea lui Nicula Ursake din blândețea văii, au trecut pe deasupra Preluncilor stoluri de dumbrăvenci, fâlfâind și învârtejindu-se cătră asfințit. Și la o zi după ce au trecut acele cârduri de dumbrăvenci, s-a înegurat cerul de nouri posomorâți și a prins a bate o ploaie piezișă, subțire și rece. După douăzeci de ceasuri de curgere, în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coada iernii, care din când în când șfichiuia cu ploi înghețate așezarea din Braniște, iar pe piscurile Pătrului și Șurianului fulgerau încă omături, în răstimpurile de soare. Cum îndrăzneam să ies cu undița la malul râului, se povârnea de sus, învârtejit de vânt, un nour negru, care scutura lapoviță. Sara, se făcea senin; în vremea nopții scânteiau toate stelele văzduhului. Dimineața, văile se umpleau de o ceață lăptoasă. Cătră amiază așteptam o limpezire. Într-adevăr, soarele se arăta câtva timp, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-o îndepărtez de la febrila ei activitate de furnică. Am tăcut în cele din urmă. Nu că aș fi obosit, ci din pricina vântului. Dintr-o clipă într-alta, pornise să sufle atât de puternic că devenise asurzitor. O dată cu el se învârtejea o zăpadă deasă, care amenința să pătrundă în trombe întregi în micul nostru adăpost. Deloc deranjată, Hiba supraveghea acum cu ochi de cunoscător dispozitivul ei de apărare și de supraviețuire. Minunată Hiba! Cu siguranță nu așteptasem împrejurarea asta pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de crengi și frunze. În el, Sampath era aruncat de colo-colo și cu susul în jos. Ce se întâmpla? Totul se petrecea prea repede ca să priceapă. Inima îi sălta în sus și-n jos, țopăia și dansa, mintea i se-nvârtejea și era sigur că, dacă-și dădea drumul, avea să zboare clătinându-se prin aer direct spre pământ și să se zdruncine la aterizare. În fața ochilor săi se mișca și tremura o ceață amețitoare. — Vino jos, Sampath, strigau cu toții, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
materialul din celule. Tov. Dobre vine zilnic aici, să controleze operațiunea. Raportează personal sus de tot.“ Și inginerul arătă cu capul undeva spre înaltul cerului din care continua să cadă năvala aceea de fulgi jucăuși, rotindu-se unul după altul, învârtejindu-se, urmărindu-se într-o goană bucuroasă, hârjoană tăcută, clăbucită de minunea libertății, într-o zbenguială nepăsătoare, așezându-se peste pietrele acelea bătrâne, rănite, peste trupurile noastre cotropite de lehamitea acelei dimineți cu tot ceea ce ne fusese dat să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
deschizându-mi calea. Spre a mă apropia de El, spre a fi vrednic de ruga Lui, mai întâi, simt, trebuie să mă întorc spre mine. Ecoul rugilor mele să-l las să-mi învolbure sufletul, să răscolească amorțirea mea, să învârtejească acest univers meschin al gândurilor mele, alegându-se doar ceea ce-i cu adevărat curat, bun, temeinic. Astfel mă bucur și mă întristez rugându-mă. Mi-e teamă și, în același timp, mă simt plin de curaj, de parcă aș porni mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am vizi tat piața pisicilor, ne-am plimbat cu gondola, ferme cați de gondolierul care ne cânta O sole mio. În Piața San Marco, am mâncat în extaz înghețate cu frișcă, în vreme ce mii de porumbei învârtejau nebunește aerul din preajmă, nu aveam destui ochi pentru splendorile din muzee, pentru superbele biserici. E o zicală potrivit căreia „Dumnezeu a creat lumea, dar a sculptat Italia“. 103 PRIN LUMEA LARGĂ — Povestește-mi ceva care nu figurează în nici un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am vizi tat piața pisicilor, ne-am plimbat cu gondola, ferme cați de gondolierul care ne cânta O sole mio. În Piața San Marco, am mâncat în extaz înghețate cu frișcă, în vreme ce mii de porumbei învârtejau nebunește aerul din preajmă, nu aveam destui ochi pentru splendorile din muzee, pentru superbele biserici. E o zicală potrivit căreia „Dumnezeu a creat lumea, dar a sculptat Italia“. — Povestește-mi ceva care nu figurează în nici un ghid al Italiei, am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ca o făină. Se târî În patru labe, Își cufundă fața În apa ce părea amestecată cu cenușă și bău, Însetat ca un bivol. Simți În gură același gust pe care Îl știa de copil și Între tâmple i se Învârteji aceeași amețeală care Îl apuca de câte ori adulmeca albia fluviului. În mintea ce porni să lucreze din nou năvăliră amintiri, chipuri, vorbe, gusturi și mirosuri, simțiri ale sufletului. Avu deodată Încredințarea că lucrurile stăteau bine, că toate cele În neorânduială urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]