270 matches
-
cută adâncă între sprincene, călcând apăsat și abia răspunzând la binețe. Petrache! Vezi ce treburi au oamenii pe la percepție și, când termini, vii la mine. Abia a rostit ultimul cuvânt și a ieșit, cum intrase... Numai el cu gândurile lui învălmășite în neștire. Toate câte le aflase de la inginerul agronom i s-au părut lucruri ușor de înțeles, dar... luându-le din nou pe bucățele, a constatat că de fapt nu pricepuse mare lucru... „Ce-i cu nazismul lui Hitler sau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
unui rond de flori. O floare tocmai era gata să se frângă din cauza vântului, iar dumneavoastră ați sprijint-o cu ajutorul unui bețigaș și floarea a rămas în picioare. Nu știu ce semnificație are... dar așa am visat!", întărise ea. Prin mintea Doinei se învălmășiră fel de fel de idei. O fi o simplă bănuială, își mai spuse ea, deși știa bine că bănuielile sunt și ele alimentate de fapte din viața curentă și depozitate în subconștient. Acestea se păstrează în străfundurile minții și apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a atenției, traversă strada cu nebăgare de seamă și fu lovit în plin, cu foarte mare putere, de un automobil. Urmară pentru dânsul câteva clipe de agonie cruntă. Toate câte erau în jurul său începură să se învârtească și să se învălmășească, nemaifiind cu putință deloc de lămurit. Gâfâi, de câteva ori, scurt și adânc. Apoi, cu o străluminare în priviri, muri. Mai deunăzi, atunci când a ajuns, din gură în gură, la mine povestea acestui nefericit, poveste care a fost aflată în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se pune în balanță și a se compara. În tot timpul acesta, văzând ceea ce văzuse, Șerban ajunse cu totul derutat. Cu toate că știa o mulțime de lucruri potrivite și necesare de făcut în astfel de situații, acum absolut toate i se învălmășeau cu repeziciune în minte, fără să se deslușească deloc; totul, în jurul lui, părea desprins parcă dintr-un vis urât; practic, făcea eforturi supraomenești, ca să-și mențină dârz sângele rece și ca nu cumva să se piardă de tot cu firea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și cu privirile înfipte în pardoseală i-a spus: "dă-mi voie să te conduc", au coborât scările, s-au pierdut printre blocurile din jur, tăcuți și singuri, tăcerea grea dintre ei îi scormonea în coșului pieptului, gândurile i se învălmășeau în creier, cuvintele nu mai aveau nicio substanță, niciun cuvânt nu mai avea niciun sens, după multă vreme i-a spus cu o voce obosită pe care nu și-o recunoștea: "spune-mi, Alex, ție nu ți-e dor niciodată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
români, revenea la suprafață cu incandescența unui fier înroșit aflat pe ilău. * La acest ceas târziu de noapte bulibașa Iorgu Stănescu își amintea cu obidă că alergase cu ai săi, săptămâni și zile multe la număr, fiindcă fusese și el învălmășit de zvonul că oamenii legii umblă din șatră în șatră în căutarea unui lucru, a ceva nerostit pe care, din precauție, nu-l deconspirau. Goana fără istov, în derută, prin locuri dosite, schimbarea în timpul nopții a locurilor de tabără, nebunia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vrei să croiești ceva după pofta inimii tale. Alex deși nu avea motive să se grăbească se ridică de la masă, îi mulțumi lui George pentru invitație. Copleșit de cele ce auzise, părăsi locuința acestuia. Tot drumul până acasă îl făcu învălmășit de multele gânduri care-l urmăreau precum o umbră. În cadența pașilor, îi reveneau fragmente din discuția cu George, le asocia cu alte elemente aflate cu diverse prilejuri și, când a ajunse acasă, pentru a fi numai el cu gândurile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mai poți să-ți stăvilești lacrimile? - Mă simt de parcă mi s-a scurs tot sângele din vene, nu mai am nici un pic de vlagă, viața mea Îmi pare de prisos. - Vino-ți în fire, fato! Destăinuiește-mi ce ți-a învălmășit sufletul și ai să vezi cum vor fugi departe de tine toate gândurile negre. Într-un hohot de plâns, Olga rosti: - Mamă, Alex m-a părăsit, se căsătorește! Apoi urmă: a ales pe o alta. Și iar izbucni în plâns
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ușurare. Apoi...Apoi vorba s-a legat încet încet. La început părea un murmur picurat cu glasuri mai înalte, iar când felinarul din bagdadie a început să împrăștie o lumină gălbuie ca o pulbere de aur, glasurile s-au amestecat învălmășindu se. Păreau mai degrabă un început de furtună... Târziu, când tingirea roșie a lunii s-a ivit din spatele pădurii, câte un firicel de glas răgușit pornea un crâmpei de cântec cine știe de unde și de când ivit în sat...Apoi, picătură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Am ridicat o mână în sus. Spre surprinderea mea, am dat de ceva tare!!! Doamne!!! Ce-i asta?! Am întins mâna cât am putut, dar odată cu mișcarea mâinii se înălța și obiectul peste care dădusem...În capul meu gândurile se învălmășeau ca un roi de albine...În cele din urmă, mi-am amintit că de acasă am pornit cu un bidon pentru gaz! „Să știi că în momentul când am căzut în groapă bidonul a rămas deasupra!” Am sărit cât am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
văzuse pe un afiș la cinematograf, la ghetou, la povestirile pe care le-ar vrea Însfârșit publicate, și iarăși la frigul din cocioabă și la surcelele pe care le-a strâns ca să facă focul În ligheanul de tablă.... Toate se Învălmășesc În mintea lui, apoi se ordonează ca la un joc de puzzle, dând o imagine pe care Antoniu o definește prin cuvinte patetice. A ajuns În stația de autobuz obosit și confuz, pipăindu-și din când În când buzunarul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
când zăresc ceea ce-mi atârnă de șpițul pantofului ca niște muci vâscoși. Sunt un Raskolnikov al labagiilor - dovezile cleioase mă-mpresoară! Te pomenești că am și pe manșete? și-n păr? și-n urechi? Toate întrebările astea mi se-nvălmășesc în cap în timp ce mă-ntorc la bucătărie, încruntat și posac, ca să mormăi la taică-meu cu îndreptățire când își deschide gura plină de șarlotă și zice: — Nu pricep de ce trebuie să stai cu ușa încuiată. În ruptul capului nu pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
femeie... Cu una care cumpără reviste de la hotel, probabil pufnește Maria, întinzînd mîna să ia de pe masă revista găsită de Mihai sub tufă. Cine era? întrebă, lovindu-l în piept cu revista făcută sul. În capul lui Mihai, gîndurile se învălmășesc într-o mișcare centrifugă, gata să se rupă la tîmple, unde-și simte inima zvîcnind. Hm! surîde Maria, lovindu-l peste obraz. Te pierzi prea ușor ca să poți juca tare. Cine-i tipa? Nu știu, zău! Și nici nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În ziare. — Noi n-am vorbit niciodată În presă despre vreo crimă. Rowe Își prinse, obosit, capul În mîini. Încă o dată, creierul lui era copleșit de șuvoiul asociațiilor de idei. — Se prea poate... Nu știu! bîigui el. Amintirile i se Învălmășeau În minte, neizbutind să se Închege, să se cristalizeze. Detectivul deveni deodată mai binevoitor - sau cel puțin așa i se păru lui Rowe cînd Îl auzi: — Spune-ne ce-ți amintești, așa cum Îți vine, indiferent În ce ordine. — Altfel nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceva să meargă anapoda că dezordinea se extinde, haosul se deschide sub picioarele noastre. Mă iertați, dar când mă gândesc la asta, mă apucă amețeala. Își acoperă ochii, urmărit parcă de viziunea unor miliarde de pagini, rânduri, cuvinte care se-nvălmășesc într-o pulbere fină. — Curaj, doctor Cavedagna, nu o luați chiar așa! Poftim, e rândul tău să-l consolezi. Era o simplă curiozitate de cititor... Dar dacă dumneavoastră nu-mi puteți spune nimic... Ceea ce știu, vă spun cu drag, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vrea să privească undeva, pe fereastră, în grădină și cu coada ochiului citi: "Parola garnizoanei pentru ziua Z este Pavel-Palanca. Pentru Z + 1 este Tudor-Tîrgu Jiu. Să ne ajute cel de Sus." Simți cum i se usucă gura. Totul se învălmăși în mintea lui, acum chiar că i-ar trebui un pahar cu apă. Cantacuzino era în posesia unui secret de gradul zero, parola garnizoanei pe două zile, două zile anume hotărîte pentru acțiunea grupului de la Arsenal, cu siguranță. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de șampanie. Era plină de acel farmec dezvoltat odată cu obișnuința unei vieți pline de bunăstare. Facă-se voia ta, se învoi Ovidiu și trecură împreună pragul restaurantului. Prin ochii ei, lumina se filtra tot mai anevoie. Oameni, fapte, ani, se învălmășeau. Un haos liniștitor. Ce importanță mai aveau toate când exista balanța naturală, zi, noapte, rău, bine. Important e să știi să aștepți ora care vine, să nu te neliniștești. Privea cu lăcomie în jur. Nu voia să-i scape nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înțeles că prințul Charles le-a spus tinerilor prinți de moartea mamei lor.“ Fanny demara de lângă bordura, tăind calea unei limuzine, al cărei șofer frână disperat și claxona furios. Tânără accelera, părăsind locul unde era să se tamponeze. Cu gândurile învălmășindu-i-se în minte, cu ochii în lacrimi, cu urechile ciulite la știrile de la radio, uită să iasă din aeroport pe șoseaua M23 și se trezi pe un drum de țară liniștit. Înainta cu viteză redusă, uitându-se atentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
conceptuală se prăbuși în sine și dispăru. Apoi se desfăcu și luxofagii se aruncară asupra mea într-o grindină neagră de fobii și sentimente de vină. Dar, când ajunseră la jumătatea distanței, roiul intră în dezordine. Se încolăciră și se învălmășiră într-un dans nebunesc de opturi și zerouri, înainte să dispară prin tavan și pereți și podea și sus după storurile geamului. Unul țâșni înapoi spre Nimeni, îi dădu ocol de două ori, rapid, apoi dispăru într-o fâșie frântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Uf, Iordan, zău că-i iluzie separarea trecutului de prezent; clipa ta ultimă o poate înghiți pe cea de-acum. Realizez (sau i-realizez?) cum mori, în chiar minutul ăsta: coloane, draperii, loji, marmură, bronz, catifea, ipsos, toate-toate ți se învălmășesc în ochi, se învîrtesc într-un sorb care te trage cu el. Ce-i cu lacrimile astea, Ana? Mi-au ajuns la gît. Pot să înot în ele. Așa plîng-rîd de mine însămi. Mă cam pricep la asta, are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a atenției, traversă strada cu nebăgare de seamă și fu lovit în plin, cu foarte mare putere, de un automobil. Urmară pentru dânsul câteva clipe de agonie cruntă. Toate câte erau în jurul său începură să se învârtească și să se învălmășească, nemaifiind cu putință deloc de lămurit. Gâfâi, de câteva ori, scurt și adânc. Apoi, cu o străluminare în priviri, muri. Mai deunăzi, atunci când a ajuns, din gură în gură, la mine povestea acestui nefericit, poveste care a fost aflată în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se pune în balanță și a se compara. În tot timpul acesta, văzând ceea ce văzuse, Șerban ajunse cu totul derutat. Cu toate că știa o mulțime de lucruri potrivite și necesare de făcut în astfel de situații, acum absolut toate i se învălmășeau cu repeziciune în minte, fără să se deslușească deloc; totul, în jurul lui, părea desprins parcă dintr-un vis urât; practic, făcea eforturi supraomenești, ca să-și mențină dârz sângele rece și ca nu cumva să se piardă de tot cu firea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
apele lui și că dorea ca întâlnirea să se amâne. Dar, când se hotărâse, în cele din urmă, s-o facă, Arm plecase deja de acasă, căci nu-i dăduse nici un răspuns. Prin minte gândurile începuseră apoi să i se învălmășească amețitor: „Dumnezeule, oare ce este pe cale să se întâmple cu mine? Cine știe în ce încurcătură m-am băgat iar... Cum am putut accepta să vină aici și să mă vadă în halul în care sunt? La ce mi folosește
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Când te gândești intens, ți se arată. Numai ție. Vizualizezi extraordinar. Chiar faci gesturi semnificative: îi lași loc să treacă, de pildă. Are în mâini tava pe care aduce cafeaua; simți aburii aromați, respirația Sybillei cum îi întretaie, culcându-i, învălmășindu-i; un papuc i-a rămas în urmă, i-a scăpat din picior; te apleci și-l așezi sub talpa care așteaptă. Capotul e întredeschis și zărești un picior prelung, de dansatoare suedeză. Sybille, dacă nu e coborâtă din soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu sunt. - Le-am văzut cu ochii mei, l-am contrazis pentru ultima oară. Trăgeam din țigară și mă întrebam cam ce s-ar putea scrie cu furnicile dacă s-ar face din ele un alfabet. Toate acestea mi se învălmășeau în minte în vreme ce lăsam în urmă casa bătrânului artilerist Avdo Babaramo, singura care cutezase să reziste la picioarele cetățuiei, și coboram pe drumul bolovănos și îngust care-și schimbase din nou traseul. Frânturi de amintiri, de fraze sau de cuvinte
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]