91 matches
-
fie ea homoerotică sau heterosexuală. Sufletul e prins între bucurie și durere (la urma urmei între Poros și Penia, dar nu în onomastica exclusivă, cât în atributele celor doi) și se comportă în felul următor: „Prins în aceste două simțiri învălmășite, sufletul e covârșit de nefirescul stării sale și e cuprins de furia de-a nu putea scăpa de ea. Înnebunit cum e, noaptea nu poate închide ochii, iar ziua nu ar sta locului o clipă, ci, ars de dorință, el
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
amnar (1946), intitulat inițial Vocile nopții, citite inițial în cenaclul Sburătorul, sunt dedicate memoriei lui E. Lovinescu. Și aici peisajul este apocaliptic, populat de strigoi, fantome, dar sentimentul amenințării se potențează, iar subiectivitatea eului poetic pare stimulată în acest context învălmășit. Macabrul, ciudatul se înscriu în aceeași manieră a unui simbolism ambiguu, rar explicitat, dar cu siguranță - în intenția autorului - conotat social: „Urechile îmi hăuie ca scoicile marine./ Vreau să dorm. Fără voi, fără mine./ Și perna vrăjmașă, de piatră,/ Cavernă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
pasionali, și naivi, și oameni de un curaj nebun, și oameni care nu mai aveau nimic de pierdut, și oameni care aveau destule de pierdut, și diversioniști, și intriganți, și oportuniști, și curioși. Evenimentele au fost adeseori într-atât de învălmășite, încât radiografia lunii decembrie 1989 este pe bună dreptate haotică. Tensiunea psihologică din acea perioadă a făcut uneori ca oamenii să reacționeze pripit: s-au produs abuzuri, erori, s-a acționat nu numai din datorie și din dorința de a
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
care revoluția din decembrie nu înseamnă mare lucru sau este doar un punct de reper prezent în mod retoric în cărțile de istorie, aceste chipuri și trupuri sunt anonime, fără să atragă atenția prin ceva special. Pentru mine însă, așa învălmășite cum sunt într-un vârtej de fotografii cu elevi, soldați, miri și mirese, tați, mame, frați, unchi, mătuși, nepoți și fotografii cu trupuri ciuntite, încleștate, străpunse de moarte, ele alcătuiesc o mare familie de oameni liberi. Această carte este dedicată
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
îngână glasul ce se stinge încet, încet. "Mamă... mamă..." Tăcere... Ninge, fulguiește ușor. Peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite în moarte, plutesc, se leagănă cețuri, aburi destrămați, tăcere... Stăruie o duhoare înecăcioasă de pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță pe craca unui arbore mutilat; pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Autorul căuta să câștige abilitatea necesară definitivării unei cărți în limba franceză, Effondrement, al cărei manuscris, citit de Șerban Cioculescu, s-ar fi pierdut în bombardamentele din 1944. B. coboară până la zonele germinale ale psihicului, înregistrând, în frânturi de cuvinte învălmășite, rumoarea lor dezarticulată. Procedeul, atingând uneori virtuozitatea, funcționează, de la un moment dat, în gol. Căci, într-o formă insolită, B. compune un roman clasic, centrat pe un personaj aflat într-o situație specială: proprietarul Alexandru Padeș este acuzat că și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
nou despre versurile din mașina de scris. Ipoteza că el, „poetul fără metafizică”, a avut teribila premoniție, i-a scurtcircuitat și pe ieșeni. N-am spus nimănui că mi se pare neverosimil, prea erau sugestionați. Slujba propriu-zisă a decurs repede. Învălmășite, ultimele imagini îmi par, acum cînd încerc să le notez, de nejuxtapus: frumusețea magnifică a zilei de septembrie, chipurile împietrite ale părinților lui Mișu, lacrimile actriței D.P., amanta sa, cuvintele de despărțire ținute de Vasile Sporici (din partea Teatrului Dramatic Bacovia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
urmă, totul devine amuzant și drag sufletului meu, cu cusururi cu tot. Pe data de 28, dimineața, după ce am servit micul dejun, ne-am suit în microbuzul lui „Mitică” și am ajuns la PIRAMIDE! Bineînțeles că impresiile încă sunt proaspete, învălmășite și suprapuse, pentru că de-atunci, deși au trecut doar 5 zile, acumulările au fost imense, informațiile vizuale au căzut ca o cascadă în sufletul nostru și diversitatea lucrurilor, obiectivelor văzute este copleșitoare. Totuși nu pot să trec peste momentul întâlnirii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nu știu dacă mai eram în oraș sau în afara lui, la un fel de restaurant cu piscină, unde am servit prima masă de prânz, afară și încă nedumeriți de ceea ce ni se întâmplă. Praf, camioane, palmieri, culori estompate sau vii, învălmășite toate în capul nostru de-a lungul drumului, iată ce cred eu că simțeam fiecare în acea clipă. La intrarea în grădina restaurantului, în fundul curții, sub un șopron o femeie făcea lipii la un cuptor țărănesc, iar alta bătea ușor
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
aprind lumina. E limpede, mi-am spus, trec printr-o perioadă de depresie, totul mă enervează și mă irită, mi se pare că eu însămi sunt o epavă vie, un eșec total - urâtă, neinteresantă, proastă, obsedată de gândurile mele mereu învălmășite, trăind separat de celelalte ființe, întotdeauna trăgând o cortină între mine și ceilalți, o cor tină care mă separă dureros de ei. Ce rost avea să mă preocupe o petrecere fără noimă, unde oricum nu avea să se întâmple nimic
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pereți și ochii mi se rotesc observând totul, și mintea mea se rotește și ea și gândește întruna, pot auzi rotirea și rostirea necontenită a gândurilor înlăuntrul meu... înnebunitor. Nu mă pot oglindi la nesfârșit doar în propriile gânduri, veșnic învălmășite! Și totuși, trebuie să continui să gândesc și să scriu, e singura mea scăpare, altminteri gândurile mele nu ar avea unde să se ducă și s-ar strânge în continuare de-a valma în mintea mea, atât de apăsător încât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
culmea muntelui, oamenii Îmbrăcară armurile și se Împărțiră În două grupe. Prima avea să efectueze un raid În zori asupra fortăreței inamice de pe munte, iar a doua urma să atace Toigasu. Clanul Takeda subestimase pericolul, iar acum se dezlănțuiră strigăte Învălmășite, buimace de somn. Focurile aprinse de soldații lui Tadatsugu stârneau un fum negru care se Înălța din fortificația alpină. Oamenii clanului Takeda o luară la fugă, În dezordine, către Tobigasu. Între timp, Însă, a doua divizie a lui Tadatsugu penetrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fantasme, oastea proaspăt gătită a Voievodului lovi în trei locuri din coastă și dindărăt. Acest atac principal, dat cu putere și repegiune, trebuia astfel călăuzit încât să rupă, deșteptând spaimele mulțimii. Au rămas înomoliți în mlaștină bivolii cu bombardele. Șiragurile învălmășite s-au năpustit unele asupra altora tăindu-se. Îndărăt nu mai putea nimeni ieși fără a se supune fierului. Cei care au răzbit prin luncă după ce au tăiat-o cu săbiile, au dat de alte bălți. Au năzuit mai departe
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
valah. Insolita moștenire a fost preluată apoi, cu consecvență și devotament, întru totul lăudabile, de Editura Vremea, făcând să apară următoarele volume, după cum le-a organizat d-na Nadia Marcu-Pandrea dintr-o masă enormă de dosare, file răzlețe și manuscrise învălmășite: Reeducarea de la Aiud. Jurnal penitenciar 1961-1964 (2000), Garda de Fier. Jurnal de filosofie politică (2001), Helvetizarea României (tot 2001) și Crugul Mandarinului. Jurnal intim 1952-1958 (2002). Editura Vremea anunță și un al șaptelea volum: Turnul de ivoriu. În anexele volumului
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
în conștiința actantului liric care și-o asumă, cultivînd-o în contul unei derutante diversități de motive, concepte și instrumente ale discursului (dovadă a "ruperii zăgazurilor" la nivel de poetică). Doar printr-o scrutare analitică putem discerne în masa acestor imagini învălmășite, bolborosind de sensuri obscure și nu o dată contradictorii, ce nu mai aspiră la o coerență resimțită drept factice, cele două repere consacrate ale Septentrionului abordat. Mai întîi e vorba de acel Nord înfiorător al Vechiului Testament. Adică de un lăcaș
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
primul rînd (profitînd, desigur, de ajutorul creatorilor propriu-ziși). Se vede numaidecît dacă o revistă e condusă de un critic: e articulată, are o linie mai precizată, are exigențe de valoare mai respectate; scriitorii sînt mai largi la inimă, fac reviste învălmășite, după conceptul „revistă-varză”. - E bun impresionismul în critică? Dar talentul, intuiția, gustul? Între acestea, ce anume nu trebuie să lipsească unui critic literar? - Nu prea văd cum s-ar lipsi critica de primă instanță de metoda „impresionistă”. Celelalte critici mai
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
că nu mă țin băierile. Pentru asta ar trebui să fiu mai tânăr, să am memoria intactă și să fi citit o grămadă de romane, iar eu n-am prea citit, iar cele câteva pe care le-am citit stau învălmășite undeva în fundul memoriei mele care se reduce treptat ca o piele sagrinată de catâr... Asta am găsit într-un dicționar, eu nu cunoșteam decât expresia în franceză - peau de chagrin, da, bineînțeles, romanul lui Balzac, n-am uitat chiar totul
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
comic totodată este întreținut de iluziile literaturii, de umbra unui trecut filtrat prin retortele amăgitoare ale spiritului ludic și livresc. Dacă în primele două strofe poetul transcrie, în cerneala abundentă și multiformă a fanteziei sale delicat-baroce, o lume cu contururi învălmășite, cu relieful sinuos și părelnic, în următoarele două viziunea aceasta exotică a lumii balcanice afundate în mit, atemporală și utopică, se găsește amendată de un prezent ce o neagă, un prezent al istoriei, al desacralizării și concretitudinii lipsite de orice
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
evaziunile pe cont propriu, "politica" de ocrotire a copilului, jena de ce ar putea spune gura lumii și frica de despărțire. Aceasta din urmă e tot mai acută în povestirea de față și în restul. Dar ea apare, în același mod învălmășit, împreună cu dorința contrară de ruptură. Confort familial fără o dragoste aprinsă; sau o dragoste aprinsă, cu sacrificarea familiei. Bărbatul ezitant și fricos (ca toți bărbații) fiind același, cele două femei, soția și amanta, și-l dispută cu o anumită sportivitate
Din dragoste by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7542_a_8867]
-
Partidului Național Țărănesc, Creștin- Democrat, pe care Petre Țuțea, vestit pentru zicerile sale celebre, memorabile și profund caracterizante, l-a numit „ultimul Senior al României”. Pentru înălțimea sa morală desigur, pentru eleganța civică, pentru superioara înțelegere a democrației, chiar întro învălmășită perioadă de tranziție a României și într-un teritoriu în care compromisurile de tot felul pătează obrazurile politicienilor. La această aniversare centenară vreau să rememorez o întâmplare revelatoare cu Seniorul Corneliu Coposu. Puțini știu că ilustrul om politic era absolvent
O întâmplare revelatoare la Blaj by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2516_a_3841]
-
printr'un gros nour de praf, zărești gândul înecat în pulberea vorbelor." Crescendo-ul împunsăturilor mimează tiradele vorbitorului, iar trecerea de la om la operă dă lovitura de grație: "multe idei cunoscute de aiurea, aproape locuri comune ale cugetării contemporane, însă învălmășite, ca în urma unei catastrofe logice și îmbrăcate în haina unui jargon stilistic de o regretabilă originalitate." Execuții din vremurile cele vechi, cum nu se mai găsesc azi... De cu totul alt tratament are parte Blaga, al cărui teatru, deși nu
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
înțeleg, durează destul de mult procesarea unui caz individual. Fara se holbă la necunoscut. Avu impresia că i s-au aruncat niște vorbe fără sens. - La coadă?...începu el, dar se opri, simțindu-se gâtuit de durere. Avansa orbește, cu gândurile învălmășite, trecând înaintea tânărului care-i vorbise. "Deci pe calea aceasta fusese transportat polițistul Jor pe Marte", își spuse el, când îi pătrunse în minte un alt cuvânt de-al necunoscutului: - Caz? întrebă cu vehemență Fara. Caz individual? Tânărul cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dintr-o bodegă. Neîndoielnic este doar că nu ne văzusem de mult timp, cel puțin așa arătau fețele noastre destinse și numai zâmbet. Trec peste faptul că ne-am recunoscut după o mică ezitare, nu mai notez obișnuitele complimente, cuvintele învălmășite ce traduc orice bucurie a revederii. Convorbirea noastră promitea să devină pasionată și nesfârșită. Se înțelege că am stat la un vin până noaptea târziu, când ne-am amintit că suntem așteptați de două neveste neliniștite, cărora nici măcar un telefon
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
leșin. Câte un băiat de pe un scaun alăturat le apuca în zbor și le răsucea scaunul, dîndu-le apoi drumul să se rotească nebunește, râzând cu lacrimi și mai zărind din tot ce e-n jur doar un vârtej de culori învălmășite. Serile se duceau la cîte-o grădină ieftină, cu lume amestecată și veselă, și mâncau mititei sfârâitori în zvonul adus de vânt al vreunui acordeon îndepărtat. Ajungeau acasă de braț, suiau chicotind scara-n spirală și își regăseau pătuțul cu tăblii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
groază se lumină pentru o clipă: — Waltan! Trăiești! Și tata?... El îi răspunse cu greutate: — L-au ucis! Vino repede! Frediana șovăia; se uită în spate, către trupul neînsuflețit al slujitoarei sale, răsturnat într-un colț al carului, peste bagajele învălmășite, cu capul într-o poziție nefirească. Nu era vreme de pierdut. — Las-o! îi porunci Waltan, gâfâind. Are gâtul rupt... Și haide odată, cei din spate nu sunt de-ai noștri! Pe când își apropia calul de car ca să o ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]