88 matches
-
și bisericile sale un sentiment istoric, de lungi înfățișări seculare. Un om că el îl vom avea din nou numai când peste o epocă limpede va domina o minte înaltă, având curajul de a rămâne sus pe pisc orice ape învălmășite s-ar abate la picioarele muntelui. De dincolo de calendar, anotimpuri și vârste, Eminescu este steaua noastră solară. Sub aburul versurilor eminesciene, totul arată mai nobil, mai sincer și mai frumos; îl caută poeții și îl iubesc îndrăgostiții de pretutindeni, natura
LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349007_a_350336]
-
toate au redevenit firești. Iar ei și-au mai adaptat vorbele după pronunția noastră. Amănuntele acestei prime întâlniri mi-au rămas foarte vii în minte. Mi s-au păstrat și alte întâmplări ale vremurilor de atunci în memorie, dar mai învălmășit, din ce în ce mai învălmășit pe măsura trecerii timpului. Pentru a fi organizate „spații de școlarizare”, s-au eliberat niște încăperi deasupra unui atelier de prelucrări metalice, numit la șlaifărai, ale cărui zgomote le auzeam în timpul orelor. Acestea erau predate de ingineri sau
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
râzând Mă calcă în picioare Mă lovesc fără să știe că eu sunt obrazul Domnului Care-i așteaptă Ații sunt triști și îngândurați Nu simt că au în mine un prieten Mă privesc șters sunt doar undeva în gândurile lor învălmășite Un bolovan oarecare. Unii urcă pur și simplu fără să mă vadă E doar o piatră spun unii și atunci o lacrimă mi se scurge pe obraz E doar un bolovan zic alții și încearca să mă desprindă Unindu-și
URCÂND SPRE CER de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356796_a_358125]
-
înălța mișcarea într-o zvârcolire galbenă, apa se ciocnea de brațele lor împletite într-un singur colac de salvare, briza le frunzărea privirea și pielea, sarea de pe ochi și gât părea dulce, în timp ce, coroana soarelui se agăță de părul lor învălmășit și ud. Dansul pe nisip era felin, căutarea de sine dura până soarele topea oglinda apei, până când apa le inunda clipa, până când trupurile se regăseau la intrări în febra elementelor din natură. Peter a țâșnit cu schiurile în picioare, într-
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
lume numele: orașul Buhuși! Calea artistului, ocolind crispările și împingerile oarbe înainte a urcat spre o culme aurorală, în țări și continente străine, unde a ajuns celebru, făcând pretutindeni cinste țării sale. Pe când în țară, acum, în vremuri atât de învălmășite, iată că nu Bacăul, ci Ploieștiul îl arată publicului, sub bagheta dirijorului Cosmin Murariu, la pupitrul Filarmonicii „Paul Constantinescu”. Concertul simfonic de la Ploiești, având în distribuție pe pianista Ioana-Maria Lupașcu și pe interpretul instrumentist la corn Dragoș Horoba, a cuprins
SERGIU POBEREZNIC, ARTIST BUHUŞEAN LANSAT PE SCENELE MARII MUZICI, ALE LUMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357440_a_358769]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZĂPEZILE DE VATĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului cu fruntea rezemată de geamul ăsta rece învălmășite parce răstălmăceau norocul ferigile din nord își căutau sorocul, secretele ascunse în lumile aztece; voit o prevestire se-ncumeta tenace negociind o miză a vreunui mizantrop furgoane vistieria prădată în galop neliniști, carabine și mușcături de ace o bruscă revenire
ZĂPEZILE DE VATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359460_a_360789]
-
Ne afundă ... Tot mai mult și mai adânc În murdăritor noroi Dar, te rog, oprește Doamne Astă plângere amară Din imensa'ți bunătate Și clemeță Fă un soare să răsară! Căci ne frângem de'o'ntristare Cursă'n lacrimi Ce învălmășit coboară Lumea noastră'n disperare. Nu putem a îndura Astă groaznică boceală Ce retează Fără milă Din a sufletelor noastre Minunată, alba filă Și o scrie cu cerneala Unor lacrimi prea murdare De tristeți și'nsingurare Te rog Doamne; nu
NOROIUL PLOILOR NOASTRE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343339_a_344668]
-
Ne afundă ... Tot mai mult și mai adânc În murdăritor noroi Dar, te rog, oprește Doamne Astă plângere amară Din imensa'ți bunătate Și clemeță Fă un soare să răsară! Căci ne frângem de'o'ntristare Cursă'n lacrimi Ce învălmășit coboară Lumea noastră'n disperare. Nu putem a îndura Astă groaznică boceală Ce retează Fără milă Din a sufletelor noastre Minunată, alba filă Și o scrie cu cerneala Unor lacrimi prea murdare De tristeți și'nsingurare Te rog Doamne; nu
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
de Luchy Lucia , publicat în Ediția nr. 2043 din 04 august 2016. DESCĂTUȘARE Cu primul tremur al razelor de soare am deschis larg fereastra, să simt suflul de libertate, iar mintea să le poată cuprinde pe toate! Frământări și gânduri învălmășite își fac loc fără zăbavă, încerc să mă scutur, poate le ia vântul și mă ușurează de ele, prea-s lacome să mă înșele, să mă disece, ca să nu pot gândi la rece. Poate o să mă las cuprinsă de tristețe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
o iau de la-nceput! Nu contează atâta vreme cât am visele mele, și pot merge ... Citește mai mult DESCĂTUȘARECu primul tremural razelor de soaream deschis larg fereastra,să simt suflul de libertate,iar mintea să le poatăcuprinde pe toate!Frământări și gânduri învălmășite își fac locfără zăbavă, încercsă mă scutur, poatele ia vântul șimă ușurează de ele,prea-s lacome să măînșele, să mă disece,ca să nu pot gândi la rece.Poate o să mă lascuprinsă de tristețe,apoi o să râd, o să plâng,sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
că trăiești, când bagi mai mult în gură. . La noi, în fructe și în flori e sevă din adânc, La voi, în gust și în culori simt apă, când mănânc . La noi, au farmec și mister, aceleași anotimpuri, La voi, învălmășite sunt și curg în alte timpuri . . . La noi, te soarbe ce-i în jur, topit în rugăciune, La voi, un sentiment obscur, cu iz de-ngropăciune. La noi, ne-ntoarcem în pământ, cum o făceau străbunii, La voi, cenușa dau în
LA VOI ŞI...LA NOI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346357_a_347686]
-
DESCĂTUȘARE Cu primul tremur al razelor de soare am deschis larg fereastra, să simt suflul de libertate, iar mintea să le poată cuprinde pe toate! Frământări și gânduri învălmășite își fac loc fără zăbavă, încerc să mă scutur, poate le ia vântul și mă ușurează de ele, prea-s lacome să mă înșele, să mă disece, ca să nu pot gândi la rece. Poate o să mă las cuprinsă de tristețe
D E S C Ă T U Ş A R E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379198_a_380527]
-
se lăsa în voia lor fără să spună nimic, impresionați de nevoia lui atât de firească în universul acela inuman... Nici o surpriză nici când, în țăcănitul șinelor, noaptea, străbătea o șoaptă: se anunța moartea unui pasager îngropat în densitatea vieților învălmășite. O singură dată, în decursul acelei lungi traversări jalonate de suferință, de sânge, de boli, de noroi, i s-a părut că întrevede un crâmpei de seninătate, de înțelepciune. Era deja de cealaltă parte a Uralului. La ieșirea dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fie ea homoerotică sau heterosexuală. Sufletul e prins între bucurie și durere (la urma urmei între Poros și Penia, dar nu în onomastica exclusivă, cât în atributele celor doi) și se comportă în felul următor: „Prins în aceste două simțiri învălmășite, sufletul e covârșit de nefirescul stării sale și e cuprins de furia de-a nu putea scăpa de ea. Înnebunit cum e, noaptea nu poate închide ochii, iar ziua nu ar sta locului o clipă, ci, ars de dorință, el
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pentru o prostituată și în liniștea mortificantă abia dacă vibrează, în tremur vătuit, un duios acord de clavir. Un fior de prospețime aduce schița O stea din Carul Mare, unde, într-un decor de amprentă sadoveniană, un june trăiește emoțiile învălmășite ale unei îmbrățișări de inițiere. Mai puțin îi izbutește prozatorului șarja, lucrată în pastă groasă. Aceeași atmosferă în Orașul din amintire (1944). Pecetluit de inerții maligne, sfâșiat de contraste, Chișinăul pare „cel mai trist oraș din lume”. În descrierea alert
DUMITRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
Autorul căuta să câștige abilitatea necesară definitivării unei cărți în limba franceză, Effondrement, al cărei manuscris, citit de Șerban Cioculescu, s-ar fi pierdut în bombardamentele din 1944. B. coboară până la zonele germinale ale psihicului, înregistrând, în frânturi de cuvinte învălmășite, rumoarea lor dezarticulată. Procedeul, atingând uneori virtuozitatea, funcționează, de la un moment dat, în gol. Căci, într-o formă insolită, B. compune un roman clasic, centrat pe un personaj aflat într-o situație specială: proprietarul Alexandru Padeș este acuzat că și-
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
nu ar deștepta destule suspiciuni, acrul moralist putând fi lesne bănuit de ipocrizie. Memorialistul nu e lipsit însă de talent. Unele evocări și câteva portrete își au plasticitatea lor, apăsată și cam vulgară. În general, scrisul lui S. apare dezordonat, învălmășit, surprinzând totuși nu rareori cu vreo metaforă savuroasă ori cu o picantă întorsătură de grai popular și arhaic, colorată de un umor parșiv și răutăcios. Paradoxul acestei neobișnuite arhondologii ar fi că, în loc să aureoleze o clasă și o orânduire pe
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
Sfîntul Ioan Botezătorul - are ceva misterios. Și e firesc ca deasupra acestor pajiști marine, a acestor întinse preerii mișcătoare și cimitire acvatice ale celor patru continente, să se ridice și să cadă valurile, într-o curgere veșnică: milioane de umbre învălmășite, de vise înecate, de reverii somnambulice, tot ceea ce numim suflet și viață, zace acolo, visînd, încă visînd, zbuciumîndu-se ca oamenii în paturile lor; veșnic mișcătoarele talazuri se rostogolesc astfel, tocmai din pricina neastîmpărului lor. Pentru orice mag cu firea călătoare și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai activ la această muncă de apreciere, de analiză și de valorificare a unei perioade deosebit de interesante din dezvoltarea literaturii noastre. Și această muncă nu e decât o latură a vastei sarcini de a pune în lumină materialul stufos și învălmășit al literaturii noastre din ultimele decenii. Căci cei zece ani de luptă pentru realismul socialist în literatura noastră au fost precedați de un sfert de veac de luptă pentru impunerea și uneori pentru salvarea tradiției realiste în literatura noastră. Măsura
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prostii! A ridicat tonul. Greutatea privirilor indiscrete o face să con tinue încet: — Nu a fost dintotdeauna așa. Amintește ți de Tullius și Tullia. Surprinsă, Vipsania nu reacționează pentru moment. De ce-i vorbește de câinii ei? Încetul cu încetul, gândurile învălmășite se orânduiesc. Da, are dreptate, când i-au murit cățelușii la care ținea atâta... Tocmai se terminase divorțul și pierduse pe deasupra și o sarcină din pricina supărării. Gallus s-a dat atunci peste cap să-i procure doi câini identici. N-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
groază se lumină pentru o clipă: — Waltan! Trăiești! Și tata?... El îi răspunse cu greutate: — L-au ucis! Vino repede! Frediana șovăia; se uită în spate, către trupul neînsuflețit al slujitoarei sale, răsturnat într-un colț al carului, peste bagajele învălmășite, cu capul într-o poziție nefirească. Nu era vreme de pierdut. — Las-o! îi porunci Waltan, gâfâind. Are gâtul rupt... Și haide odată, cei din spate nu sunt de-ai noștri! Pe când își apropia calul de car ca să o ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
liceu circula prin denumirea sa, care era rostită cu respect, iar generațiile de absolvenți se identificau și prin numele profesorilor rostit de asemenea cu respect. Nepoata doamnei Pavel era încă tânără, nici treizeci de ani, iar timpul de după război prea învălmășit și gălăgios de preocupările politice ale vremii ca numele ei, prea nou să fi ajuns la notorietate cum s-ar fi întâmplat dacă ne-am fi aflat în timpurile de pace dinainte, când viața curgea lentă neînchipuind urmările ce-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că noi familii de evrei aveau să părăsească orășelul, o tristețe molcomă se pogora peste străzile acelea, peste curți și grădini, se prelingea pe ulițe, intra în ogrăzi, în odăi, în suflete, în cuvintele sau în privirile noastre. O tristețe învălmășită, în care se strecura și o ușoară invidie pentru desprinderea celor ce plecau de acele locuri și avântarea în necunoscut. Încolțeau și temeri pentru ceea ce avea să se întâmple într-o atât de mare aventură. Nu lipseau, desigur, și încurajările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înălțimi, venea strecurată printre vălătucii fulgilor o lumină lăptoasă, ireală în așezarea ei peste umbrele negre ale statuilor, ale clădirilor din jur, peste silueta masivă a Universității conturându-se ca o părere dincolo, peste Bulevard. Era liniște. Doar fulgii foșneau, învălmășiți, rotocoliți, de parcă trecea o făptură de vălătuci și umbre prin preajma noastră, pierzându-se în josul Bulevardului, spre Cercul Militar, spre cinematografe, mai în jos, spre Cișmigiu, topindu-se în gura hulpav deschisă dincolo de încrucișarea cu Calea Victoriei. Priveam ușor speriat spre gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lăsau în urma lor o urmă murdară de fum și pământ în aerul limpede al deșertului. După care urmă zumzetul ușor al motoarelor, ce vuiră apoi, speriind porumbeii sălbatici, fenecii și viperele, pentru a sfârși într-un scârțâit de frâne, glasuri învălmășite și ordine scuipate, când se opriră târând după sine praful și murdăria, la nu mai mult de cincisprezece metri de tabără. Orice semn de viață și orice mișcare încetase la vederea lor. Ochii targuí-ului, ai nevestei lui, ai copiilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]