5,591 matches
-
sa erotică, maternă sau existențială. Cele două nuduri de femeie ale lui Horia Bernea marchează prin moliciunea tihnită a formelor tocmai acestă ipostază introspectivă, de regăsire de sine. în concluzie, cititorul care deschide cartea de poezie a Marinei Dumitrescu este învăluit de un lirism "așezat", lipsit de pretenții sau de vreo dorință de a epata, care rămâne pe retina memoriei prin curajul sincerității.
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
mijlocul unui carnagiu simbolic în plină desfășurare, dinlăuntrul unei ostilități neobosite față de lumea în care trăim, cineva, cu o sensibilitate și cu o psihologie de extraterestru, să clameze importanța Eu-lui ca reper absolut al coerenței profunde a lumii și să învăluie totul în aburul unei afectivități disponibile pînă la limita instalării unei stări de criză. Acest experiment profund al Danielei Chirion, un experiment care nu privește mijloacele neconvenționale și gesticulația șocantă, ci scufundarea în sine pentru a redescoperi valorile uitate ale
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
nebănuite puteri spirituale. Invocată ca spectacol multicolor, ca revărsare de seve în- tr-o infinită configurație celulară (Ion Gheorghiu), reprezentată ca spațiu al jubilației și al coabitării omului cu firea ori ca metaforă a Edenului însuși (Horia Bernea), ca prezență incertă, învăluită în abur și dizolvată în lumină (Horea Paștina), Grădina este, de fapt, un loc de întîlnire al Creației dumnezeiești cu aspirația umană și o construcție mîntuită de dramele temporalității. Nu întîmplător, cu excepția lui Ion Gheorghiu, toți ceilalți pictori amintiți au
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
vii, / închipuirea morții, sfârșeala,/ Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi." Încă mai pregnant: "și de când fac pe saltimbancu-n pieți/ și îmi tot schimb peruca și vestmântul,/ Primește-mi, Doamne, truda și frământul/ în cerul tău învăluit în ceți.// Melancolii, păreri de rău, tristeți." Lamento-ul aparține unui iubitor al vieții, care i-a gustat și i-ar mai gusta farmecele, dacă firele de nisip din clepsidră, tot mai puține, n-ar curge cu atât mai repede
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
voia surprins în «tricourile sale jegoase...». Toate acestea țin de o tristă realitate. Nu, altceva te face să visezi la groaza scriitorului de o agresiune diafană. Nu tulbura, oare, suavul parfum insinuant, singurul miros de bună mireasmă spirituală pe care, învăluit în fumigațiile din peștera lui, și-l îngăduia pustnicul?...". Evident, speculația asupra demoniei sfîrșitului de ciclu istoric reflectat în opera lui Beckett devine, pe asemenea coordonate, deja previzibilă. Cu o acribie integratoare, eseistul își inaugurează considerațiile pornind de la Thomas Mann
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
cu un statut social superior. În etapa actuală de evoluție a societății românești, factorul preponderent în propagarea unor modalități de exprimare este reprezentat de frecvența lor în comunicarea publică, de ponderea pe care o au în componența ambianței lingvistice care învăluie (și agresează) pe locutor. Vocea cea mai puternică în condițiile sociale actuale este cea reprezentată de mass-media în multiplele ei ipostaze. Prin creația proprie (dar și în calitate de transmițător al variatului discurs care caracterizează viața societății actuale), mass-media se constituie, în virtutea
Media electronică, model de exprimare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15014_a_16339]
-
și m-a privit în ochi. - Hai să vedem ce e. I-am dat drumul și n-am răspuns nimic. Ea a coborât, a ajuns la casa aceea și a intrat. M-am mai apropiat cu câțiva metri. Casa era învăluită în tăcere, deși pe sub ușă se vedea tremurând o lumină gălbuie. M-am oprit și am rămas acolo, la vreo cincisprezece pași, plângând de frică, până când noaptea a făcut să se întunece totul și Calea Laptelui se oglindea în lac
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
pentru care un juriu "competent"va da note, între un dans din buric sau un cântec, iar zilnic, " Diminețile unui bărbat cuminte", unde în "direct"se discută despre bacalaureat, concerte, spectacole, sau despre N. Titulescu (cu I. Scurtu), mirosuri apetisante învăluie încăperea. Aici Petrișor și "mătușica"sau tanti Julieta, cu un mare gabarit corporal, pun întrebări actorilor, istoricilor, medicilor invitându-i cu "haideți"(ca la toate televiziunile). PRIMA ne răsfață de mult cu o emisiune cu specific pescăresc și vânătoresc intitulată
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
În fond, dramaturgul pare să nu prelucreze nimic, arătându-ne cum realitatea poate fi mai îngrozitoare decât absurdul ficțiunii și cum limbajul are capacitatea perversă de a o transfigura total. Alteori, însă, repetitiv până la buimăceală și golit de sensuri limbajul învăluie personajele într-o moarte a cuvântului, automatismul absurd și penibil dovedindu-se singura cale de a comunica. Că Matei Vișniec țintește acum dincolo de un Pirandello, Beckett sau Ionescu, ne-o arată și faptul că dramaturgul recunoaște în Cehov - într-o
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
lui Nicolae Balotă, care - mărturisesc - mi-a rămas întipărită în memorie. Scriitorul pomenea acolo de fascinația pe care sunetele, cuvintele, expresiile limbii franceze au exercitat-o asupră-i încă de mic copil; de faptul că vorbirea acestei limbi îi apărea învăluită într-o aură de mister, distincție și eleganță, că îi impunea printr-o anumită solemnitate ("cînd vorbești franțuzește trebuie să te îmbraci în frac", suna recomandarea unui prieten de-al tatălui său); în fine, că limba franceză îl fascina prin
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
Firește că dacă n-avea chef, dar nimeni nu-i merita încrederea în afară de el, părinții nu erau în stare să aprecieze o aromă diferită. Îi oferea bomboana parcă implorându-l, dar Mario înțelese dorința care-i tulbura glasul, acum îl învăluia cu o strălucire care nu provenea de la lună, și nici măcar de la Delia. Puse paharul cu apă pe pian (nu băuse în bucătărie) și luă cu două degete bomboana, cu Delia alături așteptând verdictul, cu răsuflarea jinduitoare de parcă totul ar depinde
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
femeia cu inepuizabilul său potențial genetic, care are putința de-a înfrunta marasmul provincial, de a-l depăși, sub proteguirea Atotputernicului: „Are și Văduva asta tehuie bucuriile ei./ Din cînd în cînd, bunul Dumnezeu/ somnolează îngăduitor, iar pîntecele său/ enorm// învăluie în crisalida umbrei binefăcătoare/ orașul de colb, Craiova./ După-amiază de vară, 26 iulie, vineri,/ cîinii comunitari visează ciolane imense,// tresărind doar la foșnetul frunzei/ de castan ofilit. Sînt străzi/ în orașul Craiova pe unde s-ar preumbla/ și îngerii gardieni
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
bucăți de oglindă/ Petreceri și urme duioase/ De cînd rătăcesc și nu mai ajung/ Să mă cunosc/ Nimic nu-i încă de descoperit/ Poezia se îndoiește de sine/ În grădina cu trandafiri/ Ofelia cîntă la chitară/ Miresme de plictis îi învăluie respirația” (Apărarea prin lectură). Complexul periferiei - căci există așa-ceva în fibra tuturor barzilor ce conștientizează situarea lor excentrică - are ca efect o atenție susținută acordată mișcărilor firești ale actantului liric, minusculelor evenimente repetitive ale traiului său curent. O asemenea
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
și atrag deopotrivă pe cei mari și pe cei mici.Eu însă nu-mi pot desprinde privirea de la orașul aflat foarte aproape, căruia îi văd turnurile de strajă, căruia îi ghicesc cupolele și minaretele. Acolo urcă un alt fum, care învăluie totul, care întunecă totul. Slavă Domnului, mirosul acela nu ajunge pînă la noi, dar îl simțim toți cu nările sufletului și ne îngheață sîngele în vine. Ciuma, fumul morții. Pun pana de-o parte ca să-mi fac semnul crucii. Înainte de
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
facem baie în pârâu. Facem baie în pârâu și pe urmă ne culcăm să ne odihnim pe iarbă, a spus bărbatul, cu ochii tot ațintiți pe șosea. Și atunci ea, însetată, și-a imaginat că simte apa limpede și rece învăluindu-i umerii și și-a mai imaginat și iarba pe care aveau să se întindă amândoi, unul lângă altul, la umbra frunzișului și a fructelor. Acolo se vor opri. Acolo vor avea timp să-și aștearnă privirile peste lucruri. Acolo
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
strigat femeii: Ține-mă Însă umărul lui alunecase deja din mâinile ei. Femeia a țipat. Agață-te de pământ Dar nici o voce nu i-a răspuns, iar în tăcerea vastă, limpede și sonoră se auzea doar rostogolirea pietrelor. Era singură, învăluită în spaimă, agățată de pământ, în fața hăului. Răspunde a strigat, aplecată peste prăpastie. În depărtare, ecoul a repetat: Răspunde Stătea întinsă pe jos, cu mâinile îngropate în țărână, și a început să țipe ca cineva pierdut în mijlocul unui vis. Apoi
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
sufletul la gură; butoaie, otgoane, coșuri cu albituri stînjeneau trecerea; mateloții nu răspundeau nici unei întrebări; călătorii se îmbulzeau; baloturile erau urcate în cele două tambururi ale vaporașului și harmalaia se pierdea în fîsîitul aburilor, care, țîșnind de sub plăci de tablă, învăluiau totul într-un nor albicios, în timp ce clopoțelul din fața sună neîntrerupt. În sfîrșit vasul pleca, iar cele două maluri, ticsite de magazii, de clădiri cu schele și uzine, alunecară înapoi că două panglici lațe desfășurate pe îndelete. Lîngă cîrma stă nemișcat
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
se deschide ușa lilieci albi: manuscrisele de dincolo. Atelierul acribului miniaturist e haosul însuși. Lucrurile n-au mai fost mișcate de-o viață, praful de pe ele e praful unui vulcan rece, vînăt. Dacă-i cade din mînă pensula, norul iscat învăluie totul ca-n prima zi a lumii. Alături, bunul vecin, cu pînzele lui imense, abstracte, de are cumva de șmirgheluit o ramă, coboară etajele, în curte, și-și face acolo treaba: în atelier nu-i fir de praf. Între cei
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
infinitului și spre pocăința lectorului. Senzaționalul, ca un drept al ficțiunii, un ce detectivistic, simțul acut al mediului, ce poate transfera în exotic și o stradă bucureșteană, dacă nu în mister și te poate firesc transmuta la intrarea în Holmeskirke învăluie măruntaiele narațiunii, fac acceptabilă situația în care un român aflător în Dania o va avea de condus pe ducesa A. de B. la înmormântarea unei rubedenii - tema i-ar fi surâs și lui Balzac, încă mai mult lui Dumas-père, pomeniți
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
case veghează boii albi ai cascadei. O toamnă cu ceată de grauri care ține zorile în șah. Oamenii se mișcă rigid în teatrul de lumină al lămpilor. Lăsați-i să-și simtă în liniște aripile ascunse și energia lui Dumnezeu învăluită în întuneric. Allegro Cânt Haydn după o zi neagră și simt căldura simplă în mâini. Clapele vor. Ciocănele blânde bat. Rezonanța verde, vivace și calmă. Rezonanța spune că există libertate, că există cineva care nu plătește tribut împăratului. Îmi vâr
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
profesională, fie, ca antidot la cel dintâi, cu ochiul limpede al copilului, pentru care alăturările de cuvinte cele mai năstrușnice au un firesc inatacabil, pentru care, întocmai ca în descântece, cuvântul are propria lui realitate și „vindecă". Textele Violetei Preda învăluie cititorul într-o lumină caldă, lipsită de stridențe sau întunecări pesimiste. Cu siguranță vă amintiți de Holden Caulfield, eroul lui Salinger din De veghe în lanul cu secară. Pentru el, scriitorii se împărțeau în două categorii: cei pe care, după
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
de a face cu ochiul și de a asigura o oarecare legătură cu ultimele sale volume de Figuri. Multe dintre intrări, deși au nume cu o alură științifică sau tehnică, sînt amintiri din copilărie, adolescență sau din parcursul profesional, totul învăluit în ironie, umor și chiar auto-deriziune și presărat cu numeroase aluzii și referințe culturale în care autorul se scaldă cu naturalețe, ca în mediul său de predilecție. Iată, de exemplu, intrarea albete este consacrată amintirilor din copilărie, cînd, împreună cu tatăl
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
este că nu doar terminologia medicală a atins un prag inaccesibil minții noastre, ci și tehnica ei. Procedeele, intervențiile și operațiile medicale au atins o finețe ce frizează magia. Tocmai de aceea medicii apar tot mai des în ochii noștri învăluiți într-o aură de vraci, vindecători și terapeuți taumaturgi. Ce fac ei numai ei știu, iar nouă nu ne rămîne decît să chibițăm pe margine. În privința terminologiei, lexiconul lui Werner Bartens e scris într-o limbă la îndemîna oricui. Îl
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
culturii române a fost respectată: lucrurile mari se petrec în tăcere, departe de ochii lumii, tot așa cum dicționarul acesta, singular în comparație cu lucrările de exegeză apărute pe marginea operei lui Noica, s-a născut în tăcere și a rămas în continuare învăluit în tăcere. Marin Diaconu face parte dintr-o categorie de specialiști care astăzi este pe cale de dispariție: cea a editorilor profesioniști. Pentru Marin Diaconu, stabilirea și îngrijirea edițiilor aparținînd filozofilor români interbelici a devenit un modus vivendi, un fel de
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
conștiința lui, iar acest raport trimite la rîndul lui la problema raportului dintre existența în genere și spritul uman, moment în care se ajunge la o cu totul altă problemă: există timp în afara existenței umane? Fiecare din aceste probleme este învăluită într-o aură de nuanțe din încrucișarea cărora va rezulta constelația tematică a cărții. Odată constelația configurată, lui Dragomir nu-i va rămîne decît să revină asupra uneia sau alteia dintre probleme, reluînd, nuanțînd și reiterînd idei cărora le conturase
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]