68 matches
-
Prin toate cerurile. Pînză lui Urizen vibră, chin peste chin. Apoi am auzit Cutremurul Pămîntului 229. Acum în Peșterile Mormîntului și în Ținuturile seminței omenești 125 Vîrteju-ntunecat fără de nume statu în fața chipului lui Orc. Umbră își înaltă îngrozitoru-i cap peste învăpăiatul tînăr Oftînd, urlînd și din adîncuri suspinînd; pentru că el mînia să și-o piardă Și cu această pe șine să se piardă în blîndețe, ea focurile-i le cuprinse-n brațe. Precum atuncea cînd Cutremurul Pămîntului din hruba-i se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Mihai se face că se retrage și-i lasă să Înainteze puțin În strâmtoare, unde mulțimea, neputându-și desfășura rândurile, nu mai era așa de primejdioasă. Turcii Încep să se creadă biruitori, când deodată se trezesc izbiți În față de oastea Învăpăiată a lui Mihai. Puterea, și mai ales iuțeala atacului neașteptat, Îi oprește În loc; loviturile, care curg ca grindina, le iau văzul. Românii Înaintează spărgând șir după șir, Împrăștiind spaima și neorânduiala În oastea păgână care Începe să dea Îndărăt și
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
a lui Peter Schlemihl, București, 1956; Jean Racine, Teatru, pref. Elena Vianu, București, 1959 (în colaborare); Thomas Mann, Muntele vrăjit, pref. Ion Ianoși, București, 1967, Iosif și frații săi, I-III, pref. Marian Popa, București, 1977-1981; Johannes Linnankoski, Cântece despre învăpăiata floare roșie, pref. George Sbârcea, București, 1969; Francisc Körmandi, Generația jertfită. Aventură la Budapesta, București, f.a.; Jack London, Rebeliune pe Atlantic, București, f.a. Repere bibliografice: I. Ar. [I. Argintescu], Dl Petre Manoliu, RVM, 1934, 10-11; Ilariu Dobridor, Gramatica, stilul și
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
din 1818 al lui Dionisie Fotino) și două compuneri greco-românești. Tot el (crede Eugenia Dima) ar fi transpus din greacă, în proză, parțial și în versuri, Erotocritul, după Vincenzo Cornaros. Lirica sa este în întregime erotică, omagială, conturând în stihuri învăpăiate și totuși conceptuale portretul „stăpânei”, destăinuind ceva din „cazna nespusă” și plăcerea chinului, transmițând mesaje, jurăminte de statornicie și de ,,robie” veșnică. Motivele se trag de la poezia universală a iubirii (Anacreon, Sappho, Petrarca, Ronsard, din ,,mica poezie” franceză a secolului
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
la aprecierea scriitorului, căci pauza astfel notată ar putea fi marcată prin punct sau prin virgulă, fără ca sensul frazei să aibă de suferit. În general, utilizarea acestui semn de punctuație nu constituie prilejul unor erori de punctuație: Un râs; obrazul Învăpăiat; o piruetă fluturând fustele; altă gâlgâire sonoră de hohot; privirea strecurată cu nevinovată șiretenie pe sub gene (Beldescu, 1995, p. 174); Euforia după ’89 a fost generală; nu s-a mai Întrerupt curentul; caloriferele s-au Încins miraculos; am primit apă
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
să fiu mai puțin singur pe lume. Deja pășeam prin ușile vrăjite ale acelor zile halucinante, sărbătorești, ale tinereții. Dar În acea primă după-amiază durerea din coaste Începuse deja să mă lase. Chiar și aerul părea să fie În flăcări, Învăpăiat subtil de energie, așa cum e când ești tânăr, când sinapsele ți se declanșează frenetic și moartea e departe. Zora scria o carte. Spunea că va fi publicată de o mică editură din Berkeley. Mi-a arătat catalogul editurii. Colecția era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a doi munți parcă împreunați. De la o vreme, însuși vântul fu biruit de arșița covârșitoare a zilei și adierea lui răcoroasă se shimbă într-o suflare de flăcări ce părea că izvorăște necurmat pe gâturile de văi largi ale munților învăpăiați. Tăiarăm la dreapta prin huceaguri și la o cotitură mai largă, unde Bistrița obosită oarecum de iuțeala mersului ei...se odihnește o clipă pe o așezătură mai revărsată a patului său, intrarăm în apă” Cerințe: 1. Scrieți cuvinte cu sens
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Vâlsan, Lecturi geografice ) Macii Magda Isanos Ardeau ca niște facle vii, în vârf de firave tulpini. Își înălțau râzând zglobii obrazul roșu dintre spini. I-am adunat cu mâini avare, am rătăcit în seara blândă, umplându-mi brațele de floare învăpăiată și plăpândă. Și m-am întors într-un târziu, departe câmpul rămânea, atât de singur și pustiu în urma mea. Dar când acasă-am încercat să-i strâng într-un aprins buchet, toți macii mei s-au scuturat ca niște lacrimi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
romanul Sebastianus va lupta până la epuizare, supunându-se ordinelor lui Flavius Etius: doi bărbați pe care îi unește același simț al onoarei, dar îi despart războiul și frumosul chip al unei femei temerare și misterioase. Totul pe fundalul tragic și învăpăiat al invaziei hune, împotriva căreia Imperiul Roman își duce ultima sa bătălie. Coperta 3 Guido Cervo are idei suficient de clare despre narațiunea de inspirație istorică. El spune mereu, în glumă, că scrie romanele pe care ar vrea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui poveste, ieși grăbit s-o spuie și altora, la un pahar de vin. De pe podeț totuși mai întrebă o dată: —Bine, da’ de ce țipă așa?... Poate că trebuie doctor... Nu trebuie nimic! nu trebuie nimic!... țipă cu spaimă, cu ochii învăpăiați, Rifca. Lumea din uliță se împrăștiase încet-încet. Femeile vegheau tulburate la căpătâiul bolnavei. Urletele răgușite, urletele sălbatice care nu mai aveau nimic omenesc umpleau odaia, și zbaterile necontenite ale cărnii arse de focul dinlăuntru nu mai conteneau. Toată noaptea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
costume și cravată ca să meargă la vot, și uite-o, dragostea mea, atunci te-am văzut, uite-o p-aia care nu pare să aibă mai mult de douăj’ de anișori, cât de fragedă, bruneta aia criminală cu pomeți înalți, învăpăiați, și cu buze pline, umed-strălucitoare și tremurând imperceptibil, de-ai zice că-i în toiul trebii, Rafaele, păi, bineînțeles c-a înnebunit lumea. Te lingi pe buze, mort de foame și de sete, deh, nu te mai uita, că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de acum încolo, lor le va descoperi cele mai adânc îngropate secrete, iar eu îmi reiau locul pe scaunul din fața ușii, acolo stătea ieri polițistul, îi simt trădarea arzându-mi umerii, este ca și cum îndărătul perdelei ar avea loc o orgie învăpăiată. Bărbatul care iese în cele din urmă din cameră nici măcar nu mă privește, înalt și gras, un uriaș, cu păr cărunt, des și ochelari cu rame groase, îi văd spinarea pătrată, ca o tablă pe care nu scrie nimic, întoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
plăcute erau dimi nețile de acum câțiva ani, când abia vă întorseserăți din splendida Italie ! Te sculai devreme, așa cum ție are să-ți placă să o faci toată viața - oh, cerul rose-pâle, siluetele înroșindu-se ale celor doi plopi pe bolta învăpăiată, priveliștea ce o aveai de la fereastra budoarului tău, un incendiu care chiar în pieptul tău exploda, cu presimțirea unei mari iubiri ce va veni odată, și vei trăi atât de intens încât te va durea și fericirea... Respiră și amintește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu George. Vreau să spun că nu suntem chiar atât de apropiați. Nu mă interesează amănuntele. Toată povestea ne este fatală. M-ai pus într-o situație ridicolă și asta n-am să ți-o iert. Tom își înălță fața învăpăiată și susținu privirea lui Rozanov. — Mă faceți să-mi fie frică și nu mai pot gândi limpede. Am vrut doar să spun că oamenii vor da totul uitării și că nu e sfârșitul pământului. — Să fie amestecat și numele fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atunci au început cu toții să cânte... Hattie, spuse John Robert, erai beată? Nu! Hattie izbi cu piciorul în podea. Se întoarse într-o parte, se răsuci, neajutorată, apoi se așeză îndărătul unui scaun privindu-l fix pe filozof, cu obrajii învăpăiați, gata să izbucnească în lacrimi. John Robert o privea încruntat, cu încordare. Cum au ajuns jurnalele astea să știe... că voiam să te împrietenești cu Tom McCaffrey. Nu știu. Eu nu ți-am atras atenția că ar fi un secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai târziu, aud pe cineva alergând pe lângă casă și luând-o spre garaj. Mă uit pe geam și pe cine crezi că văd? Domnișorica. Tom, care ascultase tot mai atent, simți că i se taie răsuflarea. Se întoarse, cu fața învăpăiată. — Alerga prin iarbă, cu părul despletit, ca o nebună. Și m-a enervat că a intrat pe poarta principală, contractul prevedea că nu au voie să folosească decât poarta din spate. M-am gândit să cobor ca să aflu și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aur ce lăsa-n nisip, de câte ori pleca, o adâncitură în for mă de violoncel. În ultima zi a sejurului meu din vara aceasta, după ce dimi neața sprijinise iar cerul cu creștetul ei de cariatidă, vorbind la mobilul al cărui ecran învăpăiat îi fulgera pe obraz, femeia profilată pe vânt și pe scoici n-a mai venit după-amiaza la plajă, și-atunci am știut că discul ei se scufundase în mare. Ajungea să privesc în jur ca să știu că plecase: băr bații
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
găsească magazinul de arme. Trecu pe Ungă el un om și McAllister se întoarse și-l strigă. Omul se opri, curios, se uită înapoi, dar, fără a se grăbi, merse mai departe. McAllister întrezări, pentru scurtă vreme, niște ochi negri, învăpăiați, imaginea unei persoane care se îndrepta spre un minunat cămin al viitorului. Tocmai asta îi curmă imboldul de a alerga după acest om. Își dădu seama mai târziu că așa ar fi trebuit să facă. Era ultima persoană pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
loc. Vaietele care au urmat au fost încă și mai sfâșietoare. Nimeni nu mă băga în seamă, iar eu stăteam în afara cortului și o urmăream pe Inna care părea sigură pe ea și liniștită și pe Rahela, care avea obrajii învăpăiați. Amândouă intrau și ieșeau. Mama își ținea buzele strânse într-o linie abia vizibilă și-și pleca capul ca să audă ce-i spuneau cele două. Ascultam prin pânza cortului cum tata striga la demonul fluviului albastru și cum conducea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că-mi șoptea mie m-a făcut să roșesc atât de puternic, încât n-am putut să zic numărul, deși l-am înțeles în întregime, am rămas în continuare tăcut, cu mâinile ridicate, cocoțat pe coșul de gunoi, cu obrajii învăpăiați, și atunci nea Klidész a spus că dacă eu nu și nu, atunci fie și-așa, el mi-a oferit o șansă, și zicând asta, mi-a zâmbit, și a tras un șut în coșul de sub mine, și atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la gură; nu o dată l-a scăpat, abia nesfâșiat, din gura fiarelor sălbatice, ba chiar într-o zi îndrăznețul copilandru pierdu un deget de la mâna dreaptă, rupt de colțul unui lup. În zadar căuta maică-sa să astâmpere pornirile lui învăpăiate. El nu trăia cu plăcere decât în primejdie și nu visa decât lupte și biruințe. Mamă — zise el într-una din zile — spune-mi de ce mi se bate inima așa de tare în piept?... De ce ochii mei nu găsesc destul
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
sta cu capul, plecat pe acel trunchi." Poezia devine expresia unei voci întunecate, pentru că moartea însăși este leacul bolilor("Perechi") Ne dăruim morții, pentru că, așa ca altădată, viața este o împerechere de trăire și somn; respirăm pe buza mormântului, buzele învăpăiate mușcă din pâine deasupra mormântului. Un univers straniu se cuprinde în ciclul "Nostalgii". lată-l eminescian și poate și vlahuțian: Dreptate cu cei ce nu au dreptate/ de-a pururea în veacuri de vecie/ Așa a fost, așa o să mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și îndesată cu sila. O mirare neînțeleasă îi clocotea în creieri, căci în vreme ce pretorul înșira crimele și hîrtia îi tremura între degete, obrajii sublocotenentului de sub ștreang se umplură de viață, iar în ochii lui rotunzi se aprinse o strălucire mîndră, învăpăiată, care parcă pătrundea pînă în lumea cealaltă... Pe Bologa, la început, privirea aceasta îl înfricoșă și îl întărîtă. Mai pe urmă însă simți limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă...Încercă să
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și îndesată cu sila. O mirare neînțeleasă îi clocotea în creieri, căci în vreme ce pretorul înșira crimele și hârtia îi tremura între degete, obrajii sublocotenentului de sub ștreang se umplură de viață, iar în ochii lui rotunzi se aprinse o strălucire mândră, învăpăiată, care parcă pătrundea până în lumea cealaltă... Pe Bologa, la început, privirea aceasta îl înfricoșă și îl întărîtă. Mai pe urmă însă simți limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă... Încercă să întoarne
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
veci." 23. De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămîntul din care fusese luat. 24. Astfel a izgonit El pe Adam, și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi care să învîrtească o sabie învăpăiată ca să păzească drumul care duce la pomul vieții. $4 1. Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată, și a născut pe Cain. Și a zis: Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!" 2. A mai născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]