75 matches
-
al clanului Asai, Endo Kizaemon? Ești un Asai, trebuie să știi. — N-am habar. — Vorbește! Dă-i drumul! Nu știu! Atunci, nu-mi ești de nici un folos. Și Kyusaku Îi tăie lui Hashuken capul. O luă la fugă, cu ochii Învăpăiați. Era hotărât să nu lase să cadă capul lui Endo Kizaemon În mâna altcuiva. Înainte de luptă, Kyusaku se lăudase că avea să ia capul lui Kizaemon. Acum alergă În direcția râului, unde nenumărate cadavre zăceau printre pietre și smocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe care alții pentru tine-ndură196?" Orc răspunse: "Fie-ți blestemate căruntele sprincene! Ce cauți în acest străfund? 70 Disprețuiesc a ta-Îndurare. Împrăștie-ți zăpezile aiure. De furie turbat sînt în adînc, fiindcă, Iată, picioarele și mîinile mi-s pironite de învăpăiata stîncă, Dar focurile-mi crunte mai bune sînt decît zăpezile-ți. Stai tremurînd. Nu ești încătușat. De ce să zăbovești, josnice demon rece al durerii, În chinuri ale gerului cumplit? Acum un Lac de ape-adînci unduitor 75 Se-ntinde pe deasupră-ți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Prin toate cerurile. Pînză lui Urizen vibră, chin peste chin. Apoi am auzit Cutremurul Pămîntului 229. Acum în Peșterile Mormîntului și în Ținuturile seminței omenești 125 Vîrteju-ntunecat fără de nume statu în fața chipului lui Orc. Umbră își înaltă îngrozitoru-i cap peste învăpăiatul tînăr Oftînd, urlînd și din adîncuri suspinînd; pentru că el mînia să și-o piardă Și cu această pe șine să se piardă în blîndețe, ea focurile-i le cuprinse-n brațe. Precum atuncea cînd Cutremurul Pămîntului din hruba-i se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și Teodor Mazilu, București, Editura pentru Literatura Universală, 1963. Larni, Martti, Prea frumoasa porcăriță sau Amintirile autentice și obiective ale consilierei economice Minna Karsson-Kananen scrise de ea insăși, traducere de Dan Demetrescu, București, Editura Univers, 1972. Linnankoski, Johannes, Cîntec despre învăpăiata floare roșie, traducere (din limba germană) de Petru Manoliu, prefață și tabel cronologic de George Sbârcea, București, Editura pentru Literatură Universală, 1969. Lönnrot, Elias, Kalevala, țară de viteji, traducere de Barbu Brezianu, prefață de Ion Marin Sadoveanu, București, Editura Gorjan
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
realizată de Raul Joil. Alte romane traduse în limba română au fost Hiltu și Rangar, Ihmiset suviyössä (Oameni în noaptea de vară). Alți romancieri de la începutul secolului XX, amintiți de Marilena Aldea, sunt Johannes Linnankoski (Laulu tulipunaisesta kukasta - Cântec despre învăpăiata floare roșie) și Maila Talvio. Cf. Ibidem, pp. 73-82. 738 Printre "Purtătorii de Foc" s-au numărat și prozatorii Olavi Paavolainen, cu romanul său de proză de călătorie Nykyaikaa etsimässä ( În căutarea timpului prezent), Unto Seppänen, Mika Waltari, care este
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
sociale, toate, a căror singură, copleșitoare importanță e să te țină ocupat. Într-alt fel decît în viața-viață, în care trista lor sîcîială chiar contează. Ce altceva era catharsis-ul vechilor amfiteatre, decît eliberarea de patimi, văzîndu-le în toată intensa, învăpăiata lor deșertăciune, în fața oamenilor și a zeilor? Ce altceva e această mascaradă a corsetelor croite bine, pe măsura hainelor, a discreției prevenitoare, a conversației superficiale, a moștenirilor derizorii, ca a muribundului îngrijorat de legatarul unui gramofon, decît un manual liric
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
participat. Și crede că dacă guvernul provizoriu nu ar fi trimis grosul oștirii, sub comanda lui Magheru și Pleșoianu spre Rîmnicul Vîlcii, puteau fi lesne alungați cei 9000 de turci intrați în București ca invadatori. Chiar așa rău scrise și învăpăiate nostalgic, broșurile lui Papazoglu întrunite acum într-o ediție restauratoare, se citesc cu desfătare și curiozitate justificată. Dl Marcel-Dumitru Ciucă a făcut bine că a restituit, într-o probă ediție, scrierile lui Dimitrie Papazoglu. Dimitrie Papazoglu, Istoria fondărei orașului București
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
O, încercare a celui despărțit în ocolul lumii - unitatea privirii repetate! Din partea stângă, fiecare piatră a văgăunii se desface în trei capete cu dinți întreiți; din partea dreaptă, ape în clocot de trei ori se sorb și se revarsă într-o învăpăiată mistuire. Cu zgomot armura se deșiră și, între închipuire și străina din preajmă, răsună glasul celui cu brațe și arme destule, hrănit din optimismul ficțiunii viitoare. Mă încredințez scepticismului: nici vedere, doar ochi; nici cuvânt, doar limbă; nici auzire, doar
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
el însuși se desfăta - paragrafele de portret de grup sunt printre cele mai reușite, dând măsura ironistului: „Dar cea mai atrăgătoare figură e a doamnei care stă colo, aburită de joc, răcorindu- se cu evantaiul; figură de creolă, cu ochii învăpăiați și cu buzele însetate. Nici una nu are în juru-i atâția suspinători ca dânsa. Iorgu, unul dintre cei mai statornici, are dreptul încuviințat și netăgăduit de a-i săruta mâna pănă la încheietura brațului, în timp ce drepturile lui Petru se întind mai
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
albă morților se-împarte“, scria Horia Zilieru în Tărîmuri, în „decembrie 2010“ -, truver bătînd la porțile ghintuite ale cetăților medievale, (în)cîntînd femeia harpă ori anahoreta: „Văzum o Roză la întunecare/ trecînd lucarna oarbă-n sfîșiere./ Pe boltangîndurată tînga piere/ învăpăiatul har din duh răsare./ Ating prin nori răpitele galere/ cît ora mea de gheață o dogoare/ un chip de fată ca o revărsare/ de tunete prin limpezi coliere./ Stă înflorită la clavir și strînge/ uleiul sfînt în candela bogată/ de
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
două stele într-o noapte geroasă... Brațele i s-au încordat și dintr-o mișcare a îndepărtat-o pe femeie, care părea că nu pricepe nimic... Ce faci, Măriuță? Ce-i cu tine? Măriuța s-a ridicat și, cu ochii învăpăiați încă, a rostit aproape scâncit: Îmi ești drag, Vasile!... Taci! Nu mai spune o vorbă! Ce? Crezi că tu nu-mi ești dragă? Îmi ești! Dar... Dar ce? Eu mi-am dat cuvântul față de un om că... Că am să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
găsească magazinul de arme. Trecu pe Ungă el un om și McAllister se întoarse și-l strigă. Omul se opri, curios, se uită înapoi, dar, fără a se grăbi, merse mai departe. McAllister întrezări, pentru scurtă vreme, niște ochi negri, învăpăiați, imaginea unei persoane care se îndrepta spre un minunat cămin al viitorului. Tocmai asta îi curmă imboldul de a alerga după acest om. Își dădu seama mai târziu că așa ar fi trebuit să facă. Era ultima persoană pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
doar să fie atentă și să se poarte cu cea mai mare chibzuință. Țarcul rămânea totdeauna deschis și când se ducea, și când se-ntorcea și era de-ajuns ca nora să i se uite în ochi, cu ochii ei învăpăiați și sălbateci, de mânz care nu suferă zăbala, ca ea, bătrâna, cu toate drepturile de stăpână, să plece fruntea și să-i îngăduie orice fără să crâcnească. Piciorul alb, gol, rotunjit în pulpă voinică de femeie frumoasă, se întinse prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spate, să-l trezească. Hai! Repede! Ne prind nemții! Nu ne prind. Dacă am scăpat o dată, nu ne mai prind. Spune-mi... Ce să-ți spun? O aștept de dimineață, mărturisi băiatul. De anu trecut, toată ziua, șopti ridicând fața învăpăiată, și-l privi cu o expresie ciudată de bucurie, parcă l-ar fi așteptat tronul Angliei. De ce nu vorbești? Ei! se încruntă. Ce-i cu dumneata, meștere? Săltând din umeri luă aerul grav al unui bărbat gata să dea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
credință, mai întîi decantate în cercuri tot mai strimte și mai adânci, apoi unificate-ntr-o singură energie, o singură mare de fotoni lipiți unul de celălalt. Până la acea sferă de lumină solidă, copiii străbătură cercuri după cercuri, fiecare mai învăpăiat decât cel dinainte, cel mai înghețat dintre ele având temperatura din centrul Soarelui. După ce-l străbăteau, fiecare strat se resorbea în cel dinainte, așa că zburau, prin spațiu și timp, spre punctul zero, spre granula din care țîșmse odată focul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
romanul Sebastianus va lupta până la epuizare, supunându-se ordinelor lui Flavius Etius: doi bărbați pe care îi unește același simț al onoarei, dar îi despart războiul și frumosul chip al unei femei temerare și misterioase. Totul pe fundalul tragic și învăpăiat al invaziei hune, împotriva căreia Imperiul Roman își duce ultima sa bătălie. Coperta 3 Guido Cervo are idei suficient de clare despre narațiunea de inspirație istorică. El spune mereu, în glumă, că scrie romanele pe care ar vrea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la ancoră, mai departe de țărm. Nici cel mai talentat pictor n-ar putea reda așa ceva, se Încumetase Andreea să spună mai mult În șoaptă. Un spectacol de culoare ce se petrecea odată cu nașterea unei noi zile. O feerie neobișnuită, Învăpăiată cuprinsese atât cerul cât și marea În dansul ei matinal. O imensă Întindere de apă violet roșiatică se Înfățișa privirilor lor, cu creste de valuri Înspumate, sclipitoare și veșnic În mișcare. Liniștea ce stăpânea Împrejurimile a fost străpunsă de țipătul
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Își bate vioara Ciobi, țiganul din Tătârlaua, și cântă, și cântă, și nu se mai oprește și lumea alunecă În fața Onicăi, nemaiputând să-i Înțeleagă contururile, doar o dungă neagră jos, una albă la mijloc și una sus, subțire și Învăpăiată, și nu se opresc decât atunci când nu mai pot sufla și se duc la fântână și beau apă și-n aer plutește miros de praf și busuioc, iar calul alb din fruntea cetei de lătureni oprită-n fața curții sforăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
singur trecând prin zăpada Înaltă. Simte o căldură mare și când ajunge În vârful dealului e obosit rău și cade În zăpadă și stă acolo. „Mă, copile! Mă, Hanț!” ... și vede În jurul lui lanul de iarbă Înaltă plin de flori Învăpăiate, se uită cu drag la ele și le Întreabă: „Ce-au făcut miroasele?” Și iarba Îi răspunde cu foșnet de vânt, cu sunet mângâietor de gâze și cu mireasmă aspră de maci și stă așa o vreme nemaisimțindu-și trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
costume și cravată ca să meargă la vot, și uite-o, dragostea mea, atunci te-am văzut, uite-o p-aia care nu pare să aibă mai mult de douăj’ de anișori, cât de fragedă, bruneta aia criminală cu pomeți înalți, învăpăiați, și cu buze pline, umed-strălucitoare și tremurând imperceptibil, de-ai zice că-i în toiul trebii, Rafaele, păi, bineînțeles c-a înnebunit lumea. Te lingi pe buze, mort de foame și de sete, deh, nu te mai uita, că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să fiu mai puțin singur pe lume. Deja pășeam prin ușile vrăjite ale acelor zile halucinante, sărbătorești, ale tinereții. Dar În acea primă după-amiază durerea din coaste Începuse deja să mă lase. Chiar și aerul părea să fie În flăcări, Învăpăiat subtil de energie, așa cum e când ești tânăr, când sinapsele ți se declanșează frenetic și moartea e departe. Zora scria o carte. Spunea că va fi publicată de o mică editură din Berkeley. Mi-a arătat catalogul editurii. Colecția era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
informaționale în care, cum scria Alvin Toffler, mediul este mesajul, nu are, în cazul culturii noastre, decât 89 aparența unui implant artificial, snob, lipsit de perspective. Căci arta este, se știe, oglinda realității, așa încît (crîng cu nimfă scluptată, amurg învăpăiat, bancă singuratică). 3. (hotelul cu patru stele "Monrepos Castle"; în față, parking cu mașini arătând ca niște bomboane uriașe, policolore - EASTMAN-COLOR: Mercedes, Porsche, una decapotabilă, parcă un Volvo...). N-am visat niciodată să dau mâna cu John Barth. Cândva, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
încinse precum cărbunii aprinși de mișcarea arzătoare și necruțătoare a acestei rostogoliri văzute de sus. Ce vâlvătaie! Ce aprinderi și ce stingeri în această mișcare înflăcărată și energică. Ce putere are acest fum înăbușitor din care țâșnește mereu, ici-colo, făptura învăpăiată a acestei flăcări care respiră, atât cât poate respira... Unii oameni trăiesc cu un fel de frică de viață, o frică față de viață în general, ca povară necunoscută de care nu te poți lepăda și care aduce cu ea o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
plăcute erau dimi nețile de acum câțiva ani, când abia vă întorseserăți din splendida Italie ! Te sculai devreme, așa cum ție are să-ți placă să o faci toată viața - oh, cerul rose-pâle, siluetele înroșindu-se ale celor doi plopi pe bolta învăpăiată, priveliștea ce o aveai de la fereastra budoarului tău, un incendiu care chiar în pieptul tău exploda, cu presimțirea unei mari iubiri ce va veni odată, și vei trăi atât de intens încât te va durea și fericirea... Respiră și amintește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și îndesată cu sila. O mirare neînțeleasă îi clocotea în creieri, căci în vreme ce pretorul înșira crimele și hârtia îi tremura între degete, obrajii sublocotenentului de sub ștreang se umplură de viață, iar în ochii lui rotunzi se aprinse o strălucire mândră, învăpăiată, care parcă pătrundea până în lumea cealaltă... Pe Bologa, la început, privirea aceasta îl înfricoșă și îl întărîtă. Mai pe urmă însă simți limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă... Încercă să întoarne
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]