1,026 matches
-
vârsta copilăriei, pe care le dezvoltă și le prelucrează în conformitate cu cerințele epocii și cu geniul său muzical. Una dintre remarcabilele însușiri ale melodiei bizantine este caracterul ei monodic, calitate care se amplifică, dacă ținem seama de faptul că muzicienii europeni înveșmântează armonic și polifonic întreaga lor creație muzicală. La începutul secolului al XX-lea, în plin avânt al simfonismului european, Enescu aduce în atenția lumii muzicale o partitură monodică de referință: Preludiul la unison din Suita I pentru orchestră, op. 9
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
Mihail Andricu (1894-1974) marchează orientarea către adâncirea unui filon emoțional românesc și spre obținerea unei facturi instrumentale profund înnoite. Elemente ale cântecului și jocului popular, străine de orice înfloritură, mai mult doar sugerate într-o manieră nonromantică și neoclasică, sunt înveșmântate în armură cu miresme proaspete. Prin 1930, Mihail Andricu realizase o mutație de ordinul concepției compoziționale. Cvartetul în la major, op.14 acreditează nu numai un stil cameral distinct și cameral, ci și o modalitate inedită de tratare a unor
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
trupului Său. La început textele erau declamate pe note lungi, omofonic, ca apoi în secolul al XV-lea să ajungă să fie scrise polifonic. Originea genului este foarte îndepărtată având obârșiile în secolul al IV-lea când textul evanghelic era înveșmântat în monodia austeră și totuși liberă a gregorianului încredințat unui singur cântăreț (recitator) pentru uzul eclesiastic. Cele mai timpurii Pasiuni polifonice descoperite se găsesc în colecția Old Hall al Colegiului Sf. Edmond, strânsă și alcătuită în anii 1410-1420. Pasiunea protestantă
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
nu erau supuși nevoilor firii, ci au fost făcuți cu totul nestricăcioși și nemuritori, căci nici de îmbrăcăminte nu aveau nevoie. Adam pe toate le vedea cu ochii duhovnicești. Cugetele lor erau îndreptate spre slava lumii cerești, cu care erau înveșmântați și nu se rușinau [...] În Rai toate-i erau supuse lui și nu-l vătămau [...] În Rai Adam nu cunoștea suferința pentru că era unit tot timpul cu Dumnezeu, contemplându-L<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, traducere
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
și voalată, ca o broderie de borangic și mătase, alb pe alb, de pe cele mai rafinate ii românești -, pasta groasă a narațiunii are, pe alocuri, la Maria Toacă, ecouri și miresme de codri seculari ori din letopisețe. Limba română se înveșmântează, uneori, cu aburoase sonuri de bucium și aer arhaic, orchestrată fiind în perioade lungi, somptuoase, în drapaje grele de tâlcuri, care te duc, vrând-nevrând, chiar dacă stilul, pe ansamblu, e altul, cu gândul la marile panoramări semnate de celebrii noștri cronicari
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
În anul 1995 am cântat în recital la Festivalul „Maria Tănase” de la Craiova. În anul 1998 am interpretat cântece românești în programul realizat de Goran Bregović, intitulat „Tišina Balkana“, („Tăcerea Balcanilor“). O performanță a mea prezintă interpretarea baladei „Arborii îmbrățișați“, înveșmântată armonic cu muzică electronică înfățișând vântul în fiorduri. CD-ul respectiv poartă titlul „Tišina školjke“, („Tăcerea scoicii“), fiind realizat de B. Buta. În anul 2005, la Novi Sad am cântat în cadrul Festivalului ETNOFEST. La ediția 2006 a manifestării BEMUS („Festivitățile
Talente avem, tineri muzicieni români instruiţi, cu academii, avem, dar ceva ne lipseşte [Corola-blog/BlogPost/93993_a_95285]
-
-o secundă îmi pare că sunt singur în barca de hârtie Și pentru prima oară, Neîntrerupt de nimeni. M-avânt în infinit. Să fie oare semnul Că totuși Te-am găsit? Cuplu hamletian Citeam visând la replica nespusă, Când tu, înveșmântat în mantia-ți sumbră, Mi-ai luat în mâini obrazul ca pe-o cupă Din care nu puteai să bei... Supusă, M-arunc în ochii tăi ca-ntr-o prăpastie... Tot ce urmează-apoi e-nscenare, Cuvântul răsucit ca o momeală. Nu
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
mele. am izbîndit. oamenii-și feresc privirea cînd mă-ntîlnesc. pînă și soarele mi-a luat umbra înapoi. mă scurg prin rigolă, ca un noroi. cînd îmi aud pașii, îmi trag de sub picioare străzile. din văzduh, păsările, contenind din cîntat, mă înveșmîntează, grijulii, în rahat. sînt un om împlinit. acum pot începe tot ce am de sfîrșit. sînt viu, deși am isprăvit de trăit. acum, peste mine nici plouă, nici ninge. pe mine cînd cade lumina, se stinge. 7 aprilie. i-am
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
vânt. Prezența ta mi-e corp în timpul În care mai trăim Pentru a ne spune cuvintele de pe urmă. Ele au potopul drept oglindă, Au ființă arzând de săgetător, Au țipătul de rândunică Pe când îl ține pe Dumnezeu în zbor. * Se înveșmântă în mine un ultim copac Și dacă vreau să mai visez Mă prind în brațe ca frunză. Sunt deodată sfâșiat, îmbucătățit, Dat de mâncare fiecărei îmbrățișări. Așa rămân o piele tăbăcită Și un os lins de ploaie. Ce fericit spumegă
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
scripturi apocrife încuiate-n argintării de evangheliar, croite toate pe porunceala lui zănatecă. Sastisite ori fragede, ferfenițte sau fecioare, cu toatele-i simțră mîna și mîngîierea, bălăcind cu degetele printre cotoarele lor... Și cu cît ereau mai bătrîne, cu atît le înveșmînta mai prețos și le acoperea de valtrapuri ca pe împărătese. Iar eu am gîndit că pe undeva, cimitirul și biblioteca se suprapuneau în preocupările lui comemorative, el ajungînd să privească arondismentul cu hoituri fix ca pe o bancă de date
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
descojește culoarea timpului plecat în continuă expansiune spre nicăieri acolo unde pe fruntea depărtării înmuguresc spinii - frînghii zbîrnîind în paloarea unei muzici corpusculare din care iau trup inaudibile sunete - roi migrînd spre absentele timpane ale trecutului - vibrații de super-corzi ce înveșmîntă umbra din mai adînc de dincolo și de departe în golul uriașei chitare de praf stelar în care energia primordială izbește ca un vițel dat la supt - frînghii ce ne țin pe dinlăuntru încleștați într-o leneșă dezlegare de zdrențe
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
pare prețios: găsește o modalitate de a comunica atractiv și inteligibil demersurile și rezultatele demersurilor etno-muzicale unui public care nu se rezumă, așa cum se întâmplă de obicei, la specialiști. Cartea iese în lumea largă înainte de toate grație formei literare care înveșmântează reiterarea demersurilor epistemologice ale autorilor. Sunt bucuroasă că mi-am legat numele de ";À tue tête". Și nu mă rușinez prea tare că v-am prezentat-o și dumneavoastră. N-ar fi avut cine s-o facă. Întâi, pentru că e
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
de cristal Nu se petrece scuturarea. Doar noaptea adormind, îmi pare Că pomii prind să dea din aripi, Că geamul se deschide singur Și încăperea sună-a gol. Nu te speria - numai în somn Ne este dată libertatea Să ne înveșmântăm în umbre, Imaginându-ne plecând. Întotdeauna la trezire Ne-aflăm pe-același manuscris, În strofa frunzelor de nuc, Cu rândunelele eterne. Tablou Ridică pensula din toamnă Și face-n aer semnul crucii, Apoi o-nmoaie în lumină Și trage orizontul
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
de semne vorbitoare Și porți de semne mute se deschid; Cu fiecare undă râul duce Puhoi de așteptări spre-al mării larg, Până se-ntinde noaptea cât o țară Când valurile umbrelor se sparg Și alte vânturi își întind risipa, înveșmântând tăceri în lung și-n lat; Din vechile-ndârjiri și suferințe Nisipul nici o urmă n-a păstrat, Doar apa vremii curge fără cale, închipuind prefacerilor sens; Din mările-oglinzi se-nalță cerul, Privind mirat cu ochiul lui imens Esențe rotunde O
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
întreaga sa dragoste și admirație față de Divinitate. “Vino vară-mbujorată”, “Primăvara ai vrea să la ai pe toate”, “De toamnă”, “Noiembrie trist”, “Noapte de vară la munte”, sunt doar câteva titluri ce reprezintă locuri, oameni, fapte, trăiri și retrăiri, regăsiri, toate înveșmântate în lirismul elegant și cald al unui adevărat jurnal intim, încărcat cu bucurie și optimism: //te-ai întrebat vreodată/ de ce explodează supernovele în văzduhuri sidefii/le aude cineva și dacă da cui îi pasă/ai ascultat cum pocnesc mugurii cleioși
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
deruta. În fapt, e vorba despre o serie limitată de sintagme, rulate iar și iar, până la deplina agasare a cititorului. Rochia albastră și strâmtă cu care copilul se tot îmbracă, până devine bărbat, pânzele umede și mucegăite în care se înveșmântează, ca un Lazăr disputat între moarte și viață, colierul din ace de siguranță date cu oja mamei ori vata cu care aceasta își astupă rănile, zăpada "ca o imensă carne albă revărsată" și marea ascunsă sub cearșaful patului: toate aceste
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
stadionului „Dan Păltinișan“), se poate spune că arată ca un colț de Rai, motiv pentru care complexul de agrement a fost botezat „Heaven“. Inaugurarea a avut loc în 25 iulie. Vegetație luxuriantă, pomi fructiferi, arbuști ornamentali, jardiniere viu colorate, pergole înveșmântate în caprifoi și clematis sunt câteva elemente decorative la care dacă mai adăugăm o fântână arteziană și punctul de atracție constituit de crabii japonezi multicolori, plus cele două bazine de înot (unul pentru adulți și unul pentru copii) vă puteți
Agenda2003-30-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/281281_a_282610]
-
la un curs de costumizing (croitorie specializată în reelaborarea vestimentației second hand) la Consorțiul din Faenza. Este momentul când creează hainele pentru vedeta de televiziune Maria Teresa Ruta (născută în Italia, dar având bunici români), care apare în revistele italiene înveșmântată în creațiile Flaviei. În aceeași perioadă, realizează schițe vestimentare pentru Media Style Fashion Design din Roma. Italienii sunt fascinați de imaginația și puterea de asimilare a româncei, care își ia toate examenele cu punctaj maxim. În paralel, a urmat cursuri
Agenda2003-30-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281295_a_282624]
-
inedit. Doi protagoniști ai taberei noastre vor să se căsătorească în rit dacic zamolxian. Nu avem experiență în acest domeniu, dar spiritul creator care ne animă ne va inspira ce să facem. Vom crea un cadru natural inedit. Cei doi, înveșmântați în ținută „dacică”, sunt urcați pe două pietre. Ceremonia va fi oficiată de Zâna Apelor. Viitorul cuplu au și nași dacici. Noi participanții, zâne și daci liberi, costumați ca de zi de sărbătoare, oferim binețe mirilor. Evenimentul deschide astfel posibilitatea
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/85_a_469]
-
a putea deveni adevărat. 2048. Dacă adevărul absolut s-ar sprijini pe un alt adevăr pentru a deveni adevărat atunci nu ar mai fi absolut ci relativ, deci o minciună relativă față de celălalt adevăr. 2049. Adevărul lumii noastre este iubirea înveșmântată în dor și speranță, păcat și durere. Sfâșietoare simbioză de destin cosmic al stelei care ne-a plămădit. 2050. Fiecare adevăr al iluziei are propriul său timp, pe când adevărul absolut are eternitatea. 2051. Iluzia este unicul adevăr al realității. 2052
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
Constantin Abăluță își așterne jurnalul în proză, recomandîndu-l îndoit prozastic, prin titlul Mic manual de tăcere și prin subtitlul eseuri. În fapt, e vorba de produsul tipic al unui poet. Poetul se recunoaște precum un militar după mers, chiar dacă e înveșmîntat civil. Mai... poetic, Rilke afirma că nu poate fi conceput un singur gest al acestuia care să nu aibă un tîlc creator, că pînă și o ciornă a sa se încadrează în operă: "Nu va exista nimic în afară de el (artistul-zeu
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
vremea parcă se deschide,/ Acum nu ne mai temem, acum așteptăm"; E liniște mai mult decît este". "Omul nou", de facto omul mințit ideologic, înrobit suferințelor, e consubstanțiat lui Crist. Unui Crist rural, în felul în care tradiționaliștii noștri interbelici înveșmîntau motivele evanghelice în strai românesc: Încă un om își duce crucea-n spate,/ Senin, de parc-ar duce-un sac la moară,/ Și toți îl urmărim cum intră-n cimitir/ Și nimeni nu se înfioară" (Seninătate). Paradisului comunist i se
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
bălegar de urină/ care își așteaptă/ înălțarea la cer/ ca nevăzutul călător!// oare cîtă viață au zilele anii/ de cînd mă sfidez?// atît mai spun: am fost aici/ înainte de a mă naște" (Nevăzutul călător). Vasile Proca e un autor care, înveșmîntat în "mantia de împărat" a damnării, își compune textele cu o grijă meșteșugărească ce se străduiește a urma meandrele "inspirației" mărturisitoare de libertate, săpîndu-le în "inima cuvîntului". Vasile Proca - Ambigua, Ed. Moldova, Iași, 1998, 92 pag., preț nemenționat. Vasile Proca
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
învățat mai toate poveștile, ci o mînă neatentă, sau doar jucăușă, le-a deșertat laolaltă. Astfel încît codașul Dudley, care merge la o școală obișnuită, și tocilara Hermione, premianta de la academia de magicieni, trăiesc de fapt pe același pămînt. Vrăjitori înveșmîntați în mantii colorate și bărbați în costum și cu servietă pășesc pe aceleași străzi; bufnițe-postași, profesoare deghizate în pisici și cucoane certărețe trec zilnic una pe lîngă cealaltă. Dacă nu bagi bine de seamă, te poți nimeri în trenul care
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
un vraci rătăcit în lumea plată a unor psihologi mediocri, a căror inaptitudine în materie de exerciții abstracte îi reducea la treapta unor diletanți crași, fără pretenții de îndemînare silogistică. Statutul acesta de apostol aruncînd hlamida conceptului spre a se înveșmînta cu halatul asociaților libere făcea din Vasile Dem un naufragiat asumîndu-și stigmatul înstrăinării de matcă. Filosofii îl priveau ca pe un renegat, iar psihanaliștii, atîția cîți erau în România, ca pe un intrus. Intrusul acesta, care începuse o analiză personală
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]