77 matches
-
devatas abundă pepereți individual sau în grupuri de până la patru de aici a putut porni evoluția vieții mai departe subliniem importanța desfășurării unui marketing responsabil social peste tot în lume pregătirea liturghiei începe cu purcederea în locașul de cult și înveșmântarea slujitorilor o definiție echivalentă este aceea că blocul sistemului este comutativ față de un bloc de intârziere arbitrară toluenul se extrage din gazele de cocserie și din gudroanele cărbunilor de pământ istoricii situează apariția acesteia în perioada comerțului fenician franța a
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
într-una dintre case. Este menționat și unal doilea preot Iacov. Pridvorul și clopotnița - conform unui al doilea pomelnic ctitoricesc datat 1891 - au fost adăugate odată cu operațiunile de renovare de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când s-a făcut și înveșmântarea bisericii cu scândură de brad. Slujitorii bisericii au fost până în prezent 11 preoți. Edificiul din bârne de brad are plan cruciform, determinat de absidele laterale și de absida altarului. Arhitectura păstrează încăperile caracteristice: pridvor, pronaos, naos și altar. În pronaos
Biserica de lemn din Grințieș () [Corola-website/Science/314987_a_316316]
-
neliniștesc sau de „diferiții” care ne amenință printr-o segregare strictă, prin expulzarea totală sau prin distrugerea lor. Dacă acceptăm acest cadru de analiză, concentrarea asupra diferențelor culturale poate fi interpretată fie ca o mască sau o deghizare ă o Înveșmântare Înșelătoare a biologizării, să spunem ă, fie ca o exagerare sau o supraestimare strategică, instrumentală, a unor caracteristici recunoscute social, În vederea excluderii ă ca mod de a construi categorii care nu se pot asimila, nu se pot integra sau chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și în rostul universal, rânduit de Ziditorul lumii. Iar când oamenii cad din ordinea cosmică a paradisului și se văd goi și rușinați în fața lui Dumnezeu, puterea divină intervine pentru a-i îmbrăca. După referatul biblic, primele costume, adică meșteșugul înveșmântării e de origine divină. Citind atent Biblia, vom descoperi că, rând pe rând, toate meșteșugurile și artele au aceeași origine. După planul și instrucțiunile amănunțite ale Domnului își construiește Noe corabia. Moise ridică altarul de jertfă, cortul și orânduiește întregul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în această biserică, pe lângă valoarea lor artistică, constituie o indicație asupra proporțiilor grandioase în care a fost iniț ial concepută de către Mitropolitul Veniamin pentru catedrala Sfintei Mitropolii.Ele sunt executate după modelul Apusean, cu anatomia conturată real, puternic colorate, cu înveșmântarea bogată. Figurile sunt studiate cu meticulozitate, exprimă fidel, psihologia personajelor reprezentate". Nu se spune cine este criticul care face aceste aprecieri, însă, pe dosul inscripției înrămate este notat: "10 iulie 1955-În dar bisericii Toma Cozma, de ziua sfințirii" și semnează
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
Îndreptăm privirile spre Dumnezeu, suferința va deveni pentru noi o poartă spre cereasca Împărăție. Faptul că Hristos Cel răstignit și Înviat tronează În acel lăcaș al slavei, stând de‑a dreapta Tatălui, este pentru noi un semn al speranței, al nădejdii Înveșmântării În slavă ; căci dacă am fost cu El În suferință, vom și Împărăți Împreună cu El În Împărăția slavei și a bucuriei nesfârșite. IX. Medicii credincioși și jertfelnici - oameni cerești și Îngeri pământești IX.1. Sfinții Doctori fără de arginți - tămăduitori În numele
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a Tețcanilor lui George Enescu. Descripția transpune acum o geografie imaginară cu ecou de letopiseț, iar legenda capătă înțelesuri noi în grupajul închinat Meșterului Manole. Formal, poezia lui C. continuă să evolueze spre o severitate geometrică în Infranord (1981). Ciclul Înveșmântarea cu țărmul este un ecran, ce se vrea neutru, al zbuciumului sufletesc întru recuperarea purității mereu visate. Motivul, abia enunțat, devine temei pentru deslușirea propriei durate în Inscripții pe drumul rotund (1989). Aici, autobiografiei reale i se substituie una spiritualizată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
„Frumosul, înveșmântarea, încoronarea pot fi primite de către tot omul cinstit, cel ce nu dorește decât împlinirea glasului dreptății dinlăuntrul lui, făcând voia Creatorului Universului”. Siu Karta („Cercetări în lumea nevăzută”, George Văsîi, vol. III, p. 243, Editura „Solteris”, Piatra Neamț, 2002) „Pe dărămăturile
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
prin structurarea unor câmpuri tematice congruente, În care ideile decurg unele din altele, se cheamă reciproc, se Întăresc ca forță și expresie. Există și un alt liant unificator, gândul sincer, frust, necenzurat, căruia am Încercat să-i asigurăm și o Înveșmântare pe măsură. Credința (și teama noastră, totodată!) e că propunem o carte de pedagogie prea „transparentă”, un soi de „antipedagogie”, scrisă altfel ca până acum, la care nici cei interesați de educație nu se așteaptă. Și asta pentru că am Încercat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
să fie bun pentru a aduce În lume bunătatea și valoarea. Cuvântul care-l poartă are o mare Însemnătate. Cuvântul ce Învăluiește ideea poate propune ceva În plus sau În minus față de ceea ce aceasta promite. Suplimentând gândul bun cu o Înveșmântare verbală caldă și frumoasă, putem spera la realități mai Înalte, mai valoroase. Oamenii știu demult că „vorba dulce mult aduce”! Învățătura ar fi următoarea: nu vă lăsați gândurile să o ia razna. Suntem responsabili nu numai de ceea ce facem, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
La fel, în spitalele fiecărei poliții cu o populație de 50.000 locuitori se vor deschide cursuri de 6 luni pentru formarea infirmierelor. Învățământul destinat acestora se raportă la curățenia bolnavilor și a obiectelor ce-i înconjoară, la mâncarea, băutura, înveșmântarea și mișcarea suferinzilor, la încălzire, la aerisire și administrarea medicamentelor, la îngrijirea muribunzilor etc. Cursurile se vor încheia cu un examen de recepțiune pe baza căruia se va elibera candidaților atestatul de infirmieri. Deosebit de învățământul medical, pentru prima oară în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o moarte: „se-arată semnele morții pe trupul meu / Ca niște pete pe-o baltă de minereu...”, dar și ca o renaștere, devenind: „înviatul Dumnezeului Meu...”, prin binecuvântare ( Am trăi o vreme numai cu pâine, apă și amintirea luzi Dumnezeu). înveșmântarea trupului nou-născut e al mirelui, mângâiere diafană, „costumul de rugăciune” al purității (Costumul de mire). Firește că acel strigăt galateic, „naște-mă”, nu se putea finaliza decât printr-un triumf: „Primește-mă, Doamne, în poala Ta / Cea tihnită. / în poala
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Securitate), de timpuriu inoculată, n-a reușit decât să-i hipertrofieze elevului Paul Cernat de atunci complexele identitare („deviza mea era «fuga, la adăpost»” - p. 47). Riturile de trecere la vârsta eroismului plin de făgăduințe n-au fost uitate: solemna înveșmântare în haina de pionier, cravata purpurie și insigna de rigoare au pregătit vizita la Doftana, taberele de îndoctrinare cu pateticele lor jurăminte „la careu”, memorarea poeziilor patriotice, lecturile din Scânteia și noile aspirații uteciste... Pentru legendarul popor, singura „supapă” era
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în ca-drul corpului colectiv. Corp mistic sau "corp imaginal", în orice caz, care nu se mai recunoaște prin mecanismele de abstracție rațională, dar care tinde să se afirme în organicitatea grupurilor emoționale. Inversând zicala populară, haina îl face pe om. "Înveșmântarea", fie că este exterioară sau interioară corpului, devine hieroglifă. Semn sacru care permite participarea la un fel de transcendență imanentă. Pietre vii ale unui templu imaterial în care ne "simțim" bine. Construcție simbolică în care totul face corp. Locuință reală
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
existe în cadrul transcendent al unui grup imanent. Nu avem decât să ne uităm la o bandă de "bikeri" șerpuind pe rutele estivale pentru a ne da seama de soliditatea socialității lor mișcătoare. Toate "cifrurile" sunt acolo, într-o comunitate misterioasă. Înveșmântare specifică, mod de viață mimetic, tatuaje excesive, înfruntare colectivă a pericolelor în fiecare moment, viteză ca formă de provocare a legilor securității edictate. Și toate acestea susțin sentimentul de apartenență. Care face din această bandă îngrijorătoare o comunitate sudată, la
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
multă și adâncă iubire, mai întâi Persoanelor dumnezeiești, apoi Stăpânei noastre și Fiului ei, apoi îngerilor, Sfinților Părinți, apostolilor, ucenicilor, tuturor sfinților și sfintelor și tuturor persoanelor care m-au ajutat în acestea 1. Apoi, la pregătirea altarului și la înveșmântare, mi-a venit șsă spunț: „Părinte veșnic, confirmă-mă; Fiule veșnic, conf...2 etc.; Duhule Sfinte veșnice, conf... etc.; Preasfântă Treime, conf... etc.; singurul meu Dumnezeu, conf... etc.”, cu mult avânt și evlavie și lacrimi, repetând aceasta de multe ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și confirmare. A ZILEI 3 23. Duminică ș24 februarieț - La rugăciunea obișnuită, de la un capăt la altul al ei, însoțit de un har foarte lăuntric și suav și plin de evlavie călduroasă și foarte dulce. La pregătirea altarului și la înveșmântare, o înfățișare a numelui lui Isus cu multă dragoste, confirmare și cu o tot mai mare dorință de a-L urma; lacrimi și sughițuri. De-a lungul întregii liturghii, tot timpul o mare evlavie și multe lacrimi, pierzându-mi deseori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
potop de lacrimi, fără a vedea ca și în zilele de dinainte Persoanele pe fiecare în parte, ci simțeam ca într-o limpezime strălucitoare o esență, care mă atrăgea cu totul la iubirea Sa; apoi, la pregătirea altarului și la înveșmântare fiind în mare evlavie și lacrimi, șm-am simțitț mereu însoțit de har, cu multă desfătare sufletească. Intrând la liturghie, de-atâta evlavie, nu puteam începe, abia reușind să spun: In nomine Patris etc.3. De-a lungul întregii liturghii, multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dorea să mi se împărtășească în diferite feluri; într-atât încât, împodobind altarul, cu simțire, spuneam: „Unde vrei să mă duci, Doamne?”, și am repetat aceasta de multe ori, crescând în mine evlavia și stârnind lacrimile. Apoi, la rugăciunea de la înveșmântare, mișcări și lacrimi, oferindu-mă să mă călăuzească și să mă poarte etc. pe calea mea, fiind deasupra mea oriunde m-ar purta. După ce am îmbrăcat veșmintele, neștiind cu cine să încep, și după ce L-am luat pe Isus drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aflam în centrul orașului, în piața Catedralei Sf. Mihail (Piața Unirii, cum i se spunea atunci), cu privirile scufundate într-o vitrină a magazinului „Regele pălăriilor“ - „Kalap Király“ (pe vremea aceea, pălăria, inclusiv jobenul, constituia un strict necesar al oricărei înveșmântări corecte), când am simțit deodată pe cineva în spatele meu. Era un domn înalt, pal, cam buhăit și mătăhălos, cu cărnuri moi - cam de vârsta lui Wilde, la Paris, după dezastru, când fostul pușcăriaș circula sub numele de Sebastian Melmoth - îmbrăcat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pasiune. Iar Giovanni Calabria a fost admis la cursul de teologie. Odată cu aceste studii de pregătire inițiate pentru slujirea sacerdotală, seminariștii trec la o despărțire radicală de viața lumească, arătând aceasta și în exterior prin reverendă (haina lungă preoțească). Ceremonia înveșmântării clericale se desfășoară, în mod normal, în parohia proprie și e prezidată de paroh. Don Scapini a cerut să o poată prezida el și a ales locul și data cea mai potrivită: 10 august, sărbătoarea patronală de hram a bisericii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
e prezidată de paroh. Don Scapini a cerut să o poată prezida el și a ales locul și data cea mai potrivită: 10 august, sărbătoarea patronală de hram a bisericii San Lorenzo și inaugurarea lucrărilor de restaurare. La ritul de înveșmântare au participat familiarii și prietenii tânărului cleric: toată familia Calabria, părintele Natale, conții Perez, marchiza Da Lisca, familia Fabbro, preoții camiliani și doamna Masina, o bătrâioară care locuia în casa familiei Calabria. Don Scapini a binecuvântat reverenda și i-a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
au cerut episcopului autorizația să înceapă în casă adorația perpetuă. Inaugurarea a fost făcută în formă solemnă, cu participarea lui don Calabria, a preoților diecezani și a multor credincioși. Don Calabria s-a mai reîntors încă o dată la Este pentru înveșmântarea a 21 de surori. În realitate, el nu s-a gândit niciodată să impună o ținută specifică religioșilor și religioaselor. «Îmbrăcămintea voastră, spunea, este Evanghelia trăită integral». Dar prudența și conveniența au sugerat surorilor din Este să-și pună o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de a gândi și de a acționa. Iubea preoția. Săruta cu venerație haina preoțească înainte de a o îmbrăca. « În haina preoțească, chiar și cea mai mică pată se vede și apare foarte urât!», îi spuse o doamnă gentilă în ziua înveșmântării sale. Dar și mai mult sare în evidență, în viața sacerdotală, chiar și cel mai mic defect. Preotul trebuie să fie un model, un maestru, o călăuză: nu sunt admise imperfecțiunile, erorile, rătăcirile. Recomandările pe care le făcea primilor preoți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Omagiu lui Enescu, Perlea - Cvartetul devenit Muzică op. 10, dar și Tristia, In memoriam Ionel Perlea, - Stan Golestan - Cvartetul 2 devenit Concert în memoria lui Paul Dukas. Enescu revine stăruitor, în multe translații sonore (“Părintele meu spiritual este Enescu”), de înveșmântări orchestrale, de la Șapte cântece pe versuri de Clement Marot la Suita „Impresii din copilărie”, la Piesa polifonică, semne de admirație profundă înspre personalitatea Orfeului moldav. Dialogurile muzica timpurilor se continuă în lumea Anotimpurilor vieții, trăiri pornite de la celebrele concertele ale
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]