123 matches
-
uităm a mai aminti că luni de cătră sară toți oaspeții au ieșit afară din portic ș-au improvizat pe plaiul umed de ploaie un șir de danțuri. Într-o parte danțau grupele oaspeților, în ceialaltă poporul. Așa erau de înveseliți cu toții încît nici ploaia ce picura din când în când nu putea să întrerupă cursul danțurilor. Pentru ca și poporul adunat la serbare, atât din satul Putna, cât și din câteva sate din apropiere, să ducă o amintire vie în inima
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
puterea să audă. Mi-aș fi dorit să le lăsam în pace, gândindu-mă la animalul acela tunător a cărui greutate se proțăpise pe rezervorul de la closet, cu picioarele și ciocul lui ca lama de cuțit. Thea se arăta și înveselită și aspră cu mine când spuneam asta, și de câte ori mă dojenea pentru afecțiunea pe care le-o arătam acestor copii auriți ai lui Hyperion, îmi venea și să râd și să mă fâstâcesc. Pentru că era clar că se gândise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
însoțite de plecăciuni politicoase și cuvinte meșteșugite pentru perechile tinere și doamnele cu voaluri elegante la pălăriile cu boruri mari, amintind vremurile dinaintea războiului abia încheiat, cu orchestre cu dirijori solemni, purtând plastroane albe și papioane perfecte. Asta în centrul înveselit seara de becuri puternice cu lumini irizate până spre fluviul ce-și ducea apele dinspre vestul Europei până aici la câteva sute de kilometri înainte de vărsare. Veneau apoi, ca o centură, cartierele născute din legendă, cu birturi, cârciumi, restaurante ieftine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ultimei părți a adolescenței, unde-l așteptam acum, înainta încet, îngrozitor de încet. Timpul părea să se fi dilatat, dar sub torentul de vorbe al fostei domnișoare Marcela Lunacearschi (de 19 ani soție a tatălui meu și a doua mea închinare), înveselită nu se știe de ce, părea că asist, dimpotrivă - contradictorii stări ale spiritului -, la o comprimare a timpului, când, după un sfert de oră, în care eu însumi mă înveselisem, uitând de toate, tata deschise poarta, îl văzui prin geam, înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
oamenii îi zâmbesc. Și acum, că s-a terminat gulașul, îi strigă cu toții: hop-hop-hop. Toți deodată se străduie s-o încurajeze pentru latrina următoare. Și iar râde domnul preot ștrengărește și-i flutură în față mănușile de cauciuc. Dar oamenii înveseliți strigă deja în cor: Mariedl asta o face și fără, Mariedl asta face și fără... Și numai ce se apleacă Mariedl adânc înăuntru, că e în stare de așa ceva, Mariedl asta. Hîrtia igienică fleșcăită a dat-o deja la o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
la umăr, / Se duc, câte doi, în coșciuge.” (T. Arghezi, 88) • forme verbal-nominale: „Genul întâi le arată caracterele în toată curățenia și consecvența lor, al doilea le admite ca fiind cunoscute.” (M. Eminescu, Despre cultură, 172), „Am lăsat tocul jos înveselit de o amintire.” (M. Preda, Viața..., 180) b. dezvoltat: „...Tăcea acum cu privirea pierdută în gol.” (M. Caragiale, 102) c. analitic: „Căderea n-are importanță pe ce cale îți vine... chiar dacă aceste motive sunt furnizate de cineva care curând se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Deoarece iarna corpul omului își pierde mai repede căldura, acesta trebuie să mănânce mai mult pentru ași păstra forțele. Frumusețile naturii iarna, ne încântă, sunt multiple și nuanțate, noi și îmbietoare. Iarna e o zână albă Ce vine zgribulită Dar înveselită Și lasă-n jur să cadă Fulgii de zăpadă Cheamă pe copii la joacă Colo-n deal pe derdeluș Oameni de omăt să-și facă Din zăpezile de pluș.” Cum sosește Primăvara Haine noi îmbracă tara În livezi, potop de
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
nostru, absolut întâmplător, comentariile sale, ce răzbăteau deosebit de limpede prin peretele comun. Când a sosit momentul ca sicriul răposatului să fie introdus în cavitatea de piatră a criptei din incinta monumentului funerar ridicat în Parcul Libertății, dl. Nicoriuc a exclamat înveselit. „Până aici ți-a fost, Dejule!”. După familia Nicoriuc, în fosta lor locuință s-a mutat o pereche de tineri, având un băiețel de vreo doi ani, pe care îl chema Romeo. Nume frumos, desigur, nume ilustru, riscant însă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe lângă două doamne în vârstă îmbrăcate în negru care însoțesc un băiețel foarte mic, de vreo trei-patru ani, exact în clipa în care un pui de pisică invizibil începe să miaune sfâșietor. Lamentația îl amuză însă pe copil, care râde înveselit, pare a se distra copios: „l-a părăsit mama lui”, ține să explice una dintre femei, cu vizibilă intenție de a corecta reacția surprinzătoare, „cinică” a omulețului de-o șchioapă. Care, derutându-ne și mai tare pe toți... trei, replică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tocmai îi dădusem cu DDT ca să-i ferim de pureci și care, ignorând igienica măsură, ridicând norișori albi și pudrând cu praf covoarele, se alergau tupăind prin odaie, luptându-se frățește și bufnind de podea spre desfătarea noastră, a privitorilor înveseliți, de fapt, fericiți, fericiți... cu toții! Eram atât de fericiți în acele clipe...”. „Și ei sunt aici”. „Cel mai bine te țin minte, dragă Țiți, cum stăteai la picioarele mele, pe plapumă, cuminte, când eram mic și răceam (răceam mereu pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe metereze. De nu era "Ghiaurul ista spurcat", nu știu, zău, dracu' ne lua, mărturisește Duma, fiul lui Vlaicu și văr bun cu Ștefan, un tânăr pârcălab, iscusit sol și cavaler de nădejde al Măriei sale. Ce vorbești, vere? zâmbește Ștefan înveselit. "Ghiaur"?... Ai?! "Afurisit"?... Ai?! Așa vorbești tu de Domnul și Stăpânul tău?... Un fleșculeț de țărișoară, a pus cu botu' pe labe "a mai mare, a mai tare împărăție de pe fața pământului", adaugă pârcălabul Luca Arbure, un bărbat trecut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca un bunic. Și rugăciunile noastre, se împăunează el. Olecuță a fost și omenească, Preafericite, adaugă Ștefan cu un surâs smerit. Din nefericire, minunile nu se repetă... "Minunea" se cheamă Ștefan Vodă! strigă vornicul Bodea. Fantastic Ștefan aista, râde Ștefan înveselit. Te pomeni c-o fi cu stea în frunte... Și încă ce străluce! îi ține isonul Mihail. Strălucită a fost chibzuiala de luptă a Măriei sale, întărește Stanciu. "Să dăm Cezarului ce este al Cezarului." "Strălucită" și nu prea. Numai eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poate, va așeza fiecare lucru la locul lui... Eu am o vorbă ce mult îmi place, nu-i a mea: Adevărul e ca soarele: când răsare, nu poți să-i dai cu parul în cap". A și răsărit! strigă Tăutu înveselit. "Minciuna a avut picioare scurte." Am auzit, cu urechile mele am auzit, la Cracovia se vorbește, chiar s-au spus cuvinte de ocară... În Polonia?! Ce spui?! Cum așa?! se răsucește Ștefan spre el. Dlugosz, episcopul Cracoviei, revoltat de nedreptatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
faci, mă rog, în timpul ăsta: arzi gazul de pomană, plimbi «tulumba» de ici-colo?”, l-a cercetat el, de sus, ironic nevoie mare. „Care «tulumbă»?”, s-a prefăcut mirat S.A., rostind cu subînțeles cuvîntul care știa că-l delectează pe șef. înveselit dintr-odată „în forul său interior”, acesta a admis că, într-adevăr, logic, de recenzii se ocupă „sectorul de critică”. „Ian cheamă-l încoace pe Vasile, să-i frec și lui un pic ridichea”, i-a spus el lui S.A.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
grup și am hoinărit mai mult de două ore prin Kentland, o așezare minunată, tipic americană, cu case din piatră și cărămidă, probabil cu o pătură de locuitori mai înstărită. Deși pustiu peste tot, peisajul ne-a bine dispus și înveselit. Azi a fost o zi mai grea în sensul că gerul și vântul de dimineață m-a cam pălit. Mergând cu Dana în D. C. Când ea începe serviciul nimic nu este deschis și noi trebuie să hoinărim printr-un
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
tremurând de suspine: Bădie Mihai! După câteva săptâmâni, află că la începutul lui august sărmana Veronica Micle, cea care venea uneori la bojdeucă, s-a otrăvit cu arsenic la mânăstirea Văratec. 1889, 31 dec Copiii pornesc prin Iași cu uratul. Înveselit, Creangă coboară din Țicău, spre centru. Intră la o franzelărie de pe Strada Lăpușneanu, mâncând pofticios gogoși cu dulceață. Împreună cu prof. Drăghici, urcă pe Ulița de Sus. După ce beau câte un coniac, amicul îl conduce până aproape de bojdeucă. Își urează "La
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
putea contempla pe omul sărăciei De l-am putea revedea pe omul caselor nevoiașe. De l-am putea revedea în întinsele lui regate, Care-s cele ale grației și ale milosârdiei lui. De l-am putea revedea în cetatea lui înveselită Pe omul pădurii de cedri și al pădurii de mesteceni. Și pe pescarul Kephas cum stă pe malul apei Uitându-se cum sporește pescuitul miraculos. De l-am putea contempla pe omul din Nazaret. Pe lucrătorul în lemn de ulm
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și deschise ochii. Fata îl privea tăcută, dârdâind. Era și ea încă udă. Eduard ridică șalul căzut pe nisip să i-l dea, însă era umed. Fata îl luă, totuși, în mână, lăsându-l să atârne în jos. Râseră amândoi, înveseliți deodată, și Eduard o întrebă cum o cheamă. Fata îi răspunse, continuând să tremure de frig, că o cheamă Carla. Eduard îi privi silueta fragilă și își încreți fruntea, preocupat. — De unde știi că sunt începător? o întrebă el cu un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în zadar să-i acopere, nu pot descifra motivele orientale din rochia ei, Eram curioasă să te cunosc și Boris îmi explica în glumă că e mai bine să nu te aducă aici fiindcă nici o femeie nu-ți rezistă, râde înveselită, eu neștiind ce să credm, mi-a povesttit cum ai cucerit-o pe Mireille, Pe Mireille! Boris spune că ești exact tipul de bărbat de care m-aș lăsa eu îndrăgostită, Natașa! Da! Am venit să-I transmit lui Boris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
el, cu multă seriozitate. — Numai pentru atâta lucru ai venit până aici? Da, și de-ați Înțelege, numai, ce simt, n-ar mai trebui să trec prin chinul de a o face. — Vai, da’ șiret mai e băiatul ăsta! râse Înveselită mama lui. Deși Onaka era probabil cam bănuitoate pe veselia neașteptată a fiului ei, avea să Înțeleagă curând motivul. — Tocmai au sosit la poarta castelului Domnul Maeda și Domnul Nonomnura, ca mesageri oficiali din Azuchi, anunță Mosuke. Domnul Hikoemon a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Recunoscîndu-l, Barbu s-a întrerupt din povestit și a zvîcnit într-un soi de plecăciune, care, din cauza unui pas greșit, dacă nu l-aș fi prins în brațe, l-ar fi proiectat cu capul direct pe pieptul lui Mizil. Acesta, înveselit brusc de scenă, a izbucnit în rîs și i-a făcut un semn cu mîna - un fel de ŤNoroc, dragăť - în timp ce automobilul demara. Iar confruntat, sub ninsoare, cu Manea Mănescu, "și-a smuls căciula de blană de pe cap, prosternîndu-se", apărînd
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
Dumitriu se afla încă în țară: - Pe ăsta vreau eu să-l distrug". Putem adăuga aci o amintire personală. Lila Dumitriu, sora scriitorului exilat, medic de profesie, care, în Amarul Tîrg unde locuia, se împrietenise cu mama mea, ne povestea înveselită cum Barbu o curta, în anii '50, făcîndu-i vizite stăruitoare și invitînd-o "să iasă în oraș" împreună, negreșit cu gîndul la protecția ce i-ar fi putut-o asigura Petru Dumitriu, pe atunci pe vîrful valului literar și monden, ca
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
lumină,/ mănînc moartea,/ ling grindină" (ibidem). Sau, rezumativ: "Vreau să mă îndrăcesc" (Concertul). Ținîndu-se de cuvînt, autoarea se "îndrăcește" continuu, inclusiv prin plonjarea în demență ("de sus veneau nebuniatîrnati de frînghii,/ săreau peste peisaj ca niște greeri,/ ospiciul era singur, înveselit,/ cine să-i știe boală zidurilor?" - Semproniu), în incest ("pentru alți zburători esi doar o stafie,/mama cuminte ți-aș fi și sora și iubita și fiică și bunica și tata,/ o, fiule de nicicînd, cum se tăvălește nevrotic la
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
Nu are încă căutare p'aci. Poate când s-o mai deștepta lumea. Dar acuma... A făcut careva un spirit de glumă și a plecat și a uitat să mai pună chestia aia înapoi. Se lasă cu scandal", gândi popa, înveselit. "ăștia a lui Soporan de câte ori se întâlnesc, fie că-i nuntă, fie că-i pogrebanie, se ia până la final la bătaie. Umple tribunalele p'ormă și nu se mai văd decât la altă ocazie." Fata înaltă, sprintenă, oftând stins, își
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
Rapidul. Și... și aveai o poșetă albă care se deschidea mereu. - O poșetă albă?! Parcă... Și tu spuneai c-o să-mi pierd banii. Da' de fapt, știai că n-am decât rujul, pudra și-o batistă. Dădu paharul pe gât, înveselit. Ea continua să vorbească, cu ochii pe jumătate închiși, cu fața îmbujorată. Friptura era cam tare. I-a tăiat-o el, în bucățele mici, ca la copii. Au mâncat în tăcere. Băură încă un pahar. - Poate c-ar fi fost
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]