119 matches
-
cântec înainte, încep : „vine, vine, primăvaaaaaraaaaa.... se așterne ’n toaaată țaaaaraaa... Asistența, fomată din copiii și nevestele multor muncitori de pe șantier, cu toată răceala acelei dimineți de toamnă, a simțit adierea călduță a primăverii și a răs, chiar a râs, înveselită. Numai tovarășul Patron nu a râs. După cum pare, nu a râs niciodată în viață, a fost și este tot timpul sobru veghind ca nu cumva să fie luate în râs valorile partidului. A comandat, pe dată, încetarea cântecului * Pauză de
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
mai duci la slujbă?! -Nu! Vreau să mor sărac! Mă pedepsesc! Între timp sună mobilul bărbatului ieșit puțin din bucătărie. Săritoare și devenită curioasă, Lixandra răspunde prompt. Un glas de femeie o uimește: - Tu ești tâmpițelul meu, pleșuv și decrepit? Înveselită, îi duce consortului mobilul. El răspunde. Realizând greșeala speculată de soție: -Chiar ai crezut că eu sunt căutatul? Bicisnică și râzăreață arătare?! Babalaco! Vezi, vezi de ce-am băut aseară?! Am avut milioane de motive! Am comandat pe net kit
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
-Arthur e soțul meu, precizase cu emfază Nicole și pentru Karmel, și pentru sine, dând să plece. Agripina, Lixandra, puneți-o în temă! Am depășit faza secretelor astăzi! M-am despovărat! Vă las cu bine! Pe curând! Și, Doamne-ajută! zise înveselită și trânti ușa după ea. -Vine de pe unde-a fost, clarifică Lixandra. Ceva discreție?! S-ar impune, dragelor! -Chiar așa! De un’sa vină un bărbat, șarjă Agripina, potrivindu-și stilul dup-amica ei. De la femei! Nu e clar?! -Dar
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
la materia vie, și de aici la conștiință, și poate la o altă formă superioară conștiinței, nu este o degradare și o pierdere în haos, ci dimpotrivă este Evoluție. (râzându-și fericit în barbă ) He he he he ! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (înveselit) Îmi spune mie ceva că așa este. Nu degeaba spun ei, filozofii, despre conștiință că este forma cea mai înaltă de evoluție a materiei. (cade pe gânduri ) Dar să comparăm materia primordială, stelară. În prima fază Universul este format din
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Nu așteptam pe nimeni. „Ăsta e vreun șef, că altfel nu...”. Se adunaseră niște oameni aici și... i-am împrăștiat... - Mda, încerc să înțeleg, dar de ce crezi dumneata că s-au adunat? Ce au dorit? l-a întrerupt comisarul ușor înveselit de atitudinea omului din fața sa. - S-a dus vorba că, știți cum zboară veștile de repede, că aici stă criminalu’, autoru’ de la „B”...Ziceau că să-l prindă... Dar, dumneavoastră... - Da, da, scuză-mă! Comisarul Olaru sunt, de la Inspectoratul... - Să
CHEMAREA DESTINULUI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356242_a_357571]
-
cu a lui și era tare fericită că el doar vorbea și vorbea și nu o întreba niciodată nimic și ea se uita la el ca un pui de găină plouat și, cînd își sfîrșea cuvintele bărbățelul ei, îi zîmbea înveselit și o întreba cu duioșie, ca ardelenii: tu, femeie, tu ai înțeles ceva din ce-am spus eu?! și ea dădea din cap că nu și parcă se simțea vinovată și el o strîngea la piept și îi zicea, rîzînd
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
el atunci, nu că ar fi vrut să știe neapărat, ci doar ca să dea un punct de pornire conversației. „Îs agent de vânzări la ... ”, încercase Milică să dea un răspuns mai detaliat, dar n-apucase, întrucât Procuroru' îl întrerupsese, rostind înveselit: „A!... Agent, deci!... Hai să trăiești, Agentule!”, în timp ce-și ciocnea sticla de bere de a sa, printr-un gest arhicunoscut tuturor bărbaților. Revenise apoi, sesizând stânjeneala tânărului: „Nu-i nimic rău în munca asta. Nu te simți jicnit
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
a fost insă nimic, continuă el, pe lângă jumătatea de oră tremurată printre coloanele de la intrarea în cinematograf și pe lângă disperarea ce m-a cuprins, când am înțeles că duduia nu mai vine ... - Ha, ha, ha! Ti-a tras țeapă, comentă înveselit Petrică Vișinoiu, care nu se așteptase ca prima „întâlnire” a Procurorului să fi fost doar o tentativă eșuată. Da' cu florile ce-ai făcut? Ai dat cu ele de pământ, așa-i?... mai fu el curios să afle. - De ce? Ce
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
spus și-l vor spune pasărea ce cântă zburând, izvorul ce susură pur în fântâniță, fruntea muntelui neplecată decât la văzduh, râurile de jos și marea din cer, pietrele și stelele, oamenii curați în gânduri, ne-ncovrigați de spasmele spaimelor, înveseliți și-ndrăgostiți de actorii care i-au îmbogățit cu averi spirituale! Amza Pellea a slujit teatrului și cinema-ului până când viața sa, pe care-a întâmpinat-o cu surâs de prunc a plecat cu îngerul, petrecută de plânsul unei țări
AMZA PELLEA. OPTIMISMUL, CA DOCTORIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353221_a_354550]
-
Se uitau ochi în ochi unul pe altul. Parcă în ochii ursului se citea o rugăminte, aceea de a i se lua durerea. Dar totodată și o încredere desăvârșită. „De când această manie de a citi în ochii urșilor?” se gândii înveselit generalul. - Vino lângă mine. Ursul nu mănâncă vindecătorii săi. Doresc să vezi o clipă cu ochi mei. Uită-te la urs și spune ce vezi. - O radiografie de foarte bună calitate. Deosebesc nu numai oasele ci și tendoanele, chiar și
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
pe când un bloc de granit cât un munte, nu iubește și e veșnic încremenit! Inima cât mărul a venit, granitul cât muntele e neclintit și acum! S-a lansat o carte într-o toamnă cu inflorescență de raze și gânduri înveselite. Evenimentul a fost în comuniune cu atmosfera solară, caldă a Bucureștiului anului 2015, învăluit de splendorile anotimpului aproape de granița plecării lui din timp! Ce toamnă minunată pleca în ziua aceea din viețile celor care o iubesc pe Corina Chiriac, lăsând
CORINA CHIRIAC. „CĂUTÂND IUBIREA”, O CARTE ÎN PRELUNGIREA. CÂNTECULUI DE IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342879_a_344208]
-
Nu așteptam pe nimeni... „Ăsta e vreun șef, că altfel nu...”. Se adunaseră niște oameni aici și... i-am împrăștiat... - Mda, încerc să înțeleg, dar de ce crezi dumneata că s-au adunat? Ce au dorit? L-a întrerupt comisarul ușor înveselit de atitudinea omului din fața sa. - S-a dus vorba că, știți cum zboară veștile de repede, că aici stă criminalu’, autoru’ de la „B”...Ziceau că să-l prindă... Dar, dumneavoastră... - Da, da, scuză-mă! Comisarul Olaru sunt, de la Inspectoratul... - Să
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
fluviul, pe când oglinda de sus scânteiază peste țara frumoasă, cu Dunăre, Mare, Șes și Carpați...! Folclorul Dobrogei are depuse în el cântecele Tulcei, între care cele ale Georgetei Nechifor sunt fructul netăcutelor bucurii și nerăbdatelor doruri ale pescarilor Dobrogei, îndrăgostiților, înveseliților ori întristaților ei... zugrăvesc peisajul grindului dintre Marea Neagră și Dunăre, șirurile rugilor Murfatlarului pe care atârnă policandre de struguri cu miere înveselitoare și roditoare de dragoste...! La Tulcea, zilele n-au fost niciodată intacte. La Tulcea, ori e bucurie, ori
GEORGETA NICHIFOR CÂNTECE ÎNCUNUNABILE ÎN ŞI DIN SPIRITUALITATEA DOBROGEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347902_a_349231]
-
s-a culcat cu tine, nu. - Asta înseamnă că ești un pic gelos! se amuză ea, dispărând în bucătărie. Cum o vrei? Se referă la cum vreau cafeua, dar mă prefac că nu înțeleg. - Ca data trecută!! O aud chicotind înveselită. - Bine. Cât întârzâie acolo se spală pe față și se rujează. Lasă ceașca pe masă fără să mă privească. - Vrei să-mi spui ceva ce nu știu? - Tu știi întodeauna totul! continui în același registru. Cum îți spuneam adineauri, voiam
DRUMUL APELOR, 20 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376320_a_377649]
-
de aceea pare un pic speriat! Parcă dorind să-l contrazică, Pierre scoate câteva sunete înalte și-și agită mânuțele. - Ta-ta! Ta-ta! Ingrid îl ia în brațe râzând. - Da, a venit tata! Vezi ce deștept e? Medicul râde înveselit. - D-lui Nicolas nu i-a zis niciodată ta-ta! - Nici nu avea de ce, George e tatăl copilului! - Daaa!!! - E o întreagă poveste, continuă Ingrid, trecând peste starea de șoc a medicului, dar nu vreau să vă plictisesc cu asta
DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376339_a_377668]
-
mai mic al Adelinei, și-l cheamă Nicușor... - Iar pe mine mă cheamă Marian! zic eu. - Dar moșului cum îi zice? întrebă Andrei. - A, lui puteți să-i spuneți simplu, moș Bursuc! Moșul, care tocmai atunci apăru pe ușă, părea înveselit auzindu-și numele pomenit și câteva zâmbete pe fețele musafirilor. De aceea umbla cu grijă, să nu deranjeze. - Am mai făcut plimbări dintr-astea, căută să fie mai comunicativ Andrei, prietenul Laurei. De mai bine de trei ani în vacanțele
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
nențeleși ca suspinele unei fete ce nu știe de ce suspină!... Și ce-i beția alta? 2262 O nebunie zveltă, frumoasă, gânditoare, Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Amor cu umbre blânde, vis dulce fără somn Al minții noastre-orbite înveselitul Domn. Un murmură fără ape, un miros fără flori, Un vânt care nu bate din aripe răcori Ci stă-nvălit în noapte și-nbălsămit respiră Precum respiră cerul din marea ce-l admiră. 2254 O nebunie zveltă, frumoasă, gânditoare, Un cântec fără
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e steaua luminată. Albe trec a tale zile, Albe frunți de unde-a mărei. Eu sânt stânca disperărei Ce-și ridică fruntea-n nori, În nori - negre griji, durere - Pe când tu-mi murmuri în poale Dulci cântări, doine de jale Sau înveselite hori Ochii-ți ce revarsă mile Și suflarea-ți de zambile Până azi a fost a mele, Dar de azi, copilă dulce, Tu mă lași... tu te vei duce, Și eu trist, singur rămân, Ca un câmp pustiu, bătrân, Fără
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pare. Aceste-s visuuri dalbe ce-aievea le creează Străbuna Miazănoaptea, ce doarme când veghează, Străbuna Miazănoapte, a visurilor mumă, Ce-n nori visează stele și fericiri în lume Când marea cea adâncă cu miliarde valuri Pe placa-i oglindează înveselite maluri Și cerul - o câmpie - și luna ce visează Trecând printre palate de nori - o-mpărăteasă. Oricât de vană este, oricât de, trist e sinul, Oricât de lungă-i noaptea, oricât de lung suspinul... În ceru-i brun și rece
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
niciodată chestia-cu-trufele-de-o-mie-de-lire. O, Doamne. Te rog nu-mi spune că Încep să fiu de acord cu Jess. — Și mă poți ajuta să găsesc un mod de a mă răzbuna pe Lulu, adaugă Suze, trecîndu-mi coșul cu pîine. — A, zic, brusc Înveselită. Detaliază. — A fost rugată să prezinte o emisiune TV, spune Suze cu dispreț. O emisiune de-aia care-ți arată cum să-ți schimbi viața În bine. Ideea e că se duce acasă la o mamă antitalent și o Învață
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
răgușit : - A zis el bine cine-a zis că prostului i se șade fudul. - Ba am zis-o eu mai bine, sare fina Gâscă care, la toate nunțile din sat, e bucătăreasă și scornește zicături. - Așa, fină, o îndeamnă gazda înveselită, zi, s-audă toată lumea. - Pui... se pregăti Gâsca trăgând din ulcică o dușcă. După ce făcu efect, chiui ascuțit : „La noi, între domnișoare, Este-o fudulie mare. Dau fața cu vaselină Să se facă pielea fină. Să nu credeți că- i
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lui fac ecou gândurilor ei, Vipsania simte cum roșește prostește. — Ce infatuat! mârâie printre dinți ca să-și ascundă nervozitatea. — Acestora..., continuă Maternus. Se întrerupe și privește parcă înadins spre ea. — ...Ca să-mi agravez vina... Surâde nepăsător în fața unei adunări brusc înveselite: — Vreau să le spun următoarele... A reușit imposibilul! Toată lumea e ochi și urechi. Fac câteodată versuri mai puțin serioase, recunosc, așa cum îmi plac și comediile, și spectacolele de mimă... Unul după altul spectatorii încep să bată din palme. Ropote de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că l-ai ucis totuși, continuă Wilson. Va trebui să așteptăm puțin până să mergem să vedem. — De ce? Lasă-l să i se facă mai rău până să-l urmărim. Aha. — E un leu al dracu’ de grozav, zise Wilson Înveselit. S-a băgat Într-un loc destul de aiurea pentru noi. — Cum așa? Nu-l putem vedea, o să ne trezim față-n față cu el. — Aha. Să mergem. Memsahib poate rămâne În mașină. Noi o să mergem să urmărim dâra de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de adevărul, adevărat. Până atunci, noi mai trebue să trăim... Și cum vom reuși să trăim, dacă noi nu am mâncat nimic o Întreagă zi...?” „Desigur... aprobă Nando. Parcă mă Învălue o anume stare de amețeală...!” Târziu după miezul nopții, Înveseliți oarecum datorită celor câteva sticle de vin - merseră o bucată de drum pe jos. Ajunși În dreptul hotelului unde locuia Tony Pavone, se despărțiră cu cele mai bune urări de sănătate, de viață lungă, Îmbrățișindu-se prietenește... Vibrațiile electrice Își micșorase intensitatea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
însoțite de plecăciuni politicoase și cuvinte meșteșugite pentru perechile tinere și doamnele cu voaluri elegante la pălăriile cu boruri mari, amintind vremurile dinaintea războiului abia încheiat, cu orchestre cu dirijori solemni, purtând plastroane albe și papioane perfecte. Asta în centrul înveselit seara de becuri puternice cu lumini irizate până spre fluviul ce-și ducea apele dinspre vestul Europei până aici la câteva sute de kilometri înainte de vărsare. Veneau apoi, ca o centură, cartierele născute din legendă, cu birturi, cârciumi, restaurante ieftine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]