44 matches
-
sacristie, pentru a se învesmânta. Preotul binecuvintează vesmintele diaconului, adică dalmatica, orarul, mânecuțele, și eventual stiharul, în caz că diaconul ar purta și stihar obișnuit sub dalmatica. Diaconul se învesmântează, rostind scurte versete biblice. Preotul își binecuvintează și vesmintele proprii, si se învesmântează, rostind și el versete biblice. Astfel, își ia stiharul, epitrahilul, mânecuțele, brâul, si felonul. Dacă e demnitar, preotul își ia și epigonațiul pe sub felon și, eventual, crucea pectorala. În cazul în care e de a face cu un episcop, acesta
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
cu o revărsare de plante de Florida și covoare pufoase, distanțe imense și acea senzație atotstăpânitoare că totul este destinat să susțină și să învăluie ființa umană în comfort. Să proslăvească trupul; să-l prețuiască; să-l îmbăieze, usuce, pudreze, învesmânteze în satin, să-l aprovizioneze, să-l hrănească. Am fost la Schönbrunn și în Palatul Burbonilor din Madrid și am văzut și acolo toate aceste decorațiuni care simbolizează puterea. Dar luxul este diferit de putere - acel lux care nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
însorit, Întortocheate labirinturi. Mi-a născut fii și fiice, Si ei departe-au dus-o și-au ascuns-o să n-o mai pot vedea. Împresuratu-m-au cu muri de fier și de arama. O Miel 100 Al Domnului învesmîntat în hainele lui Lúvah! puține știi Despre Eternă moarte, că mergem toți spre Moartea cea Eternă, Spre-al nostru Caos Dintru Început, în vălmășagul cel minat de întîmplare de destrămate Principii discordante-ale Iubirii și-ale Urii65. Îndurerat sînt Pentru că iubesc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Enitharmon, de teama groaznicelor porți Ale sărmanei tale Inimi frînte. Te văd ca pe o umbră veștejindu-te Parcă-n afară Existenței; dar iată! privește! primește mîngîiere! 415 Întoarce spre năuntru Ochii 213 și-acolo pe Mielul Domnului privește-l Învesmîntat în hainele de sînge-ale lui Lúvah cum se pogoară ca să mîntuie. O, Nălucă-a lui Urthona, primește mîngîiere! O, Enitharmon! De ai putea sa curmi înfricoșarea, tremurul și groază. Cînd mă arăt naintea-ți iertînd vechi răni, 420 De ce să îți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și din norii femeii-Întunecoase. Și unii erau țesuți o dată, și alții de două ori, iar alții întreit În Cap sau Inima ori Pîntec, după porunca cea mai dreaptă A preaîndurătoarei mile pentru spectralii morți. Cînd Urizen văzu pe Mielul Domnului învesmîntat în straiele lui Lúvah, 60 Uimit și îngrozit statu, desi bine știa că Orc Era Luváh. Însă acum privea un nou Luváh, Sau Unul Care-al lui Lúvah chip îl lua și înaintea lui stătea. Însă pe Orc îl văzu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pentru Gracian, căci numai un ins simplu, rudimentar, isi comunica fără ocoliș gîndurile. Vorbirea presupune, în concepția lui, un adevărat ceremonial, și implicit o inițiere. Există chiar o pudoare a cuvintelor, care se învăluie în strategii retorice așa cum curtenii se învesmîntau în straie somptuoase. Evident, Baltasar Gracian scria în plin baroc, cînd a fi ingenios și ascuțit la minte echivalează cu a fi capabil să iți dezorientezi interlocutorul, să îl învîrtești în piruetele cuvintelor pînă cînd își va pierde echilibrul unei
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
ani, totul se discută în termeni absoluți, sistemele de valori nu cunosc nici o nuanță relativă și o cât se poate de banală neînțelegere în amor te poate face să te gândești la... sinucidere. Cultivata, plină de sensibilitate, Mihaela Mâlea Stroe învesmântează artistic exercițiul de... deziluzionare specific vârstei. Majoritatea versurilor din acest prim ciclu al cărții sunt scrise cu un zâmbet amar pe fata autoarei. O altă vârstă a creației anunță următorul ciclu, Poemul casei și alte pome. Eul poetic a ajuns
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
de aur în gură, în locul golurilor ivite o dată cu trecerea anilor! Dar într-o dimineață n-a mai apărut pe balcon ca să-și facă gimnastică. L-am îngropat acolo sus, în cimitirul de pe deal, în costumul de postav negru ce-i învesmânta pentru prima oara oasele lui mici, de pustnic. Corzile viorii Stradivarius nu i-au plâns plecarea. Nimeni nu stia să cânte la vioară. De fapt, instrumentul nici nu mai era în șifonier. Pesemne luase drumul mării sau al New York-ului
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
se mai "păruiesc" astfel, dar cel puțin ei o fac în culisele teatrului, iar nu într-o sală de box cu anvergură literară. Histrionici și bufoni, scriitorii șunt infantili (prin patimă demonstrației) și ridicoli (prin orgoliul nemăsurat în care se învesmînta). Singurul ac de cojocul lor ar putea fi umorul și autoironia care, însă, au pierit de ceva vreme, desi românii, în general, se mîndresc cu ele. Varietatea acestor luări de poziție mi s-a părut, însă, întotdeauna binevenită și sanificatoare
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
suferința ar fi locuit departe de mine?/ Poate tu ai fi vrut sa ma naști stea/ și iată-mă doar un trist adevăr care umblă prin/ lume/ licurici al nesfîrșitelor grelelor nopți./ Pentru cîntec și moarte m-ai născut mama/ învesmîntat în viitorul meu de stele căzătoare/ n-am contenit să-mi hrănesc propriul gol/ și să mingii pămîntul de sub pleoape./ De ce m-ai născut de carne, mama/ cînd aș fi putut repeta piatră/ cînd aș fi putut fi copac sau
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
nivelul discursului!), poetul își înscrie existența într-o marginalizare structurală, pe care o savurează la modul antinarcisiac: Înfipt cu tălpile zdravăn/ în zoiul dezăpezirii/ cu urechi veșnic fluturătoare/ înjuram mărimile zilei le vorbeam lung/ femeilor pe la spate./ Mîncăm frugal mă învesmîntam sobru./ Trăiam în fereala.../ Mie îmi țineam de căldură!/ Blagoslovit cu o pereche de membre asidue/ reci asudate că lipitorile" (Peisaje rănite). Un centru de atracție fascinant îl constituie universul personajelor dostoievskiene, dintre care cîteva sînt interpretate liber, bunăoară Raskolnikov
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
Dragu mi-a fost coleg la Școala de literatură Mihai Eminescu. Era un tip saturnian, crispat și taciturn. Pe Aderca îl întîlneam în același an al studenției mele bucureștene, 1954: era un domn vîrstnic, decent, cu părul cărunt tuns scurt, învesmîntat într-un veston maron reiat (pe atunci o haină "de lux"!), a cărui privire șovăia, abia simțit, între melancolie și difidentă. Citindu-i, recent, paginile de jurnal, mi-am dat seama că era atras erotic, în acel timp, de Maria
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
nu există decît în măsura în care supraviețuiește în memoria altora. Fără o asemenea amintire retrospectivă a cărei expresie finală să culmineze într-un șir de studii exegetice pe marginea filozofiei sale, Noica ar rămîne o emblemă cu care am ști să ne învesmîntam în clipele festive, pentru a-l uită de îndată ce, somați de exigențele vieții, trebuie să ne întoarcem cu picioarele pe pămînt. Colocviul de la Romă nu a fost festiv și nici fastidios. A fost cordial, antrenant și sobru. Și, mai ales, a
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
să înlocuiască „dispărutul” și să-l redea vieții, să atenueze vidul din juru-i și să petreacă mental alături de iubita răpită de cruzimea Destinului uman și a tot ce-i viu. Tema morții abordată încă de la nașterea lumii, Nicolae Turtureanu o învesmântează într-o formulă de tratare post-mortem, ca martor și erou al unui subiect de carte ivită din propria-i suferință. De unde și gradul sporit de interes pentru lectură. Reconstituirea vieții unei iubite, unui menaj, detaliu cu detaliu, aproape că transformă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93029]
-
subculturale mai ies la drumul mare pacienți distrofici Întrebând pe târfa morgana unde este drumul spre trecut. - Vigneta „legilor de atunci ale statului socialist” domnule Conescu, purtau Însemnele piraților sadici: un craniu pe două tibii. Cine mișcă În front era Învesmântat În toga solemnă a corabiei, cum spuneau cu cinism cârmacii: o felie de pâine, economie pe zi. (III) - Prin educație, anturaj și cultură personală am Înclinat conștiința spre obligația morală cuvenită oricărui român: nu am respectat „legile țării de atunci
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
gemet aspru etern și amorțit: E Nordul care plânge pe fiica ce-a fugit. Frumoasa-acea fiică, un înger dulce, blând, De-o frumusețe care senină, strălucind, Ai crede că-i a lumei înger senin de pază, Încununat de stele, învesmîntat de raze - Al valurilor astru, al mărei sânt amor, A stelelor regină, a nopții meteor, A miezenopții fică, a Nordului bătrân Copilă răsfățată. Pe-a polului senin Frunte eternă - de-aur înseninată stemă, - Un înger-rege palid, cu fruntea-n diademă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
domeniul poeziei [s.n.]. Efectele orgiei romantice sau ale orchestrei simboliste șanț exilate din această strictă întocmire. Mai trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiaman-topoline. Severele precepte estetice - "[s]tânta lui Moréas devine emul al enunțului matematic. Se învesmânta în aceeași frumusețe canonica, datorită nu știu cărei celebrități sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei"42 - condiționează și interpretarea pe care Ion Barbu o face poeziei autorului francez. El observa "frumusețea canonica" (controlată de reguli stricte) a versului moréasean, "arhitectură
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
condiționează și interpretarea pe care Ion Barbu o face poeziei autorului francez. El observa "frumusețea canonica" (controlată de reguli stricte) a versului moréasean, "arhitectură sonoră" - o rezonanță motivată profund, nu simplă muzicalitate simbolista a urechii, forma nepretențioasa ("avara") în care învesmântează emoția (ce trebuie înțeleasă drept intuiție a experienței trăite și nu ca efuziune sentimentală), jocul superior al configurării. Strofele - că aspecte "materiale" ale schemei dinamice în care poetul transpune propria intuiție - au o autonomie, dar, în același timp, se supun
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
scindare, pornind de la acuzația c] adepții eticii Jaina s-au preocupat prea mult de morală individual] și de viață monastic]. Aceast] situație a generat crearea a dou] secte Jaina, cei numiți Digambaras (neînveșmântați) și cei cunoscuți sub numele de Shvetambaras (învesmântați în alb); cei din urm] s-au orientat mai mult înspre o abordare mai pragmatic] a vietii laice, spre deosebire de primă sect] care a continuat viața auster]. Sursă înv]ț]turilor Jaina pornește de la un grup și mai b]trân de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]