349 matches
-
nu va reveni curând". Bufet cu oglindă: "Erai mai frumoasă când/ desfăceai cu dinții un pachet de biscuiți/ era mai frumoasă o zi așteptând/ să vină soarele.// Era mai frumos un prunc/ decât o cămașă de forță/ Erau pretutindeni năvoade/ învinețite de atâta tăcere..." și Roșu cu mult galben: "Veghea înfiorătoarei insomnii/ se mistuie spre dimineață, în larma/ din jurul porumbelului asaltat.// Tresar dimensiuni între odihnă și mișcare./ O mână ar vrea să scrie, cealaltă întârzie/ sedentară, sprijinită de îndoielnic alb.// Un
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
și înot după alesul ei! Pe mal, îmbrăcat în haine de ginere, Fănică Theodorescu adusese cîțiva barcagii și a pornit cu ei, să o întîlnească la mijlocul apei. Bătea un vînt cu ploaie. Cînd s-au întîlnit, mirii erau uzi și învinețiți de frig. Virginica a sărit în barca lui și l-a sărutat, apoi s-a înfășurat în vălul ei de mireasă și a plîns pînă la biserică, cuviincios, că se desparte de rudele ei să se mărite. Asta n-a
Adio, Ada Kaleh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8200_a_9525]
-
unor băieți din școală, cu sufletul boțit de nepăsarea fetei. Și, ca să fiu sincer până la capăt, trebuie să vă declar că am primit și eu un bocanc În ouțe (Dumnezeule, cât m-au durut și cum mi s-au mai Învinețit!) de la Gică Buzatul, un individ din clasa Umflei, corpolent și cât se poate de Înfricoșător, care Începuse să o protejeze necondiționat pe Otilia (cred că fata habar nu avea) și căruia i se păruse Într-o zi că Întârziasem prea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de copil. Între umeri avea o pereche de aripi de toată frumusețea, foarte fine, asemănătoare cu cele ale libelulei. Era lipsită de viață. Preotul-călugăr a dus-o Într-un loc ferit, departe de ochii lumii (Începuse să-și schimbe culoarea, Învinețindu-se treptat). A ales grăbit un spațiu umbros, sub gardul Înalt, străjuit de plopi și acoperit cu iederă, pe care l-a aghezmuit bine. Apoi a Îngropat cu grijă și În mare secret ființa aceea ireală. Acolo, În locul acela, a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cea din copilărie, fata vecinilor pe care am poreclit-o „fetița cu chibriturile” pentru că odată, din greșeală, a aprins rochița păpușii ei preferate, care a ars toată, și Duța a plâns ore În șir cu mari sughițuri până s-a Învinețit, spre disperarea lui tanti Valeria, și a murit subit, stârnind În urma ei un val uriaș de dureri și de regrete. I-am vorbit despre nemernicul de Igor, cel care m-a bătut cu urzicile peste picioare până am leșinat de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și văzu chipul în oglinda de deasupra lavoarului. Se holbă și începu să se tânguie: "Aoliooo! Mamă ce fățeag am, pupa-m-aș! Io-te, și nasu' s-a umflat". Își apropie mutra, cercetându-se atent: "Și uite cum mă învinețesc la ochi, dă zici că am furat-o original. Ptiu, a dracu' ușă! Cum a venit ea derect, da' derect cu urechea aia taman în trompă". Se spălă pe mâini și pe față cu grijă, gemând ori de câte ori își atingea proboscida
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
asemănătoare În altă parte. Era un moment important din viața lui, un moment decisiv, și de aceea și-ar fi dorit o discuție ca Între bărbați, dar colonelul avea de mai multe zile o constipație, din cauza căreia fața i se Învinețise și Îl durea capul. La originea tuturor acestor suferințe se afla ceea ce În limba engleză se numește Irritable Bowles Syndrom (IBS), iar În limba română, colon iritabil, o boală ale cărei cauze nu sunt Încă stabilite cu precizie și, drept urmare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
baie, În bucătărie, dacă nu era nimeni acasă. Până când mă Înroșeam de tot și mă durea, și mă gândeam că partea aceea prețioasă a corpului o să-mi cadă. — Băieții ăștia... De parcă fetele nu s-ar freca Între picioare până când se Învinețesc. — Se Învinețesc? Niciodată nu m-am gândit la culoare asta. Poate. — Acum intram În dormitorul maică-mii cu o misiune precisă În minute. Eram armata casei, compusă dintr-un singur om, și trebuia să mă asigur că fortăreța noastră funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bucătărie, dacă nu era nimeni acasă. Până când mă Înroșeam de tot și mă durea, și mă gândeam că partea aceea prețioasă a corpului o să-mi cadă. — Băieții ăștia... De parcă fetele nu s-ar freca Între picioare până când se Învinețesc. — Se Învinețesc? Niciodată nu m-am gândit la culoare asta. Poate. — Acum intram În dormitorul maică-mii cu o misiune precisă În minute. Eram armata casei, compusă dintr-un singur om, și trebuia să mă asigur că fortăreța noastră funcționa cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
năpădiră ochii și eram pe punctul de a declara că nu mai vreau, mulțumesc, nu mai e nevoie să radă și partea cealaltă, când Îmi Înpunse nasul din nou, pe partea cealată, de data aceasta, și trase lama de la ochiul Învinețit până jos. În mod ciudat, jumătatea stângă a feței mă durea mai puțin. Când, În sfârșit, ajunse la buza superioară, domnul Kretschmer mă strânse de nas cu degetul arătător și cu cel mare - „dacă nu vă deranjează, domnule“ - și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
După ce am ieșit din clădirea de cărămidă roșie, inima Îmi reveni treptat la o singură bătaie nervoasă pe secundă. Sudoarea mi se prelingea pe perciuni, În jos pe gât. M-am șters cu batista, apoi am apăsat cu grijă ochiul Învinețit cu pânza udă. Totul mi se părea moale, dureros și străin. Văzul nu-mi fusese afectat, dar sunt sigur că Manetti s-a Întrebat oare ce pățisem. Totuși, sfatul ei amabil nu mă păcălise. Deși geniul orașului nu avea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
încet, printre dinți. Îndrăznești să-mi insulți soția?! se repede spre el Muraru, luîndu-l de piept peste masă. Stai naibii locului! surîde Mihai, făcînd un gest scurt cu brațele, eliberîndu-se, aruncîndu-l pe Muraru înapoi în fotoliu. "Ce ți-aș mai învineți eu un ochi dacă n-ar fi milițianul ăsta în hol" gîndește, aruncînd o privire în jur. Își ia căciula, mănușile și pleacă spre ieșire, urmat la cîțiva pași de Muraru, care vrea mereu să spună ceva, chemîndu-l, împleticindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
singura dată prin stația vieții tale; astăzi e una din ele... Uită-te acolo! îi ordonă el, prinzîndu-i brațul, ca s-o poată întoarce către oglindă. Ce vezi? Spune ce vezi! O femeie care-ți va pălmui obrazul pînă-l va învineți, apoi va chema procurorul rămas la parter să-și termine raportul. Și ce-ai să-i spui? Că ieri ți-ai uitat pachetul cu țigări la mine și nu am vrut să ți-l aduc? Ori poate îmi vei cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tovarășe ofițer. Vezi că i-am pus cătușele. A început să-l pocnească pe unul, zice că-i soțul ei, tot spunea ceva de cinci mii, de-o curvă... Mi-a scăpat și mie una, cred c-o să mi se învinețească ochiul stîng... Ia du-i la inspectorat, vezi ce-i cu ei, că de-atîta viscol, au luat-o razna cu toții... Plutonierul salută și pleacă, lăsîndu-l pe ofițer să se plimbe agale pe peron. Bătrîna cu ochelari, strînsă lîngă brațul soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plece oricând în Calea Vitan și să mănânce o mie de fripturi, s-a gândit că bătaia e ruptă din rai și a lovit-o pe mama, pentru prima și singura dată în căsnicia lor de două decenii, i-a învinețit un ochi cu pumnul și a trântit-o peste un calorifer electric care, de obicei, îl încălzea pe Matei. Eu țipam ca mușcat de șarpe, am încercat să-l țin, să-l lovesc, dar m-a îmbrâncit și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vedea cineva. Nici pe acolo n-am putut intra. Pe ușă scria STOMATOLOGIE FĂRĂ DURERE și, undeva de cealaltă parte a acestor cuvinte, zăcea Jerry, În agonie sau mort. Așa că m-am Întors În librărie și, cu mare greutate - eram Învinețit tot - m-am cocoțat În Balcon și am Început să aștept. La scurt timp după ivirea zorilor, am auzit strigăte pe stradă și apoi sirena. A venit și apoi, peste foarte puțin timp, s-a Îndepărtat iar, Înfricoșată și tînguitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spre casă după ce-o lăsasem pe secretara mea Renata, scăpată dintr-o tulburentă relație cu mine, și încă mai purtam centura de siguranță pe care o legasem intenționat, ca s-o scutesc de stânjeneala unei îmbrățișări. Pieptul mi se învinețise serios la impactul cu volanul, genunchii mi se izbiseră de tabloul de bord atunci când corpul intrase în propria-i coliziune cu interiorul mașinii, dar singura mea rană gravă a fost un nerv retezat la nivelul scalpului. Aceleași forțe misterioase care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
asemenea spectrului coloristic al vopselelor auto. Uitându-mă în jos la propriu-mi corp, mi-am dat seama că, după modelul rănilor, un inginer auto ar fi putut reconstitui sigla și modelul mașinii. Profilul tabloului de bord, precum și profilul volanului învinețit pe piept, îmi era imprimat pe genunchi și pe tibii. Impactul celei de-a doua coliziuni dintre corpul meu și compartimentul interior al mașinii era definit de aceste răni, precum contururile corpului unei femei ținute minte, preț de câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe spate, uitându-se la Catherine cu ochi confuzi. O privi cum își trage în lături coapsa stângă prinsă de crampe, o mișcare pe care-mi aminteam s-o fi făcut de o sută de ori cu mine. Avea sânii învinețiți de degetele lui Vaughan, urmele formând un desen ca de răni ale unui accident. Îmi venea să mă întorc și să-i ajut să înceapă următorul act sexual, să vâr sfârcurile lui Catherine în gura lui Vaughan, să introduc penisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nebunul prin casă, l-am găsit pe prag dimineață, cu niște haine scoase din dulap lângă el, vorbește singur, nu știu ce i se năzare. Am să-l duc la biserică să-i citească părintele Antonel. Când îl stropești cu agheasmă, se învinețește... - Era bine dacă mai aveam unul... ăsta a ieșit negata... Când n-am ce face și nici muște nu-s, să mă dedau îndeletnicirii bine-cunoscute, încerc în minte exerciții de vorbire rapidă. I-am invidiat întotdeauna pe agenții de bursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de aer. Cu inima bătându-mi în urechi, rămân sub apă până când încep să-mi viermuiască steluțe luminoase prin fața ochilor. Stau cu picioarele întinse, pielea din dosul genunchilor frecându-se de beton. Degetele mari de la picioare încep să mi se-nvinețească, toate degetele au pielea încrețită de cât am stat sub apă. Și-apoi îi dau drumul. Încep să țâșnească cocoloașele mari și albe. Perlele. Atunci am nevoie de aer. Dar când să mă-mping din picioare de pe fund, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de mult nu se mai știe unde. Ceasul ticăia pe noptieră. De la un timp butucii parcă se încovoaie și trupurile la fel. Diminețile devin grele, se lasă umede peste pleoape. Ierburile se încolăcesc reci pe picioare. Respirația ustură, mâinile se învinețesc. Parcă și masa de prânz e tăcută și searbădă. Fetele se întorc la parcelele lor, fără gânduri. Apoi se ivește soarele și via începe să miroasă a viu, a proaspăt, a cuptor. Cântecele ascuțite se duc până departe. Spre seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gol... Venise, îi sărutase în hol obrazul, apoi o apucase puțin mai sus de cot, o strânsese. Îi plăcea să-i simtă în palmă carnea. Intrară pe ușă amândoi, legați astfel, degetele lui erau albite de încordare, brațul ei se învinețea, dar nici unul nu scotea un sunet. Pe urmă el slăbi strânsoarea, se prăbuși în fotoliu, își strânse rădăcina nasului. Părea obosit. Ce-ai mai făcut? O întrebare aparent inofensivă, da, poate altădată, ar fi fost de-a dreptul inofensivă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
englezești complete, cu cârnăcior și șuncă și ouă și fasole și pâine prăjită. Nu mi-am dat seama cât de foame mi-era până când muntele de mâncare nu ateriză pe masă, în fața mea. Corpul meu, mai ales cotul meu, era învinețit și înțepenit din cauza căzăturilor și loviturilor din ultimele câteva ore, dar stomacul și viscerele își reveniseră surprinzător de repede. Mă așteptam fie la o curiozitate nestăpânită, fie la o dezaprobare matronală din partea Tușei Ruth când o văzu pe Scout la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
metode să ne strice cărțile". "Doamne, greu am structurat volumul ăsta! Copiasem cam 7-800 de pagini..." "Păi da, România socialistă nu cunoștea tehnica xerox!" "... la Biblioteca Academiei. Pe un ger crîncen, înfășurați în fulare. Spre pauza de prînz, Petru Creția, învinețit și el de frig, ne lua la o vodcă mică, la Casa Scriitorilor, să ne mai dezmorțim degetele". Edițiile "familiale" ale Magdei U., făcute în colaborare cu Herr Professor, cum îi spun eu lui Petru U., îmi sînt cunoscute. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]