37 matches
-
favorizează dialectica ierbii, sursă, de asemenea, a creației, fiindcă preocuparea pentru definirea fenomenului artistic e constantă în volum: Vinu’ vărsat din Cetăți înierbate / edifică Arta, Enzima și Mustul; / acum e-o literă ce stă mai aparte / expusă oricui să și învolte pronia și Gustul. Îmbinând elemente de prozodie tradițională și modernă, versurile lui Valentin Predescu sunt confesiuni ale unui eu dezabuzat de o realitate percepută aproape mereu ca ostilă, dar la care cel care se simte persona non grata, mai abitir
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
botezată „Cetatea Sondelor“ „...Toate drumurile României o văd roșind noaptea și ziua (...). Automobilul futuriștilor români, care mă duce, e un fluture crepuscular vrăjit. Tactilismul lunecos al goanei noastre. Ca un demon zburător prin văzduhu-i natal. Roșu negru. (...) În preajmă se învoaltă din frunziș frumoasele românce cu o ederă de pasiune voioasă pe fustă și pe mînecile umflate de fum alb. (...) Cu sărituri mediteraneiene, artiștii futuriști români rup rîndurile. Sculptorița Pătrașcu cu mîini încîntate sculptează de-a dreptul în jăratec. (Irina) Codreanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în reprize, ca într-un joc între băieți care își încearcă forța. De sub demonstrația ludică de bărbăție răzbătea, pudică, sfioasă, travestită o fără de margini nevoie de iubire. Atunci îi descopeream splendoarea, sufletul șovăitor ca pașii speriați ai unei balerine, ființa învoaltă care se deschidea într-un evantai de întrebări uimite, toate adresate mie, izvorâte din credința că eu știu totul, că sânt instanța în care s-au cuibărit răspunsurile la toate întrebările lumii. Mă descurcam cum puteam, uneori cu sentimentul că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
preuți trei”472, surâde permanent, într-o încercare certă de a atrage atenția asupra propriei persoane („Sfios zâmbea ea pururi, cu sfinție”473). Are manierele cizelate ale unei curtezane („Alene cunoștea să se compoarte,/ Cu farmec mult și cu mișcări învoalte” 474 ), știe să mănânce elegant, imită comportamentul nobiliar pentru a se impune, dând dovadă de snobism, iubește animalele (câinii), dar sunt aluzii la concupiscența care îi dictează această milă față de necuvântătoare. Măicuța Eglantina are, fără îndoială, pretenția de a fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
preuți trei”472, surâde permanent, într-o încercare certă de a atrage atenția asupra propriei persoane („Sfios zâmbea ea pururi, cu sfinție”473). Are manierele cizelate ale unei curtezane („Alene cunoștea să se compoarte,/ Cu farmec mult și cu mișcări învoalte” 474 ), știe să mănânce elegant, imită comportamentul nobiliar pentru a se impune, dând dovadă de snobism, iubește animalele (câinii), dar sunt aluzii la concupiscența care îi dictează această milă față de necuvântătoare. Măicuța Eglantina are, fără îndoială, pretenția de a fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pulberi grele/ Puse violet de-un alizeu" (XV). Aici, pe malul Styxului, materia parcă-și continuă existența, universul este balcanic, oriental, fastuos și pitoresc, poetul fiind sfâșiat de aceleași sentimente și de-aceleași dureri de parcă le-ar trăi aievea: "Înot învolt, abia vâslind pe spate/ Și pescuiesc Ofelii înecate/ La mal apoi să le-nviez pe rând". Imagismul este caracteristic și celorlalte volume. Poemele onirice și rondelurile se deschid înțelegerii, în ciuda cuvintelor asociate straniu în propoziții (Spuza lucrurilor se lasă mângâiată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dar ce faci, boul meu, așezat acolo? Iar boul, dând din cap, cu ochii pe jumătate închiși, îi răspunse c-o voce blândă: Stau și admir, așezat sub poartă, Lumina din urmă a zilei, ce poartă Ultima oră de muncă, învoaltă..." Marcel Aymé, Poveștile motanului cocoțat Se știe, grație lui La Fontaine și lui Marcel Aymé, că animalele vorbesc, că au idei și sentimente, la fel ca noi. Doar neștiutorii, naivii și cei fără inimă pot susține contrariul. Dacă dialogul decurge
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
catarg al răului (desenul de la pagina 54), „care-și împrăștie Iăpturile”, apoi (în desenul de la pagina 58), însăgetat înspre magma străbună, înspre origini, prin câteva schematizări, pentru unele ramuri. Incitantă este viziunea copacului (de la paginile 64-65) cu ramuri-tușe îngroșate îndreptate învolt înspre huma care l-a/ne-a creat, amintindu-ne și de finalul sonetului lui Ion Barbu: „în toamna 145 lui, copacul se-nclină către glie”. Ce e drept, artistul Ionesco ține să precizeze că arborele se simte abandonat. V-
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ci și creatoare a ceea ce prin el devine posibil. El nu poate fi scos din ascunderea pe care o deschide, dar luminează facerea însăși, creșterea prefigurată, face "să-nalțe tăcutele seve-n lumină 5". Astfel încât "rămâie, ah toate, în umbră./ Învoaltă minunea lor sumbră// Să crească sub stea năzdrăvană./ Lumină sunt, inimă, rană6". Ceea ce se deschide nu dă nimic de văzut în ascunsul originar al ascunderii; nu se întrevede - nu ia trup - decât minunea devenirii, frumusețea ne-spusă a întrupării poetale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
butoiului lor pe roate, strigând: „Apă de pomană, apă!“; ca și pe ultimii spoitori În șalvari arnău țești, tăbărâți cu tot tribul, În cap cu bulibașa cel mătăhălos, pletos și bărbos, pe maidane, lângă ziduri, unde femeile lor, cu fustele Învoalte prinse În șold, frecau de zor cu picioarele - rotindu-se pe călcâie ca În cine știe ce dans ritual - tingirile și tigăile de aramă ale mahalagiilor. și am fost ultimul mușteriu al ultimilor, de pe străzile Bucu reștiului, bragagii, salipgii și plăcintari levantini
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
1029 2000 Tip crin Lustige Witwe 1029 1999 Triumf Mme Lefeber 1029 1999 Tip botanic Orange Favorit 1029 1999 Tip papagal Oxford 1029 1999 Darwin H Purissima 1029 1999 Tip botanic Recunoștință 1029 2000 Simple td Rodica 1993 radiat (2003) Învolt tm Roxana 1993 radiat (2003) Simple td Supriză 1029 2002 Simple std Teodora 1029 2000 Simple td ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── NARCISA - Narcissus L. ─────────────────��───────────────────────────────────────────────────────────── Denumirea soiului Menținătorul Anul Anul Observații înregis- reînscrie- trării rii (radierii) ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Actaea 1029 1999 Helios 1029 1999 Ice Follies 1029
ANEXĂ din 1 iulie 2003 al soiurilor de plante de cultura din România pentru anul 2003*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/151487_a_152816]
-
mici. Tulpina și frunzele sunt lipicioase. Florile sunt grupate în antodii terminale, cu diametrul de 3-5 cm, câte 20-50 la o plantă. Acestea au pe margine flori ligulate, hermafrodite, fertile, 15-40 la populațiile locale și 60-500 la soiurile cu inflorescențe învolte (,bătute"). Procentul de flori ligulate (care interesează în primul rând pentru valorificare) din întreaga inflorescența este între 20 și 45% în funcție de soi. În centrul inflorescenței se găsesc florile tubuloase, sterile (galbenele fac excepție de la regulă familiei Asteraceae la care florile
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]