85 matches
-
altul de cât să se căsătorească cu logodnicul ales de părinți. Într-un singur caz este vorba de un motiv religios și anume păstrarea anului de doliu. Zmaranda Urdăreanu, fiica slugerului Barbu Ciorogârleanu, s-a grăbit să se logodească cu șătrarul Pătrașco Berindeiu, fără a aștepta trecerea anului de doliu și fără a cere o dispensă din partea Bisericii. De altfel, cele două motive sunt invocate de cei doi, și nu de către Biserică. După perioada de logodnă, care s-a făcut cu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
-i drum tainic al nostru. Cine nu-l cunoaște se duce în prăpăstii. Și pe cine nu mi-i prieten îl putem vâna ca pe lup. Fără decât noi, nimeni nu îndrăznește să intre aici. - Să nu fie cu înconjur, șătrarule? - întrebă glasul boierului. - Măria ta, după asemenea ploaie, drumurile c u înconjur sunt cele bune, pentru că cele de a dreptul vrea Dumn ezeu să nu mai fie. Aicea la noi, măria ta, nu-i ca-n țara acestui avă franțuz
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Marenne era curios să afle ce vorbe pot schimba oamenii pe asemenea drum cotit și pe asemenea întuneric de păcură. Ceru lămurire c u glas s căzut lui Alecu Ruset și beizade îi tălmăci cu plăcere numaidecât observările filosofice ale șătrarului. Toate șoaptele co nteniră și urechile se ciuliră, ascultând fără să înțeleagă limba străină de la marginea pământului, care suna în acel col ț depărt at al lumii, pe tărâmul celălalt. „Pf! Pufni mai mult în sine și mai mult către
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
și urechile se ciuliră, ascultând fără să înțeleagă limba străină de la marginea pământului, care suna în acel col ț depărt at al lumii, pe tărâmul celălalt. „Pf! Pufni mai mult în sine și mai mult către urechile calului, cu dispreț, șătrarul Lăzărel; pe mine nu mă ajunge mintea cum se pot pricepe oamenii cu asemenea vorbe p ocite.” Beizade auzi observarea și, râzând singur, voia s-o tălmăcească abatelui. Dar dintr odată, brusc, ca și cum s-ar fi tras o perdea, codru
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
dar tovarășii săi își u rmau cal ea, nepăsători. Dădu și el pinteni calului, înțepat în inimă de o nemulțumire. Apoi se mângâie, cugetând că-i obosit și l așteaptă, la capătul acelei cărări cotite, odihna. în fruntea șiragului, dumnealui șătrarul, pătruns de puterea miedului și de umezeala caldă a contă șului, s e aplecase cu totul înainte și abatele nu mai avu îndoială că acel care-i călăuzea prin templul lui Dumnezeu doarme, ori cel puțin dormitează, cu obrazul în
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
înainte și abatele nu mai avu îndoială că acel care-i călăuzea prin templul lui Dumnezeu doarme, ori cel puțin dormitează, cu obrazul în coama calului, sing ura pern ă pe care o avea la îndemână. Înțelese îndată că nu șătrarul era adevăratul călăuz, ci animalul cel cuminte al șătrarului, care pășea harnic pe drum știut, cumpănindu-și spre pământ botul și afirmându și la fiecare pas înțelepciunea. Din lum ina poienii dădură iar în întuneric și umblară așa multă vreme
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
care-i călăuzea prin templul lui Dumnezeu doarme, ori cel puțin dormitează, cu obrazul în coama calului, sing ura pern ă pe care o avea la îndemână. Înțelese îndată că nu șătrarul era adevăratul călăuz, ci animalul cel cuminte al șătrarului, care pășea harnic pe drum știut, cumpănindu-și spre pământ botul și afirmându și la fiecare pas înțelepciunea. Din lum ina poienii dădură iar în întuneric și umblară așa multă vreme. D omnul de Marenne fu și el ispitit să
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
harnic pe drum știut, cumpănindu-și spre pământ botul și afirmându și la fiecare pas înțelepciunea. Din lum ina poienii dădură iar în întuneric și umblară așa multă vreme. D omnul de Marenne fu și el ispitit să imiteze pe șătrar și, cu greutate mare, izbutea să se ție treaz și dârz în șa, socoti nd slăbi ciunea cu care lupta, drept o înfrângere a nației sale ș a regelui s ău. Biruința-i fu îndoielnică, totuși nimene nu putea să
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
se opri în marginea codrului și dădu un strigăt ascuțit și speria t. A doua oară bătea luna, și, sub o pâclă argintie, pe-o costișă, se zăriră așezări negre de oameni. - Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns, măria ta... vorbi șătrarul. Acu îmi dai voie, măria ta, să mai răcnesc odată? - Răcnește, șătrarule, dacă ai plăcere, se învoi râzând beizade Alecu. Răzeșul slobozi încă un chiot ascuțit. Îndată se apri nse o lumină la casele cele mai apropiate, în livez i
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
t. A doua oară bătea luna, și, sub o pâclă argintie, pe-o costișă, se zăriră așezări negre de oameni. - Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns, măria ta... vorbi șătrarul. Acu îmi dai voie, măria ta, să mai răcnesc odată? - Răcnește, șătrarule, dacă ai plăcere, se învoi râzând beizade Alecu. Răzeșul slobozi încă un chiot ascuțit. Îndată se apri nse o lumină la casele cele mai apropiate, în livez i și înt re saraiuri. - Aista i semnul meu, măria ta, ca să știe
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cele mai apropiate, în livez i și înt re saraiuri. - Aista i semnul meu, măria ta, ca să știe baba că nu măntorc singur acasă... Oftând cu plăcere, de Marenne se opri la porți. Apoi împreună cu soțiile sale intră în gospodăria șătrarului într-o larmă întărâtată de câini. În casa cea mare ardeau lu mânări. În casa cea mică pâlpâia focul în vatră. În pragul acest ei din urmă încăperi, gospodina își aștepta domnul și oas peții, p otrivindu-și cu grabă părul
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ardeau lu mânări. În casa cea mică pâlpâia focul în vatră. În pragul acest ei din urmă încăperi, gospodina își aștepta domnul și oas peții, p otrivindu-și cu grabă părul cărunt sub o broboadă neagră d e mătasă . - Avramie! Strigă șătrarul descălecând și lăsând calul să se ducă singur la ale sale; iată, ți am adus oaspeți de soi. Vino și te închină în fața măriei sale beizade Alecu. Și să ș tii că lângă el se află un popă vestit de la țara
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
lege cu noi, și neștiind nici limba noastră, lui să nu-i săruți mâna, însă de ospătat să-l ospătăm, muiere, ca să și aducă aminte în toate zilel e vieții lui. Așa dorește și măria sa beizade, după câte am înțeles . - Șătrarule, răspunse Ruset, noi nu cerem dec ât o făr âmă de pită și un ceas de odihnă. Rugăm pe cinstita gospo dină să nu se tulbure și să nu se ostenească. Gospodina se închină în fața beizadelei, sărutându-i mâna întinsă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
zise ea, bine ai venit la noi și te rugăm să nu te superi de pat rău și de hrană puțină. Din ce ne-a dăruit Dumnezeu, dăm și noi cu dragă inimă. - Ai spus vorbă potrivită, Avramie, își lăudă șătrarul soția. Măria ta, te rog să afli că această femeie a mea, cu care trăiesc în bună înțelegere de treizeci de ani , cunoaș te slovă și a primit în pruncie învățătură la mânăstirea Agapiei. Am fost binecuvântați cu patru feciori
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cârcâiri de spaimă și bătăi de a ripă în poiată și-l gâdilă o ascuțită plăcere, uitând cu desăvârșire filosofia și sentimentul milei. Gospodina împresură numaidecât, în odaie, pe cei doi oaspeți de soi și pe Turculeț, oaspetele deosebit al șătrarului cu care avea el o vorbă; le împinse scaune acoperite cu plocăzi, încărcă pe brațe hainele groase ca să le usuce de jilăveală la focul de jos; apoi se întoarse îndată și aruncă din fugă pe masă față albă de pânză
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de burduf în strachi nă de lut. Lângă brânză, cepe. Și lângă cepe, un urcior de vin. - Slujitorii și oamenii dumneavoastră își au rânduial a lor în casa cea mică, lămuri ea cu umilință, plecându-se către beizade Alecu. - Dar șătrarul Lăzărel, unde-i? - Vine și dumnealui numaidecât, măria ta, după ce tocmește cele de cuviință. Vă rog să nu vă su părați ș i să gustați puțin din ce se găsește gata, până ce aducem altele. Șătrăreasa se retrase în grabă. Domnul
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
și se miră: - Pâine, ceapă și filosofie: bun lucru! - Cu condiție să nu fie prea des, adause Ruse t. De Marenne gustă din nou vinul și-l aprobă cu desăvârșită îngăduință. Atunci, pășind cuviincios, se înfățișă oaspeților săi și dumnealui șătrarul Lăzărel Griga. E ra cu capul gol și cu pletele pieptănate. Ochii și-i stropise cu apă rece. Se închină către oaspeți și le zise: - Iertați ne și primiți ce avem. Fără să se așeze se îndreptă spre boier. - Măria
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
a putut stăpâni să nu înceapă c un șirletic, punând pe masă bucate reci și pr oaste înainte de a aduce zeama și sarmalele pe care le ține în spuză, pregătite pentru soțul său. Te rog s-o ierți. Cum sfârși șătrarul aceste cuvinte, jupâneasa Avramia intră cu zama de găină aburind în străchini, având ș i pe servele sale cu sine, cu alte străchini de zamă și de sarmale . Domnul de Marenne primi în nări mireasma și ochii i se înduioșa
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
străchini de zamă și de sarmale . Domnul de Marenne primi în nări mireasma și ochii i se înduioșa ră. - Poftiți, șopti gospodina, cu fruntea plecată, împărțind linguri albe de lemn de paltin și ieși de înd ată cu f emeile. Șătrarul aștepta să-și vadă musafirii gustând. Când observă pe fața lui ava Paul ceea ce aștepta și ceea ce dorea, rânji ușor în colțul stâng al gurii, între țepii de arici ai bărbii, însă nu cu înfruntare. Așteptă pe franțuz să-și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
văzuseră așa ceva, însă nările îi dădeau o bună î nștiințare; așa încât urmă pilda boierului ș-a căpitanului Ilie, aducând cu lingura la buzele-i cărnoase unul din bulzișorii aurii. Îndată ochii îi crescură rotunzi și sprâncenele i se înălțar ă. Șătrarul râse în sine cu fudulie și nu-și uită rânduiala vorbirii lui, înturnându se iarăși cătră beizade Alec u. - Măria ta, grăi el, sunt foarte bucuros că vă plac aceste bucate ale Avramiei însă știu că vinul nostru de aici
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
sunt foarte bucuros că vă plac aceste bucate ale Avramiei însă știu că vinul nostru de aici nu-i vrednic de obraze ca ale domniilor voastre. D e aceea, să-mi dai îngăduința, măria ta, să fac a doua rugare. - Slobod, șătrarule, vorbește! - Măria ta să dau învoire să spun o istorisir e. Răzeșul așteptă cu respect până ce măria sa mestecă și înghiți o sarmală prea fierbinte. Atunci i se rosti î nvoirea. - Ascult, șătrarule. - Mulțumesc, măria ta. Deci dar ducându mă eu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
măria ta, să fac a doua rugare. - Slobod, șătrarule, vorbește! - Măria ta să dau învoire să spun o istorisir e. Răzeșul așteptă cu respect până ce măria sa mestecă și înghiți o sarmală prea fierbinte. Atunci i se rosti î nvoirea. - Ascult, șătrarule. - Mulțumesc, măria ta. Deci dar ducându mă eu odată l a Cotnari, am făcut o petrecere, cu unul Matiaș care, z icea el, ar fi fiind strănepot acelui Feltin Sasu, pivnicer a lui Ștefan Vodă Bătrânul. Măcar că i papistaș, eu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
o parte vinul cel tânăr și fără putere. - Foarte bine și foarte frumos! răspunse cu tărie beizade Alecu. Cum oi spune vestea bună lui ava Paul, el are să te binecuvânteze. - întăi să aduc un urcior să-l gustăm... răspunse, cumpănit, șătrarul. Iar pentru binecuvântare să mă leși, măria ta, s aduc pe popa nostru Nicoară, moșul meu după m am ă. Griga ieși și se întoarse curând c un urcior smălțuit verde cu care împingea dintr o lature înaintea sa pe
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
coborî ulciorul cu grijă între ochii ațântiți, și De Marenne așteptă întâi să vadă ce cuprinde, după povestea pe care i o tălmăcise Ruset. Ulciorul cuprindea bun luc r u. Ochii săi se sfințiră și se limpeziră. - Binecuvântează părinte! grăbi șătrarul pe p opa Nico ară. - Binecuvântează, Doamne, masa aceasta! Cuvântă părintele, făcând cu dreapta semnul crucii as upra buc atelor. De Marenne înclină o clipă fruntea în fața se mnului; apoi mai gustă odată: - A!a!a! făcu el pe trei
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ceea ce văzând lăutarii, începură din nou să hăulească și să plângă. Atunci beizade Alecu, înălțând fruntea, îi privi crunt și le porunci să-și închidă clonțurile. Jupâneasa gazdă se strecură grăbită pe ușă ad ucând ve ste nouă: plăcintele. Dumnealui șătrarul puse la locul de cinste alt urcior. Și de Marenne făcu altă profesie de credință în ceea ce privește nemaipomenita potrivire între acea băutură veche și acele lucruri fierbinți și picante, cu crusta aurie. Ceru numaidecât rețeta și începu s-o scrie în
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]