66 matches
-
sper să rămîn îndrăgostit tot de [T] cea curată și emoționantă! Fără ea, aici, m-aș simți ca un păduche. N-am mai scris nimic în ultimul timp, adică-n ultimele luni. Poate că m-au cam tîmpit examenele astea șablonarde. De-ar veni iulie! Îți doresc spor la treabă, bucurie și liniște întru poezie! Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, 19 iunie 1983 Bună, dragul meu! Epistola ta din 25 mai e tare plină de amărăciune și-mi pare foarte rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de Mihail Sorbul, <<Scurtă convorbire>> de Valentina Leridova, <<Capul altora>> de Marcel Aynie și <<Chirița la Iași>> de Vasile Alexandri (sic!, n.n.)”. Aici, acesta mai declarase că „Relațiile stabilite cu tovarășii cu care muncesc, sînt relații juste, tovărășești”. În spiritul șablonard al acelei epoci, urmau angajamentele pe care le vom reproduce numai cu această ocazie: „În viitor mă voi strădui să capăt o mai bună orientare În munca pe care mia-ți (sic!, n.n.) Încredințato (sic!, n.n.), mai ales În urma ajutorului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
la bazele electronice de date JSTOR și EBSCO, ceea ce ne-ar da acces legal măcar la revistele de specialitate. Altfel rămânem în provincialismul nostru mioritic, fără nici o șansă de documentare internațională, darămite de vizibilitate. 4. Standardele pot deveni „un pozitivism șablonard și nerod” Deocamdată standardele de evaluare arată așa cum spui. Ele sunt nenuanțate. Nu relevă nimic semnificativ despre sporul de cunoaștere, despre impactul științific (minus cele din Indexul Internațional de Citări), despre cel social, cultural, ci doar despre câte articole sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de dibuiri poetice”, cum o califică autorul însuși. Următoarele culegeri de versuri - Struguraș de pe colină (1956) și Însetat de depărtări (1959) -, deși conțin câteva poezii și cântece cu oarecare ecou în epocă, abundă în versificări dogmatice, într-un limbaj discursiv, șablonard. Abia volumele Lume, dragă lume... (1962) și Gustul pânii (1964) învederează un autor ce mizează pe spontaneitate, pe simplitate și cultivă dezinvolt o formulă de factură tradițional-cantabilă, cu rădăcini în folclor. Evocarea ambianței rurale și poetizarea faptelor cotidiene reprezintă nota
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290683_a_292012]
-
Învățării, oferă posibilități mai bune de transfer, de generalizări, de concretizări. Varietatea previne instituirea unor deprinderi sau strategii cognitive rigide, mereu aceleași; ea oferă individului șanse multiple, punându-l În situația de a-și realiza adevăratele performanțe. Și dacă metodele șablonarde, uniforme, adorm și sting forțele creatoare care sălășluiesc În fiecare copil și tânăr, varietatea acțiunilor și a tehnicilor ce le presupune stimulează afirmarea și dezvoltarea inițiativei și a inovației,afanteziei și a inteligenței creatoare, favorizează diversitatea expresiilor naturii umane pe
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
principal, din Arta Popescu, lirica lui este decisivă pentru descrierea poeziei care începe să fie scrisă în anii ’80. O serie de trăsături pot fi observate aici: poezie a cotidianului sau a textului, înclinația către introducerea elementelor ținând de oralitatea șablonardă, intertextualitate marcată; totuși, deschiderea produsă de P. este, probabil, singulară. Poetica minimalistă își găsește o ilustrare remarcabilă la el. Decorul e minim: cadrul fizic se limitează la un tramvai, la o poză de familie, la o mahala etc. Elementele acestei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
modernitate?; este el poet "național"), sau exclusiv politizante (Eminescu a fost antisemit; a fost reacționar etc.). Dialogul nu s-a materializat de fapt în ceva coerent, temele de dezbatere au venit și au trecut, la "aniversară" s-au adus omagii șablonarde care au dat apă la moară celor care îl consideră oricum pe Eminescu desuet. Temele negative plutesc încă în aer, poate chiar în inconștientul colectiv al românilor, ca aburii nevăzuți ai unei calomnii care persistă și după ce acuzațiile se dovedesc
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
un pas înapoi?) este mai greu de răspuns. Prin afirmații n-am face decât să emitem ipoteze, fatalmente subiective. Mai degrabă putem spune cui nu folosește: elevilor (principalii "beneficiari" nu, căci i-ar obliga și pe ei la o gândire șablonardă, i-ar forța să revină la acele comentarii prefabricate, pe care să le memoreze și să le reproducă papagalicește; adevăraților profesori în nici un caz (aria de alegere ar fi mult prea restrânsă). E drept că programa le permite - cum spuneam
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
pot defini pe tînărul Cristian Popa, îl pot intui, îl cred în tot ce face în Hans. Ca și pe Clara Flores, Asta sau animatoarea grupului, femeia conducător de sentimente și de iluzii, care nu se desprinde deloc din conturul șablonard al personajului său. Și, iarăși, Ada Simionică, vulnerabilă, senzuală, precisă, cu ipostaze actoricești noi, proaspete, pe care le descoperă împreună cu Radu Afrim în personajul său Hilda. Riguroși, cu o dinamică complementară introvertit-extrovertit, sofisticat-primitiv, ca două repere solide și stabile pe
Șase personaje în căutarea.. - Despre senzualitate. Și Radu Afrim - by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8661_a_9986]
-
închisoarea cea de toate zilele și nopțile ridicată pe scena de la Sibiu. Fiecare perete al construcției metalice " o figură geometrică cu multe laturi " are cîte o ferestruică, un vizor prin care îl poți urmări pe prizonierul Iov. Prizonier al judecăților șablonarde emise chiar și de prietenii care îl cunosc prea bine, al disperării că Yahve nu-i arată unde a greșit, al intervalului istovitor care i-a fost hărăzit să-l străbată. Fiecare privitor vede această poveste din alt unghi, din
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
sau la Dulcineea) sunt, tocmai pentru că se simte sforțarea, simple eșecuri estetice. Preferința aceasta pentru hazard face ca nici un poem din carte să nu fie, în întregime, citabil. Dacă vrem să fim exigenți). Unele încep strălucit și continuă în registre șablonarde; altele, dimpotrivă, reușesc să se redreseze, accelerând spectaculos pe final. Numai două exemple, câte unul din fiecare categorie. „Cântă-mi, iubito, mânia ce-aprinse pe Ahil peleian./ Cântă-mi încet, bacovian.../ Așa, până începe al doilea război troian.// M-am
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
răsunătoare pricina bărbăției sau trucurile feminine ale Catarinei să fi jucat vreun rol? În orice caz, un amestec ciudat de iubire, înțelepciune, provocare și cedare, de tatonare, de relație plurivalentă între un bărbat și o femeie. Făcut destul de schematic și șablonard, Petruchio interpretat de Marian Râlea este mai degrabă un zăpăcit, grosier ce-și exprimă masculinitatea doar prin forța acutelor glasului. Acest Petruchio nu este duplicitar, nu-și marchează strategia diferită față de Catarina și cea în demonstrația față de cetățenii orașului, nu
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
spectacol prin rigoare, farmec, prin trucurile folosite inteligent și eficient în economia montării. Din păcate, restul personajelor pălesc (și în primul rînd Bianca, interpretată de Anca Sigartău) și nu știu dacă neapărat în favoarea protagoniștilor. Jocul celor mai mulți actori este mediocru, forțat, șablonard. Distribuția ne pare în aceste condiții mai degrabă o alegere a Smart-ului și mai puțin a regizorului, care valorifică puțin trupa Teatrului Bulandra. Un aer sărăcăcios și neinspirat este imprimat personajelor și prin costumele (în special cele ale Biancăi) din
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
jucătorilor de pocker devine un moment cu greutate, foarte fin construit, punctat clar de actorii Dorina Lazăr (D-na Molloy), Irina Mazanitis (D-na Swift) și Gelu Nițu (D-nul Reagan). Această scenă poartă cu ea o lume poate provincială, șablonardă, în orice caz cinică, cu un zîmbet tăios pe buze. Fiecare gest este calculat matematic, privirile lor sînt bogate în semnificații și cînd sînt însoțite de cuvînt și cînd nu. Deși Adrian Ralea era o apariție, mai degrabă picturală, în
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
Odată cu intrarea țării în UE, probabil că o bună parte din aceste clișee vor deveni caduce. La nivelul kitsch-ului artistic prăbușirea imperiului comunist s-a tradus între altele prin supraabundență, mai ales pe marele și micul ecran, a produselor șablonarde consacrate luptei dintre bine și rău pe scară mondială, rolul vechilor agenți imperialiști și spioni, cu care fusesem îndopați cîndva, fiind preluat de NKVD, KGB și ejusdem farinae. Acestea sînt clișeele universale, cel mai ușor de copiat într-o lume
Universalitatea clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11379_a_12704]
-
în fața căreia, de cele mai multe ori, suntem orbi." Băieții noștri Fotbalul invadează, mai mult și mai mult, atitudinea noastră cotidiană față de lucruri fel de fel. În fața unor succese din cu totul alte domenii, de pildă, comportamentul devine stereotip. Expresie a gîndirii șablonarde, deformate, conform căreia reușita e a băieților noștri și a noastră, în același timp. Cînd Cristian Mungiu și filmul său au luat "Palme d'Or", iar minunata Jane Fonda îl săruta istoric pe regizor pe obraz, extazul românului a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
pe notele lamentabilului, mai cu seamă victimizarea în exces s-au constituit în principale ingrediente ale abordării comunismului, atât în literatură, cât și în nonficțiune. Pentru că moda a cuprins și mediile academice, jurnalistice și oficial-politice. Febra defrișării comunismului, derulată la fel de șablonard ca și literatura comunistă, se supune și ea unei cenzuri discrete. De unde și evadarea din fața subiectului principal; naratorul nu vorbește direct despre totalitarism, el este adesea doar un intrus preocupat de altceva, venit întâmplător într-o lume pe care ar
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
profesionistă, carismatică, care pune accente bine alese și luminează pasajele generoase din partiturile interpretate. Mai puțin în formă mi s-a părut de data asta Claudiu Istodor, poate mai puțin inventiv, mai puțin atent la vocile pe care le folosește șablonard. Vitalie Bantaș mai are cîte ceva de rezolvat pe ici, pe colo. De ce mi se pare important ce s-a întîmplat aici, amintind încă o dată că rolurile nu sînt de mare anvergură, ci că înseamnă o sumă de ipostaze explorabile
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
Manole sau ciobanul anonim, cu oița sa năzdrăvană și bîta sa mioritică! Cum vorbește poporul Fără îndoială, însă, că partea cea mai savuroasă a Biografiilor comune e cea a feliilor de limbaj stîlcit. Oamenii lui Monciu-Sudinski vorbesc cînd stricat, cînd șablonard, amestecă stilurile și registrele cu aplombul personajelor lui Caragiale și îmbină stereotipiile și agramatismele cu inconștiența discursurilor lui Nicolae Ceaușescu. Rezultă un comic desăvîrșit al textului, care, printr-o suspect de coerentă expresivitate a absurdului, poate face din nou cititorul
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
Moromeții I s-au răzbunat în Moromeții II. Viziunea lui despre lumea rurală fusese o minciună. Marin Preda nu mai este un costoboc, ci un xenofil, o unealtă oarbă, de două decenii, în mîinile dibace ale următoarelor condeie din confreria șablonardă: "N. Tertulian (un elegant sibarit sfertodoct, cu pseudo-idei, și un Petronius pe dulcea noastră Dâmbovița), Georgeta Horodincă (eleva istoricului josnic Barbu Câmpina și a lui Mihail Roller). Horodnicioaia făcuse praf pe bietul Titus Maiorescu și pe Jean-Paul Sartre (ce titluri
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
Scaunele, Regele moare sau Rinocerii. Sursa de inspirație a lui Eugen Ionescu: scena lumii, inclusiv, firește, a patriei de adopțiune. Căci acolo, în Franța imediat postbelică, prosovietismul și comunismul (neimpus din afară ca în țările Europei răsăritene), cu încărcătura lor șablonardă, abstract schematică, desprinsă din contingent, aveau o asemenea vogă în rîndurile elitei intelectuale de stînga, încît nici un fel de mărturii ale celor ce simțiseră efectele lor pe pielea proprie, inclusiv ale unor intelectuali evadați din Gulagul stalinist, nu au găsit
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
în romanul lui Simone de Beauvoir, Mandarinii. Camus, Eugen Ionescu, Raymond Aron și alți cîțiva intelectuali francezi de anvergură erau pe vremea aceea printre puținii rezistenți solitari în fața asaltului rinoceritei. Ceea ce dovedește, dacă mai era nevoie, caracterul universal al gîndirii șablonarde. Emigrantul caută adesea să evadeze dintr-un univers al clișeelor înrobitoare, uniformizante și distrugătoare ale libertății de gîndire - a libertății în general, cum a fost cazul în cea de a doua jumătate a secolului XX - pentru a ajunge într-altul
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
fi bănuită de intenții subversive. Titlurile nu erau niciodată suficient de mari și nici destul de “angajante”. Și nu vibrau cît trebuie. Am vorbit după '90 cu ziariști de la cotidiane care îmi spuneau că erau învinuiți de suficiență și de atitudine “șablonardă” pentru că nu mai știau ce să inventeze pentru glorificarea tovarășilor și asta acordînd atenția cuvenită dozajului care trebuia să diferențieze Cabinetul 1 de Cabinetul 2, dar fără să deranjeze Cabinetul 2. Anumite epitete, dintre cele obligatorii, nu puteau fi folosite
Independenții teleghidați și Adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14344_a_15669]
-
mînecă pentru orice situație, vanitoasă, boieroaică fără boierie, care dă cu o mînă ca să-ți scoată pe nas cu voluptate gestul făcut, care se mișcă greu de atîta desfrîu gastronomic și lene oblomoviană, care pare o fîntînă nesecată de cuvinte șablonarde, care nu este doborîtă de nimic, nici chiar de moartea fetei. Personajele sînt citite altfel de Dabija. Accentele se plasează în alte puncte și se creează alte pîrghii care susțin acest spectacol în imediata actualitate a timpului nostru bîntuit de
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
mult mai... individualistă, doar cu sinergia cozii, cînd unul se bagă în față. Fapt e că în Bucureștii cei vechi exista o viață a restaurantului, a hotelului de margine, unde trăgeau vizitatorii de-o săptămînă, ostoite astăzi fie sub luxul șablonard, de nemestecată imitație occidentală, fie sub insalubrități de toate soiurile, care numai la glumă și la șarjă nu te trag. O mică scenetă, demnă de orașul cu Mitici și cu dame venite să caute procopsirea, se petrece într-o "cameră
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]