79 matches
-
context nou și fără diacritice: ?Love SMS: În rai fără ține e moarte e gheață, Și în iad lîngă tine e bine e viața!?. Și alte epoci trecute își trimit ecourile în texte, de la declarațiile lui Rîca Venturiano pînă la șansonetele interbelice ? ? Mi te-ai lipit de suflet că timbrul de scrisoare și nu te pot desprinde căci inima mă doare?. Diminutivele ironizate cîndva de Maiorescu par a fi rezistat foarte bine uzurii secolelor: ?inima mea întotdeauna se topește după ochișorii
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
transă,/ pe Iulia Hasdeu/ și-ntreab-o pe unde/ întârzie al tău/ și dacă se vede/ cu una, Ortansa,/ din Rușii-de-Vede?.../ Întreab-o (pe unde/ ce par anormale,/ de paranormale/ ce sunt) când și unde, -/ iar ea-ți va răspunde/ îndată, cu ansa..." (Șansoneta șansei). Astfel se prezintă majoritatea ,rimelărilor" din carte: un stil căznit, cu ieftine efecte publicistice, livrate sub umbrela protectoare a convenției. Dar Șerban Foarță e mai degrabă redundant decât manierist - căci nimic din fabulosul minuțios organizat al manierismului, din acea
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
pentru nu știu ce. Și am ieșit din casă. Nu m-am mai întors acolo niciodată. Viața nu suportă întoarcerile. M-am gândit din nou la Matziev, la mustața lui subțire, pomădată, la trabucurile lui răsucite, la fonograful care cânta întruna aceeași șansonetă. Și el se pierduse prin vreme până la urmă, cu tot echipamentul lui, odată ce Cazul fusese rezolvat, rezolvat din punctul lor de vedere. Continuase, fără îndoială, să o trambaleze pe Caroline din loc în loc, în căutarea nimicului. Când îi intersectam privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acum, volumul vocii lui Gică Petrescu obținând alte valențe. Când, într-o seară dintre serile de altădată ale spectacolelor din Bucureștiul romanticilor occidentalizați, violonistul Yehudi Menuhin, elev al lui George Enescu a fost invitat la „Arizona”, Gică Petrescu a cântat șansonete, șlagăre americane, entuziasmându-l și emoționându-l pe muzician cu melodiile „La margine de București”, „Suflet candriu de papugiu” și „Costică, Costică”. A fost bisat îndelung, chiar de violonistul prețuit și admirat de Familia Regală a României în prezența căreia
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
întinse peste cuib inaccesibil încearcă zbor înșelător aduce plutire deasupra zilelor întunecate transpus imaterial în material mișcat de cuvânt aruncată peste suflet himeră între două lumi plutește visând dureros speranță de intersectare a lor nou început ascuns în secret dorit șansonetă uitată într-un deșert asumat ascultă desuete promisiuni, credințe în false vise con ipocrit din noroi erupe imagine- precoce falsă ejaculare de lumină între zorii calzi și apusul căutat mereu și negăsit fragile vorbe, zgomote de cristale lovite de vint
CELULA DIN VISE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345690_a_347019]
-
pentru viață, ci avertizează că timpul e devorat! Aproape că l-am uitat pe Dorin Anastasiu. Cântau în cântecele sale și textul, și melodia... avea o voce care făcea să fie confundat cu Julio Iglesias... aducea în muzica românească zefirul șansonetelor care n-au să mai prevaleze în sufletul latin, profund și pentru timp îndelungat combinat cu genuri deziderative noului cu orice preț și fără nicio rădăcină. Îi semăna și lui Adamo (vă aduceți aminte?: „Tombe la neige”, „Vous permettez Monsieur
DORIN ANASTASIU. MELODII DE REAUZIT, MELODII NECÂNTATE ÎNCĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357442_a_358771]
-
pildă, am primit un telefon de la niște foști elevi: - Doamna dirigintă, știați că vine Mireille Mathieu? V-am luat un bilet. Mai țineți minte când noi ascultam mult rock, iar dvs. ne-ați spus că mai există și altceva, precum șansoneta? Și ne-ați adus discuri cu Mireille Mathieu și Édith Piaf. Eu nu-mi mai aminteam, dar iată, cu elevii trebuie să discuți multe, chiar dacă ești de mate”. De asemenea, doamna profesoară Maria Elena Panaitopol ne-a vorbit despre concursurile
Un telefon pentru profesoara de mate: „- Doamna dirigintă, știați că vine Mireille Mathieu? V-am luat un bilet...” () [Corola-blog/BlogPost/338352_a_339681]
-
pildă, am primit un telefon de la niște foști elevi: „Doamna dirigintă, știați că vine Mireille Mathieu? V-am luat un bilet. Mai țineți minte când noi ascultam mult rock, iar dvs. ne-ați spus că mai există și altceva, precum șansoneta? Și ne-ați adus discuri cu Mireille Mathieu și Édith Piaf.” Eu nu-mi mai aminteam, dar iată, cu elevii trebuie să discuți multe, chiar dacă ești de mate. Maria Elena Panaitopol, 2005, sursa foto: Facebook Hermina Lazăr Domnul Solomon Marcus
Un telefon pentru profesoara de mate: „- Doamna dirigintă, știați că vine Mireille Mathieu? V-am luat un bilet...” () [Corola-blog/BlogPost/338352_a_339681]
-
În suflet, florile ce tac...... XV. CULOAREA AMĂGIRII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Te joci cu mine, viață, dar nu-s marionetă, Culoarea amăgirii m-a-mbrățișat de mult, Te-amuzi întortocheată, cu glas de șansonetă, Sfidând nevolnicia din trunchiu-mi de adult. Îmi cresc din creștet ramuri de salcie pletoasă, Mă strâng ca-ntr-o zvâcnire de ultim bun-rămas. Pe mugurii nădejdii mă-nalț, capricioasă, La umbra fericirii dorind să fac popas. O zodie de lacrimi
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
E-o vagă amintire, cu iz de pom uscat. Prin resturi reci de beznă, ciudate și meschine, ... Citește mai mult Te joci cu mine, viață, dar nu-s marionetă,Culoarea amăgirii m-a-mbrățișat de mult,Te-amuzi întortocheată, cu glas de șansonetă, Sfidând nevolnicia din trunchiu-mi de adult.Îmi cresc din creștet ramuri de salcie pletoasă,Mă strâng ca-ntr-o zvâcnire de ultim bun-rămas.Pe mugurii nădejdii mă-nalț, capricioasă, La umbra fericirii dorind să fac popas.O zodie de lacrimi
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CULOAREA AMĂGIRII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Te joci cu mine, viață, dar nu-s marionetă, Culoarea amăgirii m-a-mbrățișat de mult, Te-amuzi întortocheată, cu glas de șansonetă, Sfidând nevolnicia din trunchiu-mi de adult. Îmi cresc din creștet ramuri de salcie pletoasă, Mă strâng ca-ntr-o zvâcnire de ultim bun-rămas. Pe mugurii nădejdii mă-nalț, capricioasă, La umbra fericirii dorind să fac popas. O zodie de lacrimi
CULOAREA AMĂGIRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375426_a_376755]
-
pîlcul rezistent pornea în podghiaz și se oprea la gara internațională (adică de legătură doar cu popoarele marii Uniuni Sovietice) Nicolina, unde, cu voie de la... miliție, se putea sta pînă în zori la o cinzeacă multiplicată. La boemăăă, la boemăăă, șansoneta lui Aznavour, cum o fredona "baronul" cu garoafe, nu? Ei bine, singurul insurgent fățiș al perioadei era bizarul Boușcă, pictorul excepțional. Care, în oratoria lui, pe stradă, în cinematografe, în piață, vorbea de sora noastră răpită, Basarabia. Dramatica-i imunitate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nici un fel de legătură. Lucrul acesta este și spre norocul publicului (din punctul său de vedere), și, mai ales, spre norocul poeziei «actuale». Poezia este destinată poeziei, și nu publicului. Poetul nu are nevoie de public. Publicul confundă poezia cu șansoneta, și când este îndopat (vezi liceele) cu poezie, o transformă în șansonetă.” Alți colaboratori: Alfons Adania, Radu Bogdan, Constantin Noica, Ury Benador. V.T.
LITERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287835_a_289164]
-
punctul său de vedere), și, mai ales, spre norocul poeziei «actuale». Poezia este destinată poeziei, și nu publicului. Poetul nu are nevoie de public. Publicul confundă poezia cu șansoneta, și când este îndopat (vezi liceele) cu poezie, o transformă în șansonetă.” Alți colaboratori: Alfons Adania, Radu Bogdan, Constantin Noica, Ury Benador. V.T.
LITERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287835_a_289164]
-
miros de bălegar uscat. Sub calorifer e un radio strâns legat cu o pereche de bretele, „să nu i se împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și tușește în hohote. Enervată că nu poate asculta șansonetele de sub calorifer, tanti Clemanza începe să-i care pumni în spate. - Ochii-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno! Că nu bați fasolea! Desfac cutia cu bomboane. - Ei poftim, uite pe ce dă el banii! Păi ce, crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
natura însăși. Priveliștea camerei mele mă fascina mai ales pentru că nu mai văzusem niciodată atâta zăpadă la un loc. Până și clădirile din vale păreau niște puncte negre, pierdute în imensitatea albă. Radioul mergea în surdină, răspândind în cameră căldura șansonetelor franțuzești cu dulce accent québecos, întrepătrunse de știri despre vreme, rețete culinare, dedicații muzicale și declarații de dragoste. Îmi era dragă Canada, tocmai pentru acest contrast între căldură și răceală. Din ciocnirea acestor două fronturi speram să se repornească roata
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe Marina în bucătărie. - Marino, țipă ea de departe, ai fier de călcat? - Este, este, confirmă femeia, morocănos.În curând, Otilia călca în fața lui Felix, pe care nu-l elibera deloc din captivitate, rochia de tul, fluierând acum fragmente de șansonete de Fragson. Terminând, își potrivi rochia pe deasupra, ca un șorț. - Cred c-o să-mi stea bine! Vrei s-o încercăm? Hai s-o încercăm. Și Otilia luă iarăși pe Felix de mâini și-l tîrî în goană prin curte, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi strângea mâna cu putere, nehotărât. În cele din urmă, neputând rezolva problema, Felix luă mâna, o sărută și plecă precipitat. Fata, interpretând altfel gestul lui, îl privi puțin cum se depărtează și apoi intră în gang, fluierând ușor o șansonetă. "Nostim băiat", fu gândul ei tot timpul cât urcă scările. XI Când se sculă, Felix află de la Marina că Simion făcea familiei din ce în ce mai multe necazuri. Plecase de acasă și numai cu greu fusese găsit. Nu ședea locului defel, și acum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la „Grandiosul Bal al Presei” organizat în sala Corso (fostă Alcazară de către redacțiile ziarelor „Bacăul”, „Curentul Bacăului” și „Gazeta Bacăului”. Invitațiile erau „limitate”, se cerea „ținută de seară” și se promiteau „diferite surprize, o orchestră minune și cele mai noi șansonete”. La aceste baluri participau, printre alții, „intelectualii și persoanele marcante ale orașului”, așa cum s-a întâmplat, de pildă, pe 1 aprilie 1933, la Grandiosul Bal al ziarului „Curentul Bacăului”. Baluri, serate și ceaiuri dansante, chermeze sau „serate literare urmate de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Père Peinard pour 1894: "ghilotinat la 33 de ani, Ravachol a devenit pentru unii camarazi un fel de Hristos violent" a cărui moarte "legală" trebuia să deschidă o eră. Orice ar fi, romancierii l-au luat drept erou, autorii de șansonete i-au cîntat faptele sale sau au chemat la Răzbunare... (Jean Maitron, Ravachol et les anarchistes, op. cit., pag.74). Mai departe, se află homines intelligentsiae, acești frați ai Spiritului Liber cu robe roșii care trăiau în comunități și, după părerea
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
ne-am făcut regulă de-a nu da importanță decât oamenilor c-o însemnătate reală, nu acelora cari la căderea roșilor vor fi dispărut fără de urmă, unii în umbra notițelor de prin mahalale ale "Romînului", alții după tejgheaua cântărețelor de șansonete, alții în fine prin cafenele oculte unde ziua, dar mai cu seama noaptea, răsună prin {EminescuOpX 236} obloanele închise misteriosul dialect, sărac în cuvinte, dar semnificativ, de setleva, chenzleva, mazu etc. Așadar nu cu d. Costinescu vom sta de vorbă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ultima parte a paginii. M-aș lansa în ode, imnuri, cântece de proslăveală, tot ce poate să se cânte la Partid, când dă năvală; aș cânta cu sârg pasteluri, doine, hore și sonete, din puterea-i cotroceană i-aș deduce șansonete. Zi de zi, în versuri ample m-aș lărgi și eu nițel osanalele supreme le-aș rosti cu lux de zel; generos, în reportaje milenare l-aș reda, doar o voce să se-audă: „Să trăiești, Măria Ta!“ Și, dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lipit de walkman-ul său, sau În cel al amatorului, așezat comod În fotoliu și fermecat de Înalta fidelitate a combine sale muzicale, putem auzi cum Încolțește influența colectivității. Drumul operei unui geniu, ca și cel al operei compozitorului de șansonete, urmează căile complexe ale producției și difuzării, făcând din „sunetul” astfel perceput o Întreprindere socio-tehnică și de cooperare surprinzătoare, dacă ne gândim puțin la multiplele coordonări necesare pentru ca noi să putem asculta un banal CD. ν Asupra acestei esențe colective
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
grijă, scumpa noastră gazdă, zise Vasile Elisav, scoțând din buzunarul hainei rămase, de-un amar de vreme, pe spătarul scaunului său, un ceea ce francezii numesc capot anglais, pe care, începând să-l umfle ca, bunăoară, Serge Gainsbourg, într-o faimoasă șansonetă, acesta luă curând aspectul unui balon imponderabil, cu irizări septemcolore și instabile, de săpun, care, ajuns la apogeu, pocni mustos, dar fără zgomot... Sau cu un zgomot audibil numai auzului de înger. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
familii nu are nimic care să ne poată surprinde : nu spunem oare despre două persoane incompatibile ca temperament că sînt ca pisica și cîinele ? La începutul secolului al XIX-lea, un poet cu totul minor, Marc-Antoine Désaugiers, a compus o șansonetă în care fiecare cuplet opunea „ca pe cîine și pisică” nu numai pe Voltaire și Rousseau, Grétry și Rossini, clasicul și romanticul, ci și datoria și plăcerea, morala și dorința, justiția și echitatea... Probabil că această importanță filozofică acordată opoziției
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]