432 matches
-
ăsta uitat de lume, poate și de Cel de Sus... iartă mă, Doamne, că grăiesc cu păcat, cine să ne dea?! Colectivul făcut de Dumbrăveanu și de tine? Acum el e primar, ai văzut, l-au urcat doi oameni în șaretă... Tu, activist mare, dar la voi... Ai dreptate, mamă. Cum spuneai aseară, în sat la noi au rămas doar bătrânii și câțiva care în altă parte ar muri de foame, aici măcar mai fură, au de unde, de la stat nu se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să înceapă și-și mai turnă un pahar. În jur de 12, la ceas nu m-am uitat, de asta îmi ardea atunci? m-a chemat femeia de serviciu. Eu eram în curte, încă nici nu mă dădusem jos din șaretă. Haideți repede, domnule primar, la televizor e prăpăd mare! În București, l-au tihoit pe Ceaușescu... a fugit cu un avion, de pe palat !”. Mam prostit, am dat să intru, apoi m-am răzgândit și am plecat acasă. Pe jos m-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
delațiunii.... Erau vremuri arhaice, fără computere în clase și camere video, jandarmi ajutați de bodyguarzi nu ne apărau de atacuri, noi elevii în șorțulețe nu aveam telefoane mobile, nu consumam hamburgheri și nu purtam adidași. învățătorul sosea la școală cu șareta sau cu gabrioleta, n-are să vă vină să credeți, în locul traficanților de droguri un turc bătrân dădea ocoale școlii, oferind rahat - cu posibilități de credit. Eu însumi adunasem fabuloasa datorie de cinci lei, pe care tata a achitat-o, spre
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
scoți sticluțele cu enzime, prelevezi un fragment din vestuța ta de pluș kaki, îl așezi pe fundul unui tubuleț, pipetezi puțin amestec de enzime peste, măsori concentrația de pluș, așezi două picături de lizat în gelul vertical de meduză-trăgătoare de-șaretă, bătăile inimii tale se transformă în curent electric, elementele constitutive ale plușului migrează pe verticală, scoți gelul, îl aranjezi peste membrana văzului tău intrauterin, elementele constitutive ale plușului migrează acum pe orizontală, stropești pe deasupra cu picături de rouă rece, strecori
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pierzi sânge, vederea ți se încețoșează, genunchii îți slăbesc, acum e timpul să încerci să mergi pe vine, cu mersul piticului, până ieși dintre stâncile astea fermecate de exesită. nouă în al patrulea loc: pe lângă tine trece în goană o șaretă de metal fără pasageri, trasă de două meduze, a căror gelatină te plesnește peste față, și sucul lor acid îți intră în piele și în gură, te simți umilit, alergi parcă și mai încet după acest incident, nu mai sunt
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ce mă Înconjura. Pentru colegii mei eram o apariție stranie; minionă, 1,60, subțirică, 47 kg, blondă, cu ochi negri, senzuală, "păpușa de porțelan" , gata să se spargă În orice clipă, dar care urca hotărâtă pe tractor sau pleca cu șareta pe "moșie" pentru a veghea asupra bunei desfășurări a lucrărilor. Aici, În Tulcea, am cunoscut o persoană de o rară noblețe sufletească, un caracter fără egal. Era șeful O.J.T. (organizația județeană de turism), așa se numea atunci și mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
geamlâcul-stea, ar fi o cu totul altă viață, cu fosa ei, cu labirinturile ei, cu culoarele ei, cu tunelurile ei și cu cimitirele ei...” 8. 15 noiembrie ’80. Epigrame surde cu un președinte și un brigadier CAP. Unul născut în șaretă și altul ca omul din Whoroscop, al lui Samuel Beckett, înger pe bicicletă. Toate lucrurile sunt umede de ploaie. Când plouă parcă suntem tentați să trăim mult mai mult în trecut. Cu atâta prostie în jur e ridicol să nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prăfos, iar toamna băltit și noroios, dacă nu era total desfundat. Dar și ploaia preface praful Într‑o noroială aurie vârtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau În lut ca‑n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și până și trăsura domnului subprefect lăsau urme adânci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fusese nici atât de săracă și nici atât de -, să zicem -, neatrăgătoare, ca să nu se fi găsit și pentru ea un evreu cinstit care s‑o facă fericită. Probabil că la toate astea reflecta domnul Brener (pentru că așa se numea), săltând În șareta sa ori de câte ori roțile o dădeau pe arătură. Până la Seghedin mai era Încă mult, cel puțin două‑trei ore, el Însă nu se zorea. Nu se mai folosea deloc de bici și slăbise și hățurile. Caii știau drumul pentru că trăgeau deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ori de câte ori roțile o dădeau pe arătură. Până la Seghedin mai era Încă mult, cel puțin două‑trei ore, el Însă nu se zorea. Nu se mai folosea deloc de bici și slăbise și hățurile. Caii știau drumul pentru că trăgeau deseori la șareta asta (așa să‑i spunem) pe direcția Arad-Seghedin și invers, fiindcă domnul Brener făcea drumul ăsta măcar o dată pe lună pentru negoț, fie la Arad, fie la Mako, Timișoara, Kecskemet, Subotica, Novi Sad și chiar la Budapesta - cu șareta. Lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la șareta asta (așa să‑i spunem) pe direcția Arad-Seghedin și invers, fiindcă domnul Brener făcea drumul ăsta măcar o dată pe lună pentru negoț, fie la Arad, fie la Mako, Timișoara, Kecskemet, Subotica, Novi Sad și chiar la Budapesta - cu șareta. Lăsă deci șareta pe seama cailor și se lăsă și el pradă gândurilor. La ce se gândea un târgoveț evreu din Europa Centrală În ziua morții sale - putem numai presupune. Așa cum putem doar presimți la ce se gândeau sau visau fiicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
așa să‑i spunem) pe direcția Arad-Seghedin și invers, fiindcă domnul Brener făcea drumul ăsta măcar o dată pe lună pentru negoț, fie la Arad, fie la Mako, Timișoara, Kecskemet, Subotica, Novi Sad și chiar la Budapesta - cu șareta. Lăsă deci șareta pe seama cailor și se lăsă și el pradă gândurilor. La ce se gândea un târgoveț evreu din Europa Centrală În ziua morții sale - putem numai presupune. Așa cum putem doar presimți la ce se gândeau sau visau fiicele târgovețului evreu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o de ochi ca o mioapă (ca Hana, care purta ochelari). Apoi zări imediat În spatele ei, de fapt În spatele oglinzii - pentru că În spatele ei nu se afla nimeni și nici un fel de drum - un drum de țară noroios străbătut de o șaretă. Pe locul din față stătea tatăl ei. Își scosese chiar o țigară din buzunar de care‑și apropie flăcăruia chibritului, lăsând biciul În poală. Acum arunca chibritul printr‑un arc Înalt, În noroi. După care strânse brusc hățurile. Acum avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
stătea tatăl ei. Își scosese chiar o țigară din buzunar de care‑și apropie flăcăruia chibritului, lăsând biciul În poală. Acum arunca chibritul printr‑un arc Înalt, În noroi. După care strânse brusc hățurile. Acum avu În fața ochilor grozăvia... În șaretă săriră doi bărbați. Fetița gemu În vis, după care se ridică din pat și strânse oglinjoara placată În sidef, pe care până atunci o ținuse În palma nădușită de sub așternut. Doamna Brener, care În noaptea aceea dormea cu copilul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de un gând: Machiavelli! Montesquieu ar fi reprezentat spiritul legilor, iar Machiavelli, care ar fi fost Napoleon al III‑lea, i‑ar fi expus politica sa oribilă“. Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli va junge În Franța cu o șaretă, sub o claie de fân (un țăran contrabandist fusese Încredințat că În cutia de carton dosea tutun de contrabandă), ca pe filiera celor care disprețuiau tirania să se propage În Întreaga țară. Dar cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de ce-a ales să rămînă în Dorobanț, după ce-a itinerat prin lume. "Trăiesc într.o singurătate regească, Ana. Execut princiar aratul, cositul, plantatul pomilor. Vreau să pun leuștean în ciorbă, pun leuștean. Cultiv albine, beau molan rouge, am șaretă (mașina am dat-o) și o bicicletă. Sînt scaieți, sînt și purici. Îmi mai dărîmă caprele gardul livezii, dar zăpada e autentică, și ploaia, și ceața, și praful. Nu-i smog în Dorobanț. Telefon n-am, dar am factor poștal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui Rusalin timpul pare a se roti invers decît acele de ceasornic. M-am obișnuit cu focul cordial, din lemne de măr, cu salteaua umplută cu iarbă, cu sunetul potcoavelor lui Franz Marc. A început să-mi placă mersul cu șareta, în loc de automobil. La urma urmei, prima mașină adusă în București de industriașul Jean Arsan înainta cu 7 kilometri pe oră. M-am învățat cu laptele de capră, cu morcovii rași de Russ în castronul din bambus, cu legumele fierte-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mele. Tace, resemnat. S-a întîmplat că Tico n-a vrut și n-a vrut să pornească. Mașinația mașinii contra omului. Mai profan la șurubărit ca Rusalin doar Tano mai este. N-a putut face altceva decît să urce-n șaretă cu Șichy și să plece după un mecanic. Urmăresc sunetul potcoavelor lui Franz Marc, zgomotul pietrișului aruncat de copite. Se depărtează, calul nu se mai aude, dar inima se zbate, saltă ca el, în galop. De ce m-oi gîndi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
casei ticăie ca un ceas demodat. Percepi iepurele rață și rața iepure, ca-n desenul lui Wittgenstein, se îndoiește vocea a doua. Și de ce n-ar fi percepția mea realitatea? Simt iarăși gustul de Brontë, de Jane Eyre cînd ajung șareta din urmă și disting pelerina scumpei de Șichy. Pălărioara gri e înclinată spre umărul lui Rusalin. Nu vreau să fim văzuți, Tano. Ne tupilăm pînă-n parcarea de la Litle Texas. Zvîrlim pieptenele și-o să crească între noi o pădure. Sigur, contez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o mulțime fără să fi ajuns încă la un oaspete de-al tatei care desigur vă interesează mai mult decât toți ceilalți împreună. Era în 1950. Cred că în mai... Iasomia era în floare. Tata se pregătea să plece cu șareta la gară și eu, scai după el. De cum a coborât din tren am avut impresia că îl cunosc. Zâmbetul lui trist, pe când îmi întindea "Robinson Crusoe", m-a cucerit. Cât eram de mic și neștiutor am înțeles pe dată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a pronunțat vreun nume ? Parcă "Dora" dar nu sunt sigur, era târziu, îmi era somn. În orice caz eu am adormit cu gândul la Dora a cărei carte mi-o disputasem cu Dragoș. Ceea ce știu este că a doua zi, șareta noastră nu mai era în șopron și că cei doi prieteni au plecat călare pe Sura și pe Murgu. Lipițanul, preferatul meu, fusese desigur înhămat la șaretă. S-au întors târziu, nu au mâncat mai nimic și pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
carte mi-o disputasem cu Dragoș. Ceea ce știu este că a doua zi, șareta noastră nu mai era în șopron și că cei doi prieteni au plecat călare pe Sura și pe Murgu. Lipițanul, preferatul meu, fusese desigur înhămat la șaretă. S-au întors târziu, nu au mâncat mai nimic și pentru prima dată tata m-a izgonit din preajma lui. Se vedea bine că așteptau pe cineva. Așteptarea asta neliniștită a durat mult, nesfârșit. A treia zi seara s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
au mâncat mai nimic și pentru prima dată tata m-a izgonit din preajma lui. Se vedea bine că așteptau pe cineva. Așteptarea asta neliniștită a durat mult, nesfârșit. A treia zi seara s-a auzit în fine galopul Lipițanului. Din șaretă a coborât Atanasie, feciorul de încredere al tatii, care ne-a rămas credincios până azi. Aproape că nu l-am recunoscut. Feciorul falnic pe care îl știam mergea clătinân-du-se ca un om beat. Hainele de pe el erau sfâșiate, pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din ce în ce mai mult teren. Se vedea bine că își căuta cuvintele, că nu îi era ușor să îi ceară lui Atanasie serviciul care îi schimbase cursul vieții. După câteva întorsături de fraze, Atanasie înțelese că trebuia ca cineva să treacă cu șareta "dincolo", la ruși, de unde să aducă o femeie și o fetiță. Într-adevăr, delicată și periculoasă treabă ! Dacă ar fi vorba numai de mine, ar mai fi ce-ar fi, sunt sprinten, pot s-o iau la fugă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se fi născut, nu trebuie să rămână copiii nimănui. De altfel și Ovidiu mă va ajuta, zicea că e un post de învățătoare la Solca. Teodora ar putea... Dar uite, îl rog de două zile să îmi împrumute caii și șareta să încerc să le scot de acolo. Dar el nu și nu, că riscul e mare, că nu cunosc locurile, că se vede cât de colo că nu-s de pe aici... Până la urmă am venit să ținem sfat, poate vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]